Televiziunile, autismul politic si lupta impotriva lui Ponta

”Trebuie să-l atacăm pe Ponta pe partea de corupție! Ba nu, trebuie să zicem ceva de iresponsabilitatea lui. Mai bine, cred că ar trebui să ne luăm de fața lui de puțoi neterminat și incert sexual! Greșiți, domnilor, ar trebui să zicem că e omul rușilor și că l-a împins pe Panait de la balcon! Ar trebui să-l atacăm pe creșterea fiscalității! Oricum, ar trebui să zicem și ceva de pensii mici și medicamente scumpe!”

Cred că nu e cetățean implicat politic de partea opoziției care să nu aibă o strategie de atac la Ponta, o temă, un plan de comunicare. Dar care sînt canalele de comunicare prin care aceste mesaje ajung la alegători? Și cine sînt purtătorii de mesaj?

Canale de comunicare:

  1. Media clasice – B1 și Realitatea TV sînt canale ocupate de gruparea Băsescu-Udrea și lipsite de credibilitate la publicul larg, se adresează doar nucleului dur al alegătorilor opoziției, alegători care oricum nu votau Ponta și PSD. Nu avem presă independentă, cu sex appeal și acces la mediile neimplicate politic care să dea mesaje politice credibile și accesibile (accesbil, în ciuda a ceea ce cred politicieni și intelectualii lor din dotare, nu e sinonim cu ”pentru proști”. Accesibil e un mesaj suficient de relevant și inteligent încît să stîrnească interesul, să fie înțeles și să convingă. B1 și EVZ sînt organe de propagandă  de partid, eficiente în lupta din interiorul opoziției pentru voturile nucleului dur, dar cu eficiență zero în rest. Opoziția și-a făcut televiziune și ziare pe stil autist, ca să-și facă campanie în interiorul nucleului său dur, pentru bătăliile interne sau fratricide, sau pur și simplu pentru orgoliul personal și uzul propriului cult al personalității. În acest moment ambele sînt în slujba unui cuplu politic, nici măcar partid (PMP nu exista la aceste două organe de presă înainte să ajungă acolo Udrea) și utilitatea lor se reduce la promovarea cuplului politic în detrimentul altor reprezentanți ai opoziției. În afara nucleului dur, efectul lor e mai degrabă negativ, arată publicului larg că opoziția nu e mai brează decît puterea și folosește aceleași metode de propagandă și televiziuni în oglindă. B1 anulează critica la A3. După o emisiune cu Turcescu și Udrea, după o emisiune cu Gâdea și Ponta, nu-i mai trebuie nimănui politică. Doar o pungă în care să vomite (cele două televiziuni ar trebui să pună la dispoziție telespectatorilor neavizați astfel de pungi).
  2. Internet – aici se duce adevăratul război, însă acoperirea pe care o are internetul e destul de scăzută (pînă în 10%). Și aici s-au format insule ale autismului politic și, dincolo de publicurile deja convinse, de nucleele dure ale taberelor politice, la publicul larg, neinteresat de politică, nu ajung decît mesaje cu grad extrem de ridicat de părtinire, potrivite doar pentru nucleele dure. În 2004 ”guerrilla digitală” a avut impact tocmai la acei neimplicați politic (din 1998 pînă în 2004 nu m-a interesat politica – abia dacă știam cine e președinte și cine premier, nu urmăream politică la televizor, nu citeam ziare, nu urmăream politică pe net – însă guerrilla digitală cred că o știu și azi pe dinafară). Mesajele care circulă acum, de la editoriale savante la fotoșopuri, sînt extrem de agresive și nu fac decît să îndepărteze pe cei din afara nucleelor dure, pe așa-ziși indeciși. Lumea cleios-cenușie, populată cu zombie politici cu spume la gură îndepărtează privitorii de pe margine.
  3. Mouth to mouth – doar mesajele puternice, relevante și convingătoare circulă mouth-to-mouth. Pentru asta, susținătorii unei anumiți idei sau grupări și care fac prozelitism trebuie să fie convinși și să aibă argumente. Doar mesajul ”binele cel mai mare” se pretează pentru prozelitism. Mesajul ”răul cel mai mic” are efect zero, fiindcă nu circulă. Prozelitism facem față de cei apropiați, față de rude, prieteni, colegi de muncă, cunoscuți. Ne punem credibilitatea în joc. Oamenii simpli care transmit mesajele mouth-to-mouth nu sînt nici polticieni, nici actori, nu au talentul prefăcătoriei, nu au forța de a transmite convingător mesaje în care nu cred. Trebuie să fie ei înșiși convinși înainte de a transmite aceste mesaje.
  4. Afișaj public – aici multe nu sînt de spus. Afișajul public costă, are credibilitate scăzută și e valabil doar pe timpul campaniei electorale.

Purtători de mesaj:

Aceiași lideri politici care au condus România și actualele partide de opoziție timp de aproape zece ani. La conducerea partidelor ”dreptei„ schimbările sînt nesemnificative. Băsescu, Udrea, Blaga, Macovei, Antonescu și ceilalți lideri de eșalon unu sau chiar eșalon doi au credibilitate zero sau chiar negativă la publicul larg, la așa-ziși indeciși sau neimplicați. Se pot lupta între ei pentru voturile nucleului lor dur (și asta și fac), însă nu pot spera să convingă pe cineva din afara acestui nucleu dur. Nici măcar nucleul dur nu mai reușesc să-l convingă.

Opoziția e cuțitul fără lamă căruia îi lipsește doar mînerul. Nu are purtători de mesaj credibili, nu are mesaje credibile și relevante, nu are canale de comunicare. Iar pentru a învinge PSD-ul și pe Ponta trebuie să ai purtători de mesaj credibili, mesaje credibile și relevante, canale de comunicare. Dacă mîine apar vreo zece-cincisprezece lideri de opoziție credibili, de care lumea să nu se fi plictisit, necompromiși în ochii publicului, nearondați unei mici secte uzate și detestate de public, dacă mîine apar zece mesaje puternice și relevante pentru marele public, care să miște oamenii și să le schimbe viața, dacă mîine apar cîteva sute de jurnaliști, două-trei televiziuni nearondate unei mici secte, cîteva zeci de ziare și site-uri, cîteva sute de mii de militanți și cîteva zeci de milioane de euro, Ponta poate fi învins. Dacă nu, nu.

Liderii ”dreptei” dupa 2014

Prezidențialele ca prezidențialele, însă dreapta  are altă problemă, mult mai gravă. Nu are lideri după 2014. Nu are lideri care să o conducă la alegerile din 2016. Nu are  lideri din care să se aleagă un contracandidat pentru Ponta în 2019. Uitați-vă la liderii partidelor ”de dreapta”. Uitați-vă la PNL, PDL sau PMP. Uitați-vă la eșalonul doi. Uitați-vă la tinerii din aceste partide. Vor apărea ei, veți spune. Așa cum au apărut și în ultimii zece ani? După zece ani de asiduă construcție politică, doctrinară și intelectuală, liderii dreptei sînt Antonescu, Blaga și Udrea. Credeți că următorii doi ani sau cinci ani (atît mai e pînă la următoarele prezidențiale) vor aduce minuni?

Iohannis nu candideaza la presedintie

Cel puțin așa a declarat ieri. În condițiile în care candidatul PNL e Crin Antonescu, nici nu putea declara altceva. Ar fi fost cel puțin ciudat ca prim vicepreședintele partidului să declare că ia în calcul candidatura la prezidențiale cînd președintele partidului e candidatul oficial la prezidențiale. Vom vedea abia după 25 mai dacă Iohannis va candidat sau nu la prezidențiale.

Oricum, nu mi-aș pune mari speranțe în Iohannis. Personajul e o lichea care gîndește încet și prost. Și care vorbește și mai prost. E greu de crezut că va rezista unei campanii electorale. Nici ascuns nu poți să-l ții, ca să păstrezi intact mitul, fiindcă stă mai prost în sondaje decît Ponta, el e challengerul și el trebuie să iasă la atac, să cîștige puncte electorale. Dacă îl ții ascuns nu pierzi prea mult puncte electorale, dar nici nu cîștigi. Nu rezolvi nimic dacă rămîi la 47-48%.

Elena Udrea, singurul candidat de anvergura lui Ponta

Elena Udrea:

Pentru alegeri vom merge cu cel care are capacitatea să adune electoratul în jurul lui, cel care poate să se bată cu Victor Ponta în mod credibil, pentru că la domnul Ponta nu argumentele sunt armele în competiție, ci scandalul. Deci, vedeți zilele acestea că bătălia este una a vorbelor, și nu a faptelor și trebuie un candidat care să poată lupta cu Victor Ponta pe terenul lui, în mocirlă, acolo unde se duce bătălia astăzi din cauza domnului Victor Ponta și să-l învingă cu armele lui. Aștept pe cineva care să ducă bătălia în stilul domnului Victor Ponta și să-l și bată pe acesta. Eu mă pot pregăti pentru asta. Vă spuneam că noi ne pregătim cu cei mai buni. Până în momentul acesta cred că este evident că Victor Ponta și PSD se bat doar cu doi oameni, cu Traian Băsescu și cu mine.

În momentul în care accepți lupta pe terenul și armele alese de adversar, deja ai pierdut.

Declarația pare o stupiditate fără margini. Dar nu e. Pe Elena Udrea n-a luat-o gura pe dinainte. Mesajul e unul premeditat. Echipa de campanie a Elenei Udrea și-a dat seama că nu poate face din ea ceea ce nu e. Și-a dat seama că nu se poate contracara imaginea Elenei Udrea de politician de aceeași factură cu Ponta, de pe centura politicii. Astfel, și-a construit un nou mesaj mult mai credibil, care circulă deja de cîteva zile: ”Elena Udrea are stomac să se lupte cu Ponta de la egal la egal, fiindcă e la fel ca el.” Au transformat o critică la adresa Elenei Udrea într-un atu. Da, e coruptă, nu crede în nimic, e magalagioaică, e piți, dar ca să lupți împotriva lui Ponta ai nevoie de astfel de personaje care sînt dispuse să intre în mocirla lui și să se bată cu el. Nu cu fandosiți poți lupta împotriva lui Ponta, ci tot cu d-ăștia ca el. Și se contracarează și informațiile despre prietenia și legăturile de afaceri între Ponta și Udrea. ”Da, domle, au fost pe felie, dar tocmai de aia poate să-l bată, că-l cunoaște bine și vine din aceeași lume.”

Lupta pe terenul adversarului și cu armele lui e o luptă pierdută din start. Ca să nu mai spunem că Udrea nu e de aceeași factură cu Ponta. Să fim serioși. Oricît de proastă ar fi părerea noastră despre Ponta, oricît l-am detesta, nu-l putem pune totuși pe aceeași treaptă cu un personaj ca Udrea. Nu se pune problema ca Udrea să se coboare în mocirla lui Ponta, ci eventual să se ridice cîteva nivele din mocirla ei în mocirla lui Ponta. Totuși, mocirla lui Ponta, așa mocirlă cum e ea, e mult mai bine mobilată intelectual și politic decît mocirla Elenei Udrea.

Revenind la mesajele echipei de campanie din spatele cuplului Băsescu-Udrea, notăm și acest mesaj: aceeași teapă cu Ponta. Elena Udrea nu numai că e singura care are curaj, susținerea lui Băsescu, notorietate, talent mediatic, susținere de partid, dar mînuiește cu aceeași dexteritate armele mocirloase ale lui Ponta. MRU, Iohannis și Predoiu sînt niște molîi leșinați și fandosiți, care nu au curajul și talentul de a se lua la harță cu Ponta, pe terenul lui.

Nu vor încerca să facă din ea ceea ce nu e. Vom vedea o campanie de tip ”Bianca Drăgușanu” sau ”Monica Columbeanu”, cu certuri aranjate, cu scandaluri regizate, cu happeninguri de tabloid, cu mondenități și păruială.

Strategia de infringere a lui Ponta

Lumea s-a săturat de Băsescu și regimul lui. Au trecut zece ani. Lumea vrea altceva. S-a săturat de scandaluri, de aceleași personaje.

Nu din cauza PSD-ului, Antenei 3, a lui Băsescu sau fiindcă lumea e proastă sau rea. Așa se întîmplă. Zece ani de supraexpunere aproape zilnică și în context agresiv a unui politician e foarte mult. Dacă voiam zeci de ani cu același conducător, îl păstram pe Ceaușescu. Apropo, în contextul ăsta tema prim ministeriatului lui Băsescu și a rocadei cu Boc pe model Putin e extrem de nefericită.

Nu au fost zece ani foarte buni. De la începutul lui 2009 am intrat în criză economică. S-au pierdut job-uri, au falimentat firme, s-au pierdut case, s-au năruit vise și moduri de viață. Ultimii cinci ani, mai ales între 2009 și 2012, au însemnat criză ecconomică, scandal politic și scăderea nivelului de trai. Căderea cea mai abruptă, mai violentă, a suferit-o clasa de mijloc, yupișii, urbanii, cu studii și venituri peste medie, cu familii și copii, aflați la vîrsta aspiirațiilor, întemeierii, acumulărilor.

Băsescu însuși, ca om, e obosit, uzat și expirat. Lipsit de idei, de inspirație, nonșalanță, țîfnos, repetitiv. Și-a spus toate textele de agățat, a făcut toate glumele, a spus toate poveștile de vitejie. A început să folosească aceleași rețete. Să se autoplagieze. E obositor, previzibil și exasperant chiar și pentru susținătorii săi, care îl mai suportă doar din milă și nostalgie, de dragul vremurilor trecute.

Pe acest fundal Ponta joacă rolul noului, al schimbării la prezidențiale. E pesedist, vine din zona opusă lui Băsescu, e tînăr, e în politica mare, de prim plan, de doar patru-cinci ani. E o promisiune de viitor. Ponta e altceva, aceasta e cea mai mare calitate, principalul atu al său.

Ponta nu vine la prezidențiale din postura de candidat al puterii și continuității, împotriva cărora se unesc toți ceilalți, ci din postura de principal challenger al puterii. Ponta e viitorul. E schimbarea. E descătușarea. Alte calități și atuuri, dincolo de forța PSD-ului, nu are.

Dacă ar pierde acest atu, ar putea fi învins.

E suficient ca Băsescu să iasă din scenă, să stea la cutie și, din cînd în cînd, să mai dea mesaje călduț complice la adresa lui Ponta, e suficient să reia dulcea coabitare, dar cu o prezență publică mult redusă. În acest timp ar putea intra în cursă un candidat care să joace rolul de alternativă la duetul Băsescu-Ponta. Dacă Băsescu nu mai apare în prim plan, dacă se retrage mediatic și de pe scena politică, rămînînd închis la Cotroceni pînă în decembrie, Ponta rămîne în postura de președinte de facto, de, așa cum îi place să se creadă, mascul alfa și comandant suprem la televizor. Sînt șanse, nu foarte mari, e drept, ca electoratul să ajungă la saturație de la prea mult Ponta.

Supraexpunerea nu e neapărat o strategie premeditată. De multe ori apare din cauza defectelor de caracter ale protagonistului și concurenței în ale slugărniciei pe piața media. Jurnaliștii, funcționarii statului și oamenii de partid dau din coate și se bat care să-i asigure mai multă vizibilitate Liderului, care să-l expună mai mult, să vorbească mai des și mai grețos despre el.

În condițiile în care aproape toți jurnaliștii, funcționarii și oamenii de partid îl văd deja președinte pe Ponta, concurența în lingușirea și supraexpunerea personajului va fi acerbă. Acum se joacă funcțiile, contractele și pozițiile în camarila prezidențială a viitorului. Cel care zice de mai multe ori Ponta, care îi pictează mai frumos și maiestuos portretul călare, care scrie cu majuscule mai imense PONTA cu trupușorul pe stadion, acela va avea un loc în împărăția prezidențială, a camarilei Marelui Om. La fel ca și în 2004 sau 2009, se va face trafic de influență pe toate căile prin expunerea alături de Micul Che, fostă Titulescu. Nu poți pierde contracte, licitații, funcții, nu poți fi urmărit de justiție, poliție sau servicii din moment ce te-ai expus cu Liderul cel mai Maximal. Credeți că SOV mai ajungea gagica păroșilor de după gratii după ce l-a invitat la el acasă pe valetul său, Președintele României și Comandantul Suprem al Forțelor Armate? Credeți că micpunctro mai falimenta și nevasta mai fugea dacă Patriciu l-ar fi făcut Președinte pe Geoană cînd cu caseta? Cu cît ești mai aproape de învingător, cu cît ai contribuit mai mult și mai vizibil și mai spectaculos la devenirea sa întru președinție, cu atît acțiunile tale de politician, funcționar, mafiot, jurnalist sau intelectual cresc. Ești un madăfacă care a jucat baschet cu El Insuși și a apărut în poze și desene animate cu el. Nu ești un fitecine. Te-ai scos.

Supraexpunere, aroganță, establishment, omniprezență și omnipotență, numele tău e Ponta!

Șansele să fie învins la prezidențiale nu cresc foarte mult, dar cresc.

Dar aceasta presupune ca Traian Băsescu să renunțe la ambiția de a fi lider al dreptei, să renunțe la Elena Udrea, la PMP și la postura de cocoș falic și alfa, înconjurat de flying chicks & creeping thinkers. Patru luni pînă la alegerile prezidențiale e foarte puțin. Deja e mult prea tîrziu. Însă o dispariție din scenă a lui Băsescu, poate chiar o demisie în septembrie (nu s-ar devansa alegerile prezidențiale) dublată de ieșirea din politica activă l-ar lăsa pe Ponta fără principalul său agent electoral, Băsescu. În același timp, trebuie exclusă orice susținere explicită, manifestă, a lui Băsescu, a celor din jurul său și, mai ales, a Elenei Udrea, pentru contracandidatul lui Ponta. Cred că nu mai e nevoie să spun că niciun candidat venit din apropierea lui Băsescu nu are vreo șansă de a lupta cu succes împotriva lui Ponta.

Acum cîteva zile Ponta se juca de-a masculul alfa și comandantul suprem al forțelor armate. Dar dacă l-am lăsa să se joace așa, televiziv, pînă în noiembrie? Fără senzația de atotputernic arogant și strivitor, ca în 1996, 2004 și 2009, contracandidatul lui Ponta nu are absolut nicio șansă.

Scriam pe bleen.ro în 27 noiembrie 2009 (seara în care a apărut filmulețul cu Băsescu ”lovind” copilul).

În schimb apar mogulii, în toate ziarele, pe toate canalele,  atacîndu-l pe Băsescu, întîlnindu-se între ei, punînd ţara la cale. Complotînd.

Veţi spune că nu ştim dacă chiar complotează sau doar se întîlnesc la un ceai. Nu contează asta. Contează percepţia. Apar în presă fotografii cu ei întîlnindu-se pe ascuns. Asta dă un iz de conspiraţie, prin senzaţia de semiclandestinitate a întîlnirilor şi cu atît mai mult cu cît ei nu sînt orice amărîţi care se întîlnesc la bere, pe furiş, de frica nevestelor, ei sînt înşişi Mogulii atît de prezenţi în poveştile lui Băsescu. Ei au prim planul, ei duc războiul, ei decid. Culisele sînt în faţa cortinei. Lui Geoană, lui Crin şi lui Johannis li s-a luat mingea şi  au fost trimişi acasă, să-şi facă somnul de după amiază, ca toţi copiii cuminţi. Vîntu şi Patriciu, înconjuraţi de hienele din dotare, într-o demonstraţie de forţă şi aroganţă, într-o atmosferă apăsătoare, sînt în prim plan. Pentru prima dată sistemul apare pe scenă, în toată amploarea şi ferocitatea sa. După ce pămpălăii fami(g)liei, tripleţii de paie Geoană, Crin şi Johannis, se îmbrăţişează libidinos, zîmbesc tîmp camerelor de luat vederi şi ne vorbesc de pace, bună înţelegere, consens, linişte şi voie bună, apar adevăraţii capi, Vântu şi Patriciu, preiau frîiele la vedere şi pun în scenă o grandioasă şi înfricoşătoare demonstraţie de forţă.

Sînt proşti? Oarecum. Probabil. Sigur. Sînt convinşi că Băsescu e terminat, e la pămînt şi vor să aibă satisfacţia finală, să-i arate că ei sînt cei care vor trage ultimul glonte, cel fatal, nu înainte de a-l umili public, de a-i arăta cît de vulnerabil e. Ăsta e motivul pentru care sînt atît de prezenţi în spaţiul public. Şi-au dat jos de măştile de Geoană, Crin şi Johannis chiar înainte de lovitura finală, sub luminile rampei, şi îşi privesc satisfăcuţi victima în ochi, pentru ultima oară, aşteaptînd aplauzele publicului şi elogiile criticii. E un moment prea important şi prea înălţător pentru a fi lăsat pe mîna trepăduşilor de teapa lui Geoană, Crin sau Johannis.

Dacă se dovedeşte că filmuleţul e trucat (nici nu e nevoie de expertiză, trebuie doar să apară filmările din alte unghiuri) Băsescu se poate considera cîştigător al alegerilor.

Ponta trebuie să fie al sistemului. Să fie atotputernic. Să fie arogant. Să fie peste tot. Să fie strivitor și obositor. Să ne iasă pe urechi. Să fie responsabil pentru tot și vinovat de toate. Ponta trebuie să fie prezentul apăsător și trecutul care ne urmărește. Cît timp Băsescu e în prim plan, Ponta e viitorul, e promisiunea de schimbare și mai bine. E tinerețea. E fereastra deschisă să intre aerul curat.

Glumițele tîmpe cu Victor Viorel îl umanizează, isteriile finale și disperate ale băsismului în descompunere îl transformă pe Ponta în eroul salvator. Și îl ridică. Sloganul grupării Băsescu e RIDICĂM VICTOR VIOREL. Ar trebui să fie LĂSĂM ROMÂNIA SĂ RESPIRE.

Va scoate PSD peste 40% la europarlamentare?

În decembrie 2012 USL a mobilizat la vot 24% dintre alegători, în timp ce ARD a mobilizat un sfert, adică 6%.

La alegerile europarlamentare, la o prezență de 30% (la parlamentare prezența a fost de 40%), pentru a avea un scor de 40%, PSD trebuie să mobilizeze la vot 12% din alegători, adică jumătate cît în decembrie 2012. Însă de data asta trebuie s-o facă singur, fără PNL.

De ce are nevoie PSD pentru a scoate un scor de peste 40% la europarlamentare?

Are nevoie de o mobilizare cît mai bună a electoratului propriu, coroborată cu o prezență scăzută la vot a electoratului în general.

Adică are nevoie de:

  • un dușman, un ticălos detestabil, cît mai activ, vizibil și agresiv, care să irite, care să înfurie militanții și electoratul USL și să-i mobilizeze la vot
  • o campanie electorală cît mai murdară și zgomotoasă, care să țină departe de urne electoratul ”de margine”, ”distrat”

Pînă acum planul funcționează perfect.

PSD are dușmanul, ticălosul detestabil, vizibil și agresiv, care înfurie poporul pesedist și electoratul USL.

Campania din acest an e la cel mai jos nivel posibil. E probabil cea mai murdară, urîtă și deprimantă campanie electorală din ultimii ani.

Sînt șanse să avem o prezență de 30% (în 2009 prezența a fost de 27,7%)? Foarte mari. E posibil ca prezența să se ducă spre 25%.

Sînt șanse ca PSD să mobilizeze 12% dintre alegători, adică 40% din alegătorii prezenți la vot? Sau 10% din alegători, dacă prezența va ajunge la 25%?

12% din alegătorii înscriși pe liste înseamnă în jur de 2 milioane de votanți. Va reuși PSD să aducă la vot 1,8 – 2 milioane de votanți?

Scoruri PSD din 2004 pînă acum:

2004 (Camera Deputaților) – 4 milioane voturi (din 10,2 milioane voturi)

2007 (Parlamentul European) – 1,2 milioane voturi (din 5,1 milioane voturi)

2008 (Camera Deputaților) – 2,3 milioane voturi (din 6,9 milioane voturi)

2009 (Parlamentul European) – 1,5 milioane voturi (din 4,8 milioane voturi)

2012 (Camera Deputaților) – 4,3 milioane voturi (din 7,4 milioane voturi) – împreună cu PNL

 

Teme de campanie pentru europarlamentare

Restricțiile pe piața muncii și restricțiile de circulație pentru români

Majoritatea celor afectați, români din vestul Europei, nu votează. Cei care votează o fac cu frustrarea imigrantului, a cetățeanului de mîna a doua, a refuzatului, a inadaptatului, a țintei xenofobiei, a celui lovit în demnitatea sa, în mîndria de a fi român.

