Udrea – verdictul

Astăzi, trei judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție ar trebui să anunțe verdictul în dosarul ”Gala Bute”, în care procurorii au cerut 21 de ani de pușcărie pentru Elena Udrea, acuzațiile fiind de abuz în serviciu, luare de mită și folosire de date false pentru obținerea de fonduri europene. 

Să revedem două momente ale desfășurării anchetei, fără încărcătură nervoasă și hormonală, cu detașarea cuiva neimplicat direct în poveste. 

În aprilie 2015, am scris ”De ce rămîne Elena Udrea în arest preventiv?”, articol din care selectez:

La interpelarea instanţei cu privire la faptul dacă inculpata Udrea Elena Gabriela poate fi culpabilă pentru o măsură politică a guvernului de la acea dată, reprezentantul parchetului a arătat că inculpata Udrea Elena Gabriela pe de o parte în calitate de membru al Guvernului era de acord cu măsuri de austeritate, iar pe de altă parte din bugetul ţării acorda contracte supraevaluate pentru care primea mită. Aceeaşi situaţie a apreciat că poate fi avută în vedere şi faţă de ceilalţi inculpaţi care au îndeplinit funcţii publice.”  – b1.ro

Ce legătură au măsurile politico-economice luate de guvernul din care a făcut parte Elena Udrea – şi cu care a fost de acord – cu dosarul în cauză? Faptul că a făcut parte dintr-un anumit guvern e circumstanţă agravantă? Se judecă o cauză individuală sau una colectivă? Ce înseamnă „pretinse măsuri de austeritate”? Are Justiţia căderea să judece măsurile politico-economice luate de un guvern? Şi asta nu înseamnă imixtiunea Justiţiei în politică?!?

Și momentul ”cu cătușele la ginecolog”, moment care ar fi trebuit să fie revoltător pentru orice femeie care a fost vreodată în cabinetul unui asemenea specialist, chiar şi numai pentru banalul control anual sau la 6 luni. Cine s-a bucurat atunci, a rînjit sau a zis că „aşa-i trebuie”, a dovedit o josnicie incredibilă. Există limite, iar atunci, după mine, s-a încălcat una gravă. E vorba de intimitate şi de o situaţie cel puţin neplăcută, trebuia făcută şi mai grea? În condiţiile în care se afla în arest preventiv, în condiţiile în care alţii scapă, cu circul de care nu mai pomenesc?

Doi bărbaţi mi-au spus atunci, deschizînd ei discuţia, că aşa ceva li se pare lor inacceptabil. Că dacă a furat, va stabili instanţa, să facă puşcărie, ce hotărîre se va da, să i se confişte, să plătească, dar așa ceva nu. Bărbaţi! Unii scîrbiţi de laşii care profită de imunitatea parlamentară, de leşinaţii şi de îmbolnăviţii brusc în faţa justiţiei.

Ulterior, conform comunicatului Poliţiei Capitalei, și ulterior anunţului de pe pagina EU, am aflat că nu va mai fi dusă la spital dacă refuză consultul.

Că gloata cere întotdeauna sînge și salivează la vederea lui e una. Că gradul de civilizație determină dimensiunea gloatei, și asta e tot ce s-a schimbat de mii de ani, e cu totul altceva. 

Și încă ceva. Tot astăzi va apărea partea a II-a din dezvăluirile lui Dan Andronic din serialul ”Noi suntem statul”. Ca să vedeți coincidență! Sper să fie consistente. Dacă vor fi și poze, nu se va supăra nimeni, la fel, sper. Oricum, tot noi vom plăti dacă Udrea va cîștiga la CEDO. Pentru că justiția nu se înfăptuiește și nici statul de drept nu se întrețin nici cu ură și nici cu hormoni. 

Altfel, dacă va fi condamnată și la 7-8 ani, cît prevăd gurile – complet dezinteresate, evident – Facebook-ului, fostul președinte ar fi posibil să vorbească. Mai mult decît pînă acum. 

UPDATE: A apărut, nu are poze 🙂 – ”Noi suntem statul”, partea a II-a. 

(Foto: paginadepolitica.ro)

 

Investitiile nu-si revin!

In 2016 contributia investitiilor la cresterea economica a fost zero.

In urma cu 2 saptamani am introdus o propunere legislativa pentru sectorul privat. Obiectivul principal al legii este de a permite sectorului privat sa decida asupra unei parti mai mari din ceea ce produce.

