Campania electorală din Basarabia: examenul de conștiință

Tocmai m-am întors de la întîlnirea electorală din Durlești cu candidatul PMP la Cameră pentru diaspora, Constantin Codreanu.
În atmosfera extraordinară, de suflet, întreținută de Ion Roșca, zis văru Ion, și deja celebrul nea Ștefan Onofrei, am reținut un lucru important, dar oarecum pesimist: bătrînii sunt deseori mai tineri decît mulți obosiți de pînă-n 40 de ani.
De asemenea, trei promisiuni din platforma PMP, referitor la chestiunile din R.Moldova, adică ce ne interesează pe noi ăștia de aici, m-au determinat să votez anume cu partidul marinarului:

1) banii destinați R. Moldova să se dea pe proiecte direct comunităților locale, dar și în funcție de afilierea politică și angajamentul românesc al primarului local: ești român, îți dăm bani să-ți repari școala din sat, ulița mare sau acoperișul la primărie, să crape de ciudă primarul socialist din satul vecin. Nu ești cu noi treaba ta, du-te și cere de la Putin. Cu alte cuvinte, Bucureștiul decide unde se duc banii, nu guvernul de mardeiași de la Chișinău.

2) Birocrația în privința reobținerii cetățeniei române să fie simplificată, mai ales pe partea financiară. Este scandalos ca în cel mai sărac stat din Europa, basarabenii care cer redobîndirea cetățeniei bunicilor lor să plătească 150 de euro numai pe eliberarea certificatului de naștere românesc, plus alte taxe consulare, notariale, deplasări, care fac ca costul unui dosar individual de redobîndire a cetățeniei pentru moldoveni să urce la o fabuloasă sumă de 500 de euro (de căciulă!). Consecința este că pensionari născuți în România Mare și români buni, așa ca Ștefan Onofrei, NU AU CETĂȚENIE ROMÂNĂ. Și nici majoritatea covîrșitoare a celor în jur de 9000 de foști deportați basarabeni, cîți au mai rămas astăzi în viață, bătrîni și batjocoriți de statul moldovean cu pensii mizerabile.

3) În schimb, tot soiul de moldovănași ori rusofoni, cărora juridic nu le poți refuza dreptul de a redobîndi cetățenia (pentru că etnici ruși locuiau în Basarabia și înainte de război, deci se califică pentru redobîndire), dar care fîlfîie cetățenia doar ca pe o „viză Schengen”, fără a manifesta niciun pic de fidelitate față de statul și națiunea română, iar alteori exprimîndu-și chiar totalul dispreț, să fie puși să treacă, prin amendament la legea cetățeniei române, examen la limba română și istorie/Constituția României. Basarabenii au tot dreptul la cetățenia bunicilor lor. Dar generozitatea României nu trebuie abuzată. Or, în perspectiva unei eventuale reunificări, acești oameni trebuie să învețe să respecte statul român, și să nu trateze statutul lor de cetățeni români cu atîta „degajare”. A fi cetățean român implică fidelitate, aderare și respect față de valorile comune. Deci examen să fie. Nu bacalaureat. Nu intrare la doctorat. Ceva minimal, dar de bun simț.

Acuma, propunerea mea pentru domnii candidați la Cameră și Senat: vă rog să-i spuneți lui Iohannis să le dea prin decret cetățenia celor 9000 de foști deportați basarabeni. Și după ce (re)devin cetățeni români, să fie asimilați statutului de deținuți politici din România. Așa unificăm conștiințe, memorii, istorii. Așa ne unim înapoi.

pmp-alegeri

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *