Paști fericit! Hristos a Înviat!

Învierea

de Mihai Eminescu

Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al morţii rece spirit se strecură-n tăcere;
Un singur glas îngână cuvintele de miere,
Închise în tratajul străvechii evanghelii.
C-un muc în mâni moşneagul cu barba ca zăpada,
Din cărţi cu file unse norodul îl învaţă
Că moartea e în luptă cu vecinica viaţă,
Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-şi prada.
O muzică adâncă şi plină de blândeţe
Pătrunde tânguioasă puternicile bolţi:
,,Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colţ,
Înveninând pre însuşi izvorul de vieţe.
Nimica înainte-ţi e omul ca un fulg,
Ş-acest nimic îţi cere o rază mângâioasă,
În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase
A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg.”
Apoi din nou tăcere, cutremur şi sfială
Şi negrul întuneric se sperie de şoapte…
Douăsprezece pasuri răsună… miez de noapte…
Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…
Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor,
Cum din mormânt RĂSARE CHRISTOS ÎNVINGĂTOR,
Iar INIMILE TOATE S-UNESC ÎN ARMONIE:

,,Cântări şi laude-nălţăm
Noi, Ţie Unuia,
Primindu-L cu psalme şi ramuri,
PLECAȚI-VĂ, NEAMURI !,
CÂNTÂND ALELUIA!

CHRISTOS AU ÎNVIAT DIN MORȚI,
CU CETELE SFINTE,
Cu moartea pre moarte călcând-o,
LUMINA DUCÂND-O
Celor din morminte!”

Lustrația și logica găștilor

După ceea ce noi numim ”Revoluție”, pentru că a schimbat, chipurile, un tip de guvernare, comunist, cu un altul, capitalist – vorba vine!- și ceea ce figurează în cărți drept ”lovitură de stat militară”, adică după 89, o grămadă de idei au început să circule în spațiul public. Printre ele, LUSTRAȚIA. Cu cît poporul părea mai convins să o adopte, cu atît parcă se răcea și rătăcea de factorii de decizie. Astfel încît, s-a dus. Pe pustii, pe pustiile sufletești ale celor care mai visau la ea. Și acolo a rămas.

Faptul că ne amintim astăzi ”Ce-am fi putut fi dacă am fi adoptat lustrația” poate părea, pînă la un punct, un lucru bun, excelent chiar. Am fi făcut curățenie, în sfîrșit, în viața politică. Atîta cîtă se putea, măcar. Perioada comunistă, cea mai neagră perioadă a istoriei noastre, ar fi fost clară și curată.

Ne amintim pînă cînd ne pică bine. Lustrația, ca și absolut orice altceva la români, se încadrează în logica găștilor. Ești în gașca Bună, poți propune orice, zici tu. Nimic nu iese din bunul simț cu care se presupune că ești dotat. Nu ai dat dovadă de bun simț? Și ce dacă? Oricum îl ai, altfel nu ai fi în gașca ”bună”. Aderarea la anumite idei, ale părții așa zis bune a populației, îți asigură din start și pe toată durata existenței găștii un renume. Poți fi un jaf uman, nu contează. Susții, acum și conjunctural, ideea găștii? Ești bun, gata!

Bun de ce? Bun ca Augustin Lazăr, descoperit a nu fi avut un dosar demn de cea mai înaltă funcție de procuror a țării. Dar ce-a făcut Lazăr, sîntem întrebați. Nimic, chiar așa, numai i-a spus lui Filip, protestatarul împotriva regimului comunist, să mai stea în închisoare, să-și bage mințile-n cap. Lazăr, în calitate de șef comisie eliberări, ar fi trebuit să fie primul care să recomande eliberarea condiționată a unui opozant politic.

