O incercare de manipulare globala

A fost descoperită recent de către jurnaliștii de la Project Veritas, organizația care se ocupă cu expunerea publică a corupției. Nu, Dragnea nu a căpătat dimensiuni globale, e din ce în ce mai mic, în celula lui, în timp ce Viorica i-a luat locul, sigură pe ea, de data asta. Vom vedea dacă și pe partid, cît de curînd, la următoarele alegeri.

Project Veritas a reușit să destructureze intenția Google de a afișa știrile conform credințelor lor, ale celor care lucrează acolo. Și asta numai și numai pentru ca Donald Trump, actualul președinte SUA, să nu fie reales pentru un al doilea mandat.

Ofensiva stîngii globale este atît de puternică încît va trebui să ne pătrăm mințile lucide în fața oricărei încercări de manipulare.

YouTube a scos filmul în care este expusă frauda informatică despre care puteți citi aici. L-a dat jos după cîteva zile în care înregistrase peste 1 milion de vizualizări și peste 50 000 de opinii favorabile. Filmul a fost urcat aici, pe o platformă independentă (Și mă voi strădui să îl pun și eu aici, pe Blogary): bitchute.com. Bitchute este o platformă întreținută de apropiații Project Veritas. 

Tot efortul manipulării algoritmilor  este făcut pentru a nu mai fi posibilă o situație Trump în viitor. Pentru ca, caz concret, Trump să nu mai cîștige al doilea mandat în 2020. Nu contează dacă a avut rezultate pozitive, nu contează ce votează lumea, Trump nu trebuie lăsat să cîștige. Trump este omul acela care vorbește despre naționalism în cuvinte elogioase, Trump nu este al lor. Este al oamenilor obișnuiți, pe care ei încearcă să îi manpuleze, folosind MLF.

MLF este Machine Learning Fairness, o tehnică de cenzură folosită de Google pentru a sugera pagini și conținut care îi convin. Inteligența artificială, așadar, scoasă la bătaie ca aproape ultimă armă împotriva unui om!

Un om care, ca președinte SUA, are cifrele de partea sa. Cel mai mic șomaj, cel mai mic șomaj în rîndul populației de culoare, taxe scăzute, sute de mii de joburi oferite populației americane.

Un om care oferă americanilor posibilitatea să trăiască mai bine, ăsta este Trump. Și pentru asta, trebuie să plătească. Așa a hotărît stînga mondială.

Manipularea Google a fost, deocamdată, oprită. Ceea ce nu înseamnă că ei se vor opri. Ei, adică stîngiștii planetari. Ei, cei datorită cărora Marx poate să se răsucească vesel în mormînt.

Și tot deocamdată, Google crede că voi nu aveți discernămînt ca să judecați singuri ce e bine și ce e rău, cum vă e bine și cum nu. Și atunci, face pentru voi alegerile. Dacă nu a mers cu sugestii, o face direct, vă dă ce să citiți și de unde să vă luați informația.

Pentru început.

Am reușit! Clipul poate fi vizionat mai jos.

Doua zone de conflict

Libertarienii și conservatorii* au două zone majore de conflict: Căsătoria între cupluri de același sex și avortul. Prima temă admite mai multă dezbatere sau flecăreală (după caz) pentru că oricare ar fi situația, după cum zice românul, „n-a murit nimeni”. În cazul avortului însă chiar moare cineva. Și tocmai despre „cineva” e vorba când unii libertarieni acuză conservatorii de „statism” pentru că susțin interzicerea prin lege a avortului cu foarte puține excepții.

Atât libertarienii cât și conservatorii susțin drepturile negative enumerate în liberalismul clasic: Viață. libertate și proprietate în varianta Locke sau viață, libertate și căutarea fericirii în varianta Jefferson. Atât libertarienii cât și conservatorii înțeleg că statul, într-o manifestare minimală, trebuie să protejeze prin puterea legii aceste drepturi. Nici unii nici ceilalți nu suferă de statism. Cu toții acceptă că viața persoanei trebuie protejată prin lege. Diferența e dată de felul în care libertarienii și conservatorii definesc viața și persoana. Indiferent de înclinațiile politice (sau lipsa lor) felul în care sunt definite și acceptate viața și persoana variază de la individ la individ și de la țară la țară, și indiferent de insistențele unora, „the debate” is not over.

Așadar, atâta timp cât susțin cele trei drepturi negative, acuzațiile de „statism” pe care o parte a libertarienilor le aduc conservatorilor sunt nefondate.

Ce invatam cu Google?

Mulți dintre noi nu mai pot concepe viața fără Google. Orice avem nevoie, la Google mergem. Cît este Google de încredere? Suficient, dacă avem de mers din punctul A în punctul B. Sau dacă avem de făcut o rezervare online. Sau de cumpărat ceva.

