Dați vestea bună mai departe să se liniștească oamenii

Am inteles acum. Multumesc celor ce m-au ajutat sa inteleg tema zilei. Am stat toata ziua la calculator, transcriu niste note, intru pe Facebook regulat din plictiseala, vad ca e ceva mare agitatie cu corectitudinea politica (aia cu Armata Europena e atat de depasita, perimata deja, atat de yesterday…) dar nici macar odata in 8 ore nu am reusit sa inteleg care e treaba.

Acum inteleg. O explozie de intrebari – unele reale, altele retorice – privind corectitudinea politica. Ce, ce? Daca e relevanta pentru Romania sau lumea de azi? E sau nu o pseudoproblema? Etc etc.

Contributia mea: Nu-ti fie teama, tinere cu studii superioare sau formator de opinie roman, atat timp cat in practica sau profesia ta sau in viata ta privata a gandi liber si a te exprima liber nu este o necesitate, prioritate sau reflex natural, corectitudinea politica este si va fi o falsa problema pentru tine. Linisteste-te. Esti in siguranta.

Cand ai intrebat ce e aia si daca e relevanta pentru Romania, ai spus tot. Esti in afara oricarui pericol.

In general – tinar sau varstnic – daca gandirea libera e pentru tine ca un tramvai gratuit pe care il iei de la Izvor si te lasa la Mosilor, taca-taca pe sine, cu trecere prin fata pe la Universitate, nu ai cum sa fii deranjat sau sa sesizezi problema. Te urci, te cobori, te uiti pe geam…

Ceilalti, cei care vor sa o ia pe jos, la pas de voie, liber, la picior, sau sa se mai dea jos si sa o mai ia pe la Armeneasca, pe Mantuleasa sau de ce nu, pur si simplu sa nu mearga la Mosilor, aia sunt aia suparati si au o problema. Dar pentru voi, astia care intrebati, vestea este excelenta: E o pseudo-problema si sunteti in afara oricarui pericol.

Va rog, prieteni, dati vestea buna mai departe sa se linisteasca oamenii.

Nobel si bambilici

Cel puțin ieri, în presă, și azi dimineață la radio se anunța că Bob Dylan nu a luat încă legătura cu Comitetul Nobel să finalizeze chestia. Confirmare de primire, semnat, etc… Habar nu avem daca a facut-o intre timp. Si, in general, ne tine in tensiune, nu a luat inca pozitie cu privire la dilemele zilei: e bine, e rau, ce sa credem? E literatura sau nu? De el depinde acum totul. Daca va confirma: este. Daca nu… Rar in istoria literaturii moderne a stat soarta vietii literare atat de dramatic in cumpana…

Continue reading

Controversa Premiului Nobel explicata de Kundera

Controversa asta cu privire la Premiul Nobel (inclusiv mentalitatea unei bune parti a apologetilor bizarei decizii a Comitetului) a fost deja explicata chiar de Kundera, in fabuloasa sa parodie la „Banchetul” lui Platon. La un moment dat, intervine cu vocea naratorului si spune ceva de genul:

Ala micu’, doctorul stagiar care asculta cu gura cascata la discutia dintre versatii adulti si adulte din camera de garda, auzise, era constient ca exista undeva, in jur, in viata, in lumea asta inconjuratoare o ierarhie de valori, un mod de a fi si de a vedea calitatea, o stiinta a valorilor si calitatii existentiale si o modalitate de a accede la ele. Dar habar nu avea cum sa identifice si acceada aceste valori. Si cum hotarase ca unul dintre doctorii cu experienta, coleg al sau la spitalul unde era repartizat, este o fiinta care are aceasta capacitate, il asculta cu sfintenie si il imita, reconstruind mental logica pe care o banuia in spatele savoire vivre-ului acestuia.

Asa ca atunci cand acest coleg mai in varsta si experimentat a lasat accidental sa se inteleaga ca asistenta Ruzica (cred) e o imensa oportunitate de a experimenta Marea Iubire, stagiarul se arunca fara ezitare in Marea Iubire si incepe sa inventeze tot felul de teorii, ratiuni si argumente in acest sens. Pentru ca vedeti, el nu era de fapt interesat in Ruzica, el nu era interesat poate nici in Marea Iubire – ceea ce oricum ar fi fost ridicol -, el era interesat in Marea Stiinta si Capacitate de a Accede si Participa la aceasta Structura a Valorilor si Calitatii care puncteaza lumea inconjuratoare dar la care doar putini, cei initiati, au acces.

Asa si cu aparatorii pe rit nou ai deciziilor Comitetului Nobel. Ei au auzit, sunt constienti ca exista undeva, in jur, in viata, in lumea asta inconjuratoare o ierarhie de valori, o structura de calitate, un mod de a fi si de a vedea, o stiinta a valorilor si calitatii literare si o modalitate de a accede la ea. Si aspira sa acceada. Dar habar nu au, sau sunt foarte confuzati cu privire la ce si cum. Si atunci exista o autoritate tutelara catre care se intorc.

A zis Comitetul Nobel ca e literatura? Atunci e literatura. A zis ca e de mare calitate? Atunci e de mare calitate. A zis Comitetului ca Ruzica poarta in ea toate calitatile de a fi Marea Iubire?! Pai Ruzica e atunci Marea Iubire. Si iata-i pusi sa ne explice ei de ce si cum vine treaba…

Nu oameni buni, Ruzica NU e Marea Iubire. Asta e si nu altminteri. Dar daca voi insistati ca este, recititi macar cum se termina povestea lui Kundera mai sus referita.

milan-kundera(Foto: The Guardian/Milan Kundera in Prague, 1973. Photograph: AFP/Getty Images)

O bizara neintelegere

M-am trezit din senin pe pagina mea Facebook cu tag la una dintre cele mai ciudate postari din ultima vreme. Dan Alexe, prieten bun, ale carui postari – asa cum evidenta empirica dovedeste – nu le iau in serios prin definitie (pe motive de simpatie, compasiune si ideologie umanitarista) se simte in mod bizar asaltat in intimitatea sa identitar-profesionala de nimeni altul decat de sussemnatul:

„Ce drăguț e că prietenul Paul Dragos Aligica, intotdeauna prompt si doritor sa ma pună la punct de cate ori abordez un subiect economic, ne explică de doua zile incoace cum e cu literatura.
De ce socoteste el ca e economia e grea dar literatura e ușoară?
Pentru că literatura e un „entertainment”, așa. Oricine, in timpul liber, se poate coborî, din amuzament, până la a scrie istorioare amuzante. Totul, dar nu oricine înțelege cum e cu banii, prieteni.”

Trecand peste faptul ca ce scriu eu aici si ce se intelege acolo exact pe invers, vreau totusi sa-mi fac mea culpa. L-am considerat intotdeauna pe Dan un eminent economist belgian de origine romana, probabil, de loc, din Vaslui. Habar nu am avut ca in mintea sa ceea ce face el este asociat cu literatura, pentru care ar avea instincte teritoriale atat de puternice. Mii de scuze pentru neintelegere si transgresiune.

In cel mai bun caz credeam ca putem vorbi de un „entertainment”, așa, in timpul liber, cineva care prin efort si dedicatie, se poate ridica, din amuzament, până la a scrie istorioare amuzante.

In fine, credeam ca operam pe terenul comun, al diletantilor. Realizez eroarea. Inteleg ca sunt planuri diferite: urmeaza o seară de discuții despre literatură cu Victoria Stoiciu, la care suntem invitati.

Bizara neintelegere: mea culpa.

alexe-dan

(Foto: Faceebook/Cercul)

O avalansa de Premii Nobel

O idee: are cineva numarul lui Varujan? Mai sunt cateva ore pana se anunta Nobelul pentru Literatura. Gasim un prieten din Suedia sa-l sune si sa-l anunte in numele Comitetului ca e laureatul pe anul asta. Felicitari, emotie, lacrimi etc. Facem anuntul si il dam la presa. Si apoi ne purtam ca si cum…

Pare ciudat? Deloc. E tara cu zeci de mii de pseudo-doctorate, cu mii de pseudo-profesori universitari, cu mii de pseudo-jurnalisti, cu mii de pseudo-scriitori, cu mii de pseudo-preoti, cu mii de pseudo-oameni politici… De ce nu am putea adauga si un Premiu Nobel in literatura, pe masura, la aceasta lista? Cum e cultura așa e si premiul.

Si apoi, stim toti ce se va intampla pe calea deschisa de precedentul Varujan: O avalansa de premii Nobel in toate domeniile, care cu ordonanta de urgenta, care prin lege in parlament, care prin decizie administrativa. Plus inventivitatea tipica: noii domenii inscrise la premiu: Premiul Nobel in Contabilitate pe Decembrie 2016, Premiul Nobel in Silvicultura si Exploatari Forestiere pe Semestrul 2, Premiul Nobel in Morarit si Panificatie…

Romania 2016. Nu numai ca e imaginabil. Este chiar normal. Nici nu inteleg cum de nu le-a dat astora prin gand pana acum.

PS: Radeti, radeti dar cand curand toti votantii PSD vor fi cu doctorate – care in stiinte, care in litere, care in geopolitica, date pe langa sticla de ulei si punga de faina -, care o sa mai fie orizontul de aspiratie distinctiva al elitei de profil? Vedeti?! Nobelul, evident.

PPS: O presimtire neagra: nici anul acesta Varujan nu ia Premiul Nobel in Literatura. O saptamana neagra. Esecul de marti, la stiinte economice, ar fi fost suficient. Dar nu: Dumnezeu vrea sa ne invete pe toti o lectie drastica: atat talent, atata patrundere, atata stiinta, atatea activitati si realizari curiculare si extracuriculare si totusi atat de putina recunoastere sociala! Complicate sunt caile Domnului.

diploma(Foto: locuelos.com)

Gafa sau nu, nu poti sa nu admiri ingenuitatea

Destul de probabil ca azi, candidatul roman legitim la Premiul Nobel in Literatura si-a redus singur, masiv sansele la acest premiu. Gafa imensa facuta de el este antologica, dar nu unica.

O regula simpla: cand esti candidat sau potential candidat la Premiul Nobel (si in general la orice premiu), NU te apuci sa critici comitetul si deciziile comitetului premiului respectiv. Gordon Tullock – una dintre cele mai ingenioase minti economice ale secolului, a facut-o. A murit fara premiu, desi colegul si coautorul sau Buchanan a luat premiul. Jagdish Natwarlal Bhagwati e intr-o situatie similara.

Deja inamicii si competitorii scriitorului roman isi freaca mainile si probabil au si facut sa ajunga la membrii comitetului interpretari malitioase…

Pe de alta parte, gafa sau nu, nu poti sa nu admiri franchetea si naturaletea scriitorului nostru, curajul sau si capacitatea de a fi el insusi, spontan si fara preconceptii sau masinatii strategice si pozitionari tactice.

gordon-tullock

(Foto: alchetron.com)

Despre premiul Nobel in Literatura

Bob Dylan. Literatura si muzica. Ca sa intelegem ca exista si o alta abordare, sa recitim Milan Kundera, „Arta romanului”. Parafrazez aici rapid:

”Romanele mele sunt variatiuni pe o tema arhitecturala bazata pe numarul sapte. Nu e numerologie, nu e superstitie, este expresia unui structuri arhetipale pe care se pare ca nu o pot depasi (descrie proportiile rezultate). Aceasta structura matematica determina ceea ce poate fi numit iluminarea personajelor / modul de a fi puse in lumina.

Fiecare din cele sapte parti este completa in sine. Fiecare parte este caracterizata prin propriul mod narativ. De exemplu in „Viata e in alta parte”: partea intai, naratiune continua; a doua naratiune onirica, apoi discontinua, polimorfica… Fiecare are perspectiva sa si lungimea sa…

Si aici ajungem la tema zilei si tema discutata de Kundera in textul comentat aici: relatia intre roman si muzica. „Fiecare parte a romanelor mele ar putea purta o indicatie muzicala: moderato, presto, adagio samd… Tempoul e determinat de relatia dintre lungimea unei parti si timpul real in care evenimentele descrise au loc. Un tempo rapid implica tranzitia spre o noua atmosfera emotionala in arhitectura cartii.