Unii ar vrea ca votanții să înțeleagă că aceste restricții vin ca urmare a încălcării statului de drept în România și a nerespectării regulilor europene în ceea ce privește justiția și jocul democratic. Adevărul e că protecționismul și xenofobia occidentalilor nu-s deloc străine de aceste restricții. Mai mult, românii care vin în contact cu vest-europeanul de rînd, vînzător, chelner, polițist, funcționar sînt frustrați din cauza atitudinii acestuia față de ei și nu din cauza Acordului de Monitorizare sau a mai cine știe cărui Mecanism, Tratat sau Recomandare.

Fondurile europene

Avînd în vedere că decizia privind împărțirea și cheltuirea lor aparține politicienilor, populația votanță nu-și pune speranțe în aceste fonduri, nu are încredere în utilizarea lor și nu consideră tema relevantă. Pentru alegători fondurile europene sînt bani pentru politicieni. Nici nu mai contează dacă e adevărat sau nu. Aceasta e percepția.

Tema despre fondurile europene e mai degrabă o temă de gestionare internă a unor bani. Nu e o temă deloc diferită de tema bugetului. Românii nu așteaptă bani de la Uniunea Europeană. Nu mai așteaptă. Sînt convinși că toți banii care vin de la Uniunea Europeană ajung în buzunarele politicienilor și funcționarilor. Mai mulți bani de la Uniunea Europeană nu înseamnă nimic pentru simplul cetățean, e o promisiune care nu-l mișcă deloc.

Poate fi o temă corupția în ceea ce privește fondurile europene, dar speranțele fiind mici sau inexistente în ce privește acești bani, indignarea e pe măsură. Unii au furat banii care trebuia să ajungă de la niște indivizi la alți indivizi, fără nicio legătură cu noi. De ce ne-ar durea pe noi că ăștia își fură banii unii altora? De fapt, banii europeni, ca și bugetul, nu sînt ai nimănui. Nu există vreun simț al proprietății în ceea ce-i privește. Sînt banii abstracți și nevăzuți ai unor entități statale abstracte și nevăzute.

Rusia

Teama de război e o temă. Rusia nu. Aroganța occidentală e o temă. Rusia nu. ”Se ceartă ăștia ca tîmpiții și îi zgîndăre pe ruși ca să înceapă războiul și să suferim noi. Nu puteau să stea cuminți în banca lor și să nu mai fie așa aroganți, să nu-i mai provoace pe ruși? Europenii și americanii se bagă peste tot, în treburile interne ale altora, pentru interesele lor financiare. Au și rușii dreptate să se enerveze, că vin ăștia peste ei, la granița lor, și le încalcă interesele.”

Terorismul corect politic al Uniunii Europene

Nope. În schimb, antioccidentalismul, autohtonismul, mîndria națională și specificul național (adică miturile protocroniste), imaginea României în lume, interesele oculte occidentale (resurse naturale, România ca piață de desfacere, distrugerea industriei, agriculturii, forței militare, tradițiilor și sufletului acestui popor) sînt teme.

Ocaua mare si ocaua mica. Florin Popescu si Vlad Cosma.

Traian Băsescu despre arestarea lui Vlad Cosma (PSD) – 19 februarie 2014:

Consider şi subliniez acest lucru, că Parlamentul nu are dreptul să se substituie justiţiei. Cu certitudine, mult mai potrivit ar fi fost ca decizia de arestare sau nearestare să o ia, la cererea procurorilor, un judecător, în niciun caz un for politic, încurajat de prezenţa în Parlament, la vot, a premierului Victor Viorel Ponta.

Şi de data aceasta, Victor Viorel Ponta a ţinut să fie solidar cu hoţii, confirmând ceea ce eu consider, sau ceea ce eu apreciz ca şi conduită a acestui prim-ministru, că este un prim-ministru corupt, fără valori morale, doar cu interese politice. Pentru ei, interesul de grup, de partid, interesul găştilor de corupţi sunt deasupra interesului naţional. Asta ne arată Victor Viorel Ponta şi Liviu Dragnea, împreună cu majoritatea PSD, UNPR, PC.

Traian Băsescu despre arestarea lui Florin Popescu (PMP) – 12 mai 2014:

Să nu dezinformăm, dezinformarea nu ar trebui să funcţioneze. Nu e blocată nicio anchetă, dosarul lui merge înainte. Parchetul a cerut dacă să facă această anchetă sub arest sau nu. Dosarul lui merge înainte, nimeni şi nimic nu îl opreşte. Parchetul a cerut dreptul de a cere arestarea. Nu sunt de acord cu poziţia Parlamentului, era corect ca un judecător să spună: nu e cazul să îl arestăm sau îl arestăm. Nu PMP putea bloca sau debloca cu cei 14 deputaţi pe care îi are.

Arestarea unui membru al Parlamentului chiar este atributul Parlamentului. Nu numai în România. Blocarea anchetării unui membru al Parlamentului este un lucru extrem de grav. În ceea ce privește arestarea, Parlamentul ar cam avea dreptul să se pronunțe.