Numai că, de curînd, într-un document scurs de la Google, și intrat în posesia celor de la Project Veritas, aflăm că… Ben Shapiro și Jordan Peterson sînt, nici mai mult, nici mai puțin decît Naziști. Cum definiția pentru nazism nu s-a modificat (încă), mergem să vedem ce înseamnă asta. Așa cum știam, nazism se referă la Germania nazistă și la partidul naționalist – socialist din timpul Germaniei Naziste, respectiv perioada celui de al doilea război mondial.

Nazismul include și soluția finală pentru evrei, Holocaustul, așa cum include toate demențele din mintea lui Hitler.

Germania hitleristă, așadar.

Și acum, să vedem! Poate fi Ben Shapiro nazi? Shapiro este, înainte de orice, evreu. Deci, cum ar putea fi de acord cu exterminarea sa?! Wrong! Bip-biiip, sonerie de avertizare. Shapiro, ca evreu, nu poate fi nazist.

Dar Peterson? Luăm toate scrierile sale și toate conferințele. Ce aflăm? Că responsabilitatea personală este cea promovată. Cum se împacă responsabilitatea personală și nazismul? Ca șoarele cu pisica, da. Deci, nu și la Peterson.

Pe Prager nu l-am mai căutat, lămurită fiind în primele două cazuri de mai sus. Îl ascult frecvent și nu-mi dă impresia unui nazist.

Așadar, ideea că cei doi sau trei ar putea transmite mesaje naziste se plimbă numai, exclusiv prin capul celui care a scris emailul respectiv și nu are fir de accoperire reală.

Acoperirea reală înseamnă a ține cont de faptele și spusele cuiva. Nimic, nexam, zero, nada!

Cu alte cuvinte, a nu mai afișa ca sugestii Ben Shapiro, J. Peterson și Prager U ar însemna o distorsionare a realității funcție de ceea ce se plimbă prin capul unora, fără nici un suport faptic.

Ar însemna o mizerabilă inducere în eroare a publicului. Ar însemna o ascundere a adevărului, cel proclamat constant de către cei trei.

Cui folosește? Iacătă, nu știm să răspundem, deși o idee avem. Stîngiștilor. Comuniștilor, mai precis. Cei împotriva cărora și nazismul se ridica, dar cu mijloace pe care astăzi nu vrem nici să ni le imaginăm măcar.

Vor Shapiro, Peterson și Prager U să transmită mesaje naziste?? Cum o fac? Trebuie să ni se spună acest lucru, pentru că din ceea ce scriu și spun nu reiese. S-au lăsat păcăliți atîția invitați de calibru ai celor trei, încît să participe la diseminarea de mesaje naziste? Nu! Ar trebui să punem la îndoială atît pregătirea profesională cît și viața și credințele tuturor celor implicați pentru a stabili asta. Au fost complici Youtube, Google, în final, pînă acum la diseminarea mesajelor naziste? Nu!

În concluzie:

 

ideea că ceei trei ar fi naziști și ar transmite asemenea mesaje se plimbă singură și neobosită, numai prin capul emitentului email-ului. Acum, ce cădere are el să scoată de la sugestii pe cei trei? Căderea pe care o au toți noii comuniști cărora nu le convin adevărurile rostite calm și cu siguranță de către trei personalități academice moderne.

Ah, și Google virează stînga. Și ce este nou aici?

Îndrăznesc să afirm, acum și aici: cu cît mijloacele de comunicare sînt la dispoziția tuturor, cu atît le va veni mai greu noilor comuniști să reușească schimbarea mentalităților. Cu cît vom avea de unde alege, cu atît nu-i vom alege pe ei! Și de asta le este frică, și asta vor să stăpînească.

 

 

Puterea unui procuror

Am doi ani de ”pesedism”, să-mi trăiască!  Am peste doi ani de cînd vă spun că procurorii nu sînt niște ființe neajutorate, care să aibă nevoie de susținerea voastră! Că procurorii fac parte din instituțiile de forță ale țării ăsteia. Instituții care NU mai au nevoie și de susținerea voastră.

Cazul Sorina vine să vă trezească în cel mai brutal și mai omenesc, în același timp,  mod la realitatea pe care, connstant, refuzați să o vedeți. Modul în care un procuror, o femeie, tratează un copil. Revoltați? Bun, așa începeți să vă faceți bine.

Modul absolut abominabil în care – și aici îmi este greu să scriu – o femeie  procuror tîrăște pe jos un copil speriat că va fi luat de lîngă cei pe care îi consideră familia ei a scandalizat o țară. Ce se scapă: femeie-procuror, atenție! Nu orice femeie. Pentru că nu orice femeie ar fi fost în stare să facă ce-a făcut cea prezentă la ”predarea” Sorinei noilor părinți.

NU orice femeie, majoritatea femeilor am fost oripilate de sălbăticia și animalitatea femeii -procuror. Nu a tras-o, a vrut s-o ia în brațe! Nu zău! Nu vedem noi sensibilitatea care dădea pe din afară din madam procuror. Îți este groază și să te gîndești că această femeie ar putea fi mamă! Dar ți-o poți imagina cu ceva ușurință înfierînd cu mînie proletară dușmanii poporului. Cei care se zbăteau, în condiții inimaginabile, pentru o bucată de pîine.

Începutul l-a făcut Lazăr. Augustin Lazăr, da. Cînd s-a aflat ce fapte de ”arme” a avut în timpul negrei prigoane comuniste. Au fost și atunci voci care, orbite de anticorupție, nu puteau crede. Dar ce a făcut rău? Dar ce putere avea el atunci? A semnat, a semnat cum ar fi făcut oricine. Ei, nu chiar oricine, nu sîntem un neam ticălos în integralitate.

Nu a dat, a semnat. Sigur, a semnat ca să dea alții. Încă o tură, pînă individul recunoaștea pînă și tot ce Nu a făcut, eventual. Recunoștea. ca să scape. De umilințe, de bătăi de joc, de bătăi la propriu. Și ce bătăi!

Așa, revenim. Deși nu era treaba ei dacă se poate pune sau nu în aplicare o hotărîre definitivă, madam procuror a fost prezentă acolo unde nu avea ce să caute. Mai mult, a agresat copilul într-un mod abominabil. Făcea cercetări. Fix în acea zi. Și la momentul acela. Cercetările presupuneau luarea copilului cu forța, împotriva voinței ei. Ceva ce un executor judecătoresc aflu din presă că nu ar fi putut face. Executorul judecătoresc are inimă, din cîte se pare. Despre un psiholog ce să mai zic?! Aflu din presă că ar fi fost acolo. Cu duhul, bănuiesc, altfel, nu l-am văzut sau și auzit.

Este sper, clar pentru toată lumea că avem de-a face cu un sistem dacă nu defect, cel puțin deficitar. Un sistem care permite unui procuror să abuzeze în asemenea hal un copil. Și dacă un copil, un adult de ce nu?!

Știu, se va spune că sînt victima manipulării care se petrece acum, străinii răi vin să ia de la ai noștri buni copilul. Știu că încerc să vă manipulez, ați fost avertizați!

Nu am spus nimic de felul ăsta și vă rog să nu interpretați astfel. Dacă femeia-procuror nu era acolo, făcînd ce-a făcut, astăzi căutam un alt subiect. Nu mă interesează acum decît femeia-procuror. Sigur, și părinții la care stătea copila pot fi găsiți vinovați, dar nu asta mă preocupă acum. Consider în continuare că, a crește și a te dezvolta în SUA este o oportunitate unică. Care, acum, Sorinei nu-i surîde. Dar ce știe un copil de 8 ani?!

În momentul de față, procurorul general interimar al României, Bogdan Licu,  a transmis o ordonanţă Tribunalului Mehedinţi prin care cere interzicerea părăsirii teritoriului României de către fetiţa de 8 ani şi una Curţii de Apel Craiova prin care cere revizuirea sentinţei de încuviinţare a adopţiei internaţionale a minorei.

 

”Mandria” dezorientatilor

1.Homosexualitatea masculină (ca și pedofilia-copiii nu au discernământ, necrofilia, zoofilia, frotirismul, violul, onanismul) neagă masculinitatea, pentru că nu-și realizează scopul firesc de a seduce o femeie, de a procrea, ci seduce în mod steril un alt bărbat.
2.Lesbianismul neagă feminitatea, pentru că nu-și îndeplinește scopul firesc de a iubi un bărbat și de a da naștere la copii. Însămânțarea artificială și mamele-purtătoare motivate prin lesbianism, zoofilia, excitarea manuală, folosirea vibratorului sau peturilor, etc. sunt înrudite cu lesbianismul și deci surogate de dragoste și procreere.
3.Homosexualitatea masculină neagă viața, introducând lichidul seminal vital pe canalul morții, al evacuării deșeurilor, al reziduurilor toxice moarte, al produselor de catabolism.
4.Confuzia genurilor, a identităților sexuale și sociale (creată de schimbarea sau alegerea sexului după starea și bunul plac de moment) și a funcțiilor fiziologice ale organelor umane (vagin, anus, gură) este totală, protocoalele medicale de acordare a tratamentelor (diferite pentru femei și pentru bărbați; dar care femei și care bărbați?, cei naturali sau cei din acel moment?) și manualele de anatomie, fiziologie, neurologie, biochimie și psihologie-psihiatrie trebuie rescrise.
5.I se vor modifica și aplica diferit normele de muncă fizică, astăzi diferențiate pentru bărbați și pentru femei, unei persoane după cum se declară bărbat sau femeie, după bunul plac temporar?
6.În competițiile sportive, se va permite unui bărbat să evolueze în competițiile pentru femei, pentru că el se simte femeie?
7. Cum se va justifica la nivel de genetica umană, cum se vor justifica testele genetice de paternitate, în cazul în care barbatul neaga paternitatea, declarandu-se femeie, conform ,,conceptului” numit identitatea fluida.(a se citi hachita de moment).