Dar nu! Dimpotrivă. Lazăr a fost cel care a scris că Filip mai trebuie să stea la mititica. Asta e fapta lui Lazăr. Mult, puțin, nu știu. Cînd vorbim în termeni de dreptate absolută, despre asta vorbim. Și nu, scuzele de genul: ce mare lucru a făcut? Nu a fost torționar (nu a bătut, schingiuit, omorît deținuți). Lazăr doar a scris că mai are pînă se îndreaptă.  Și ca urmare, să mai stea la pușcărie. Unde putea fi la dispoziția celor care băteau, schingiuiau, omorau.

Complice, cum ar veni.

Dar ne este nouă util Lazăr astăzi? Sigur că da! Și atunci, oameni care păreau întregi la cap spun să ne folosim de el, cît o susține pe LCK, și apoi, DUPĂ LAZĂR, revenim la lustrație.

Lustrația ia o pauză, așadar. Cît să ne fie util Lazăr în bătălia cu ”ciuma roșie”. De ce e acum ciuma roșie dușmanul nostru?Pentru că Dragnea nu vrea să facă pușcărie. Nu vrea, cum ar veni, să-și asume greșelile.

Se poate conta pe Lazăr acum? Cum să nu?! Lazăr si-ar da viața acum, cred, pentru a fi asociat cauzelor bune. Dar nu este nevoie, el este asociat oricum. Și cum rămîne cu omul căruia nu i-a semnat eliberarea condiționată?Rămîne ca și pînă acum, doar nu el l-a omorît!

Nici nu a pretins cineva că Lazăr l-ar fi omorît. Nu, lumea spune numai ce a făcut și recunoscut Lazăr: Nu i-a recomandat eliberare condiționată.

Și totuși, unde este ideea de dreptate în toată povestea asta? Unde este ideea de Justiție? De stat de drept nu mai are rost să întreb, orice asociere ar însemna că statul comunist poate fi considerat stat de drept.

Dreptate nu este, justiție nu. NU obținem nimic dacă ne încolonăm la ținut Lazăr în brațe acum. Dăm de pereți cu cauza (Justiție și, mai ales,  dreptate)și ne ușurăm cu boltă pe mormintele tuturor celor uciși de comunism și de ”revoluție”. Peste o mie de oameni numai atunci. Peste o mie de oameni au murit ca noi să nu mai avem de-a face cu comunismul și cu Lazării lui.  Udați-le florile, e tot ce sînteți în stare să faceți pentru ei!

Ura cu care tratați PSD nu justifică nimic, nici măcar porcăria pe cale a fi înfăptuită. Lazăr nu se justifică prin nimic și va fi decontat grav de către Iohannis, la prezidențiale. Românii sînt sătui de manipulări, nu vă mai vor! Pot gîndi și singuri, așa cum pot, nu au nevoie de dădacă. Aerele voastre de pretinsă superioritate nu se regăsesc faptic în biografii, nu aveți de ce să le spuneți voi ce să facă.

 

 

Taxa pe viciu. O substituție periculoasă și o propunere de dreapta

Taxa pe viciu. Propunerea mea este ca partidul Dreapta Liberală să înscrie ELIMINAREA (eventual și treptată) a acestei porcării etatiste în programul său politic și de campanie electorală. De ce ?
 
– Taxa pe viciu e imorală pentru un partid cu adevărat de dreapta.
– Guvernele nu au căderea morală să taxeze viciul, pentru că NU i-am ales pe post de duhovnici.
– Viciul meu (care va fi el) ține de relația mea intimă, ca individ, cu „Verticala”, cu Dumnezeu, pentru cel care crede, așadar e de căderea duhovnicului meu;
– Tupeul Statului de a impozita viciul semnalează ceva mai adânc decat nedreptatea impozitării in sine, decât nedreptatea impozitării suplimentare. Semnalează Geniul Rău, anexionist, al statului contemporan. Adică,
– lăsat de capul lui, statul tinde să strivească societatea prin substituirea atributelor care pentru oamenii de altădată erau DOAR ale lui Dumnezeu;
– Mai semnalează că, odată intrați în logica substituirii atributelor divine, chiar oamenii tind să-i atribuie statului puteri tot mai mari, pe măsura locului rămas vacant de Dumnezeu și că, in consecință,
– logica Statul, ca substitut de Dumnezeu, nu mai are regulă internă de închidere: geniul anexionist al statului va cere tot mai mult exact în măsura în care oamenii îi vor ceda tot mai mult, ca unui izbăvitor.

Că taxa pe viciu nu e deloc doar ceea ce pare a fi, ci semnalează o substituție periculoasă în mințile și sufletele noastre, o dovedește și substituirea treptată a familiei de către stat, la pachet cu alte proiecte liberticide.
Revenind la taxa pe viciu, e de observat că lucrurile nu se opresc aici. In alte tari guvernele au extins-o la dulciuri, in altele la grăsimi. Alte proiecte vizează băuturile carbogazoase. Toate delegă statului omnipotenta si prin mitul „specialistului” aparenta omnisciență. Și lucrurile nu se vor opri aici, pentru că toată viața noastră e compusă din vicii mai mici sau mai mari (țigări, bârfă, iubiri, băutură, seducții, gurmandize etc). Doar călugării se luptă să le elimine din viața lor, dar o fac in singurul mod propice: în relația sufletească cu cine trebuie, nu cu guvernele lumii.
 
In concluzie, viciul și taxarea lui de către guvern trebuie izgonit și închis cu șapte lacăte de către un partid cu adevărat liberal. Mai mult, chiar afurisit ca văcăritul odinioară.

Nu trebuie ignorat potențialul electoral al ideii că țigările și băuturile nu vor mai fi impozitate suplimentar ca viciu, ci exact că celelte bunuri. Un pachet a ajuns sa coste cât un kg de carne? fără taxă pe viciu s-ar reduce la o treime (cu TVA cu tot). Nefumătorii sa nu uite că pot avea fumători in familie, iar suprataxarea țigărilor le afectează în mod scandalos economiile.
Pentru a maximiza potențialul electoral al eliminării taxei viciu, asta ar mai trebui cuplată cu semnalarea maniei persecutorii împotriva fumătorilor și indicate ideologia, grupurile și activismul din spatele acestor legi draconice care tind să transforme fumătorii in hoți de cai. Dar asta pe altădată.
 
Propunerea eliminării taxei pe viciu o văd mai profitabilă in campania pentru alegerile parlamentare. Europenele din luna mai presupun delegarea unor reprezentanți care trebuie s-o treacă mai întâi pe sub nasul euroBelitelor neurasteniate de mania persecutorie împotriva fumătorilor. Se pierde în ochii potențialului votant. Incriminarea și eliminarea taxei pe viciu trebuie livrată electoratului in premieră absolută si ca o problemă internă, a societății noastre în primul rând. Nu știu câte voturi poate aduce, dar e mai probabil să asigure măcar intrarea în parlament și să contribuie la identitatea partidului prin dozajul bine conceput și atacul frontal împotriva injoncțiunii statului în materie de opțiuni omenești, de sferă privată. Îmi place atitudinea unui libertarian că Murray Rothbard împotriva persecuției neopuritane, progresiste, împotriva fumătorilor. El, care mai înainte de toate era nefumător.
 
La imputarea previzibilă că eliminarea taxei pe viciu ar fi, chipurile, o măsură populistă, i se poate argumenta că e preferabilă ipocriziei etatiste care taxează viciul (deși nu e de nasul guvernelor) in loc sa-l combata interzicând țigările și băutură. Dacă tot se dau pe post de duhovnici, atunci guvernanții să nu se ADAPTEZE viciului, ci să-l combată, in loc sa stea cu ochii la buzunarele „vițioșilor”. Să suprime industria și importul tigarilor și băuturilor alcoolice și să-i urmărească pe întreprinzători că pe traficanții de droguri. Nu o fac pentru că „viciul” e doar un pretext.
Reiau: nu o fac pentru că viciul e doar un pretext.
 
Problema merită și măcar să fie readusă in dezbaterile publice. Prea mulți oameni cu care am discutat, deși erau de acord, s-au resemnat. O privesc că o bătălie pierdută. Impusă de instanțe supranaționale, care pot invoca argumente „superioare” împotriva combaterii măgăriei. Oamenii au ajuns să se împace cu taxa pe viciu că cu o fatalitate: o impune UE. Wau ! Nu, zău !

 

Poziția CMR față de scrisorile ambasadorilor

Consiliul Mondial Român dă publicității următoarea poziție, la care invităm să se alăture orice alte asociații și organizații care se simt solidare cu ideile cuprinse.
Menționăm că un exemplar va fi trimis Administrației Trump.

Mircea Popescu
4 Aprilie 2019

=========================
4 Aprilie 2019

Recenta scrisoare publică din 3 Aprilie 2019, a 12 ambasade din România adresată Guvernului României, a creat o stare de frustrare în cadrul societății românești.

Convenția de la Viena, din 18 aprilie 1961, cu privire la relațiile diplomatice, prevede printre altele că orice comunicare oficială a ambasadelor acreditate într-un stat privind preocupări sau clarificări față unele probleme de politică ale statului respectiv se face direct cu Ministerul de Externe sau cu instituțiile aferente.

Comunicatele publice din partea unei ambasade, pot contribui la o stare de animozitate și de suspiciune a populației care consideră că în aceste mod are loc o imixtiune directă în politica suverană a țării gazdă.

Tocmai de aceea, constatând starea de nervozitate creată în rândul populației românești, The World Romanian Council-Consiliul Mondial Român consideră necesar să-și exprime consternarea față de asemenea practici neconvenționale neoficiale ale unor ambasade străine în România și să solicite pozițiile oficiale ale statelor respective, nu doar a ambasadorilor acreditați.

Un caz aparte îl constituie ambasadorul Statelor Unite în România, Hans Klemm, care prin permanentele poziții publice la adresa politicii interne a Guvernului României, unul dintre cei mai loiali aliați ai Statelor Unite, a reușit nefericita performanță de a crea o stare de spirit, cel puțin confuză a populației la adresa intereselor americane în această țară.

În consecință, The World Romanian Council – Consiliul Mondial Român, organizație înregistrată în Statele Unite, solicită Administrației Americane să investigheze întreaga prestație a ambasadorui Hans Klemm și să întreprindă măsurile cuvenite pentru restabilirea încrederii depline a populației României în aliatul său de nădejde Statele Unite

Președinte WRC-CMR Director Executiv CMR-USA
Mircea Popescu Sorin Roiban

______________________________________________________________________________

EU sînt membră CMR. (FLORINA)

Reacția Fundației Coposu la sprijinirea de către PNȚ a PSD-ului

 

În fața vînzării, practic, a PNȚ PSD-ului, mișcare făcută ieri de către așa zisul președinte al partidului, Aurelian Pavelescu, Fundația Corneliu Coposu a reacționat. Iată mai jos:

Comunicatul dat publicității de Fundatia Corneliu Coposu:

COMUNICAT

Am luat act cu stupoare şi cu indignare de declaraţiile conform cărora PNŢCD, partidul lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu – pentru a aminti doar patru nume din lunga listă de politicieni excepţionali care au înfundat puşcăriile comuniste – ar fi semnat un protocol de colaborare cu PSD.

PSD este pentru noi, şi a fost tot timpul, continuatorul ideologic al PCR, chiar dacă a fost silit de istorie să se manifeste într-un sistem democratic, și în orice caz continuatorul FSN, partidul-stat care a ajuns în 1990 la conducerea României printr-o cascadă de manipulări, îndreptate inclusiv și în special împotriva PNȚCD și a liderului său, Corneliu Coposu, despre care votanții FSN au fost convinși că mânca icre negre cu polonicul la Paris în anii în care, în realitate, se afla în închisoare pentru delictul de opinie, apoi în domiciliu forţat în pustietatea Bărăganului, apoi urmărit de Securitate pas cu pas, fără a ieşi vreodată din ţară înainte de 1990.

