Anunțat cu surle și trîmbițe pe o pagină întreagă plătită, în New York Times, cel americano-american ar fi de rîs dacă nu ar fi de plîns. Anunțat pe Facebook, cel de-al doilea ar fi numai de plîns dacă nu ar avea loc.

Ambele proteste contestă puterea legitim aleasă.

Participanți: mai mulți în SUA, fără discuție. Chiar și împrăștiați pe o suprafață mai mare, tot sînt mai multe creiere spălate decît la noi. Ne vom număra la sfîrșit, dacă va mai avea vreun rost.

Scopul protestelor: înlăturarea de la putere a celor care nu ne plac. Președintele Trump și cei de primprejur, la ei, PSD la noi. Sau protestul față de unele decizii luate în ultima vreme de puterea conducătoare.

La ei, republicanii. La noi, pesediștii. Comuniști pe stil nou, cei din urmă.

În partea americană, vor exista distrugeri, ca de obicei. Violențe, crash-uri cu poliția, acuzată de tot felul de lucruri îngrozitoare la adresa unor oameni pașnici de felul lor, dar care și-au pierdut răbdarea, în mai puțin de un an, cu ce au ales alți concetățeni de-ai lor. Într-o țară unde, de mai bine de 200 de ani, alegerea președintelui se face cu ajutorul colegiului electoral.

În partea română, mai preocupată de propria-i estetică, nu vor fi escaladări ale conflictului protestatari-autorități. Va fi, cel mai probabil, un spectacol de sunet și lumini, ad hoc, desigur, în care, în afara vechilor anticomuniști, fiecare va fi atent la inserția propriei persoane în desfășurarea momentului.

Ambele proteste au loc legate, mai mult sau mai puțin, de perspectiva adoptării unor noi pachete legislative. În SUA,  înlocuirea programului Diversity Visa, prin care a pătruns pe teritoriul american și teroristul care a ucis la New York, săptămîna trecută, și care a adus, ulterior admiterii în SUA, 24 de alte persoane dn famile, cu un program bazat pe accesul în SUA pe merit. La noi, este vorba despre adoptarea unui nou cod fiscal, menit să tulbure și mai tare, dacă se poate, țara, în timpul inimaginabil de slabe guvernări PSD.

Ambele puteri legitime, atît la Washington, cît și la București, sînt contestate de protestatari. De ce acolo ținem cu puterea, iar la București cu cei care o contestă?

Răspunsul e simplu: pentru că în ambele părți vedem comuniștii. La ei, pe cei care protestează, la noi, pe cei care conduc.

Dar dacă nu e așa? La noi, la ei e simplu și dovedit deja.

Dar dacă cei noi, care se ridică acum, sînt tot stînga? Sigur, e doar o coincidență faptul că imediat ce s-a aflat că Marele Finanțator a eliberat o sumă mare de bani în folosul societății, au prins și ei imediat viață. Oricum, să scăpăm noi mai întîi de ăștia și apoi mai vedem.

Așa s-a zis și în trecut. Și atunci erau puțini, chiar foate puțini. Și totuși.

PS: Am fost mult prea chinuiți acum mai bine de jumătate de veac ca să nu fim măcar prudenți. Niciodată, în situații în care poate fi aplicată, nu scoateți din discuție prudența.

Comunismul nu este interzis nicăieri, cum este fascismul.

Dreptul inalienabil la protest nu trebuie să fie parazitat de nimeni, în nici un sens.