1. Poliţişti îmbrăcaţi în uniformă şi înarmaţi (unii dintre ei) participă la o manifestaţie politică anti-prezidenţială neautorizată. Uniforma şi arma sînt simboluri ale autorităţii, elemente de identificare ale instituţiei.
2. Organizatorul demonstraţiei, sindicatul poliţiştilor, încalcă flagrant legea şi, chiar mai grav decît atît, ordinea publică, fără ca Jandarmeria să ia vreo măsură.
3. Logic, şefii Poliţiei, Jandarmeriei şi serviciului de informaţii al MAI, cei cărora le revenea responsabilitatea ultimă în conducerea acestor instituţii, în prevenirea sau cel puţin gestionarea în timp real a evenimentelor, trebuie să-şi prezinte demisiile, la cererea şefului lor direct, Ministrul de Interne. Nu numai că Poliţia şi Jandarmeria nu au fost capabile să menţină ordinea publică, ba chiar au iniţiat încălcarea ei, într-un dispreţ total faţă de cetăţenii nepurtători de uniformă şi armă. Aici nu vorbim doar despre o manifestaţie politică neautorizată şi de utilizarea simbolurilor autorităţii şi ale statului român într-un protest politic împotriva instituţiei prezidenţiale (Constituţia Românei, art. 80 (1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.) ci despre anarhie şi încălcarea legii, a ordinii publice şi a siguranţei naţionale (dacă Preşedintele era la Cotroceni şi decidea să iasă şi să discute cu manifestanţii şi unul dintre înfierbîntaţii de la miting trăgea cu arma din dotare în javra ordinară, aflată la cinci metri în faţa sa?).
Dar să-l lăsăm pe Preşedinte. Dacă poliţiştilor, ca salariaţi, nu le place de faţa noastră (poate că sîntem nişte javre ordinare care au salariu mai mare decît ei, să zicem) şi ne opresc pe stradă şi ne cer socoteală, folosindu-se de simbolurile autorităţii (uniforma şi arma)? Hai, că Preşedintele are putere, are dispozitive de securitate, are SPP, dar noi, ăştilalţi, prostimea, ce facem? Cum ne apărăm de huliganismul poliţiştilor? Dacă un poliţist decide că din cauza mea i s-a redus salariul cu 25% şi se decide să protesteze la ieşirea din bloc, îmbrăcat în uniformă şi cu pistolul la brîu?
4. Responsabilitatea lui Blaga e să-şi facă ordine în Minister şi să tragă la răspundere subordonaţii. Dacă refuză, atunci ori recunoaşte că nu are autoritate lor, ori este solidar cu deciziile lor. Fiindcă atunci cînd susţii, instituţional pe cineva, susţii toate deciziile respectivului, nu persoana, nu istoria lui în funcţia respectivă. Îl susţii instituţional, în calitatea ta de demnitar, nu ca prieten, indiferent cît de bine v-aţi înţelege profesional sau în particular. Prin refuzul de a le cere demisia Blaga a arătat că este de acord cu deciziile lor şi le susţine.
5. Cu alte cuvinte, Poliţia, Jandarmeria, DGA şi MAI, în întregul său, au încălcat legea, au fost complici la încălcarea legii sau, pur şi simplu, şi-au arătat incompetenţa şi impotenţa instituţională (prin şefii lor, cei care iau decizia ultimă şi îşi controlează subordonaţii). Blaga îi susţine şi, prin asta, se declară de acord cu deciziile lor din ultimele zile. Cu alte cuvinte, demisia lui Blaga este nu numai necesară ci şi obligatorie.
Aud peste tot că, la urma urmei, acolo nu au fost decît nişte inşi (vreo 6000 la număr), care nu reprezintă întreaga Poliţie. E ca şi cum în conflictele armate ar funcţiona responsabilitatea strict individuală. „Domnilor, să fim serioşi, nu Wermacht-ul a atacat Polonia, nu Germania, ci nişte inşi organizaţi în cîteva divizii şi îmbrăcaţi în uniforme germane. E stupid, fraţi britanici şi englezi, să ne declaraţi război pentru nişte hăbăuci mai temperamentali. Discitaţi cu ei, cereţi-le lor socoteală, nu Germaniei şi Wermacht-ului.”
PS. Hai s-o luăm aşa: dacă şase mii de inşi îmbrăcaţi în uniforma armatei române ar trece graniţa la unguri sau la bulgari, unii dintre ei fiind înarmaţi, cum s-ar numi? Turişti în nume personal?
UPDATE. @Nea, un comentator, are o întrebare de bun simţ: „Deci, înseamnă că procesele verbale de contravenţie nu sunt valabile decât dacă sunt semnate de toţi 60 000 sau 600 000 de poliţişti din România? Dacă îmi face semn un singur agent de poliţie, nu toată poliţia română, înseamnă că nu trebuie să opresc.”
UPDATE 2. Ce ziceam de implicarea politică a Poliţiei? Ultimele revendicări salariale ale sindicatului poliţiştilor:
„Pe zi ce trece se aşterne o dictatură modernă. România va ajunge într-un colaps social, economic şi politic dacă acceptăm astfel de lucruri”, a mai spus preşedintele SNPPC, solicitând tuturor românilor, indiferent dacă fac sau nu parte dintr-un sindicat, să iasă în stradă.
„Dacă preşedintele continuă cu ameninţările, nu face decât să pună paie pe foc. Acest protest a sudat solidaritatea la nivel naţional”, a delarat Dandea.
Pe de altă parte, el a catalogat decizia premierului Emil Boc de a pleca din România pentru mai multe zile, într-o perioadă atât de grea, ca un gest complet deplasat, precizând că acesta ar fi trebuit să fie mai interesat de starea de sărăcie în care a trimis milioane de români prin măsurile luate.
Acesta i-a mai recomandat preşedintelui, care s-a supărat că protestatarii au strigat „javră”, să verifice în dicţionar definiţiile cuvintelor hoţ şi javră.
„Dacă va vedea explicaţiile pentru cele două cuvinte, ar trebui să nu mai fie supărat pentru că se strigă în ultimul timp. «Hoţ» are o conotaţie sensibil mai negativă şi mai gravă decât «javră»”, a zis Dandea.
„Nu am văzut atâtea ieşiri prin presă când Legea pensiilor a fost votată prin fraudă şi n-am văzut ca preşedintele Băsescu să renunţe la Roberta Anastase. Este regretabil că Vasile Blaga a fost constrâns să-şi dea demisia”, a declarat preşedintele Sindicatelor Penitenciarelor, Sorin Dumitraşcu.
România Liberă
Statutul poliţistului
Art 43. Poliţistului îi este interzis, în orice împrejurare:
f) să redacteze, să imprime sau să difuzeze materiale ori publicaţii cu caracter politic, imoral sau care instigă la indisciplină;
ART. 45
(1) Poliţistului îi este interzis:
a) să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propagandă în favoarea acestora;
b) să exprime opinii sau preferinţe politice la locul de muncă sau în public;
e) să declare sau să participe la greve, precum şi la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau orice alte întruniri cu caracter politic;