Democrat sau totalitar?

Ieri, după aflarea deciziei CCR în privința referendumului solicitat de Iohannis pe 26 mai, Caramitru ăl mic și agitat a scris pe Facebook ce vedeți în captura de mai sus.

 

Așa că articolul meu se putea numi foarte ușor: stat sau cetățean? Dar să-i lăsăm pe alții,  atîta vreme cît avem ceva pe suflet noi înșine. Eu, mai precis. Eu, aceea care a votat la referendumul lui Iohannis cu entuziasmul prostului.

Am fost fraieră, stimați cititori! Atît de fraieră încît, în alte condiții, mi-ar fi teamă pentru mine. Dar nu, nu este cazul. Am realizat grozăvia înante de ziua de ieri, am realizat-o după, din păcate, ce am comis-o.

Am votat! asta am făcut. Și cum am devenit totalitară? mă veți întreba. Exact așa, votînd, mi-am exprimat pornirea totalitară. Dar purtînd eticheta de ”pesedistă” de mai bine de doi ani, am hotărît că e mai bine să fac un gest decisiv care să o înlăture. Și am votat, deși știam că e o prostie.

În Constituția României scrie clar:

2) Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea. – art.74

Iar în Declarația Drepturilor Omului, invocată de CCR,

Toţi oamenii sînt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare. –art.7

Să judecăm drept. Și calm, se agită destul alții. Cum poate să i se refuze unui condamnat pentru corupție dreptul la grațiere, iar unui criminal să-i fie acordat? De cînd a devenit crima mai puțin importantă/periculoasă decît corupția? În ce bălării totalitare ne aruncă ”incoruptibilii” zilelor noastre?

Dacă m-aș fi gîndit mai mult și mai serios înainte de vot, nu aș mai fi făcut prostia. Dar nu! Cel puțin, am tras cea mai serioasă învățătură de minte a ultimilor ani.

Ceea ce nu se poate spune și despre zăltații useriști (vezi captura foto). După ei, statul este mai important decît cetățeanul. Vom vedea cum țin la cetățean după ce vor cîștiga și alegerile care vin.

După ei, pesedistul nu e om. Dar ei nu discriminează, Doamne ferește!

Transmit calde salutări, pe această cale, prietenilor mei totalitari de Facebook, care îmi explicau, înainte de referendum, că nu există control de constituționalitate decît după. Ceea ce, după cum s-a văzut, este adevărat. Lasă fraierul să propună, să se organizeze (cost total: 53 milioane lei)și fraierii ăi mici să voteze. Avem noi grijă după. Și au avut!

Așa cum spunea Raluca  Boboc pe Facebook, statul paralel a jucat foarte bine runda asta. CCR nu a avut obiecții la mai mult decît evidentele procese verbale de votare, cu cheia neînchisă, dar a lovit după. Și a lovit pe drept, orice spune unul ori altul. Iohannis și-a diminuat serios, după mine, șansele la al doilea mandat, iar Barna vine puternic din urmă.

Să cîștige ei tot! Să cîștige, să vedem ce fac!

Cîștigă și fără ajutorul vostru, cîștigă oricum. Apetența pentru minciună a acestui popor încă nu a fost epuizată, din ce se vede.

Dacă, într-o bună zi, se va hotărî ca cei cu inițialele AC să nu mai facă parte din lanțul decizional românesc, să știți că ”politizata” CCR este de vină!

În ce mă privește, de data asta nu. Nu candidez. Ușurința cu care am căzut în capcana întinsă cere o perioadă serioasă de reflecție.

Și nu și din cauză că la întrebarea l-ați grația sau nu pe Dragnea, aș răspunde, cinstit, da. În asemenea condiții de presiune, nu știu dacă dosarul lui a fost judecat corect. Iar mai presus de lege, într-un stat, pentru mine nu este nimeni și nimic.

Un caz grav de cenzura a presei

S-a petrecut de curînd în România, cînd jurnalista Sorina Matei nu a mai avut acces pe rețeaua Facebook, indiferent din contul cui scria.

Ce credeam că se va întîmpla politic (din motive politice), mai devreme ori mai tîrziu, se întîmplă social, acum. Sorina Matei a început să investigheze cazul adopției micuței Sorina Lucan, încă de la începutul scandalului. A publicat, atît cît i s-a permis, pe rețeaua Facebook, sub numele ei (pe contul ei) și pe alte conturi care i-au oferit găzduire, pînă ce și acele conturi au fost blocate. Pînă cînd, și acele conturi fiind blocate, nu a mai avut acces la marea platformă de socializare! De unde știu asta?

Știm acest lucru din statusul Narcisei Iorga, de vineri, acum două săptămîni:

”Sorina Matei este blocată total pe Facebook din cauza anchetelor pe care le publică de o săptămână încoace, în cazul fetiței bruscate de o procuroare pentru a fi predată familiei adoptive.

Oricât de puțin v-ar plăcea un jurnalist, oricât de dure ar fi dezvăluirile sale și oricât de mult v-ar zdruncina convingerile, să știți că munca lui merită susținută. A fi jurnalist de investigație înseamnă asumarea unor riscuri uriașe, înseamnă perseverență, fler, surse pentru documente și, nu în ultimul rând, talent. Sunt mulți jurnaliști, dar puțini fac investigații, tocmai pentru că e o specializare grea.

Cred că presa ar trebui să fie solidară în perioada asta pentru că ceea ce se întâmplă Sorinei Matei este o foarte gravă formă de cenzură, chiar dacă Facebook este o rețea privată de socializare și poate impune utilizatorilor regulile sale. A bloca un jurnalist să dezvăluie fapte care încalcă legea este inadmisibil într-un stat democratic, de aceea spun că ar trebui ca jurnaliștii să se solidarizeze. Poate avem acum ocazia să ne reunim și să ieșim de sub influența celor ce ne-au pus pumnul în gură din 2000 încoace. Să promoveze fiecare jurnalist, așa cum poate, ceea ce scrie Sorina Matei bazat pe documente, nu pe bârfe.

Am văzut că Liviu Mihaiu a făcut apel la preluarea subiectelor Sorinei Matei. Eu mă alătur!Image may contain: 1 person, text

 

Sigur, Sorina Matei are un blog unde poate fi citită, https://sorinamatei.ro/ dar, unu, în primul rînd ea hotărăște care investigații sînt pentru blog și care nu, și 2) cu ultimele dezvăluiri privind politica Google de afișare, nu poți ști niciodată dacă ajungi la ceea/cine ce dorești.

În mod normal, fiind o problemă de Facebook, nu aș da prea mare importanță aici. Dar devine ciudat cam totul, referitor la adopția acelui copil. 

Nu, nu trebuie să crezi în mașina neagră care recoltează copii pentru a recolta apoi, de la ei, organe. Trebuie numai ca tatăl american, Săcărin, să își șteargă contul LINKEDIN cu totul, ca să îți dai seama de amploarea fenomenului. Acolo, Săcărin avea o povestioară despre transplant. S-a dus cu totul, s-a dus cu contul.

Gestionarea întregului caz Sorina Lucan ridică atît de multe semne de întrebare privind capacitatea noastră, a organelor abilitate, de a îl rezolva, ori numai ține sub control, încît nimic nu mai pare de mirare.

Și cînd eram gata să mă ofer a sharui articolele Sorinei Matei, ori de a o sprijini atît cît pot, zbang! – mă lovește a patra blocare de 30 de zile. Evident, pe ceva nesemnificativ. vedeți mai jos. Nu, doamnelor și domnilor, semnătura unui medic nu mai valorează nimic astăzi, adevărul, nici atît!Cine este acest doctor care spune așa ceva?? Ce crede el, că o diplomă în medicină îi dă dreptul să spună adevăruri??

Ca și Sorina Matei, și doctorul de mai sus a ales să spună adevărul. Ca urmare, cei care sharuim spusele sale trebuie să închidem gura. Nu vrem?? Aaa, există soluții. Există soluția să-ți închidă ei gura.

În baza a ce? A nimic, aș putea spune. Pentru că atît Constituția României cît și Constituția SUA dau dreptul neîngrădit la libertate de exprimare. Le pică prost? se vede! și atunci ce fac? Complet ilegal, te blochează. Încearcă să te determine să taci, dacă nu spui ce vor ei.

art.30 Constituție-Libertatea de exprimare

Curtea Supremă a SUA a decis: Libertatea de exprimare e garantată fără excepții pentru hate speech –blocare  ÎLD

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

Cum să mă determine pe mine să tac? Ei, abia asta este și va fi marea lor provocare. Pentru că EU NU TAC! Mai mult, în baza cărei dispoziții legale încearcă ei să ne închidă gura? Cînd constituțiile ambelor state, și a SUA, de care ține platforma, și a României, stat al cărei cetățean sînt, le interzice acest lucru și-mi dau dreptul la liberă exprimare?

Cum, și mai grav, să-și permită să cenzureze o jurnalistă? Sîntem în China și nu știm?

Băieți și fete, va fi greu. Vă va fi greu cu mine, vă asigur!

 

 

 

Salute to America – Discursul președintelui Trump

În așteptarea unui om bun, capabil și care să iubească România, măcar un candidat să avem așa, ne uităm la norocul american Donald Trump. Și sperăm să nu ne înecăm în oceanul stîngist european. Am mai fost acolo, noi știm cel mai bine despre ce este vorba, oricît ar vrea unul și altul să ne spună că acum nu va mai fi la fel.

Discursul de mai jos a fost rostit ieri, la sărbătorirea celor 243 de ani care au trecut de cînd Părinții Fondatori au dat lumii o republică:SUA. Pămîntul libertății, păstrat așa indiferent de vicisitudinile vieții, este, acum, singura speranță și pentru noi. Dacă SUA nu ar fi existat, nici libertate nu ar fi fost! Fără oameni crescuți cu simțul datoriei și cu iubire de Dumnezeu, familie și țară, nu este posibil nimic.

Flancat de reprezentanții militari americani ai diferitelor arme, lîngă Memorialul Lincoln, Trump a oferit o lecție de istorie și patriotism. Lecție de la care conducătorii europeni nu au ce învăța, ei l-au celebrat anul trecut pe Marx (oroare).

”Two hundred forty-three years ago today, our Founding Fathers, gathered in Philadelphia, adopted the Declaration of Independence and cast off the shackles of tyranny.  They boldly proclaimed the inherent truth that each individual has unalienable rights that come from our Creator, and that among them are the rights to life, liberty, and the pursuit of happiness.  As we celebrate these rights upon which our Nation was built, we also recognize the courageous men and women of our Armed Forces who have valiantly defended them.

Four days after the Declaration of Independence was signed, the Liberty Bell echoed through the streets and alleyways of Philadelphia, calling citizens of the city to the first public reading of the celebrated document.  Today, freedom continues to ring proudly throughout the United States and around the world because of the service and sacrifice of our Nation’s veterans and military members, who have fearlessly answered the call of duty.  From the Battles of Lexington and Concord to the wars in Afghanistan and Iraq, the members of our Armed Forces have demonstrated remarkable patriotism and unrivaled courage.

The ideals and values of the American Revolution gave birth to a just and virtuous republic that has both fostered and been sustained by a people animated by courage, faith, and love.  Countless contributions from statesmen, businessmen, philanthropists, educators, and other Americans from coast to coast have shaped our communities and inspired generation after generation to preserve and advance liberty, equality, and the American dream.

In 1815, reflecting on the character of America, Thomas Jefferson wrote to his friend—and hero of the Revolutionary War—Major General Marquis de Lafayette: “The cement of this union is in the heart blood of every American.”  These words are still true today, as the unmatched patriotism of Americans continues to bind us as a Nation.  Looking to the future, we resolve to remain steadfast in our commitment to safeguarding liberty for ourselves and future Americans.

Melania joins me in sending our best wishes to all Americans celebrating Independence Day.  Happy Fourth of July!”

În numele comunității Blogary, îngăduiți-mi să urez posperitate Statelor Unite ale Americii și fericire fecărui american!

Înregistrarea video poate fi urmărită pe YouTube, aici. Enjoy it!

O incercare de manipulare globala

A fost descoperită recent de către jurnaliștii de la Project Veritas, organizația care se ocupă cu expunerea publică a corupției. Nu, Dragnea nu a căpătat dimensiuni globale, e din ce în ce mai mic, în celula lui, în timp ce Viorica i-a luat locul, sigură pe ea, de data asta. Vom vedea dacă și pe partid, cît de curînd, la următoarele alegeri.

Project Veritas a reușit să destructureze intenția Google de a afișa știrile conform credințelor lor, ale celor care lucrează acolo. Și asta numai și numai pentru ca Donald Trump, actualul președinte SUA, să nu fie reales pentru un al doilea mandat.

Ofensiva stîngii globale este atît de puternică încît va trebui să ne pătrăm mințile lucide în fața oricărei încercări de manipulare.

YouTube a scos filmul în care este expusă frauda informatică despre care puteți citi aici. L-a dat jos după cîteva zile în care înregistrase peste 1 milion de vizualizări și peste 50 000 de opinii favorabile. Filmul a fost urcat aici, pe o platformă independentă (Și mă voi strădui să îl pun și eu aici, pe Blogary): bitchute.com. Bitchute este o platformă întreținută de apropiații Project Veritas. 

Tot efortul manipulării algoritmilor  este făcut pentru a nu mai fi posibilă o situație Trump în viitor. Pentru ca, caz concret, Trump să nu mai cîștige al doilea mandat în 2020. Nu contează dacă a avut rezultate pozitive, nu contează ce votează lumea, Trump nu trebuie lăsat să cîștige. Trump este omul acela care vorbește despre naționalism în cuvinte elogioase, Trump nu este al lor. Este al oamenilor obișnuiți, pe care ei încearcă să îi manpuleze, folosind MLF.

MLF este Machine Learning Fairness, o tehnică de cenzură folosită de Google pentru a sugera pagini și conținut care îi convin. Inteligența artificială, așadar, scoasă la bătaie ca aproape ultimă armă împotriva unui om!

Un om care, ca președinte SUA, are cifrele de partea sa. Cel mai mic șomaj, cel mai mic șomaj în rîndul populației de culoare, taxe scăzute, sute de mii de joburi oferite populației americane.

Un om care oferă americanilor posibilitatea să trăiască mai bine, ăsta este Trump. Și pentru asta, trebuie să plătească. Așa a hotărît stînga mondială.

Manipularea Google a fost, deocamdată, oprită. Ceea ce nu înseamnă că ei se vor opri. Ei, adică stîngiștii planetari. Ei, cei datorită cărora Marx poate să se răsucească vesel în mormînt.

Și tot deocamdată, Google crede că voi nu aveți discernămînt ca să judecați singuri ce e bine și ce e rău, cum vă e bine și cum nu. Și atunci, face pentru voi alegerile. Dacă nu a mers cu sugestii, o face direct, vă dă ce să citiți și de unde să vă luați informația.

Pentru început.

 

Ce invatam cu Google?

Mulți dintre noi nu mai pot concepe viața fără Google. Orice avem nevoie, la Google mergem. Cît este Google de încredere? Suficient, dacă avem de mers din punctul A în punctul B. Sau dacă avem de făcut o rezervare online. Sau de cumpărat ceva.

Numai că, de curînd, într-un document scurs de la Google, și intrat în posesia celor de la Project Veritas, aflăm că… Ben Shapiro și Jordan Peterson sînt, nici mai mult, nici mai puțin decît Naziști. Cum definiția pentru nazism nu s-a modificat (încă), mergem să vedem ce înseamnă asta. Așa cum știam, nazism se referă la Germania nazistă și la partidul naționalist – socialist din timpul Germaniei Naziste, respectiv perioada celui de al doilea război mondial.

Nazismul include și soluția finală pentru evrei, Holocaustul, așa cum include toate demențele din mintea lui Hitler.

Germania hitleristă, așadar.

Și acum, să vedem! Poate fi Ben Shapiro nazi? Shapiro este, înainte de orice, evreu. Deci, cum ar putea fi de acord cu exterminarea sa?! Wrong! Bip-biiip, sonerie de avertizare. Shapiro, ca evreu, nu poate fi nazist.

Dar Peterson? Luăm toate scrierile sale și toate conferințele. Ce aflăm? Că responsabilitatea personală este cea promovată. Cum se împacă responsabilitatea personală și nazismul? Ca șoarele cu pisica, da. Deci, nu și la Peterson.

Pe Prager nu l-am mai căutat, lămurită fiind în primele două cazuri de mai sus. Îl ascult frecvent și nu-mi dă impresia unui nazist.

Așadar, ideea că cei doi sau trei ar putea transmite mesaje naziste se plimbă numai, exclusiv prin capul celui care a scris emailul respectiv și nu are fir de accoperire reală.

Acoperirea reală înseamnă a ține cont de faptele și spusele cuiva. Nimic, nexam, zero, nada!

Cu alte cuvinte, a nu mai afișa ca sugestii Ben Shapiro, J. Peterson și Prager U ar însemna o distorsionare a realității funcție de ceea ce se plimbă prin capul unora, fără nici un suport faptic.

Ar însemna o mizerabilă inducere în eroare a publicului. Ar însemna o ascundere a adevărului, cel proclamat constant de către cei trei.

Cui folosește? Iacătă, nu știm să răspundem, deși o idee avem. Stîngiștilor. Comuniștilor, mai precis. Cei împotriva cărora și nazismul se ridica, dar cu mijloace pe care astăzi nu vrem nici să ni le imaginăm măcar.

Vor Shapiro, Peterson și Prager U să transmită mesaje naziste?? Cum o fac? Trebuie să ni se spună acest lucru, pentru că din ceea ce scriu și spun nu reiese. S-au lăsat păcăliți atîția invitați de calibru ai celor trei, încît să participe la diseminarea de mesaje naziste? Nu! Ar trebui să punem la îndoială atît pregătirea profesională cît și viața și credințele tuturor celor implicați pentru a stabili asta. Au fost complici Youtube, Google, în final, pînă acum la diseminarea mesajelor naziste? Nu!

În concluzie:

 

ideea că ceei trei ar fi naziști și ar transmite asemenea mesaje se plimbă singură și neobosită, numai prin capul emitentului email-ului. Acum, ce cădere are el să scoată de la sugestii pe cei trei? Căderea pe care o au toți noii comuniști cărora nu le convin adevărurile rostite calm și cu siguranță de către trei personalități academice moderne.

Ah, și Google virează stînga. Și ce este nou aici?

Îndrăznesc să afirm, acum și aici: cu cît mijloacele de comunicare sînt la dispoziția tuturor, cu atît le va veni mai greu noilor comuniști să reușească schimbarea mentalităților. Cu cît vom avea de unde alege, cu atît nu-i vom alege pe ei! Și de asta le este frică, și asta vor să stăpînească.

 

 

Puterea unui procuror

Am doi ani de ”pesedism”, să-mi trăiască!  Am peste doi ani de cînd vă spun că procurorii nu sînt niște ființe neajutorate, care să aibă nevoie de susținerea voastră! Că procurorii fac parte din instituțiile de forță ale țării ăsteia. Instituții care NU mai au nevoie și de susținerea voastră.

Cazul Sorina vine să vă trezească în cel mai brutal și mai omenesc, în același timp,  mod la realitatea pe care, connstant, refuzați să o vedeți. Modul în care un procuror, o femeie, tratează un copil. Revoltați? Bun, așa începeți să vă faceți bine.

Modul absolut abominabil în care – și aici îmi este greu să scriu – o femeie  procuror tîrăște pe jos un copil speriat că va fi luat de lîngă cei pe care îi consideră familia ei a scandalizat o țară. Ce se scapă: femeie-procuror, atenție! Nu orice femeie. Pentru că nu orice femeie ar fi fost în stare să facă ce-a făcut cea prezentă la ”predarea” Sorinei noilor părinți.

NU orice femeie, majoritatea femeilor am fost oripilate de sălbăticia și animalitatea femeii -procuror. Nu a tras-o, a vrut s-o ia în brațe! Nu zău! Nu vedem noi sensibilitatea care dădea pe din afară din madam procuror. Îți este groază și să te gîndești că această femeie ar putea fi mamă! Dar ți-o poți imagina cu ceva ușurință înfierînd cu mînie proletară dușmanii poporului. Cei care se zbăteau, în condiții inimaginabile, pentru o bucată de pîine.

Începutul l-a făcut Lazăr. Augustin Lazăr, da. Cînd s-a aflat ce fapte de ”arme” a avut în timpul negrei prigoane comuniste. Au fost și atunci voci care, orbite de anticorupție, nu puteau crede. Dar ce a făcut rău? Dar ce putere avea el atunci? A semnat, a semnat cum ar fi făcut oricine. Ei, nu chiar oricine, nu sîntem un neam ticălos în integralitate.

Nu a dat, a semnat. Sigur, a semnat ca să dea alții. Încă o tură, pînă individul recunoaștea pînă și tot ce Nu a făcut, eventual. Recunoștea. ca să scape. De umilințe, de bătăi de joc, de bătăi la propriu. Și ce bătăi!

Așa, revenim. Deși nu era treaba ei dacă se poate pune sau nu în aplicare o hotărîre definitivă, madam procuror a fost prezentă acolo unde nu avea ce să caute. Mai mult, a agresat copilul într-un mod abominabil. Făcea cercetări. Fix în acea zi. Și la momentul acela. Cercetările presupuneau luarea copilului cu forța, împotriva voinței ei. Ceva ce un executor judecătoresc aflu din presă că nu ar fi putut face. Executorul judecătoresc are inimă, din cîte se pare. Despre un psiholog ce să mai zic?! Aflu din presă că ar fi fost acolo. Cu duhul, bănuiesc, altfel, nu l-am văzut sau și auzit.

Este sper, clar pentru toată lumea că avem de-a face cu un sistem dacă nu defect, cel puțin deficitar. Un sistem care permite unui procuror să abuzeze în asemenea hal un copil. Și dacă un copil, un adult de ce nu?!

Știu, se va spune că sînt victima manipulării care se petrece acum, străinii răi vin să ia de la ai noștri buni copilul. Știu că încerc să vă manipulez, ați fost avertizați!

Nu am spus nimic de felul ăsta și vă rog să nu interpretați astfel. Dacă femeia-procuror nu era acolo, făcînd ce-a făcut, astăzi căutam un alt subiect. Nu mă interesează acum decît femeia-procuror. Sigur, și părinții la care stătea copila pot fi găsiți vinovați, dar nu asta mă preocupă acum. Consider în continuare că, a crește și a te dezvolta în SUA este o oportunitate unică. Care, acum, Sorinei nu-i surîde. Dar ce știe un copil de 8 ani?!

În momentul de față, procurorul general interimar al României, Bogdan Licu,  a transmis o ordonanţă Tribunalului Mehedinţi prin care cere interzicerea părăsirii teritoriului României de către fetiţa de 8 ani şi una Curţii de Apel Craiova prin care cere revizuirea sentinţei de încuviinţare a adopţiei internaţionale a minorei.

 

Maia și guvernul rus/ Fericire au adus???

Nu, nici pe departe, dar ceea ce s-a petrecut și se petrece încă la Chișinău are nevoie de o analiză serioasă.

În acest scop, acum o săptămînă, noaptea de după, am ascultat la telefon două ore un om. Un om de acolo, din Republică. Un om care știe mult mai multe decît știm noi aici, la București. Un om, nu în ultimul rînd, tare drag mie. Marcela.

Ce am aflat atunci vă voi spune/scrie la un moment dat. Nu acum, pentru că nu face parte din ceea ce se desfășoară încă la Chișinău.

Au trecut 79 de ani. De la nenorocitul moment al sfîrtecării țării ăsteia. Și încă nu avem habar, la cel mai înalt nivel, cum să facem ca să dregem.

Pentru că momentele astrale ale omenirii nu se mai întorc. Poți da vina oricît pe Iliescu/Snegur, acel moment nu se mai întoarce. Cum nu se mai întorc nici cele de atunci încoace.

Cînd ești comandantul Armatei unei țări și șeful diplomației sale, în același timp, și cînd ai un milion de cetățeni români dincolo de Prut, nu mai poți da vina pe nimeni. Îți aparține.

Băsescu a avut toate astea. Și ce-a făcut? Nimic, exact. A întreținut ideea Unirii. A pregătit-o. . Urma să fie făcută cîndva, într-un viitor incert, de către un președinte asemeni.

De către Iohannis, nu? Cîte vizite a făcut Iohannis la Chișinău? Eu nu îmi amintesc nici una. Ce legături sentimentale are Iohannis cu românii de acolo? Nici una, după cum se manifestă.

Exact.

În seama așa unuia a lăsat UNIREA. Este scuzabil? Mira-m-aș! Dacă a fost mai importantă crearea DNA decît reîntregirea țării, măcar asumă, ieși și spune. Altfel, vom ajunge iar la Iliescu/Snegur ori, mai rău, chiar la Manoilescu. De ce a semnat,  cum a leșinat? Putem să-l mai îngropăm de cîte ori vrem, tot mort rămîne.

Și mortul de la groapă nu se mai întoarce. Așa nici Republica Moldova la patria mamă.

Cum poți saluta un guvern format prin înlăturarea unui oligarh al Rusiei, cu un guvern al Rusiei? Cum?
simplu, cum s-a văzut. Maia și guvernul rus/ fericire ne-au adus.

Și cît ne luptăm să avem parte de această fericire! Cît ne luptăm să avem însăși Rusia în guvernul Republicii Moldova.

Nu o să întrebăm pe Maia Sandu cum se simte instalată de Moscova, pe ea nu o vom întreba nimic. ea este nu om politic, ci tester de călcat în străchini.

Maia-prim-ministru! Și iată cum facțiunea proeuropeană este la guvernare. Povești de adormit copiii Moldovei, Maia nu va reuși nimic semnificativ în ecuația puterii.

Dacă va reuși să se mențină acolo va fi lucru mare. Deocamdată, este pentru imagine. Imaginea unui Dodon reevaluat peste noapte și acceptat la fel.

Acceptat cum? Cu toate condițiile puse?

Iată documentul pus la dispoziție de președintele parlamentului de la Chișinău, Adrian Candu, cuprinzând condițiile puse de Partidul Socialist – Dodon, după consfătuirile pe care le-a avut cu trimisul Moscovei, Dmitry Kozak, pentru constituirea alianței de guvern cu Partidul Democrat.

Este interesant de văzut dacă asemenea condiții nu au fost propuse și blocului ACUM.

Hei, Maia. Ce zici?

a) acordarea unui statut special pentru Transnistria și federalizarea R. Moldova,

b) schimbarea Constituției R. Moldova prin care următorul președinte să fie ales de Parlament și neapărat din partea socialiștilor,

c) conducerea a mai multor ministere, printre care cel de Externe, Interne, al Apărării, al Finanțelor, al Educației și fotoliul de la Reintegrare,

d) revenirea la prerogativele pe care le avea șeful statului până la 1 octombrie 2016, inclusiv controlul asupra SIS.

e) discuții trilaterale între R. Moldova, UE și Federația Rusă pentru revizuirea Acordului de Asociere,

f) alegerea primarului de Chișinău fără participarea suburbiilor, care întotdeauna înclină balanța împotriva unui ales prorus,

g) modificarea legii privind limba de stat și acordarea limbii ruse, statut de limbă de comunicare interetnică,

h) relansarea posturilor TV ruse, prin anularea Legii anti-propagandă.

Și dacă da, atunci să ne explice Băsescu cum e Uniți în Europa. Cu cine? Cu rușii, a devenit evident. Prin proxy, dar mai mult decît evident.

Care ruși aveau pînă acum Ucraina și armată în Transnistria. Priviți harta. Acum au Și Moldova. Așa vin rușii acum, palmă cu palmă de pămînt românesc. Pînă la următoarea oră astrală a Moldovei, dacă Dumnezeu va mai îngădui una, să privim cascadorii rîsului: Maia dezoligarhizînd cu Putin.

Am irosit un vot la europarlamentare. Două, de fapt. În rest, nu voi avea liniște pînă cînd pămîntul acela va fi unde-i este locul. ACASĂ.

 

 

Mîine votăm!

Dragii mei, prieteni!

Mîine, eu zic mai de dimineață, să mergem cu toții la vot! Mai de dimineață ca să nu mai așteptăm să întoarcem scorul, ci să încerce ei să ne ajungă, dacă vor putea.

Ei sînt ceilalți, urîții și incompetenții, poate și penalii. Pentru asta, consultați toate sursele credibile, înainte de vot!

Nu votați PSD, nu votați ALDE și nu votați, mai ales, noii comuniști, cioloșiștii din Alianța 2020. După ultimul episod de neam prost, cel puțin, al veșnic neadaptatului la politică la polittică Andrei Caramitru, oamenii ăștia chiar nu merită. Au oricum o singură idee, fixă, justiția, și un discurs care dă fiori, amintindu-ne de anii terorii comuniste din perioada anilor 40-50. Pentru că nu vrem să ne întoarcem în anii de atunci, trebuie să nu dăm votul nostru Alianței USR+Plus. Este atît de simplu, da!

Partidul pe lista căruia m-am aflat, în calitate de candidat, Dreapta Liberală, a făcut membrilor săi recomandarea să voteze un om, pe George Simion. La rîndul meu, în cazul în care nici unul din cele 23 de partide acceptate nu v-a convins, vă sfătuiesc să faceți la fel. George Simion. UN tînăr din Republica Moldova care, cel puțin,  se va zbate pentru UNire.

Eu, neputînd să mă votez, Dreptei liberale nu i-a fost acceptată candidatura de către BEC (semnături cu probleme de fond și formă) am de făcut alegerea pe care o fac de mult: cu sau fără Băsescu? Și, ținînd cont de experiența fostului președinte, plus dorința reală de Unire, am să votez și de data asta Băsescu. Adică PMP.

Băsescu nu aduce numai excepționala lui experiență (zece ani de Consiliu European) în această confruntare electorală, dar și  o listă de candidați corecți și competenți, o adevărată mîndrie pentru România, zic eu.

Voi vota, spre surprinderea multor oameni de dreapta, și la referendumul propus de Iohannis. Voi vota DA la ambele întrebări. Am luat în considerație toate aspectele ridicate de prietenii mei, dar, acum, cred că problema nu poate fi tranșată decît în termeni de bine-rău. Unde, clar, nu pot fi decît de partea binelui. Am ales.

Cred că, pentru o ”pesedistă” ce mă aflu, nu fac alegeri foarte rele. 😉

Votați! Votul rămîne singurul nostru mijloc democratic de a ne hotărî soarta. Repet: nu votați comuniști, nici vechi, nici noi. România are o experiență mult prea dureroasă privind comunismul ca să ne permitem asemenea bătaie cu flori. Votul este ceva foarte serios și trebuie tratat ca atare.

 

 

 

Istoria Matrioșka. Ideile au consecințe.

Articolul următor aparține noului autor Blogary, Răzvan Furnică.
„Ideile au consecințe.”
 
 
De mic mi-a plăcut să stric jucării. Ca să văd ce au înăuntru. Ăsta era primul gând când primeam un cadou. Nu dintr-o tulburare sadic-distructivă, ci din curiozitate. Îmi propuneam să le desfac cu grijă, de dragul de a le repara, a le vindeca, a le monta la loc. Ideea e o astfel de jucărie. Istoria ideilor, că sunt concepții filozofice, ipoteze științifice, teoreme matematice, dogme ideologice, perspective psihologice și sociologice, principii morale și drepturi ale omului, paradigme artistice, softuri și invenții tehnologice, e un magazin de jucării. Sunt jucării pentru oameni mari și pentru oameni mici ca noi. Pentru că piața ideilor e plină de idei gadget, de idei de jucărie. Unele sunt proiectate special să fie atractive, pentru că proiectanții își ating scopul doar când te joci cu ele, când le ții în brațe, le pui baterii, le instalezi pe hard, adormi cu ele în gând. Dar printre jucării există și idei letale, toxice, explozive, capcane.
 
Ideile vechi pot fi perpetuu și universal valabile sau uzate, inactuale, expirate. Însă problema mereu actuală sunt ideile noi, de ultimul tip, de anul ăsta. Ce facem cu ele ? Și aici văd că e nevoie de un instructaj de protecția muncii cu ideile, de protecția minții, de o introducere în managementul de pe piața ideilor. Mai ales că tendința patologică a omului postmodern e de a acționa conform impulsului iresponsabil : „Dacă POT face un lucru, acel lucru TREBUIE făcut.”, în opoziție cu un discernământ clasic modern raportat la înțelepciunea : „Dacă un lucru NU E NECESAR să fie schimbat, acel lucru NU TREBUIE schimbat.”. Asta pentru că ni s-a urcat „progresul” la cap.
 
Câteva considerațiuni generale :
1. Dacă o idee e nouă, bineînțeles că e modernă, nu medievală sau antică, pentru că a apărut în timpul nostru, în epoca modernă, dar asta nu e automat o calitate, ci doar o poziționare în timp. Mai poate fi încadrată în modernitate prin conținut, dar asta nu-i dă automat și valoare. Noutatea și modernitatea nu sunt virtuți în sine.
2. Dacă e nouă, nu este de la sine înțeles că e automat un progres. Progres înseamnă ca ideea să fie o completare la ceva, dar nu de orice fel, ci una care să adauge ceva eficient, inteligent, performant, benefic, productiv, economic, responsabil, estetic și moral, în funcție de scop și partea la care e adăugată. Noutatea și modernitatea nu sunt un progres în sine.
3. Dacă e nouă, poate fi doar o reciclare, un cover, un remix, o reeditare a unei idei vechi într-un ambalaj nou. Un ambalaj nou nu face și ideea nouă.
4. Dacă e nouă poate fi și un ambalaj gol care să conțină nimic. O idee inutilă, cu care nu merită să-ți bați capul. Nu ambalajul face ideea.
5. Dacă e nouă poate fi și special proiectată pentru a fi distructivă. De obicei, intenția malefică e camuflată cu sclipici, beculețe, relativism, egalitarism, intenții bune, moralitate, modernitate, progresism, liberalism, salvarea planetei, drepturile omului, democrație, socialism, caracter științific, pentru că e cunoscută apetența omului modern pentru orice e științific. O idee potențial distructivă nu e niciun progres.
6. Dacă o idee e nouă și la modă la Londra, nu înseamnă automat că e și o idee bună. Ideile fundamentale și universale nu țin de modă.
 
Rețelele care sunt sistemele noastre de calcul, de telefonie, de comunicare, socializare, informare și învățare, computerul, internetul și rețelele sociale au ca model natura umană, rețeaua neuronală, mintea și sufletul, rețeaua ce suntem ca familie, prieteni, comunitate și specie. Poate nici nu ne dăm seama că toate sunt proiectate de noi după mintea și natura noastră umană, că niște posibili extratereștrii inteligenți ar proiecta mașini de calcul în rețea după mintea și natura lor, complet diferite de ale noastre. De aceea și virușii rețelei care e societatea formată din laptopurile ambulante conectate între ele care suntem noi, funcționează asemănător cu virușii electronici. Există idei-virus care funcționează după programul hackerului care le-a conceput. Odată instalate și utilizate acestea șterg și pervertesc fișiere, alterează memoria și algoritmii, falsifică întreaga schemă logică. Mare grijă ce idei vă instalați în cap, pentru că s-ar putea să vă modifice personalitatea, identitatea, logica, moralitatea, comportamentul și amintirile, până la îndoctrinare și apostazie.
 
Jucăria ideilor e comparabilă cu jucăria rusească Matrioska. O idee conține altă idee, care conține altă idee, care conține altă idee, corelate printr-un mecanism intern. Ideea mamă poate părea minunată, dar e gravidă cu idei mutanți, care nasc alți mici monștri insesizabili. Deasemenea, o idee se poate activa numai în mediul propice și la momentul dinainte programat, conținând în adâncul instalației o bombă cu ceas care va exploda lumea. Precum există și idei vii, benefice, constructive, care vor învia lumea. Ca antivirus la ideile malware, care pot declanșa chiar epidemii, câteva idei de instrucțiuni. Pentru că am observat că se iau foarte ușor de la televizor, de la colegul de muncă din multinațională, din instituția bugetară, de la colegul de bancă de la Sorbona, Oxford ori SNSPA, de la hipsterii din crâșmă. Niciunul nu strănută, dar pare că-i dus pe altă lume, virusat.
 
Instrucțiuni de folosire :
1. Se ia ideea și se studiază atent. Nu țineți cont de ce scrie pe etichetă. Mai întâi încercați să aflați care e producătorul inițial al ideii.
2. Căutați în arhivele firmei producătoare pentru a afla sorgintea și istoricul ideii.
3. Dați ambalajul deoparte și examinați conținutul, nu cutia și staniolul.
4. Demontați cu grijă ideea și găsiți rostul fiecărui component în parte.
5. Concepeți simulări pentru a afla efectul fiecărui component și al ideii în ansamblu până la consecințele ultime.
6. Nu aruncați resturile, ci depozitați dispozitivul dezamorsat, cu virusul dezactivat pentru luare aminte și asuflet.
7. Dacă nu reușiți, dați cu ideea de pământ și reluați procedurile anterioare cu cioburile rămase. Mai bine să vă explodeze în curte decât în cap.
 

Toate acestea pentru că „Ideile au consecințe.” Iar principala sursă de astfel de jucării postmoderne este astăzi fabrica de jucării a ideologiei. Unii păpușari se pare că nu au altă îndeletnicire decât să inventeze idei gonflabile, trase de sfori, umplute cu paie și rahat, gata amorsate. Sunt păpușarii sociopați care consideră lumea o cameră de copii pe care fac experimente. O idee mică, de furnică poate schimba lumea. Legea și amenda, prețul pâinii, crimele istoriei și utopia totalitară sunt consecințe ale ideilor.

 
 
 
6. Dacă o idee e nouă și la modă la Londra, nu înseamnă automat că e și o idee bună. Ideile fundamentale și universale nu țin de modă.
 
Rețelele care sunt sistemele noastre de calcul, de telefonie, de comunicare, socializare, informare și învățare, computerul, internetul și rețelele sociale au ca model natura umană, rețeaua neuronală, mintea și sufletul, rețeaua ce suntem ca familie, prieteni, comunitate și specie. Poate nici nu ne dăm seama că toate sunt proiectate de noi după mintea și natura noastră umană, că niște posibili extratereștrii inteligenți ar proiecta mașini de calcul în rețea după mintea și natura lor, complet diferite de ale noastre. De aceea și virușii rețelei care e societatea formată din laptopurile ambulante conectate între ele care suntem noi, funcționează asemănător cu virușii electronici. Există idei-virus care funcționează după programul hackerului care le-a conceput. Odată instalate și utilizate acestea șterg și pervertesc fișiere, alterează memoria și algoritmii, falsifică întreaga schemă logică. Mare grijă ce idei vă instalați în cap, pentru că s-ar putea să vă modifice personalitatea, identitatea, logica, moralitatea, comportamentul și amintirile, până la îndoctrinare și apostazie.
 
