O precizare necesara

O precizare necesara si un comentariu probabil superfuu dar daca tot sunt aici, de ce nu?!

Precizare: Acest cont, Paul Dragos Aligica, NU a fost si NU este blocat de comisarii ideologic-tehnologici de la Facebook (sau cel putin, nu cu stiinta mea, in cele 3 saptamani de cand nu il mai folosesc). Am suspendat activitatea din proprie intiativa. La inceput, in protest fata de abuzuri, apoi din simpla lehamite iar apoi – si cel mai important – pentru ca lucrurile nu mai puteau continua asa.

In escaladarea conflictului ce are loc intre: pe de o parte, gandirea libera, libertatea de expresie, democratia liberala si pe de alta parte, cenzura, abuzul ideologico-tehnologic al progresului ingineriei sociale, cu valente elitiste cultural-psihologice totalitare, este nevoie de un moment de analiza, regadire si reasezare din partea noastra, a celor care, cu putinele noastre resurse si ambitii, incercam sa nu-i lasam sa treaca chiar asa, fara opozitie, Rubiconul noului totalitarism.

In ceea ce ma priveste – ca cineva nascut in Romania comunista si cineva care se revendica intelectual de la istoria, experienta si ethosul ganditorilor est europeni de secol 20 – cred ca am o obligatie in acest sens, chiar daca resursele si capacitatile mele nu inseamna cine stie ce in schema mare a lucrurilor… Facem fiecare ce putem, partea noastra…

Asadar, analizand actuala situatie pe frontul noii ofensive deschise de astia, am ajuns la o concluzie cu privire la ce este de facut ca solutie de moment. Minimal – cei ce avem vocatii sau interese publicistice – trebuie sa ne construim platforme personale cat de cat reziliente la atacurile, cenzura si agresiunea ideologica venite de la Facebook, Google si alti monopolisti ideocrati, momentan in control asupra cailor noastre de exprimare publica si comunicare cu publicul nostru. Pe care apoi sa le ancoram redundant in toate mediile si canalele alternative folosibile in caz de escaladare a cenzurii.

A ne pune naiv increderea in buna credinta si onestitatea sau transparenta unor monopoluri si oligarhii ideologice este nu doar stupid, este criminal. Nu trebuie sa le facem viata usoara, lasandu-ne stupid la mana lor. Traim o revolutie tehnologica si un razboi cultural de exterminare si trebuie sa ne adaptam rapid la noile conditii. A nu o face e iresponsabil si sinucigas.

Avem acum toate indiciile. A nu le interpreta realist este iresponsabil. Astia nu se joaca: se urmareste eliminarea unui intreg palier de voci, idei, argumente, puncte de vedere, valori. In cercurile lor cele mai radicale, intentia este de eradicare a unor pozitii si statusuri sociale, intelectuale si institutionale si, in ultima instanta, exterminarea unei intregi tipologii umane si intelectuale din viata sociala, politica si intelectuala.

Revenind acum la susemantul si precizarea initiala: Sunt in acest moment in proces de reconstruire si reasezare a platformei si prezentei mele publicistice in spatiul de limba si cultura romana, adaptate la noile conditii de etapa, asa cum le-am descris mai sus. Raman in continuare in legatura cu cititorii mei aici, tinandu-va la curent cu evolutia acestui proces care, sper, sa fie finalizat in cateva saptamani. Asta daca e sa ma iau dupa tehnicienii si prietenii care ma ajuta cu asta.

PS: Era sa uit. Am zis „si un comentariu”. Iata-l, din Ernst Junger, “Pe Falezele de Marmura”:

“…Asa sunt beciurile deasupra carora se inalta mandrele castele ale tiraniei…: vagauni imputite, ingrozitoare, iar in ele o stransura osandita pe veci, care se desfata vazand cum sunt pangarite demnitatea omeneasca si libertatea omeneasca. Atunci muzele tac si adevarul incepe sa palpaie gata sa se stinga, ca un felinar pe vreme de furtuna.

Atunci ii vezi pe cei slabi sovaind, cand primele neguri abia au inceput sa se lase si chiar ceata razboinicilor incepe sa dea inapoi, cand vede viermii urcandu-se din vagauni pe bastioane.

Asa se face ca pe lumea asta curajul razboinic se manifesta abia in a doua confruntare; si numai cei mai eminenti dintre cei ce traiesc laolalta cu noi patrund pana in salasul spaimei. Ei singuri stiu ca aceste imagini traiesc doar in inima noastra, si pasesc prin ele ca prin niste oglindiri aflate in drum, ca sa patrunda prin mandrele porti ale biruintei. Pe ei vermina ii inalta, dandu-le splendoare in realitatea lor.”

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *