Mîine votăm!

Dragii mei, prieteni!

Mîine, eu zic mai de dimineață, să mergem cu toții la vot! Mai de dimineață ca să nu mai așteptăm să întoarcem scorul, ci să încerce ei să ne ajungă, dacă vor putea.

Ei sînt ceilalți, urîții și incompetenții, poate și penalii. Pentru asta, consultați toate sursele credibile, înainte de vot!

Nu votați PSD, nu votați ALDE și nu votați, mai ales, noii comuniști, cioloșiștii din Alianța 2020. După ultimul episod de neam prost, cel puțin, al veșnic neadaptatului la politică la polittică Andrei Caramitru, oamenii ăștia chiar nu merită. Au oricum o singură idee, fixă, justiția, și un discurs care dă fiori, amintindu-ne de anii terorii comuniste din perioada anilor 40-50. Pentru că nu vrem să ne întoarcem în anii de atunci, trebuie să nu dăm votul nostru Alianței USR+Plus. Este atît de simplu, da!

Partidul pe lista căruia m-am aflat, în calitate de candidat, Dreapta Liberală, a făcut membrilor săi recomandarea să voteze un om, pe George Simion. La rîndul meu, în cazul în care nici unul din cele 23 de partide acceptate nu v-a convins, vă sfătuiesc să faceți la fel. George Simion. UN tînăr din Republica Moldova care, cel puțin,  se va zbate pentru UNire.

Eu, neputînd să mă votez, Dreptei liberale nu i-a fost acceptată candidatura de către BEC (semnături cu probleme de fond și formă) am de făcut alegerea pe care o fac de mult: cu sau fără Băsescu? Și, ținînd cont de experiența fostului președinte, plus dorința reală de Unire, am să votez și de data asta Băsescu. Adică PMP.

Băsescu nu aduce numai excepționala lui experiență (zece ani de Consiliu European) în această confruntare electorală, dar și  o listă de candidați corecți și competenți, o adevărată mîndrie pentru România, zic eu.

Voi vota, spre surprinderea multor oameni de dreapta, și la referendumul propus de Iohannis. Voi vota DA la ambele întrebări. Am luat în considerație toate aspectele ridicate de prietenii mei, dar, acum, cred că problema nu poate fi tranșată decît în termeni de bine-rău. Unde, clar, nu pot fi decît de partea binelui. Am ales.

Cred că, pentru o ”pesedistă” ce mă aflu, nu fac alegeri foarte rele. 😉

Votați! Votul rămîne singurul nostru mijloc democratic de a ne hotărî soarta. Repet: nu votați comuniști, nici vechi, nici noi. România are o experiență mult prea dureroasă privind comunismul ca să ne permitem asemenea bătaie cu flori. Votul este ceva foarte serios și trebuie tratat ca atare.

 

 

 

Istoria Matrioșka. Ideile au consecințe.

Articolul următor aparține noului autor Blogary, Răzvan Furnică.
„Ideile au consecințe.”
 
 
De mic mi-a plăcut să stric jucării. Ca să văd ce au înăuntru. Ăsta era primul gând când primeam un cadou. Nu dintr-o tulburare sadic-distructivă, ci din curiozitate. Îmi propuneam să le desfac cu grijă, de dragul de a le repara, a le vindeca, a le monta la loc. Ideea e o astfel de jucărie. Istoria ideilor, că sunt concepții filozofice, ipoteze științifice, teoreme matematice, dogme ideologice, perspective psihologice și sociologice, principii morale și drepturi ale omului, paradigme artistice, softuri și invenții tehnologice, e un magazin de jucării. Sunt jucării pentru oameni mari și pentru oameni mici ca noi. Pentru că piața ideilor e plină de idei gadget, de idei de jucărie. Unele sunt proiectate special să fie atractive, pentru că proiectanții își ating scopul doar când te joci cu ele, când le ții în brațe, le pui baterii, le instalezi pe hard, adormi cu ele în gând. Dar printre jucării există și idei letale, toxice, explozive, capcane.
 
Ideile vechi pot fi perpetuu și universal valabile sau uzate, inactuale, expirate. Însă problema mereu actuală sunt ideile noi, de ultimul tip, de anul ăsta. Ce facem cu ele ? Și aici văd că e nevoie de un instructaj de protecția muncii cu ideile, de protecția minții, de o introducere în managementul de pe piața ideilor. Mai ales că tendința patologică a omului postmodern e de a acționa conform impulsului iresponsabil : „Dacă POT face un lucru, acel lucru TREBUIE făcut.”, în opoziție cu un discernământ clasic modern raportat la înțelepciunea : „Dacă un lucru NU E NECESAR să fie schimbat, acel lucru NU TREBUIE schimbat.”. Asta pentru că ni s-a urcat „progresul” la cap.
 