Pe scurt propun reducerea contributiilor la angajator cu 7 pp, impozit pe profit 10%, impozit pe venit 10%. Efectul principal este ca atat angajatorii cat si angajatii raman cu mai multi bani in buzunar pe care pot sa-i investeasca, economiseasca sau consume.

Pe termen scurt, legea poate sa fie vazuta ca un stimul in economie. DAR pe termen lung legea reaseaza motivatiile de investire si economisire atat pentru sectorul privat cat si pentru sectorul public. Codul fiscal reprezinta doar un reper in economie la care se raporteaza toti cei care participa la activitatea economica.

Datele pe 2016 arata ca este nevoie sa facem ceva pentru a stimula investitiile, in special ale sectorului privat, in economie. In 2016 contributia investitiilor la cresterea economica a fost ZERO. Mai mult, si asta se vede si pe grafic, cresterea reala a investitiilor in 2016 a fost ZERO.

Si stiti ce este mai grav? Cresterea salariilor din sectorul bugetar fara o reforma a administratiei publice, cresterea salariului minim fara niciun fel de relatie cu productivitatea, promisiunile de cresteri de pensii fara o reforma a modului in care se administreaza acestea , ne garanteaza ca in 2017 contributia investitiilor la cresterea economica o sa fie cel mult ZERO (scenariu optimist).

Ce se intampla cu investitiile reprezinta reactia automata a sectorului privat la cresterea cheltuielilor publice si mai ales cele cu caracter permanent (salarii). Sectorul privat stie ca mai devreme sau mai tarziu plateste prin taxe mai mari aceste cheltuieli si nu doreste sa mai investeasca.

Pentru a face sectorul privat sa investeasca trebuie sa reasezam codul fiscal in asa fel incat sa ofere motivatiile clare sectorului privat pentru a investi. Primul pas il reprezinta propunerea mea legislativa. Pasul doi, dereglementarea.

Grafic: PIB, Consum, Investitii valoare reala. Sursa : INS

Horia Georgescu recunoaște

Că a participat la evenimente precum cele descrise astăzi, în Evenimentul Zilei, de Dan Andronic. Pe Facebook:

Având în vedere că mai mulți reprezentanți din mass-media mi-au solicitat un punct de vedere privind articolul publicat astăzi in Evenimentul Zilei precizez următoarele : Am participat la unele evenimente private de tipul celor menționate (zile de naștere) , fiind invitat. Nu doresc sa comentez alte detalii referitoare la participanți.

Și de acum încolo, să sperăm că această confirmare nu va rămîne singulară. 

Ce ar mai fi de aflat, pentru ca suspiciunea să nu planeze asupra posibililor participanți la chermeze, și pentru că o știre trunchiată, parțială sau incompletă poate face mai mult rău decît o știre falsă ușor de demontat.

Deci: 

1. Cine a mai participat la întîlnirile respective. Horia Georgescu nu spune. 

2. S-a discutat la vreuna din ele vreo singură problemă de serviciu a vreunuia din participanți? Și cum? 

Mai precis, s-a sugerat măcar de către vreunul din participanți vreo măsură ilegală sau abuzivă împotriva cuiva? 

Altfel, scorurile meciurilor de tenis pot rămîne secrete. 

(Foto: ponturi-bune.ro)

Samsarii lui Dragnea si calul Troian

Azi, din nou, despre FSDI.

Conceput in Teleorman si prezentat ca un adevarat cal de tractiune pentru aceasta caruta mare, economia Romaniei, FSDI a intrat pe mana samasarilor. Asta pentru ca in afara de propaganda are nevoie si de acte, pentru putea fi vandut pe bani frumosi.

Astfel, dupa cum v-am mai spus, rand pe rand ministrii economiei ne-au prezentat importanta acestui fond si maretul lui rol pentru economia noastra. Acest fond trebuie sa faca spitale, autostrazi, sa cumpere avioane etc. Pana aici toate bune. Dragnea si oamenii lui vor si ei sa vanda ceva frumos.

Ghinion! Si-au dat seama ca nu au acte. Si s-au gandit la multinationalele din vest, pe care le hulesc cu fiecare ocazie, sa-i ajute cu actele. Asta pentru ca si ei stiu ca singuri nu sunt credibili.

Totul devine ridicol si ilar cand privim declaratiile ministrilor economiei, 2 in doar o luna de guvernare. Primul, omul de la Posta Romana, declara acum o luna dupa o intalnire cu directorul Bancii Mondiale la Bucuresti ca institutia va asista guvernul Dragnea si va da un certificat de buna purtare acestui fond. Retineti, omul lucra cu Banca Mondiala.