Comunismul s-a cuibarit în universitatea occidentala

În timpul campaniilor de critică lansate de PCC (Partidul Comunist Chinez) împotriva lui Lin Biao şi Confucius şi de denunţare a respectului faţă de profesori, Partidul a distrus toate standardele morale din minţile generaţiilor tinere.

O zicală antică spune: „Dacă mi-a fost profesor, chiar pentru o zi, îl voi respecta toată viaţa ca pe propriul meu părinte”.

La 5 August 1966, Bian Zhongyun, o profesoară de la Liceul de Fete afiliat Universităţii Normale din Beijing a fost târâtă de studentele sale pe stradă, purtând pe cap o tichie imensă, hainele pătate cu cerneală neagră, cu o tablă neagră cu cuvinte de ocară atârnată de gât şi bătând într-o ladă de gunoi în mijlocul studenţilor. A fost îngenunchiată, bătută cu un par în care erau înfipte cuie, iar pe ea s-a turnat chiar apă clocotită. A murit în urma torturii.

Directoarea liceului afiliat Universităţii din Beijing a fost forţată de studenţi să bată într-un lighean spart şi să strige: „Sunt un element rău”. I-au tǎiat pǎrul pentru a o umili şi au lovit-o în cap până când a început sǎ sângereze, în timp ce o obligau să meargǎ în patru labe…
________________
(doar unul dintre milioanele de exemple de ură ideologică împotriva tradiției, școlii clasice și ideii de cultură, alta decât „cultura pentru mase”, singura agreată de comuniști)

Am postat-o nu doar pentru memoria victimelor comunismului global, ci și pentru a putea găsi mai ușor similarități neliniștitoare cu revoluția neomarxistă (nou-marxista), așa-zis progresistă din universitatea americană și occidentală începută tot în anii ’60 și care, fără să ajungă încă la violențele criminale din China, face astăzi exact aceleași distincții între „high culture”(cultura elitară) și „pop culture” (cultură populară, de masă), dezavuând-o pe prima și promovând-o doar pe ultima. In numele aceleași egalități uniformizatoare in care profesorii si in general exponenții învățăturii clasice erau repudiați ca „reacționari”, „retrograzi” și „dușmani ai poporului” ieri, în comunism, si „elitari”, „sexiști”, „rasiști”, și „retrograzi” astăzi, in plină ofensivă progresistă. Sub hainele progresiste e travestită vechea cocotă egalitară; comunistă.
Parcursul Urii incitate ideologic de stânga e deja izbitor in universitatea americană și în general occidentală: astăzi, ca profesor universitar mai ales, trebuie să ai realmente curaj să afirmi distincțiile și universalitatea valorilor dacă vrei ca studenții să nu-ți boicoteze cursurile și să nu fii deferit mai întâi linșajului presei locale si justiției ONGiste. Decanatul nu va încheia decât formalitățile cerute de.. popor (ca în comunism, cerute de.. sfânta Mânie Proletară)

Cazul profesorului canadian  Jordan Peterson e simptomatic pentru terorismul cultural care s-a instalat deja în universitățile occidentale. La cap de linie, nu știm când, dacă nu ne opunem politic și civic, altă revoluție culturală similară celei chineze va arunca in aer lumea inca liberă.

De ce este Partidul Comunist Chinez o forță împotriva Universului

 

 

Maia și guvernul rus/ Fericire au adus???

Nu, nici pe departe, dar ceea ce s-a petrecut și se petrece încă la Chișinău are nevoie de o analiză serioasă.

În acest scop, acum o săptămînă, noaptea de după, am ascultat la telefon două ore un om. Un om de acolo, din Republică. Un om care știe mult mai multe decît știm noi aici, la București. Un om, nu în ultimul rînd, tare drag mie. Marcela.

Ce am aflat atunci vă voi spune/scrie la un moment dat. Nu acum, pentru că nu face parte din ceea ce se desfășoară încă la Chișinău.

Au trecut 79 de ani. De la nenorocitul moment al sfîrtecării țării ăsteia. Și încă nu avem habar, la cel mai înalt nivel, cum să facem ca să dregem.

Pentru că momentele astrale ale omenirii nu se mai întorc. Poți da vina oricît pe Iliescu/Snegur, acel moment nu se mai întoarce. Cum nu se mai întorc nici cele de atunci încoace.

Cînd ești comandantul Armatei unei țări și șeful diplomației sale, în același timp, și cînd ai un milion de cetățeni români dincolo de Prut, nu mai poți da vina pe nimeni. Îți aparține.

Băsescu a avut toate astea. Și ce-a făcut? Nimic, exact. A întreținut ideea Unirii. A pregătit-o. . Urma să fie făcută cîndva, într-un viitor incert, de către un președinte asemeni.