Câteva considerațiuni generale :
1. Dacă o idee e nouă, bineînțeles că e modernă, nu medievală sau antică, pentru că a apărut în timpul nostru, în epoca modernă, dar asta nu e automat o calitate, ci doar o poziționare în timp. Mai poate fi încadrată în modernitate prin conținut, dar asta nu-i dă automat și valoare. Noutatea și modernitatea nu sunt virtuți în sine.
2. Dacă e nouă, nu este de la sine înțeles că e automat un progres. Progres înseamnă ca ideea să fie o completare la ceva, dar nu de orice fel, ci una care să adauge ceva eficient, inteligent, performant, benefic, productiv, economic, responsabil, estetic și moral, în funcție de scop și partea la care e adăugată. Noutatea și modernitatea nu sunt un progres în sine.
3. Dacă e nouă, poate fi doar o reciclare, un cover, un remix, o reeditare a unei idei vechi într-un ambalaj nou. Un ambalaj nou nu face și ideea nouă.
4. Dacă e nouă poate fi și un ambalaj gol care să conțină nimic. O idee inutilă, cu care nu merită să-ți bați capul. Nu ambalajul face ideea.
5. Dacă e nouă poate fi și special proiectată pentru a fi distructivă. De obicei, intenția malefică e camuflată cu sclipici, beculețe, relativism, egalitarism, intenții bune, moralitate, modernitate, progresism, liberalism, salvarea planetei, drepturile omului, democrație, socialism, caracter științific, pentru că e cunoscută apetența omului modern pentru orice e științific. O idee potențial distructivă nu e niciun progres.
6. Dacă o idee e nouă și la modă la Londra, nu înseamnă automat că e și o idee bună. Ideile fundamentale și universale nu țin de modă.
 
Rețelele care sunt sistemele noastre de calcul, de telefonie, de comunicare, socializare, informare și învățare, computerul, internetul și rețelele sociale au ca model natura umană, rețeaua neuronală, mintea și sufletul, rețeaua ce suntem ca familie, prieteni, comunitate și specie. Poate nici nu ne dăm seama că toate sunt proiectate de noi după mintea și natura noastră umană, că niște posibili extratereștrii inteligenți ar proiecta mașini de calcul în rețea după mintea și natura lor, complet diferite de ale noastre. De aceea și virușii rețelei care e societatea formată din laptopurile ambulante conectate între ele care suntem noi, funcționează asemănător cu virușii electronici. Există idei-virus care funcționează după programul hackerului care le-a conceput. Odată instalate și utilizate acestea șterg și pervertesc fișiere, alterează memoria și algoritmii, falsifică întreaga schemă logică. Mare grijă ce idei vă instalați în cap, pentru că s-ar putea să vă modifice personalitatea, identitatea, logica, moralitatea, comportamentul și amintirile, până la îndoctrinare și apostazie.
 
Jucăria ideilor e comparabilă cu jucăria rusească Matrioska. O idee conține altă idee, care conține altă idee, care conține altă idee, corelate printr-un mecanism intern. Ideea mamă poate părea minunată, dar e gravidă cu idei mutanți, care nasc alți mici monștri insesizabili. Deasemenea, o idee se poate activa numai în mediul propice și la momentul dinainte programat, conținând în adâncul instalației o bombă cu ceas care va exploda lumea. Precum există și idei vii, benefice, constructive, care vor învia lumea. Ca antivirus la ideile malware, care pot declanșa chiar epidemii, câteva idei de instrucțiuni. Pentru că am observat că se iau foarte ușor de la televizor, de la colegul de muncă din multinațională, din instituția bugetară, de la colegul de bancă de la Sorbona, Oxford ori SNSPA, de la hipsterii din crâșmă. Niciunul nu strănută, dar pare că-i dus pe altă lume, virusat.
 
Instrucțiuni de folosire :
1. Se ia ideea și se studiază atent. Nu țineți cont de ce scrie pe etichetă. Mai întâi încercați să aflați care e producătorul inițial al ideii.
2. Căutați în arhivele firmei producătoare pentru a afla sorgintea și istoricul ideii.
3. Dați ambalajul deoparte și examinați conținutul, nu cutia și staniolul.
4. Demontați cu grijă ideea și găsiți rostul fiecărui component în parte.
5. Concepeți simulări pentru a afla efectul fiecărui component și al ideii în ansamblu până la consecințele ultime.
6. Nu aruncați resturile, ci depozitați dispozitivul dezamorsat, cu virusul dezactivat pentru luare aminte și asuflet.
7. Dacă nu reușiți, dați cu ideea de pământ și reluați procedurile anterioare cu cioburile rămase. Mai bine să vă explodeze în curte decât în cap.
 

Toate acestea pentru că „Ideile au consecințe.” Iar principala sursă de astfel de jucării postmoderne este astăzi fabrica de jucării a ideologiei. Unii păpușari se pare că nu au altă îndeletnicire decât să inventeze idei gonflabile, trase de sfori, umplute cu paie și rahat, gata amorsate. Sunt păpușarii sociopați care consideră lumea o cameră de copii pe care fac experimente. O idee mică, de furnică poate schimba lumea. Legea și amenda, prețul pâinii, crimele istoriei și utopia totalitară sunt consecințe ale ideilor.

 
 
 
6. Dacă o idee e nouă și la modă la Londra, nu înseamnă automat că e și o idee bună. Ideile fundamentale și universale nu țin de modă.
 
Rețelele care sunt sistemele noastre de calcul, de telefonie, de comunicare, socializare, informare și învățare, computerul, internetul și rețelele sociale au ca model natura umană, rețeaua neuronală, mintea și sufletul, rețeaua ce suntem ca familie, prieteni, comunitate și specie. Poate nici nu ne dăm seama că toate sunt proiectate de noi după mintea și natura noastră umană, că niște posibili extratereștrii inteligenți ar proiecta mașini de calcul în rețea după mintea și natura lor, complet diferite de ale noastre. De aceea și virușii rețelei care e societatea formată din laptopurile ambulante conectate între ele care suntem noi, funcționează asemănător cu virușii electronici. Există idei-virus care funcționează după programul hackerului care le-a conceput. Odată instalate și utilizate acestea șterg și pervertesc fișiere, alterează memoria și algoritmii, falsifică întreaga schemă logică. Mare grijă ce idei vă instalați în cap, pentru că s-ar putea să vă modifice personalitatea, identitatea, logica, moralitatea, comportamentul și amintirile, până la îndoctrinare și apostazie.
 
Jucăria ideilor e comparabilă cu jucăria rusească Matrioska. O idee conține altă idee, care conține altă idee, care conține altă idee, corelate printr-un mecanism intern. Ideea mamă poate părea minunată, dar e gravidă cu idei mutanți, care nasc alți mici monștri insesizabili. Deasemenea, o idee se poate activa numai în mediul propice și la momentul dinainte programat, conținând în adâncul instalației o bombă cu ceas care va exploda lumea. Precum există și idei vii, benefice, constructive, care vor învia lumea. Ca antivirus la ideile malware, care pot declanșa chiar epidemii, câteva idei de instrucțiuni. Pentru că am observat că se iau foarte ușor de la televizor, de la colegul de muncă din multinațională, din instituția bugetară, de la colegul de bancă de la Sorbona, Oxford ori SNSPA, de la hipsterii din crâșmă. Niciunul nu strănută, dar pare că-i dus pe altă lume, virusat.
 
Instrucțiuni de folosire :
1. Se ia ideea și se studiază atent. Nu țineți cont de ce scrie pe etichetă. Mai întâi încercați să aflați care e producătorul inițial al ideii.
2. Căutați în arhivele firmei producătoare pentru a afla sorgintea și istoricul ideii.
3. Dați ambalajul deoparte și examinați conținutul, nu cutia și staniolul.
4. Demontați cu grijă ideea și găsiți rostul fiecărui component în parte.
5. Concepeți simulări pentru a afla efectul fiecărui component și al ideii în ansamblu până la consecințele ultime.
6. Nu aruncați resturile, ci depozitați dispozitivul dezamorsat, cu virusul dezactivat pentru luare aminte și asuflet.
7. Dacă nu reușiți, dați cu ideea de pământ și reluați procedurile anterioare cu cioburile rămase. Mai bine să vă explodeze în curte decât în cap.
 
Toate acestea pentru că „Ideile au consecințe.” Iar principala sursă de astfel de jucării postmoderne este astăzi fabrica de jucării a ideologiei. Unii păpușari se pare că nu au altă îndeletnicire decât să inventeze idei gonflabile, trase de sfori, umplute cu paie și rahat, gata amorsate. Sunt păpușarii sociopați care consideră lumea o cameră de copii pe care fac experimente. O idee mică, de furnică poate schimba lumea. Legea și amenda, prețul pâinii, crimele istoriei și utopia totalitară sunt consecințe ale ideilor.
 
Warning :
Ideile pot conține părți mici și resturi de idei alterate. Nu le băgați în gură, că vă pot sta în gât. Au existat cazuri de asfixie și intoxicație cu idei mici de furnici. Atenție ce idei înghițiți pe nemestecate. Rumegați intâi. Cu capul, nu cu tractul digestiv. Poftă bună.

7 episcopi

Greco-catolici urmează să beatifice Papa Francisc, la Blaj, cu ocazia vizitei pe care o va face în România, la sfîrșitul acestei luni. Martiri ai neamului românesc, cei șapte au murit în închisorile comuniste, refuzînd să negocieze credință, datorie și onoare.

În preambulul acestui eveniment, doi episcopi au fost comemorați ieri, la Biblioteca Central- Universitară. Am avut bucuria să fiu invitată la eveniment.

Expoziția ”Povestea a doi martiri bucureșteni”, organizată de Episcopia ”Sfîntul Vasile cel Mare”, cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare și al Muzeului Literaturii Române, prezintă obiecte din viața cotidiană a celor doi. Obiecte care ne spun că erau, înainte de orice, oameni vii. Acei oameni vii și puternici în credința lor au ajuns, din cauza ”domniei absurde a răului”, după cum s-a exprimat episcopul greco-catolic de București, Mihai Frățilă, să moară pentru credința lor.

 

”Vom privi exponatele, vom încerca să-i cunoaștem mai bine, va apărea și cartea, și vor mai fi și alte evenimente. Merită să-i cunoaștem cât mai bine pe acești oameni, ca prieteni care să ne conducă în viață”, a spus prof. dr. Francisca Băltăceanu, colaboratoare la proiect, în cuvîntul rostit ieri.

Și de ce ne-am alege acești doi oameni ca prieteni? ați putea întreba. Pentru că, înainte de toate, nu au fost decît oameni și ei, cu bune și mai puțin bune. Și pentru că am avea ce învăța de la dînșii și de la jertfa lor.

 

Vasile Aftene a fost episcop vicar. După venirea comuniștilor la putere, a îndemnat preoțimea greco-catolică să fie tare în credință și să înfrunte persecuțiile. Oferindu-i-se postul de mitropolit ortodox, calea sigură spre preafericirea patriarhală,  a refuzat.

I se reproșa adesea că vorbește cu mare lejeritate cu ateii. Era exact ce trebuia, ca aceștia să constate că este om ca și ei.

În 1949, în luna mai, Vasile Aftene a fost arestat și torturat în beciul Ministerului De Interne. Peste încă un an, este ucis în bătaie la închisoarea Văcărești. Din cauza faptului că nu-i încăpea corpul în cutia care avea să-i fie sicriu, i-au fost retezate picioarele. Înmormîntat la cimitirul Bellu catolic, a avut o cruce pe care s-a scris numai AV 1950. Foarte multă lume venea la mormîntul său, după ce se auzise că se petrec minuni acolo. Zeci și zeci de oameni veneau să se roage pe furiș la mormîntul AV, fără să știe măcar, mulți dintre ei, cine era înmormîntat acolo. După cum povestește dna Francisca Băltăceanu, ”Nu știau toți cine e înmormântat acolo, dar auziseră că la mormântul AV se întâmplă minuni”.

Beatificarea acestor sfinți nu face decît să confirme că Hristos a fost prezent în jertfa Bisericii, iar actul recunoașterii sfințeniei exprimă garanția prieteniei lui Dumnezeu pentru niște oameni speciali, iar pentru idealul creștin, garanția că ei sînt în Cer.

Ce înseamnă să devii sfînt? Înseamnă, pe lîngă o viață trăită cît mai fără cusur, recunoașterea fiorului ziditor al Dumnezeirii în toate aspectele vieții.

Evenimentul de la BCU s-a încheiat cu servirea unui vin d-honneur.

 

Paști fericit! Hristos a Înviat!

Învierea

de Mihai Eminescu

Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al morţii rece spirit se strecură-n tăcere;
Un singur glas îngână cuvintele de miere,
Închise în tratajul străvechii evanghelii.
C-un muc în mâni moşneagul cu barba ca zăpada,
Din cărţi cu file unse norodul îl învaţă
Că moartea e în luptă cu vecinica viaţă,
Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-şi prada.
O muzică adâncă şi plină de blândeţe
Pătrunde tânguioasă puternicile bolţi:
,,Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colţ,
Înveninând pre însuşi izvorul de vieţe.
Nimica înainte-ţi e omul ca un fulg,
Ş-acest nimic îţi cere o rază mângâioasă,
În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase
A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg.”
Apoi din nou tăcere, cutremur şi sfială
Şi negrul întuneric se sperie de şoapte…
Douăsprezece pasuri răsună… miez de noapte…
Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…
Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor,
Cum din mormânt RĂSARE CHRISTOS ÎNVINGĂTOR,
Iar INIMILE TOATE S-UNESC ÎN ARMONIE:

,,Cântări şi laude-nălţăm
Noi, Ţie Unuia,
Primindu-L cu psalme şi ramuri,
PLECAȚI-VĂ, NEAMURI !,
CÂNTÂND ALELUIA!

CHRISTOS AU ÎNVIAT DIN MORȚI,
CU CETELE SFINTE,
Cu moartea pre moarte călcând-o,
LUMINA DUCÂND-O
Celor din morminte!”

Lustrația și logica găștilor

După ceea ce noi numim ”Revoluție”, pentru că a schimbat, chipurile, un tip de guvernare, comunist, cu un altul, capitalist – vorba vine!- și ceea ce figurează în cărți drept ”lovitură de stat militară”, adică după 89, o grămadă de idei au început să circule în spațiul public. Printre ele, LUSTRAȚIA. Cu cît poporul părea mai convins să o adopte, cu atît parcă se răcea și rătăcea de factorii de decizie. Astfel încît, s-a dus. Pe pustii, pe pustiile sufletești ale celor care mai visau la ea. Și acolo a rămas.

Faptul că ne amintim astăzi ”Ce-am fi putut fi dacă am fi adoptat lustrația” poate părea, pînă la un punct, un lucru bun, excelent chiar. Am fi făcut curățenie, în sfîrșit, în viața politică. Atîta cîtă se putea, măcar. Perioada comunistă, cea mai neagră perioadă a istoriei noastre, ar fi fost clară și curată.

Ne amintim pînă cînd ne pică bine. Lustrația, ca și absolut orice altceva la români, se încadrează în logica găștilor. Ești în gașca Bună, poți propune orice, zici tu. Nimic nu iese din bunul simț cu care se presupune că ești dotat. Nu ai dat dovadă de bun simț? Și ce dacă? Oricum îl ai, altfel nu ai fi în gașca ”bună”. Aderarea la anumite idei, ale părții așa zis bune a populației, îți asigură din start și pe toată durata existenței găștii un renume. Poți fi un jaf uman, nu contează. Susții, acum și conjunctural, ideea găștii? Ești bun, gata!

Bun de ce? Bun ca Augustin Lazăr, descoperit a nu fi avut un dosar demn de cea mai înaltă funcție de procuror a țării. Dar ce-a făcut Lazăr, sîntem întrebați. Nimic, chiar așa, numai i-a spus lui Filip, protestatarul împotriva regimului comunist, să mai stea în închisoare, să-și bage mințile-n cap. Lazăr, în calitate de șef comisie eliberări, ar fi trebuit să fie primul care să recomande eliberarea condiționată a unui opozant politic.

Dar nu! Dimpotrivă. Lazăr a fost cel care a scris că Filip mai trebuie să stea la mititica. Asta e fapta lui Lazăr. Mult, puțin, nu știu. Cînd vorbim în termeni de dreptate absolută, despre asta vorbim. Și nu, scuzele de genul: ce mare lucru a făcut? Nu a fost torționar (nu a bătut, schingiuit, omorît deținuți). Lazăr doar a scris că mai are pînă se îndreaptă.  Și ca urmare, să mai stea la pușcărie. Unde putea fi la dispoziția celor care băteau, schingiuiau, omorau.

Complice, cum ar veni.

Dar ne este nouă util Lazăr astăzi? Sigur că da! Și atunci, oameni care păreau întregi la cap spun să ne folosim de el, cît o susține pe LCK, și apoi, DUPĂ LAZĂR, revenim la lustrație.

Lustrația ia o pauză, așadar. Cît să ne fie util Lazăr în bătălia cu ”ciuma roșie”. De ce e acum ciuma roșie dușmanul nostru?Pentru că Dragnea nu vrea să facă pușcărie. Nu vrea, cum ar veni, să-și asume greșelile.

Se poate conta pe Lazăr acum? Cum să nu?! Lazăr si-ar da viața acum, cred, pentru a fi asociat cauzelor bune. Dar nu este nevoie, el este asociat oricum. Și cum rămîne cu omul căruia nu i-a semnat eliberarea condiționată?Rămîne ca și pînă acum, doar nu el l-a omorît!

Nici nu a pretins cineva că Lazăr l-ar fi omorît. Nu, lumea spune numai ce a făcut și recunoscut Lazăr: Nu i-a recomandat eliberare condiționată.

Și totuși, unde este ideea de dreptate în toată povestea asta? Unde este ideea de Justiție? De stat de drept nu mai are rost să întreb, orice asociere ar însemna că statul comunist poate fi considerat stat de drept.

Dreptate nu este, justiție nu. NU obținem nimic dacă ne încolonăm la ținut Lazăr în brațe acum. Dăm de pereți cu cauza (Justiție și, mai ales,  dreptate)și ne ușurăm cu boltă pe mormintele tuturor celor uciși de comunism și de ”revoluție”. Peste o mie de oameni numai atunci. Peste o mie de oameni au murit ca noi să nu mai avem de-a face cu comunismul și cu Lazării lui.  Udați-le florile, e tot ce sînteți în stare să faceți pentru ei!

Ura cu care tratați PSD nu justifică nimic, nici măcar porcăria pe cale a fi înfăptuită. Lazăr nu se justifică prin nimic și va fi decontat grav de către Iohannis, la prezidențiale. Românii sînt sătui de manipulări, nu vă mai vor! Pot gîndi și singuri, așa cum pot, nu au nevoie de dădacă. Aerele voastre de pretinsă superioritate nu se regăsesc faptic în biografii, nu aveți de ce să le spuneți voi ce să facă.

 

 

Taxa pe viciu. O substituție periculoasă și o propunere de dreapta

Taxa pe viciu. Propunerea mea este ca partidul Dreapta Liberală să înscrie ELIMINAREA (eventual și treptată) a acestei porcării etatiste în programul său politic și de campanie electorală. De ce ?
 
– Taxa pe viciu e imorală pentru un partid cu adevărat de dreapta.
– Guvernele nu au căderea morală să taxeze viciul, pentru că NU i-am ales pe post de duhovnici.
– Viciul meu (care va fi el) ține de relația mea intimă, ca individ, cu „Verticala”, cu Dumnezeu, pentru cel care crede, așadar e de căderea duhovnicului meu;
– Tupeul Statului de a impozita viciul semnalează ceva mai adânc decat nedreptatea impozitării in sine, decât nedreptatea impozitării suplimentare. Semnalează Geniul Rău, anexionist, al statului contemporan. Adică,
– lăsat de capul lui, statul tinde să strivească societatea prin substituirea atributelor care pentru oamenii de altădată erau DOAR ale lui Dumnezeu;
– Mai semnalează că, odată intrați în logica substituirii atributelor divine, chiar oamenii tind să-i atribuie statului puteri tot mai mari, pe măsura locului rămas vacant de Dumnezeu și că, in consecință,
– logica Statul, ca substitut de Dumnezeu, nu mai are regulă internă de închidere: geniul anexionist al statului va cere tot mai mult exact în măsura în care oamenii îi vor ceda tot mai mult, ca unui izbăvitor.

Că taxa pe viciu nu e deloc doar ceea ce pare a fi, ci semnalează o substituție periculoasă în mințile și sufletele noastre, o dovedește și substituirea treptată a familiei de către stat, la pachet cu alte proiecte liberticide.
Revenind la taxa pe viciu, e de observat că lucrurile nu se opresc aici. In alte tari guvernele au extins-o la dulciuri, in altele la grăsimi. Alte proiecte vizează băuturile carbogazoase. Toate delegă statului omnipotenta si prin mitul „specialistului” aparenta omnisciență. Și lucrurile nu se vor opri aici, pentru că toată viața noastră e compusă din vicii mai mici sau mai mari (țigări, bârfă, iubiri, băutură, seducții, gurmandize etc). Doar călugării se luptă să le elimine din viața lor, dar o fac in singurul mod propice: în relația sufletească cu cine trebuie, nu cu guvernele lumii.
 
In concluzie, viciul și taxarea lui de către guvern trebuie izgonit și închis cu șapte lacăte de către un partid cu adevărat liberal. Mai mult, chiar afurisit ca văcăritul odinioară.

Nu trebuie ignorat potențialul electoral al ideii că țigările și băuturile nu vor mai fi impozitate suplimentar ca viciu, ci exact că celelte bunuri. Un pachet a ajuns sa coste cât un kg de carne? fără taxă pe viciu s-ar reduce la o treime (cu TVA cu tot). Nefumătorii sa nu uite că pot avea fumători in familie, iar suprataxarea țigărilor le afectează în mod scandalos economiile.
Pentru a maximiza potențialul electoral al eliminării taxei viciu, asta ar mai trebui cuplată cu semnalarea maniei persecutorii împotriva fumătorilor și indicate ideologia, grupurile și activismul din spatele acestor legi draconice care tind să transforme fumătorii in hoți de cai. Dar asta pe altădată.
 
Propunerea eliminării taxei pe viciu o văd mai profitabilă in campania pentru alegerile parlamentare. Europenele din luna mai presupun delegarea unor reprezentanți care trebuie s-o treacă mai întâi pe sub nasul euroBelitelor neurasteniate de mania persecutorie împotriva fumătorilor. Se pierde în ochii potențialului votant. Incriminarea și eliminarea taxei pe viciu trebuie livrată electoratului in premieră absolută si ca o problemă internă, a societății noastre în primul rând. Nu știu câte voturi poate aduce, dar e mai probabil să asigure măcar intrarea în parlament și să contribuie la identitatea partidului prin dozajul bine conceput și atacul frontal împotriva injoncțiunii statului în materie de opțiuni omenești, de sferă privată. Îmi place atitudinea unui libertarian că Murray Rothbard împotriva persecuției neopuritane, progresiste, împotriva fumătorilor. El, care mai înainte de toate era nefumător.
 
La imputarea previzibilă că eliminarea taxei pe viciu ar fi, chipurile, o măsură populistă, i se poate argumenta că e preferabilă ipocriziei etatiste care taxează viciul (deși nu e de nasul guvernelor) in loc sa-l combata interzicând țigările și băutură. Dacă tot se dau pe post de duhovnici, atunci guvernanții să nu se ADAPTEZE viciului, ci să-l combată, in loc sa stea cu ochii la buzunarele „vițioșilor”. Să suprime industria și importul tigarilor și băuturilor alcoolice și să-i urmărească pe întreprinzători că pe traficanții de droguri. Nu o fac pentru că „viciul” e doar un pretext.
Reiau: nu o fac pentru că viciul e doar un pretext.
 
Problema merită și măcar să fie readusă in dezbaterile publice. Prea mulți oameni cu care am discutat, deși erau de acord, s-au resemnat. O privesc că o bătălie pierdută. Impusă de instanțe supranaționale, care pot invoca argumente „superioare” împotriva combaterii măgăriei. Oamenii au ajuns să se împace cu taxa pe viciu că cu o fatalitate: o impune UE. Wau ! Nu, zău !

 

Poziția CMR față de scrisorile ambasadorilor

Consiliul Mondial Român dă publicității următoarea poziție, la care invităm să se alăture orice alte asociații și organizații care se simt solidare cu ideile cuprinse.
Menționăm că un exemplar va fi trimis Administrației Trump.

Mircea Popescu
4 Aprilie 2019

=========================
4 Aprilie 2019

Recenta scrisoare publică din 3 Aprilie 2019, a 12 ambasade din România adresată Guvernului României, a creat o stare de frustrare în cadrul societății românești.

Convenția de la Viena, din 18 aprilie 1961, cu privire la relațiile diplomatice, prevede printre altele că orice comunicare oficială a ambasadelor acreditate într-un stat privind preocupări sau clarificări față unele probleme de politică ale statului respectiv se face direct cu Ministerul de Externe sau cu instituțiile aferente.

Comunicatele publice din partea unei ambasade, pot contribui la o stare de animozitate și de suspiciune a populației care consideră că în aceste mod are loc o imixtiune directă în politica suverană a țării gazdă.

Tocmai de aceea, constatând starea de nervozitate creată în rândul populației românești, The World Romanian Council-Consiliul Mondial Român consideră necesar să-și exprime consternarea față de asemenea practici neconvenționale neoficiale ale unor ambasade străine în România și să solicite pozițiile oficiale ale statelor respective, nu doar a ambasadorilor acreditați.

Un caz aparte îl constituie ambasadorul Statelor Unite în România, Hans Klemm, care prin permanentele poziții publice la adresa politicii interne a Guvernului României, unul dintre cei mai loiali aliați ai Statelor Unite, a reușit nefericita performanță de a crea o stare de spirit, cel puțin confuză a populației la adresa intereselor americane în această țară.

În consecință, The World Romanian Council – Consiliul Mondial Român, organizație înregistrată în Statele Unite, solicită Administrației Americane să investigheze întreaga prestație a ambasadorui Hans Klemm și să întreprindă măsurile cuvenite pentru restabilirea încrederii depline a populației României în aliatul său de nădejde Statele Unite

Președinte WRC-CMR Director Executiv CMR-USA
Mircea Popescu Sorin Roiban

______________________________________________________________________________

EU sînt membră CMR. (FLORINA)

Reacția Fundației Coposu la sprijinirea de către PNȚ a PSD-ului

 

În fața vînzării, practic, a PNȚ PSD-ului, mișcare făcută ieri de către așa zisul președinte al partidului, Aurelian Pavelescu, Fundația Corneliu Coposu a reacționat. Iată mai jos:

Comunicatul dat publicității de Fundatia Corneliu Coposu:

COMUNICAT

Am luat act cu stupoare şi cu indignare de declaraţiile conform cărora PNŢCD, partidul lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu – pentru a aminti doar patru nume din lunga listă de politicieni excepţionali care au înfundat puşcăriile comuniste – ar fi semnat un protocol de colaborare cu PSD.

PSD este pentru noi, şi a fost tot timpul, continuatorul ideologic al PCR, chiar dacă a fost silit de istorie să se manifeste într-un sistem democratic, și în orice caz continuatorul FSN, partidul-stat care a ajuns în 1990 la conducerea României printr-o cascadă de manipulări, îndreptate inclusiv și în special împotriva PNȚCD și a liderului său, Corneliu Coposu, despre care votanții FSN au fost convinși că mânca icre negre cu polonicul la Paris în anii în care, în realitate, se afla în închisoare pentru delictul de opinie, apoi în domiciliu forţat în pustietatea Bărăganului, apoi urmărit de Securitate pas cu pas, fără a ieşi vreodată din ţară înainte de 1990.

Niciodată mai mult ca în acest moment n-a fost mai valabilă o tristă vorbă românească: azi, Seniorul politicii românești, adversarul deschis al FSN-FDSN-PDSR-PSD, se răsucește în mormânt!

Indiferent cum a reușit un impostor să pună mâna pe conducerea formală a partidului, el nu reprezintă spiritul creștin-democrat, nu-i reprezintă pe național-țărăniștii din istorie și de azi și, nu în ultimul rând, nu reprezintă familia Coposu.

Așa-zisul protocol anunțat azi este lovit de nulitate în fața istoriei, care nu va reține numele celui care l-a semnat nici măcar la capitolul Curiozități.

București – 28 martie 2019

Rodica COPOSU – Președinte
Ion-Andrei Gherasim – Președinte executiv
Flavia Bălescu – Vicepreședinte
Mihaela Dobrescu – Membru Consiliu Director
Mircea Popa Zlatna – Membru Consiliu Director
Tudor Dunca – Membru
Costin Borc – Membru
Tudor Călin Zarojanu -Membru
Teodora Popa – Membru
Mirela Ștefan – Membru

Pavelescu consfințește astfel decesul unui partid istoric, cel mai important partid în istoria de secol XX a acestei țări. Partidul Unirii, Partidul Victimelor comunismului, se aliază, iată, exact cu continuatorii comuniștilor. Un sindrom Stockolm greu de evaluat și psihiatric.

Pe de altă parte, PSD, prin manevra reușită, își arată dorința, niciodată stinsă, de înglobare a tuturor simbolurilor frumoase naționale, de dispreț față de istoria reală,  de putere chipurile nemăsurată. PSD nu știe, probabil, că așa cum îți așterni, așa dormi. Iar somnul alături de simboluri naționale poate fi letal comuniștilor. Exclus în 2017 din cadrul PPE, cu unanimitate de voturi, PNȚ nu numai că nu va aduce vreun plus PSD, dar va deveni chiar piatra de dezechilibrare a partidului impostorilor și hoților. Nu le-a ajuns USL, cînd au făcut alianță cu liberalii, trebuia să arunce noroi și pe partidul seniorului. Plata va fi pe măsură, nu disperați.

Un singur POPOR, două maluri de Prut (comunicat de presă)

Pentru Dumneavoastra , mai mult decat pentru alti politicieni romani , modelul reunificarii celor doua Germanii  este valabil si pentru cele doua Romanii .

In acest sens , va rugam sa  retrageti  imediat afirmatia despre ,,doua popoare,,  sau  ,,doua natiuni ,, .

Basarabenii sunt Romani, deci o parte a Natiunii Romane.

Poporul Roman a fost rupt in doua parti, prin ocupatie straina ; in ,,R. Moldova,, vietuieste  o POPULATIE , ce este si azi sub ocupatie militara , politica , religioasa , economica, mediatica  ruseasca.

Recunoasterea Autoritatilor de la Chisinau , in 1991,  s-a facut de Romania in mod conditionat , avandu-se in vedere un drept , cel la reintregire nationala :

,,Proclamarea unui stat  ROMANESC independent pe teritoriul anexat cu forta in urma intelegerii stabilite prin Pactul Molotov-Ribbentrop reprezinta un pas decisiv pentru inlaturarea pe cale pasnica a consecintelor nefaste ale acestuia , indreptate impotriva  drepturilor si intereselor poporului roman. ,,

Parti dintr-o natiune nu au dreptul sa decida apartenenta lor statala. Dreptul international este limpede : autodeterminarea se aplica unui popor sau unei natiuni in totalitatea sa, nu pe bucatele (catun , sat , comuna, judet, regiune, provincie).

Sintagmele ,,poporul / natiunea moldoveneasca,, si ,, limba moldoveneasca,, sunt creatii staliniste imorale si ilegale .

Statul Roman este Reprezentantul juridic al intregii Natiuni Romane .

Nici un act care ar eroda in continuare dreptul Natiunii Romane la unitate si la reintregirea sa nationala nu este nici legitim , nici legal , nici acceptabil .

Romanii nu cer decat dreptul de a fi uniti si intregiti , drept pe care il au toate popoarele si natiunile ; si care este respectat in lume .

Ion VARLAM – Presedinte

Liviu PETRINA – Presedinte Executiv

Partidul Corectei Guvernări