Aici, m-am uitat la Parlament. În unele cazuri a aprobat arestarea, în altele nu, dar acesta este un atribut al Parlamentului pentru că nu se împiedică practic ancheta. Să nu credeţi că un parlamentar care a fost propus de parchet la arestare şi Parlamentul nu a aprobat arestarea, chiar poate face orice, parchetele pot lua măsuri să ştie cu ce se ocupă domnul parlamentar.

Pe fond, am vrut să fac deosebirea între blocarea unei anchete şi blocarea unei eventuale arestări.

Mai exact, Traian Băsescu susține că în cazul lui Florin Popescu Parlamentul nu blochează ancheta prin refuzul de a încuviința arestarea deputatului PMP. În schimb, în primul caz, al pesedistului Vlad Cosma, aflat într-o situație identică, Băsescu consideră, textual, că Parlamentul a împiedicat cursul justiției. De la cazul lui Cosma la cel al lui Florin Popescu au dispărut cîteva exprimări, gen ”solidar cu hoții, corupt, fără valori morale, doar cu interese politice, interesul găștilor de corupți”. În cea de-a doua declarație se remarcă grija pentru nuanțe și explicații și pentru o formulare cît mai echilibrată, fără acuzații și stridențe de limbaj. Se remarcă înțelegerea profundă a fenomenului și analiza plină de înțelepciune și echilibru. Acum hoții și corupții au dispărut, găștile nu mai există. Totul se reduce la o oarecare confuzie și inadecvare de atribuțiuni. Deși situațiile sînt identice, Traian Băsescu arată, încă o dată, că se poate ridica la înălțimea pretențiilor, că învață, că evoluează, se maturizează, devine un președinte mai nuanțat și echilibrat în considerații.  Bravo, Traian Băsescu!

Ponta si Basescu folosesc Rusia impotriva Romaniei

Victor Ponta, la Antena 3:

În mod normal, într-o situaţie de acest gen, când vicepremierul Rusiei provoacă România, ar fi trebuit să avem o întâlnire cu preşedintele ţării, comandantul suprem, care era însă cu Udrea, se plimbau prin Arad. Eu am gestionat la nivelul Ministerului de Externe şi al celorlalte ministere exact cum trebuia să procedăm, şi anume respectând angajamentele pe care România le are (…) Am acţionat eu ca şi comandant suprem, dacă el era ocupat cu altceva. Lucrurile puteau degenera, puteam să cerem avioanelor de vânătoare româneşti să ia o decizie. O să iau eu acele decizii când va fi cazul, dar atunci de ce mai avem preşedinte în România?

Băsescu a minţit atunci când a spus despre mine că îşi pregăteşte o întâlnire cu preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, aceasta fiind şi o inconştienţă la adresa României, având în vedere că, după ce Crimeea a fost anexată ilegal, toate instituţiile româneşti au suspendat orice fel de întâlnire cu autorităţile din Rusia, conform deciziei NATO şi UE.

De ce era nevoie de o întîlnire a președintelui țării, comandantul suprem, cu premierul și celelalte autorități? La fiecare declarație tîmpită a vreunui lider rus trebuie să dăm alarma și să ne așezăm pe picior de război? Ce trebuia să facă comandantul suprem al țării împreună cu premierul și miniștrii, poate chiar cu șefii serviciilor și Statul Major? Să decreteze mobilizarea? Starea de urgență? Am primit vreo declarație de război de la ambasadorul rus la București? Cum ar fi ca la fiecare mîrlănie spusă la beție de vreun lider rus toți bărbații de stat români s-ar aduna disperați la București și ar intra în ședință de urgență? Dacă Băsescu venea la București și băga împreună cu Ponta diplomația și instituțiile e forță în ședință și apoi pleca la Arad iar Ponta pleca la Hunedoara și, pe drum, Rogozin dădea altă declarație (cum dealtfel, a și făcut-o). Se întoarceau din drum președintele și premierul? Dacă Rogozin dă cinci declarații tîmpite pe zi, autoritățile române, cu președintele și premierul în frunte, stau sechestrate la București în ședințe de urgență și declară mobilizarea, demobilizarea și starea de necesitate din două în două ore? De fapt, nici măcar nu sînt declarații ale lui Rogozin, ci postări pe Facebook sau Twitter – și Rogozin are o intensă activitate pe rețelele sociale, unde postează la cîteva ore și scrie tot felul de verzi și uscate.

Ponta deja se joacă de-a președintele și își face profil de comandant suprem, în vederea campaniei electorale.

Ceea ce fac Băsescu și Ponta de ceva timp încoace, de cînd s-a intrat în campanie electorală, este inadmisibil. Este o dovadă de iresponsabilitate politică cum nu s-a văzut în România în ultimii 20 de ani și concurența e mare, Slavă Domnului.

Băsescu acuză un înalt oficial al statului român că pregătește pe ascuns vizite oficiale în Rusia, în disprețul UE și NATO, fără să aducă vreo dovadă în acest sens, iar, la rîndul lui, Ponta, cînd trebuie să ia atitudine față de o declarație jignitoare la adresa României preferă să schimbe subiectul și să-l atace pe Băsescu.

Ceea ce nu înțeleg cele două personaje, care devin din ce în ce mai penibile și periculoase pentru România, e că ambii reprezintă statul român și umplu funcții ale statului român. Indiferent dacă le place sau nu, trebuie să-și respecte reciproc funcțiile, că nu sînt ale lor, aduse de acasă, de la neamurile lor din Basarabi sau București sau de unde s-or trage cei doi. Se comportă ca și cum ei cu neamurile și camarilele lor ar fi anteriori și superiori statului român. Statul român există dinainte ca cele două personaje, împreună cu cloacele în care se tîrăsc, să apară pe lumea asta. România nu e tarlaua lor, a neamurilor și camarilelor lor.

Cele două personaje politice care conduc România astăzi într-un dispreț total față de români și România ar trebui scoase în șuturi de pe scena publică.  Niciunul dintre cei doi, indiferent de istoria lor, de forța lor politică și a grupărilor care îi susțin, indiferent de cîți băgători în seamă le-ar duce trena, nu au dreptul să-și bată joc de statul român și de autoritățile statului român,

Nu folosești Rusia împotriva lui Ponta, chiar dacă te cheamă Băsescu, nu folosești Rusia împotriva lui Băsescu, chiar dacă te cheamă Ponta. Dacă vor să se bălăcărească ca pe coclauri să-și dea amîndoi demisia și să-și vadă de bălăcăreli fără să pună în pericol statul român.

Mai rămîne să folosească amîndoi unul împotriva celuilalt secrete de stat, să le scoată la vedere și să-și dea cu ele în cap la oră de maximă audiență, la Antena 3 și B1, în hlizelile slugarnice ale jurnaliștilor. Cîte un secret de stat și un interes strategic al României pentru fiecare punct electoral în plus.

Basescu catre Blaga: ”Daca nu vrei sa ne casatorim, dau divort.”

Băsescu, la DIGI24:

Eu l-am prevenit pe Vasile Blaga încă de la sfîrșitul anului trecut, l-am chemat la mine. I-am spus: ‘Vasile, mai bine ar fi sa te gîndești să faceți o fuziune cu PMP-ul ăsta încă neînregistrat.’ A spus: ‘Nu, discutăm după europarlamentare’. Foarte bine, Vasile. Du-ți crucea atunci și dă perspective partidului. Elena Udrea s-a dus de trei ori la el pe același subiect. A refuzat orice discuție cu privire la o fuziune între cele două partide.

Dacă înțelegem bine, Elena Udrea, membru PDL, îi propune lui Vasile Blaga, președinte PDL, fuziunea cu un partid neînregistrat? Dacă nu vrei să ne căsătorim, dau divorț. Așa sună propunerea Elenei Udrea și a lui Băsescu către Blaga. E complet ilogic. Elena Udrea îi propunea lui Blaga unirea deși erau uniți în același partid. Și astfel, cînd Blaga nu a acceptat să se unească cu Udrea, deși erau uniți deja, Udrea s-a despărțit de el. E absurd. Băsescu și Udrea i-au propus lui Blaga ca PDL să fuzioneze cu o aripă a PDL.

Băsescu s-a simțit trădat de Blaga și de aceea s-a despărțit de el. Dacă e așa, dacă Blaga și cei din jurul său sînt atît de răi, de ce Băsescu mai voia să se unească cu Blaga? Dacă îi despărțeau principiile, de ce Băsescu era dispus să calce în picioare principiile și să se unească cu Blaga?

Haideți să admitem că pentru unitatea dreptei trebuia făcut acest sacrificiu, acest compromis. Atunci de ce Băsescu a mai făcut PMP? De ce a mai rupt PDL, dacă tot voia unitate? Și de ce, în decembrie 2013, i-a propus fuziunea lui Blaga, în condițiile în care PMP încă nu era înregistrat? Nu era mai simplu să le spună pemepiștilor să se întoarcă în PDL? Nu era mai simplu să-i spună Elenei Udrea să nu plece din PDL? Ne rupem ca să ne unim? Dacă vrei unire și ai posibilitatea să oprești ruptura de ce totuși forțezi ruptura și în același timp propui unire? E ceva ilogic și absurd aici. Pe vremuri Băsescu mințea ceva mai plauzibil, cu un oarecare respect și considerație pentru inteligența celor mințiți. Îi mințea cu artă astfel încît să nu le jignească inteligența. Acum minte ilogic, ghiolbănește, absurd, aiuritor de implauzibil.

Care este justificarea fuziunii PDL cu o aripă a PDL? Ce i-au propus cu adevărat Băsescu și Udrea lui Blaga la sfîrșitul lui 2013? Cum s-ar fi numit partidul rezultat din fuziune? Cine ar fi fost președintele partidului?

I-a propus Băsescu lui Blaga fuziunea sau i-a cerut să-i cedeze locul Elenei Udrea?