13-14 octombrie 2017

Veste proastă

Nu vom avea Intermarium, cel puțin curînd. Klaus Iohannis:

Această apropiere de Grupul de la Vișegrad este o constantă a politicii externe românești și România tot încearcă să se apropie de mulți ani. Însă în ultima vreme, în ultimii ani, Grupul de la Vișegrad are unele opinii care sunt foarte diferite de ale noastre și în acest moment, după părerea mea, o apropiere între România și Grupul de la Vișegrad nu este realistă”, a spus Klaus Iohannis.

Ca să nu vorbim de faptul că în interiorul Grupului Vișegrad există, practic, două tabere care au din ce mai multe divergențe în ce privește viitorul Uniunii Europene, mersul lucrurilor în Uniunea Europeană, în general” – digi24

Nu că ar fi singurul.

Ne-am lămurit și cu premierul, între Grupul de la Vișegrad și greii Europei, Germania și Franța, Tudose alege Serbia, Bulgaria și Grecia.

Ce viziune au oamenii ăștia despre România, despre continent? Ce strategie? Vor să fim duși de mînă, de către cineva, ca pînă acum, sau vor să fim în poziția de a decide lîngă cine continuăm un drum pe care singuri, ori în alianță cu alții, trecuți prin aceleași suferințe, am hotărît să-l urmăm?

Și dacă există divergențe, nu putem oare, dacă am dori, să încercăm să le atenuăm? Dacă am dori! Să fim acolo, parte în discuții, implicați, să ne zbatem pentru ce știm că este bine pentru noi. Dar cum să dorească așa ceva niște politicieni prăpădiți, infatuați degeaba și degeaba, în general, ca ai noștri?!

Pe președinte aproape îl înțeleg, ajută la punerea României pe harta mondială a lumii. Prin golf. Dar ceilalți? Care ceilalți?

Veste și mai proastă

În timp ce partidul de guvernare, în nici un an de la ultimele alegeri, și-a trîntit un guvern și a provocat trei crize majore, nemaipunînd la socoteală tot ce a făcut de aproape 28 de ani, de cînd a luat puterea și nu a mai lăsat-o, mai joacă singur încă o dată în filmul ”Politică pentru tine”, din partea opoziției nu s-a auzit nici un sunet. Nici măcar un mieunat, un ciripit, ceva care să indice un semn de viață, cît de slab.

Și atunci te întrebi: e o tactică de a lăsa PSD fără posibilitatea să se victimizeze (a cîta oară?!?), ori e prostie, lene, bătaie de joc?

Dacă luăm în considerație așezarea clasică a PSD pe hartă, miniștrii au dorit să demisioneze, nu partidul, care nu a vrut să-i lase, succesele fabuloase ale guvernului, rezultatele incontestabile bla bla bla, tot tacîmul de vise frumoase cu care încearcă partidul să iasă basma curată din mocirla pe care a creat-o, am putea spune că prima variantă.

Și dacă e o tactică, la fauna care populează partidele românești, ar trebui să fie intelligence-ul românesc. Care, iată, trece iar de partea poporului, în lupta cu incapabilii de la guvern. A cîta oară?!

Este util sau nu acest narativ al serviciilor bune, care intervin salvator de cîte este cazul? Este real sau nu?

Dacă ne uităm la numărul serviciilor secrete pe care le avem, marele nostru noroc e că pînă acum nu s-au călcat în picioare, nu au dat semnale disjuncte, nu s-au certat pe tigăi în magazine și nu s-au încăierat la beție. Ce fac concret oamenii ăștia, în afară de a lua lefuri uriașe?

Sigur, nu vom afla niciodată. Și poate că e mai bine așa. Dar în același timp se desfășoară un întreg narativ al serviiciilor care fac și desfac politica românească, narativ care nu ar trebui să ne lase indiferenți.

Pentru că cine sînt acești oameni? Putem conta pe buna lor credință permanent? Pot să intervină de cîte ori cred ei că ar fi cazul, mai bine zis de cîte ori nu convine cineva cuiva? Cine i-a ales și cine i-a învestit să facă asta? Dacă ajută atît de mult poliitica dîmbovițeană, cît mai e politică și cît serviicii? Mai sîntem o republică? Mai avem un sistem democratic, din moment ce indiferent ce votăm, la un moment dat intervin ”băieții” și atenuează situația?

Și dacă se supără și nu ne mai vor binele, ce facem? Cum pot fi pedepsiți? În fața cui dau socoteală? Cine le controlează afacerile? Dar le controlează cineva? Cîți au doctorate luate serios, pe muncă intelectuală?

Întrebările pot continua, oricum nimeni nu ne va răspunde. Dar oamenii politici, ei ce spun despre asta? Le place să se expună public în alegeri, în parlament, în ministere, ca mai apoi să regleze ”băieții” ce e de reglat?

Cum putem avea control asupra incontrolabilului?

Nu putem. Tot ce putem face este să le micșorăm schema (să cerem, să solicităm asta) și să creștem și să promovăm oameni politici competenți, cinstiți și dedicați. Dacă România este o țară cu asemenea oameni, nu ar trebui să fie prea greu să-i găsim. Mitul serviciilor care fac și desfac politică trebuie să dispară și ca mit. Conducerea României fără consimțămîntul populației, acordat prin vot, nu ne duce decît la crearea unui stat polițienesc de care fugim de la revoluție încoace.

 

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *