De pe: athenian legacy » Politica Externa

Cel mai interesant şi cel mai controversat eveniment de pe scena europeană, din ultimii ani, prăbuşirea regimului comunist, a preoupat istoricii, care au abordat fenomenul în moduri diferite. Cei mai mulţi însă au realizat o abordare factologică, în timp ce alţii au încercat să gasească şi să explice cititorilor mecanismele ascunse, pe unele nereuşind sa le dovedească, accesul la informaţii fiind deocamdată destul de dificil.
În anul 1988 au loc noi alegeri în Statele Unite ale Americii castigate de vice-presedintele George Bush care atrasese de partea sa un număr mare de simpatizanţi. Cel mai important lucru realizat de acesta a fost pastrarea legaturilor cu omologul său rus cu care avusese multe intâlniri de pe timpul guvernarii lui Reagan si a întâlnirilor dintre aceştia. La preluarea puterii G Gush credea că Ronald Ragen i-a acordat prea multă atenţie lui Mihail Gorbaciov. Liderul de la Casa Alba era aproape sigur că va câstiga alegerile si tocmai de aceea din timp şi-a pregătit terenul pentru ceea ce va urma, lucru care s-a şi întâmplat. Cooperarea dintre cei doi va da rezultate şi acest lucru se va vedea în anul 1990 când se va încheia Razboiul Rece, precedat de unirea Germaniei şi destrămarea URSS evenimente care au dus la anumite shimbări in viata unor popoare si chiar a spaţiului european. Factorul principal care a determinat aceste schimbări a fost Mihail Gorbaciov care prin măsurile luate a deshis noi orizonturi spre o lume care se bucura de libertate şi linişte. Noul preşedinte a avut o dificultate în a întelege radicala shimbare care avusese loc în politica externă a Rusiei. De factură conservatoare, administraţia Bush nu vroia să ia în consideraţie multe dintre opiniile sale ferme despre Uniunea Sovietică, opinii care se dezintegrau în faţa propriilor lui ochi. Purtătorul de cuvânt al Casei Albe îl includea pe Gorbaciov ca fiind un „cowboy de dugheana“ , însă, ulterior, părerea lor s-a shimbat, mai ales în urma călătoriei lui Bush în Europa de Est şi de Vest, întreprinsă în iulie 1989. Se prevedea că întalnirea dintre ei era destul de importantă şi că urma a se întâmpla evenimente epocale. Gorbaciov remarca faptul că nu era în interesul Rusiei să contribuie la diminuarea rolului jucat de Statele Unite în lume. Acest lucru se explică prin faptul că politica externă a Uniunii Sovietice se putea îndeplinii numai cu ajutor primit din partea americană.
În urma multor întrevederi relaţia lor se va îmbunătaţi considerabil, ajungându-se la parteneriate economice ceea ce a demarat o rapidă economie de piaţă. O altă problemă cu care se mai confrunta acum Gorbaciov era aceea a legăturilor cu Germania, Ţările Baltice şi Europa de Est, care nu i-au creat probleme deosebite, deoarece a ştiut cum să le soluţioneze.
În nenumărate rânduri, Gorbaciov şi Şevardnadze au afirmat că URSS nu va folosi puterea armată pentru a împiedica popoarele din acea zonă pentru a-şi decide singuri soarta. Totodată, Gorbaciov spera să se menţină Tratatul de la Varşovia, iar ca o reacţie la acest lucru, Bush declara că atâta timp cât nu se recurge la folosirea forţei, Statele Unite nu au nicio intenţie de a împiedica acţiunea URSS în zona lor de interes.
La summit-ul de la Malta, din decembrie 1989, a declarat ireversibilitatea evoluţiei democratice a acestor ţări: „Fiecare popor are dreptul să-şi aleagă propriul destin, iar eu pot să-mi explic numai atitudinea mea personală: atât în URSS, cât şi în Europa de Est, aceste schimbări au fost pregatite de mersul înainte al istoriei însăşi. Ele sunt strâns legate de dorinţa populaţiei de a face aceste societaţi mai democratice, mai umane, şi de a ţine pasul cu lumea. Mă simt încurajat de acest lucru“ .
În ceea ce priveste arsenalele de arme nucleare, s-a convenit a se lucra la semnarea unui tratat, în 1990, care putea a fi pregtit pentru a fi semnat la următoarea întâlnire, ce urma să aibă loc la Washinghton, pe la jumătatea anului. Au existat nemultumiri, în sensul că Bush nu agrea livrările de arme făcute de sovietici în America de Sud şi nici atitudinea aliatului lor din zonă, Cuba.
La rândul său, Gorbaciov se va ţine de promisiune şi nu va mai aproviziona cu arme Nicaragua, dar, în schimb, în ceea ce priveşte Cuba propus o întâlnire directă între preşedintele Bush şi Fidel Castro, oferindu-se s-o intermedieze. Bush va avea o atitudine iritantă, privind cu dispreţ acestă idee, lucru care îl va deranja pe Gorbaciov.
Liderul american a dat de înteles că valorile occidentale îşi manifesta superioritatea şi că ar urma o prăbuşire a Rusiei.
Acordul de la Malta a însemnat un pas mic pentru relatiile ruso-americane.