De către Iohannis, nu? Cîte vizite a făcut Iohannis la Chișinău? Eu nu îmi amintesc nici una. Ce legături sentimentale are Iohannis cu românii de acolo? Nici una, după cum se manifestă.

Exact.

În seama așa unuia a lăsat UNIREA. Este scuzabil? Mira-m-aș! Dacă a fost mai importantă crearea DNA decît reîntregirea țării, măcar asumă, ieși și spune. Altfel, vom ajunge iar la Iliescu/Snegur ori, mai rău, chiar la Manoilescu. De ce a semnat,  cum a leșinat? Putem să-l mai îngropăm de cîte ori vrem, tot mort rămîne.

Și mortul de la groapă nu se mai întoarce. Așa nici Republica Moldova la patria mamă.

Cum poți saluta un guvern format prin înlăturarea unui oligarh al Rusiei, cu un guvern al Rusiei? Cum?
simplu, cum s-a văzut. Maia și guvernul rus/ fericire ne-au adus.

Și cît ne luptăm să avem parte de această fericire! Cît ne luptăm să avem însăși Rusia în guvernul Republicii Moldova.

Nu o să întrebăm pe Maia Sandu cum se simte instalată de Moscova, pe ea nu o vom întreba nimic. ea este nu om politic, ci tester de călcat în străchini.

Maia-prim-ministru! Și iată cum facțiunea proeuropeană este la guvernare. Povești de adormit copiii Moldovei, Maia nu va reuși nimic semnificativ în ecuația puterii.

Dacă va reuși să se mențină acolo va fi lucru mare. Deocamdată, este pentru imagine. Imaginea unui Dodon reevaluat peste noapte și acceptat la fel.

Acceptat cum? Cu toate condițiile puse?

Iată documentul pus la dispoziție de președintele parlamentului de la Chișinău, Adrian Candu, cuprinzând condițiile puse de Partidul Socialist – Dodon, după consfătuirile pe care le-a avut cu trimisul Moscovei, Dmitry Kozak, pentru constituirea alianței de guvern cu Partidul Democrat.

Este interesant de văzut dacă asemenea condiții nu au fost propuse și blocului ACUM.

Hei, Maia. Ce zici?

a) acordarea unui statut special pentru Transnistria și federalizarea R. Moldova,

b) schimbarea Constituției R. Moldova prin care următorul președinte să fie ales de Parlament și neapărat din partea socialiștilor,

c) conducerea a mai multor ministere, printre care cel de Externe, Interne, al Apărării, al Finanțelor, al Educației și fotoliul de la Reintegrare,

d) revenirea la prerogativele pe care le avea șeful statului până la 1 octombrie 2016, inclusiv controlul asupra SIS.

e) discuții trilaterale între R. Moldova, UE și Federația Rusă pentru revizuirea Acordului de Asociere,

f) alegerea primarului de Chișinău fără participarea suburbiilor, care întotdeauna înclină balanța împotriva unui ales prorus,

g) modificarea legii privind limba de stat și acordarea limbii ruse, statut de limbă de comunicare interetnică,

h) relansarea posturilor TV ruse, prin anularea Legii anti-propagandă.

Și dacă da, atunci să ne explice Băsescu cum e Uniți în Europa. Cu cine? Cu rușii, a devenit evident. Prin proxy, dar mai mult decît evident.

Care ruși aveau pînă acum Ucraina și armată în Transnistria. Priviți harta. Acum au Și Moldova. Așa vin rușii acum, palmă cu palmă de pămînt românesc. Pînă la următoarea oră astrală a Moldovei, dacă Dumnezeu va mai îngădui una, să privim cascadorii rîsului: Maia dezoligarhizînd cu Putin.

Am irosit un vot la europarlamentare. Două, de fapt. În rest, nu voi avea liniște pînă cînd pămîntul acela va fi unde-i este locul. ACASĂ.

 

 

USR- amintiri din viitor

USR e o adunătură de progresiști – așa-ziși progresiști.


Ca atare, suferă de aceeași manie persecutorie ca și neomarxistii, neo-comuniștii din Vest: ne vor sănătoși cu forța. Adică prin intermediul constrângerii de Stat – instrument indispensabil pentru toți inamicii libertății. Și o impun, cum altfel? ”decât” in numele dreptului nefumătorilor la aer curat. Aici e curvia tipului ăstuia de terorism intelectual: in numele bunelor intenții. Dacă e vorba doar despre dreptul nefumătorilor, i-aș întreba pe noii paznici de moravuri de la USR de ce pun piedici la cumpărarea țigărilor in supermarketuri? De ce continuă și extind suprataxarea țigărilor prin odioasa taxă pe viciu? De ce interzic fumatul in parcuri și locuri deschise? De ce extind logica persecutorie și în miliardele de locuri și situații potențial-imaginabile în care dreptul celor care nu fumează nu e afectat? De ce ?


Ca fumător, e treaba mea dacă fumez sau nu, dacă doresc să-mi prezerv sănătatea – și prin renunțarea la fumat. Nu e treaba Statului majusculat și nici a grupurilor ideologice de presiune dacă fumez in miliardul de cazuri și situații neutre pentru celălalt.


Miza pe care nu o sesizează adoratorii Statului Maximal e Libertatea individului pe care o înghesuie genul ăsta de inițiative liberticide. Care, trebuie spus sus și tare, nu se vor opri aici: urmează persecuția „legală”, inclusiv supraimpozitarea gurmanzilor, a consumatorilor de carne, dulciuri, grăsimi, băuturi carbogazoase. La orizont, a celor care nu participă la maratoanele festive decretate de autoritățile locale, a celor care refuză vaccinările obligatorii și exhaustive impuse din umbră de eminențele multinaționalelor farmaceutice direct cointeresate financiar etc. Ce mai rămâne din societatea tradițională și comportamentele libere, neasistate de Stat și elita activismului ideologic? Răspuns: nimic.

 

Genul ăsta de activism neomarxist va sfârși prin a suprima societatea deschisă în numele noului tip de așa-zis progresism. La fel ca în timpul predecesorilor ideologici comuniști. Alți progresiști, să nu uităm !

 

In contextul românesc, in ultimii 30 de ani, PSDul a reprezentat – căci putem deja vorbi de el la timpul trecut – descompunerea cadavrului PCR. Adică trecutul iluziei marxiste, în timp ce USRul e viitorul aceleiași iluzii care refuză să moară. E strigoiul colectivismului egalitar travestit în hainele dragi societății libere pe care nu încetează s-o uzurpe de o sută de ani incoace: toleranță, drepturi, minorități de invenție (adică „proletarul” multiplicat exponențial) și o infinitate de discriminări fără reclamanți reali, alții decât minoritatea celor care se simt îndrituiți ideologic să înjuge din nou Statul Maximal agendei lor ideologice. De Stânga…

 

In concluzie, cei care au dat peste PITECANTRÓP-ul cu barbă pitit in pădurea genealogică a tinerimii progresistoide nu mai pot cădea în reverii cu dumbrava minunată. Pot avea doar vise urâte; amintiri despre viitor..

 

Îmi place mult răspunsul unui forumist, răspuns pe care-l reproduc mai jos:

Stefan
6.6.2019, 7:07 PM
Terminați cu segregarea românilor pe categorii de voi inventate si generatoare de tensiuni sociale! Reveniți la vechea lege antifumat, cu spații dedicate exclusiv fumătorilor, dotate cu dispozitive de purificare a aerului. Respectați libertatea mea de a alege, nu ne mai constrangeti cu legi ce produc doar excludere socială si pe care le vom fenta fara indoiala. Iar daca va preocupa poluarea, atunci renuntati la uriasul parc de autovehicule de la Parlament ce poluează cât toti fumătorii din Bucuresti la un loc. Hai, la drum cu STB-ul si metroul, veniti in mijlocul nostru si veti vedea cum vi se vor schimba inițiativele legislative in 5 minute de mers la inghesuiala prin Unirii2.

Fumatul în cîrciumi

În vechime erai cool dacă aveai video, azi ești cool dacă ai internalizat niște socialisme UE. Poți internaliza două socialisme eco sau poți internaliza două socialisme pe egalitatea de șanse. Când ai terminat de internalizat 12 socialisme UE, ești deja anti-sistem.

În toate discuțiile pe legea fumatului, nu s-a răspuns mereu clar la întrebarea dacă ești obligat să mergi în bar. Aici sunt două răspunsuri:

  1. Da, sunt luat cu forța de pe stradă.
  2. Nu, intru de bunăvoie.

Ar mai fi o cale, când mergi după mirosul de cârnați din cârciumă, ca-n desenele cu Tom și Jerry.

Atitudinea susținătorilor interzicerii fumatului în baruri e să nu răspundă clar, neechivoc la această întrebare. Aș zice că e o atitudine științifică, dacă ne gândim și la descrierea pe care Kuhn o face științelor. În științe n-ai confruntare a opiniilor, ci fiecare o ține pe-a lui.

Și cei care admit că au intrat în cârciumă voluntar și sunt pro lege, inferează din propoziția corectă  că proprietarul nu are voie să facă orice, de exemplu nu are voie să te ucidă, că proprietarul nu are voie să decidă dacă se fumează sau nu în barul lui. Să ne gândim la situația cuiva care merge într-o discotecă, începe să citească, apoi reclamă la poliție că este muzica prea tare. În plus, propune schimbarea destinației localului în bibliotecă. La fel poate face într-un cazino și să spună că e deranjat de bile. Sau putem avea persoane cu astm care pot intra în localuri în care se fumează, apoi reclamă la protecția consumatorului etc etc. Exemplele pot continua.