Ghinion! L-au schimbat. A fost inlocuit de un avocat din Braila. Acelasi guvern, alt ministru, alta viziune. Omul s-a apucat sa declare sus si tare, dupa intalnirea cu delegatia FMI, ca institutia internationala va da un certificat de buna purtare pentru FSDI. Si uite asa ajungem in Romania sa aranjam acte doar ca sa vindem o martoaga. Ati inteles, nu?

Atat este de important acest fond pentru Liviu Dragnea incat in doua luni de zile a batut la mai multe usi. Doar doar gaseste pe cineva sa-i legitimeze proiectul.

Sa va spun ce cred eu. Fondul asta este nascut pentru un singur scop. Sa fie un vehicul prin care psd sa capuseze legal companiile de stat. Fiind copiat dupa alte lucruri similare are nevoie de acte pentru a fi original. Exista o problema, totusi. Credibilitatea acestui fond nu poate fi rezolvata de psd in Romania asa cum le-au rezolvat ei pe toate in ultimele luni. Acest fond are nevoie de parteneri straini puternici. Pentru viitorii parteneri straini ai acestui fond, pe care ii viseaza Dragnea, credibilitatea acestui fond este esentiala. De aici si disperarea de a se acoperi cu tot felul de certificate si diplome.

Va dati seama acum telefoane intre FMI si BM. Se bat oamenii intre ei, care sa fie primul care sa elibereze certificatul de nastere al fondului. Sfatul meu este sa stea linistiti. Psd se foloseste de ei pentru a transforma o martoaga intr-un cal de tractiune occidental.

Ramane intrebarea: de ce accepta sa intre in jocul asta? Din ce stiu eu principiile pe care le sustineau anul trecut, transparenta, corectitudine, etc. trebuie respectate mereu. Sau am inteles eu gresit?

Calul de dar nu se cauta la dinti, spune o vorba romaneasca. In aceasta situatie insa, ii rog pe cei de la FMI, BM si pe le ce usi o mai bate guvernul Drgnea, sa ignore zicala.

P.S. nu acelasi succes a avut raspunsul celor doi ministri ai economiei la intrebarea celor de la FMI si BM despre ordonanta 109 si restructurarea companiilor de stat.

Mani Pulite de Dâmbovița

Dacă justiția este sau tinde să fie ce pare acum, o luptă între găști, este o luptă deja pierdută. Lupta între găști presupune inventarea a noi metode de furt, concomitent cu metode de intimidare a celor care o investighează. Asta în cazul în care aceștia din urmă nu ajung ei să se închipuie dumnezei, și să participe la furt, dintr-o poziție dominantă. 

Așa s-ar explica tăcerea deplină privindu-l pe procurorul Negulescu de la Prahova pe feed-ul meu de Facebook, așa se explică tăcerea marilor platforme de știri în ce îl privește. La fel cum dacă sau abia sînt menționate alte situații în care DNA chiar a pierdut. 

Finalul bătăliei nu poate fi altul decît cel în cazul Mani Pulite, din Italia, asemănarea extraordinară a cazurilor deteminîndu-mă să scriu despre asta.

Pe un fond infracțional preexistent al unei părți din populație, cea care a reușit să acceadă la putere după revoluția din decembrie 1989 (similar Mafiei italiene) făcînd ceea ce vrea și ce știe să facă, nu e de mirare că am ajuns aici. 

Comunismul este mafie, este un sistem perfecționat de jaf și asuprire. Comunismul românesc, cel de pînă în 1989, a dus aceste fapte la apogeu, dacă scoatem din calcul epurarea instituționalizată de tip nazist. Jaful și atitudinea absolut discreționară față de viața și bunul oamenilor era lege, urmașii celor de atunci, cei de astăzi, nu fac decît să perpetueze aceste abominabile obiceiuri. 

Ce este de făcut? De luat aminte din experiența italiană, în primul rînd. Justiția se înfăptuiește cu hotărîre, dar și cu discreție și cu respectarea adversarului. Ceva din înțelepciunea generalului MacArthur ar fi necesar aici, cel care spunea să nu-și umilești niciodată adversarii. Cazurile în care anumiți politicieni sînt prezentați în fața procurorilor și a justiției sînt parcă pe dos făcute, să arate ce mare și atotputernic este procurorul. 

Dacă e război, război să fie, dar dus după regulile războiului. Capitularea necondiționată nu înseamnă în nici un caz umilință, iar ăștia, corupții noștri, au și ei demnitatea lor de mari hoți, oricît am vrea nu putem spune că sînt oricine. Putem foarte bine să începem știrile cu arestarea în cazul marelui șef X, dacă începem știrile la fel și în cazul Y, diferența de statut financiar între cei doi fiind de milioane de euro. 

Mai mult, cînd anticorupția devine sport național obligatoriu, în care nici nu știi ce forțe sînt implicate măcar, șansele de reușită sînt cu atît mai mici. O țară are economie, are industrie, sănătate, învățămînt, are turism, agricultură, apărare, deloc în ultimul rînd. Că sînt proști și le pot face praf e una, că sînt corupți mai trebuie și dovedit, deja altceva. Ori pe noi, ca țară, ne interesează totul, nu numai justiția și soarta ei. 

Justiția ca răzbunare nu este justiție, iar ăsta este primul lucru care trebuie știut de cei care o înfăptuiesc cît și cei care o discută, deopotrivă. 

(Foto: nationallawjournal.com)

Jocuri de copii

1. Vă mai amintiți pancarta din piață, ”hai, Ponta, că am glumit”? Ei bine, el nu. Copilul nedezvoltat al PSD-ului a luat-o în serios, și acum face opoziție lui Dragnea. 

Este ridicol ce se întîmplă. Ponta îi trimite lui Dragnea ce? O foaie albă de hîrtie? Ce înseamnă ”demisie în alb”? 

Dacă deranjez, că am văzut că deranjez, de astăzi o să-i trimit domnului Dragnea – ştiţi că eu nu vreau să mă dea nimeni afară din partid – îi trimit demisia mea în alb şi când îl supăr foarte tare o introduce şi a scăpat de mine. Dar să tac din gură n-o să tac, nu pot la vârsta asta să mai tac din gură pe lucruri pe care le-am văzut, e care le ştiu şi pe care le văd cu îngrijorare.

No shit! Really? 

Ponta, demisia este un act unilateral de voință, nu poate fi nici scrisă, nici completată, nici depusă, nici trimisă de altcineva decît de persoana care intenționează să demisioneze. 

Ăștia ori glumesc la un nivel de cunoaștere de care noi am trecut de mult, odată cu intrarea la creșă și grădiniță, ori țara asta e pe mîna unor oameni lipsiți complet și de umor, pe lîngă celelalte. 

2. Tăriceanu a convocat astăzi cele două camere ale Parlamentului ca să reafirme prestigiul instituției. Asta are fix valoarea unei declarații a curvelor dintr-un bordel care s-ar strînge în fața oglinzii și ar declara că sînt femei cinstite și fete mari. 

Cui folosește așa ceva? Pe cine interesează că Tăriceanu laudă instituția din care face parte? Meritele unui om, ca și ale unei instituții, se evaluează cu totul altfel, lauda de bine nu miroase a bine. 

Dar probabil că pentru electoratul PSD – ALDE aceste lucruri sînt tari, prind, au priză. Altfel nu pot să-mi explic de ce oameni în toată firea, ba și aleși în forul legislativ al țării, se comportă în asemenea hal. 

PS: Astăzi e dezastru. Nu deschizi un ziar, un blog, o rețea socială fără să dai peste feministe preocupate și îngrijorate de soarta femeilor. Mai ales sau numai a acelora care au toate, dar toate! condițiile sa-si vadă singure de viață.
Responsabilitatea, bag de seamă, e un lucru foarte mare. 

 

 

De ce au fost aleși?

Așa le va fi toată guvernarea. Plină de greșeli de comunicare (O.Vasilescu) și de încercarea de a scăpa de justiție (Ș. Nicolae).

Dar ce e nou aici?! Au făcut altădată altceva?!

Vi-l amintiți pe Mugur Ciuvică luat pe sus de pe stradă, în timpul guvernării Năstase? Vă amintiți ”măi, animalule!” iliescian? 

Asta am fost permanent pentru ei, animale. Nu oameni cu dorințe și așteptări, nu oameni cu morală, cerințe și pretenții, ci animale. 

Și la fel ca animalelor, trebuia doar să ni se dea de mîncare. Ca să supraviețuim, atît. 

Cum se poate cîștiga o bătălie cu unii care nu vor să înțeleagă timpurile pe care le trăiesc? Cum putem să-i convingem altfel decît cu forța (exclusă) că nu de asta au venit la putere? Cum putem să-i determinăm să muncească pentru țară, în primul rînd, și nu pentru propriul interes? 

La cîte zile, săptămîni, luni, ani de proteste credeți că vor înțelege ce au de făcut? 

Amendamentele la legea grațierii sînt mai rele decît ce era în ordonanța 13. Și e posibil să treacă, așa cum a trecut și ordonanța 9.

În afară de proteste de stradă, apelul ambasadelor străine și scrisori adresate parlamentarilor ce mai este de făcut? Cum pot fi convinși că nu de asta au fost aleși?

Sau și de asta?  Ar fi bine să știm. 

Nici la noi în grădină nu sînt toate așa cum ar trebui. Dar despre asta nu se vorbește, ca să nu li se dea apă la moară. Nu vorbim noi, ei vorbesc. 

Faptul că nu vorbim sau nu vrem să vorbim despre asta nu înseamnă nici că problemele nu există, nici că se vor rezolva ca prin farmec.

Și este posibil ca ei să reușească. Noi ce facem? Pe cine le opunem peste patru ani? 

Dacă vor mai fi alegeri libere, ni s-a mai spus. Și pentru asta trebuie să ne asigurăm. 

Ori sîntem mai inteligenți decît ei,  ori nu. 

Calendarul după Dragnea

Azi despre ministerul de finanţe. Băieţii ăştia se ocupă printre altele şi de execuţia bugetară. Sau aşa ar trebui!

Să începem cu începutul. Apare prim-minstrul lui Dragnea şi ne anunţă cu o faţă trista că am avut încasări mai bune la buget în februarie. Asta după ce în ianuarie a fost un dezastru colectarea veniturilor fiscale. Omul este o carte deschisă. Iar “bucuria” din ochii lui mi-a atras atenţia. Imediat m-am apucat să cercetez şi să estimez datele execuţiei bugetare.

Uite ce am descoperit:
1) veniturile din TVA sunt mai mici şi in februarie, la fel ca în ianuarie. În continuare se colectează mai puţin, chiar dacă Dragnea promitea altceva.
2) va aduceţi aminte aminte prima şedinţa de guvern când premierul lui Dragnea ne explică cum vrea să crească veniturile la stat? Folosindu-se de bugetari. A mărit salariile pentru că aceştia să plătescă mai multe impozite. Astfel, în februarie am avut venituri la buget mai mari dar numai datorită acestei decizii.
3) anticipând că nu va avea bani pentru proiecte fantasmagorice au grăbit majorarea salariului minim sperând să obţină şi din impoziarea acestuia venituri în plus la buget.
4) si ca să nu raporteze deficit in februarie au amânat plata pentru mai multe facturi. Asta în timp ce ţipă toată ziua despre cum sprijină ei antrprenorii români.

În opinia mea, dacă ministerul de finanţe ar fi fost corect nu există niciun dubiu că în luna februarie dispărea surplusul de 0.37% din PIB inregistrat ianuarie şi aveam prima luna cu deficit al execuţiei bugetare în 2017. Dacă ar fi fost corecţi, execuţia bugetară ar fi făcut imposibilă aplicarea legii salarizării unitarea a lui Dragnea în 2017.

Şi acum bomba. V-am tot spus că Dragnea şi psd sunt în stare de orice. Pentru a fi siguri, dar foarte siguri, că nu intră în deficit în februarie, psd şi Liviu Dragnea au modificat calendarul. Da, aţi auzit bine! Aceşti oameni providenţiali au hotărât că luna februarie şi luna martie trebuie modificate.

Concret, ministerul de finanţe în execuţia bugetară a lunii februarie a inclus şi zilele de 1 şi 2 martie. De ce? Pentru că aşa “vrea” muşchii lor.

Asa au mai “ciupit” din veniturile lunii martie care sunt mai mari datorită creşterilor salariale. Dacă închideau execuţia cum ar fi fost legal numai pe februarie n-ar fi avut surplus la venituri din majorările de salarii (aşa cum am arătat mai sus). Aşa ceva nu s-a mai făcut până acum. Astfel, ar trebui să ne aşteptăm că pentru acea execuţie bugetară care să le şi placă, să se inventeze şi a 13-a luna. Luna lui Dragnea.

În concluzie. La execuţia pe februarie România are un deficit fiscal evident. Planurile psd se năruie sub incapaciatatea guvernanţilor psd de a colecata veniturile din taxe, impozite, accize, fonduri UE şi contribuţii sociale.

În scopul de a-l face fericit pe Dragnea şi psd, ministerul de finanţe ascunde poporului român adevărul adăugând 2 zile din luna martie la execuţia pe luna februarie. O fi legal? Corect ştim sigur că nu este.

Pentru a află de ce fac acest lucru voi cere conducerii PNL audierea preşedintelui ANAF şi a minstrului de finanţe. Lucrurile astea sunt aşa de grave, în opinia mea, că poate este nevoie şi de o comisie de anchetă. Oamenii ăştia chiar fac ce vor şi nu trebuie să-i mai lăsăm.

Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială:
Art. 8. (1) Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 12 ani următoarele fapte săvârșite de membrii Guvernului în exercițiul funcției lor:
…
b) prezentarea, cu rea-credință, de date inexacte Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului.

P.S.: Să-i spună cineva ministrului muncii că aşa cum arată lucrurile trebuie să-l sune pe Dragnea să aducă bani de acasă pentru legea salarizării unitare (nu aia din Brazila, că nu ajung).

Cu CCR ce facem?

Ce facem cu Curtea Constituțională? 

Din momentul anunțării deciziei prin care constata un conflict de natură constituțională între DNA și guvern, la sesizarea președintelui Senatului României, Călin Popescu-Tăriceanu, neliniștea a cuprins masele justițiare. 

După un ușor moment de acalmie, mai degrabă resemnare, din ce mi-a părut, au început să apară amintiri despre ce puneau la cale acum niște ani buni Valer Dorneanu cu Florin Iordache ca, acum, momentul să prindă putere treptat și să se pună chiar problema desființării Curții. 

Aflăm de la un domn care publică un editorial pe ziare.com că:

Chiar existenta acestei Curti, ca institutie, este o amenintare la adresa libertatii si ordinii publice din aceasta tara.

Ciudat, nimeni nu ne-a mai spus ceva de o asemenea gravitate pînă acum. Curtea a mai avut momente de tensiune maximă, culminînd cu amenințarea cu moartea la adresa Aspaziei Cojocaru, în 2012. Dar atunci erau ”ei” cei răi, acum sîntem noi cei buni. Altă gîscă în altă traistă.  

Și fiind cei buni, să ne îngrozim la ideea că  am putut tolera atîția ani o instituție atît de nocivă democrației și însăși libertății noastre. 

Iata de ce cred ca intreaga Curte Constitutionala, ca institutie, trebuie desfiintata. Controlul de constitutionalitate trebuie reglementat, precis, prin alte mecanisme. Exact ca in numeroasele democratii solide, din Occident (Suedia si Finlanda sunt doua asemenea exemple), care nu au Curti Constitutionale.

Modelul suedez, așadar. 🙂 Ce bestie e și istoria asta cîteodată! 

Așa că ce mai tura vura, s-o desființăm , zic. Dar cum procedăm, cum facem asta? 

Legal, frumos și curat ar fi să modificăm Constituția, că acolo este statuată prezența ei în spațiul public, cu tot cu atribuțiuni. Dar cum să modificăm Constituția acum, cu PSD la putere? 

Marșuri, mitinguri, punem presiune pe ei. Și dacă nu vor? 

Și dacă nu vor și nu vor, putem măcar să o depolitizăm. Cum? Tot așa, prin modificarea Constituției. Să alegem noi, poporul frumos și deștept judecătorii, în mod direct. 

Și dacă votează și cei care nu sînt nici frumoși, nici deștepți, ce facem? Există riscul acesta, asumăm sau nu rezultatul? 

Cum din această dilemă pusă pe tapetul societății civile nu putem ieși, vă întreb pe voi, cum să facem să rezolvăm odată și  odată și spinoasa problemă a Curții care stă în calea libertății și ordinii publice? 

PS1: La mitingul de ieri nu s-a strigat absolut nimic privind măririle de salarii. Dar am apreciat ecologicul ”Ne-ați tăiat copacii/Să vă ia toți dracii!”.

PS2: Văd (și mi se spune) că au început prognosticurile în ce privește verdictul în cazul Udrea. Între 5-6 și 8 ani. Ura, ura, ura! 

Sigur că justiția nu se uită la unul și la altul, oricine ar fi de pe internet și din presă, așa că zic să așteptăm totuși ziua judecății. Și nici de presiune nu poate fi vorba, nicicum de încercări de influențare.

(Foto: stirileprotv.ro)