(Continua sa descrie cum Chopin si Beethoven rezolva probleme de expresie prin tempo si juxtapozitie si ce se poate invata de la ei pentru roman.)

Pana la 23 de ani am fost mai atras de muzica si nu de literatura. Compozitiile mele de atunci sunt aproapre caricaturi ale romanelor mele de acum. Am de pilda o compozitie pentru 4 instrumente – pian, viola, clarinet si percutie. Ca si in romanele mele, am parti care sunt foarte eterogene (jazz, parodie de vals, fuga, corala) fiecare cu o instumentatie diferita… Diversitatea formala e echilibrata de o puternica unitate tematica.

Am crezut multa vreme ca structura matematica bazata in sapte ce ma obseda era ceva calculat, un fel de defintitie algebrica a personalitatii mele dar intr-o zi, in vreme ce studiam Beethoven, Quartetul Op131, am realizat ca aveam o intelegere narcisista si subiectiva a formei. Iata de ce….”

Si continua sa explice pe partitura si text in paralel. Dar pentru scopurile noastre ilustrative este suficient.

Nu, Milan, tu nu o sa iei Premiul Nobel niciodata.
Dar ca o consolare: nici Varujan n-o sa-l ia.

PS: (10 octombrie) Nobelul in economie, anul aceasta: Oliver Hart si Bengt Holmström pentru contributii la teoria contractelor. Probabil majoritatea cititorilor aici sunt interesati doar de un lucru in povestea asta si ala nu e chestia continutului tehnic. Asadar: oameni seriosi sau cu potential de panglicareala publica gen Krugman-Stiglitz? Raspuns: toate datele indica oameni seriosi fara arivisme si stridente publice. Curiozitatea satisfacuta, mergem mai departe. Joi: Literatura. O singura intrebare in privinta asta, in ceea ce ma priveste: cat pot sa-l mai evite pe Kundera?!

nobel-kundera-dylan

(foto: smallcirclebigcircle.com)

O precizare intru democratie si liberalism

O nota pentru cititorii care persista in incercarea de a depasi barajul mediatic si de manipulare aflat intr-un varf de sarcina saptamanile acestea. DOAR pentru ei:

Indiferent de lozincile sub care are loc, rezultatul a ceea ce vedeti si nu va vine sa credeti si va scuturati capul si intrebati in jur daca numai dumneavoastra vi se pare, este unul singur. Aveti dreptate: asistam la un proces accelarat de subminare si delegitimare a democratiei occidentale de catre clasele conducatoare. Ironia este ca aceasta are loc in numele democratiei si este executata prin institutiile politice si mediatice occidentale, faruri si bastioane ale… democratiei.

In mod sistematic, din Berlin si Bruxelles pana la Londra si Washington, vointa populara este tinta unor eforturi de manipulare, distorsionare si subminare. Cand nu se reuseste, intreaga procedura liberala de functionare a partidelor si institutiilor publice este distorsionata, corupta si eludata pentru a impune deciziile si preferintele claselor dirigente.

Observati mereu si mereu acelasi pattern. Referendumurile sunt delegitimate prin campanii ce ataca insasi esenta notiunii democratice. Sau se cere refacerea si repetarea pana dau rezultatul dorit de clasa conducatoare.

Mari segmente ale populatiei, de multe ori pana la 50%, sunt stigmatizate si linsate mediatic pentru preferinte exprimate legal si democratic. Dreptul de libera expresie este constrans prin impunerea de coduri de vorbire sub amenintarea instrumentelor statului, controlate de comisari ai clasei conducatoare si ideologiei ei. Dreptul de asociere este sicanat.

Mass media actioneaza coordonat cu institutiile si purtatorii de putere in campanii publice de o ferocitate fara precedent, indreptate asupra propriilor cetateni. Apar institutii tot mai mari si mai puternice despre care ni se spune zambind ca „au un deficit democratic” dar ca nu trebuie sa ne ingrijoram, pentru ca se rezolva cumva… Niciodata nu e clar cum.