 

Distincția relevantă este cea între schimb voluntar, schimb nonvoluntar, între dragoste și viol. Ultimul este incriminat corect juridic pentru că n-am consimțământul victimei. Actele sado-masochiste, deși pot include răni fizice serioase, nu sunt incriminate juridic pentru că au consimțământul partenerilor. Ăsta e motivul pentru care nu e pedepsită compania de țigări, când se îmbolnăvesc fumătorii. Pentru că se admite că au decis voluntar, a fost alegerea lor. Nu sunt obligați să cumpere țigări. La fel se întâmplă cu persoana care intră într-un bar în care se fumează. Dacă nu e adusă cu forța, înseamnă că există consimțământul să fie acolo, chiar dacă nu-ți plac o mie de lucruri în acel bar. Acest consimțământ există atât la clienți, cât și la muncitorii care lucrează în bar (Malek, 2006).

Despre asta e sclavia. Despre consimțământ. Nu e despre muncă multă și condiții rele de muncă. Și un patron poate să muncească de dimineața până seara fără să fie sclav. Sau nu este sclav decât în măsura în care o parte din an muncește pentru stat (până achită taxele), împotriva voinței lui, altfel, nu. Cineva care intră în mină, adică are condiții grele de muncă, nu e sclav decât dacă este băgat acolo cu forța. Sclavia poate să nici nu includă munci grele. Mă gândesc la explicația pe care o dădea cineva expresiei „a freca menta”. Aceasta apare în antichitate și era folosită pentru a descrie munca sclavilor care făceau munci ușoare, în casă, care frecau mesele cu mentă înainte de ospețe. Însă ei rămân sclavi, pentru că nu puteau să plece, să iasă din acest schimb coercitiv, hegemonic. La fel, dacă sunt luat de pe stradă de Coca-Cola și forțat să muncesc pentru ei, sunt sclav chiar dacă aș avea o leafă nesimțită de 3000 de euro, de exemplu.

Cred că în funcție de vizualizarea, înțelegerea acestei distincții între schimb voluntar și schimb nonvoluntar avem o tradiție liberală autentică, unde relevanți sunt cărturari ca Rothbard, Mises, Hayek etc și un liberalism la seral, desprins din rapoarte UE sau învățat cu Brucan, pe care-l întâlnim la formatorii noștri de opinie, în special la cei pro capitalism.

Singura situație în care poate fi incriminat juridic proprietarul barului este cea de fraudă, când nu oferă ce a zis că oferă. Frauda apare când tu ai comandat online un Iphone și în cutia adusă prin curier vezi că e o pizza. Dacă proprietarul barului îți spune că la el nu se fumează și ajungi la destinație și vezi că de fapt se fumează, atunci avem fraudă. Sau invers. La fel când îți aduce mâncare bună, deși tu ai plătit pentru mâncare alterată. Vrei să o dai la porci, vrei să încerci senzații tari, e irelevantă sursa aceste preferințe culinare. Important e că nu-ți aduce ce ai plătit. Însă și aici o pedepsă corectă, amenda ar fi să spunem două cine romantice, nu să-i schimbi tu destinația afacerii, că nu se va mai fuma în vecii vecilor acolo, adică să începi să ai control, drepturi de proprietate într-un loc unde n-ai pus o cărămidă. Ori la noi, se știe, o firmă are 3 proprietari: fondatorul, statul și un formator de opinie de centru-dreapta.

Cel mai bine ar fi dacă această obligație cu fumatul nu s-ar respecta. De exemplu, în liceele militare era interzis fumatul, însă fuma toată lumea. Cu barurile e puțin probabil se întâmple așa. Cu cât există mai multe legi, cu atât cresc oportunitățile pentru extragere de rente pentru cei care supraveghează respectarea legii. E plauzibil că polițiștii care acu fac bani din supravegherea traficului, vor sta la pândă. Plus că barurile sunt și printre instituțiile cele mai expuse agresiunii statului. Chiar dacă n-ar exista presiunea pentru spăgi din partea poliției, mai există destule instituții (de exemplu, ANPC) care să supravegheze și al căror personal nu agreează ideea că trebuie să fii sărac când ești pe poziții de forță. Ca patron îți poți face un calcul cât dai pe spăgi versus cât câștigi din faptul că se fumează în bar. Însă stresul poate fi suficient de mare și la fel și riscul (amenzi mari) încât să te lași păgubaș.

Cu astfel de activități intruzive, agresive ale statului intrăm și noi în rândul lumii. Să ne gândim la scandalul din SUA, din Colorado când proprietarii unei cofetării sunt obligați să prepare o prăjitură pentru nunta unui cuplu gay. O situație asemănătoare apare în Franța, unde un supermarket deținut de musulmani este obligat să vândă alcool și carne de porc, în caz contrar riscând să fie închis (Independent, 2016). Cel mai probabil măsura e impusă de conservatori, de centru-dreapta, dar asta nu schimbă cu nimic situația. Aici se vede și perversitatea socialismului contemporan, indiferent de partidul care-l aplică, care nu se mulțumește cu o victorie morală sau cu faptul că poate cumpăra lejer din altă parte, ci vrea să te calce în picioare. Așchia nu sare departe de trunchi. Nu existau alte cofetării în orașul ăla? Nu existau alte locuri de unde să cumperi alcool și carne de porc? Nu, trebuie obligat cineva care nu crede în gay marriage să facă o prăjitură pentru o astfel de căsătorie și trebuie obligat cineva care este împotriva consumului de carne de porc să vândă carne de porc. Sau cei cu nunta dacă merg în altă parte, în alte state (Texas, Oregon etc), e doar să te frece, să-ți arate cum e cu bigotismul și discriminarea.

Faptul că Johnson, candidatul libertarian crede că e corectă decizia justiției în cazul Colorado spune suficient despre decăderea liberalismului clasic în SUA. La fel de mult spune faptul că există procese împotriva companiilor de tutun pe informație asimetrică, deși este cât casa imaginea de plămâni carbonizați (sau imagini similare) pe toate pachetele de țigări (Anderson, 2003). Cu toate acestea, victimele spun la proces, sub jurământ, că n-au știut că fumatul e nociv.

Într-un clasament al nanny state (Nanny, 2016). România nu stă atât de rău și probabil că a mai căzut după legea asta cu fumatul. Surpriza vine din partea Germaniei, care este printre statele cele mai libere, mai puțin nanny. Să ne gândim când avem controverse pe politici publice, de exemplu pe salariul minim. Liberalii spun că dacă salariul minim este peste nivelul pieței creează șomaj, afectează persoanele sărace, necalificate. Socialiștii spun că această politică există și în Germania. E shortcutul cel mai utilizat. O politică oricât de aberantă ar fi, dacă există în Germania, discuția s-a terminat. Nu mai e nevoie de argumente suplimentare. Cum ar fi fost să argumenteze cineva cândva: uite, e acum la modă o filosofie în Germania, e una liberală, care merge pe eliberarea rasei superioare, e puțin brutală, dar știu că au șomaj 0. Ia să o importăm și noi. La fel cu fumatul: dacă e interzis în UE, n-are sens să mai discutăm. Soluția e clară. Civilizație înseamnă să interzici proprietarului să facă ce crede cu barul lui sau relațiile voluntare între el și consumatori. „Proprietatea e moft”. O spunea un înțelept și uite că și lumea civilizată e de acord.

 

Bibliografie:

Anderson, William L. 2003, Fat Chance:

https://mises.org/library/fat-chance, accesat 16.08.2016;

Independent, 2016, Halal supermarket in Paris told to sell pork and alcohol or face closure:

http://www.independent.co.uk/news/world/europe/halal-supermarket-paris-pork-alcohol-closure-threat-islam-a7173286.html, accesat 17.08.2016;

Malek, Ninos P. 2006, Where There’s Smoke, You Don’t Have to Be

https://mises.org/library/where-theres-smoke-you-dont-have-be, accesat 15.08.2016;

McMaken, Ryan. 2015, Court to Bakery Owners: You Have No Property Rights:

https://mises.org/blog/court-bakery-owners-you-have-no-property-rights, accesat 17.08.2016;

Nanny, 2016, The Nanny State Index 2016:

http://nannystateindex.org/, accesat 16.08.2016;

foto: verywellmind.com

Cazul Voiculescu

Principiile nu contează. Contează doar puterea. Urmează era consensului general. Totul contează, mai puțin acordul nostru. Nu mă surprinde.Deloc. Se pare ca socialismul a patentat curvăsăria. Problema e că oportunismul curvăsăresc răspândește și boli venerice grave, printre care enumerăm pesedismul, userismul, forme grave ale socialismului. Până la urmă, socialismul global are nenumărați plozi și avortoni. Iar Varanul slujește socialismul, că doar ăla l-a făcut mare, nu?! Până la urmă era firesc, doar Varanul a fost la DIE, unde au fost si mulți înaintași ai userist-plushuletilor…știți voi, ăia care la finalul zilei de 22 decembrie 1989 lucrau la institutia care avea în cont banii din contractele cu alte țări, adica modica suma de 4.5miliarde dolari. Ce contează legebete, migrație, globalizare, dacă așa trebuie, că tătucul Marx a spus ca trebe făcut, nu conteaza culoarea politică!

Mi se pare absolut genial simplul fapt că toți nepoțeii celor de la fostul DIE, să se vadă cu aripa mass-media, dezvoltată de Voiculescu. Seamănă a un soi de bilanț al Planului Andropov. Cum credeți că Voiculescu, fost coleg la DIE cu înaintașii a cel puțin jumătate din mai-marii USR-PLUS, nu i-ar fi primit!? Cum să nu îi primească el pe colegii din aripa noului socialism?! Că până la urmă ei sunt fericiții avortoni ai aceleiași ideologii scelerate.

 

Foto: RFI