Jucăria ideilor e comparabilă cu jucăria rusească Matrioska. O idee conține altă idee, care conține altă idee, care conține altă idee, corelate printr-un mecanism intern. Ideea mamă poate părea minunată, dar e gravidă cu idei mutanți, care nasc alți mici monștri insesizabili. Deasemenea, o idee se poate activa numai în mediul propice și la momentul dinainte programat, conținând în adâncul instalației o bombă cu ceas care va exploda lumea. Precum există și idei vii, benefice, constructive, care vor învia lumea. Ca antivirus la ideile malware, care pot declanșa chiar epidemii, câteva idei de instrucțiuni. Pentru că am observat că se iau foarte ușor de la televizor, de la colegul de muncă din multinațională, din instituția bugetară, de la colegul de bancă de la Sorbona, Oxford ori SNSPA, de la hipsterii din crâșmă. Niciunul nu strănută, dar pare că-i dus pe altă lume, virusat.
 
Instrucțiuni de folosire :
1. Se ia ideea și se studiază atent. Nu țineți cont de ce scrie pe etichetă. Mai întâi încercați să aflați care e producătorul inițial al ideii.
2. Căutați în arhivele firmei producătoare pentru a afla sorgintea și istoricul ideii.
3. Dați ambalajul deoparte și examinați conținutul, nu cutia și staniolul.
4. Demontați cu grijă ideea și găsiți rostul fiecărui component în parte.
5. Concepeți simulări pentru a afla efectul fiecărui component și al ideii în ansamblu până la consecințele ultime.
6. Nu aruncați resturile, ci depozitați dispozitivul dezamorsat, cu virusul dezactivat pentru luare aminte și asuflet.
7. Dacă nu reușiți, dați cu ideea de pământ și reluați procedurile anterioare cu cioburile rămase. Mai bine să vă explodeze în curte decât în cap.
 
Toate acestea pentru că „Ideile au consecințe.” Iar principala sursă de astfel de jucării postmoderne este astăzi fabrica de jucării a ideologiei. Unii păpușari se pare că nu au altă îndeletnicire decât să inventeze idei gonflabile, trase de sfori, umplute cu paie și rahat, gata amorsate. Sunt păpușarii sociopați care consideră lumea o cameră de copii pe care fac experimente. O idee mică, de furnică poate schimba lumea. Legea și amenda, prețul pâinii, crimele istoriei și utopia totalitară sunt consecințe ale ideilor.
 
Warning :
Ideile pot conține părți mici și resturi de idei alterate. Nu le băgați în gură, că vă pot sta în gât. Au existat cazuri de asfixie și intoxicație cu idei mici de furnici. Atenție ce idei înghițiți pe nemestecate. Rumegați intâi. Cu capul, nu cu tractul digestiv. Poftă bună.

7 episcopi

Greco-catolici urmează să beatifice Papa Francisc, la Blaj, cu ocazia vizitei pe care o va face în România, la sfîrșitul acestei luni. Martiri ai neamului românesc, cei șapte au murit în închisorile comuniste, refuzînd să negocieze credință, datorie și onoare.

În preambulul acestui eveniment, doi episcopi au fost comemorați ieri, la Biblioteca Central- Universitară. Am avut bucuria să fiu invitată la eveniment.

Expoziția ”Povestea a doi martiri bucureșteni”, organizată de Episcopia ”Sfîntul Vasile cel Mare”, cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare și al Muzeului Literaturii Române, prezintă obiecte din viața cotidiană a celor doi. Obiecte care ne spun că erau, înainte de orice, oameni vii. Acei oameni vii și puternici în credința lor au ajuns, din cauza ”domniei absurde a răului”, după cum s-a exprimat episcopul greco-catolic de București, Mihai Frățilă, să moară pentru credința lor.

 

”Vom privi exponatele, vom încerca să-i cunoaștem mai bine, va apărea și cartea, și vor mai fi și alte evenimente. Merită să-i cunoaștem cât mai bine pe acești oameni, ca prieteni care să ne conducă în viață”, a spus prof. dr. Francisca Băltăceanu, colaboratoare la proiect, în cuvîntul rostit ieri.

Și de ce ne-am alege acești doi oameni ca prieteni? ați putea întreba. Pentru că, înainte de toate, nu au fost decît oameni și ei, cu bune și mai puțin bune. Și pentru că am avea ce învăța de la dînșii și de la jertfa lor.

 

Vasile Aftene a fost episcop vicar. După venirea comuniștilor la putere, a îndemnat preoțimea greco-catolică să fie tare în credință și să înfrunte persecuțiile. Oferindu-i-se postul de mitropolit ortodox, calea sigură spre preafericirea patriarhală,  a refuzat.

I se reproșa adesea că vorbește cu mare lejeritate cu ateii. Era exact ce trebuia, ca aceștia să constate că este om ca și ei.

În 1949, în luna mai, Vasile Aftene a fost arestat și torturat în beciul Ministerului De Interne. Peste încă un an, este ucis în bătaie la închisoarea Văcărești. Din cauza faptului că nu-i încăpea corpul în cutia care avea să-i fie sicriu, i-au fost retezate picioarele. Înmormîntat la cimitirul Bellu catolic, a avut o cruce pe care s-a scris numai AV 1950. Foarte multă lume venea la mormîntul său, după ce se auzise că se petrec minuni acolo. Zeci și zeci de oameni veneau să se roage pe furiș la mormîntul AV, fără să știe măcar, mulți dintre ei, cine era înmormîntat acolo. După cum povestește dna Francisca Băltăceanu, ”Nu știau toți cine e înmormântat acolo, dar auziseră că la mormântul AV se întâmplă minuni”.

Beatificarea acestor sfinți nu face decît să confirme că Hristos a fost prezent în jertfa Bisericii, iar actul recunoașterii sfințeniei exprimă garanția prieteniei lui Dumnezeu pentru niște oameni speciali, iar pentru idealul creștin, garanția că ei sînt în Cer.

Ce înseamnă să devii sfînt? Înseamnă, pe lîngă o viață trăită cît mai fără cusur, recunoașterea fiorului ziditor al Dumnezeirii în toate aspectele vieții.

Evenimentul de la BCU s-a încheiat cu servirea unui vin d-honneur.