Se face baraj si bastion mediatic in jurul unor candidati care castiga prin frauda si coruptie nominalizari la pozitii in stat, in dispretul cel mai profund pentru cel mai elementar bun simt. Apare o clasa de experti care se specializeaza in a corecta pe baza „stiintifica” preferintele si cele mai intime comportamente si relatii interumane si care clasa opereaza in directa coordonare cu institutiile guvernementale si aparatul mass media.

Si lista poate continua.
Si toate astea ne sunt prezentate tuturor drept apogeul democratiei. E de mirare ca marea majoritate a publicului va ajunge curand in punctul in care isi va baga picioarele in ea de idee democratica?! Nu, nu este. Asta se intampla sub ochii nostri. Uitati-va bine. Fiecare noua zi aduce un nou pas inainte pe aceasta cale.

Unde este clasa intelectual-academica in aceasta poveste sordida si deprimanta? Va las pe dumneavoastra sa raspundeti la acesta intrebare. Uitati-va in jur si trageti concluzia. Cand vuietul, praful si fumul se vor mai linisti, sa stim unde suntem in noul peisaj si de unde o luam.

Acum, si cu asta inchei: multi cititori mi-au cerut precizari cu privire la pozitia mea. Un singur raspuns: am fost si raman un democrat si un liberal pe stilul vechi, cel in care democratia si liberalismul insemnau ceva concret institutional, ideologic si procedural si nu erau doar flamuri propagandistice care flutura dupa cum bate vantul intereselor si preferintelor unei clase conducatoare sau alta. Asta e tot.

democracy

(Foto: slideshare.net/ajo909/)

Precizari tehnice privind analiza situatiei din SUA si Occident

Pentru cititorii care au cerut precizari tehnice privind analiza situatiei din SUA si Occident (in contrapondere la barajul propagandistic dominant pe toate canalele):

In mod normal, in designul institutional al sistemelor democratice, partidele politice sunt mecanismul de transmisie a preferintelor si pozitiilor masei electorale catre legislativ, executiv si administratia publica, sub supervizarea judiciarului si mass media.

In mod normal, cand o schimbare, deplasare de preferinte si optiuni are loc (fie conjunctural, fie structural, prin alterarea clivajelor, structurii economice sau demografice sau dinamica social-culturala), partidele ar trebui sa isi modifice pozitia pentru a reflecta schimbarile corpului electoral si a le canaliza spre legislativ si executiv.

Datele statistice ne arata ca in vreme ce preferintele si pozitiile unei importante parti a electoralului occidental s-au schimbat in ultimii 20 de ani (pe o serie de paliere, de la imigratie la comert si economie), partidele occidentale traditionale (SUA si UE) au prezentat o rigidizare substantiala, refuzand sa reflecte acele modificari. (De ce? De ce teoria votantului median nu pare sa functioneze e alta discutie dar comasarea partidelor intr-un bloc de interese compact cu legislativul, executivul, mass media si administratia, e o conjectura credibila.)

Datele statistice arata fara echivoc acest lucru. Urmarea este usor de modelat:

1. In sisteme cu bariere scazute la intrarea pe piata politica, apar partide noi, anti-sistem care intra pe nisa creata de partidele traditionale care refuza reflectarea ingrijorarilor unei importante parti a electoralului.

2. In sisteme cu bariere inalte la intrarea pe piata politica (tip SUA sau GB) vedem un salt in tensiunile interne in partidele traditionale. Vezi cazul Republicanilor unde Trump a invins establishmentul, Democratilor unde Clinton si establishmentul au invins doar prin frauda masiva, penala, factinonalizarea Laburistilor in GB si tensiunile masive la Conservatori.

Datele statistice arata fara echivoc ca aceste conjecturi sunt valide.

Cum raspunde establishmentul la aceste evolutii? Ati vazut Brexitul, Germania si vedeti acum SUA: masive campanii de propaganda in coniventa cu toate puterile din stat, controlate de establishment. Initial pentru a schimba preferintele publice si, cand esueaza, pentru a stigmatiza si marginaliza electoral si public miscarea anti-sistem. Cuvantul cheie: populism, extremism etc etc etc.

Rezolva retorica asta isterica ceva? Nu. Explica ceva? Nu.
Situatia si fenomenele in discutie sunt chestiuni serioase si profunde. Ne confruntam cu o criza majora a sistemului democratic occidental. Cam asta e, pe scurt.

PS: In septembrie, la Scoala de la Sibiu organizata de CADI, Solib, Friedrich Naumann Foundation (FN) si The Institute for Economic Studies Europe (IES- Europe) am avut doua prelegeri in care am prezentat, folosind datele de la Centrul de analiza de la University of North Carolina at Chapell Hill parametrii acestor evolutii si natura blocajului institutional si politic actual, aratand ca apelul la retorica propagandistica si stigmatizari servit pe post de analiza de elita mediatica si politica nu serveste analitic la nimic. Daca am timp am sa scriu ceva saptamana asta.

institutional-design(Foto: universiteitleiden.nl)

Daca Trump va pierde alegerile, masina de vot republicana va sabota

Trump va pierde alegerile – daca le va pierde – pentru un singur motiv: in ziua alegerilor, in cateva battleground states, in judetele decisive pentru aritmetica obtinerii numarului minim de electori, masina de vot Republicana va sabota. Asta e tot.

Campaniile mediatice, manipularile, toate aceste isterii induse mediatic care fac oameni aflati la mii de km distanta si care habar nu au despre ce vorbesc si care practic nu au nici cea mai mica implicare sau implicatie in joc sa faca afirmatii, sa simta emotii, sa repete mecanic meme, sa aiba certitudini de carton pe cicluri mediatice de 48 de ore si practic sa spuna prostii la foc continuu, intr-o stare de transa semi-isterica, NU conteaza electoral.

La intalnirea anuala a Asociatiei Americane de Stiinte Politice, am mers la panelurile sondorilor de meserie. (Detest specia, dar anul asta am mers de curiozitate.). Problema tehnica e asta, zic ei: nici chiar ei nu mai stiu ce spun ciferele sondajelor. Campaniile mediatice fara precedent de demonizare a unui candidat si stigmatizare a sustinatorilor lui, au creat o spirala a tacerii. Magnitudinea ei: greu de estimat. Poate sa fie in marja de eroare, poate sa fie masiva. Se va vedea doar la vot.

Situatia nu e diferita de Brexit, unde din aceste motive (plus unele de calibrare a modelelor) s-a intamplat ceea ce stiti ca s-a intamplat cu estimarile. Suntem in mijlocul unei rebeliuni a maselor occidentale contra claselor conducatoare. Iar clasele conducatoare arunca in joc, fara retinere, iresponsabil si total descalificant, strategii si tactici care ultimamente nu fac decat sa submineze si delegitimeze democratia si institutiile democratice.

Ce ramane? Capacitatea de a-ti pastra capul pe umeri in aceste campanii. Ca e un Cearli, ca e Brexit, ca sunt alegerile americane.

Cand actualul val va trece, si se va analiza la rece, se va vedea din nou magnitudinea isteriei. Ca sa anticipam: am experienta masiva, asa cum stiti, cu situatii de acest fel si cu interpelarile si reactiile celor luati de valul mediatic al isteriei la zi. N-am nici cel mai mic chef sa o iau de la capat cu dudui cu acces la internet si informatie la zi sau cu juni de toate varstele care au avantajul informational strategic de a fi privit la CNN. Mi-e indiferent care dintre cei doi candidati castiga. America va merge inainte, iar politica fata de Romania va ramane neschimbata in ambele administratii, in masura in care Romania isi doreste asta.

De ce ma bag in treaba asta cand as putea pur si simplu sa tac si sa privesc de pe margine? Habar nu am.

PS: Exista o parte de analiza serioasa a situatiei si evolutiilor si a factorilor economici si sociologici care in conjunctie cu blocajul politic la nivelul estabilishmentului si partidelor occidentele traditionale, creeaza aceasta situatie de insurectie populara anti-elitala, care elita raspunde cu un razboi propagandistic total. Aceasta analiza bazata pe date statistice din 20 de tari occidentale NU a strabatut nici macar odata din cate am vazut, orizontul mediatic romanesc. Nu e in primul rand vina romanilor.

trump

 (Foto: theprogressivesinfluence.com)