Niciodată mai mult ca în acest moment n-a fost mai valabilă o tristă vorbă românească: azi, Seniorul politicii românești, adversarul deschis al FSN-FDSN-PDSR-PSD, se răsucește în mormânt!

Indiferent cum a reușit un impostor să pună mâna pe conducerea formală a partidului, el nu reprezintă spiritul creștin-democrat, nu-i reprezintă pe național-țărăniștii din istorie și de azi și, nu în ultimul rând, nu reprezintă familia Coposu.

Așa-zisul protocol anunțat azi este lovit de nulitate în fața istoriei, care nu va reține numele celui care l-a semnat nici măcar la capitolul Curiozități.

București – 28 martie 2019

Rodica COPOSU – Președinte
Ion-Andrei Gherasim – Președinte executiv
Flavia Bălescu – Vicepreședinte
Mihaela Dobrescu – Membru Consiliu Director
Mircea Popa Zlatna – Membru Consiliu Director
Tudor Dunca – Membru
Costin Borc – Membru
Tudor Călin Zarojanu -Membru
Teodora Popa – Membru
Mirela Ștefan – Membru

Pavelescu consfințește astfel decesul unui partid istoric, cel mai important partid în istoria de secol XX a acestei țări. Partidul Unirii, Partidul Victimelor comunismului, se aliază, iată, exact cu continuatorii comuniștilor. Un sindrom Stockolm greu de evaluat și psihiatric.

Pe de altă parte, PSD, prin manevra reușită, își arată dorința, niciodată stinsă, de înglobare a tuturor simbolurilor frumoase naționale, de dispreț față de istoria reală,  de putere chipurile nemăsurată. PSD nu știe, probabil, că așa cum îți așterni, așa dormi. Iar somnul alături de simboluri naționale poate fi letal comuniștilor. Exclus în 2017 din cadrul PPE, cu unanimitate de voturi, PNȚ nu numai că nu va aduce vreun plus PSD, dar va deveni chiar piatra de dezechilibrare a partidului impostorilor și hoților. Nu le-a ajuns USL, cînd au făcut alianță cu liberalii, trebuia să arunce noroi și pe partidul seniorului. Plata va fi pe măsură, nu disperați.

Un singur POPOR, două maluri de Prut (comunicat de presă)

Pentru Dumneavoastra , mai mult decat pentru alti politicieni romani , modelul reunificarii celor doua Germanii  este valabil si pentru cele doua Romanii .

In acest sens , va rugam sa  retrageti  imediat afirmatia despre ,,doua popoare,,  sau  ,,doua natiuni ,, .

Basarabenii sunt Romani, deci o parte a Natiunii Romane.

Poporul Roman a fost rupt in doua parti, prin ocupatie straina ; in ,,R. Moldova,, vietuieste  o POPULATIE , ce este si azi sub ocupatie militara , politica , religioasa , economica, mediatica  ruseasca.

Recunoasterea Autoritatilor de la Chisinau , in 1991,  s-a facut de Romania in mod conditionat , avandu-se in vedere un drept , cel la reintregire nationala :

,,Proclamarea unui stat  ROMANESC independent pe teritoriul anexat cu forta in urma intelegerii stabilite prin Pactul Molotov-Ribbentrop reprezinta un pas decisiv pentru inlaturarea pe cale pasnica a consecintelor nefaste ale acestuia , indreptate impotriva  drepturilor si intereselor poporului roman. ,,

Parti dintr-o natiune nu au dreptul sa decida apartenenta lor statala. Dreptul international este limpede : autodeterminarea se aplica unui popor sau unei natiuni in totalitatea sa, nu pe bucatele (catun , sat , comuna, judet, regiune, provincie).

Sintagmele ,,poporul / natiunea moldoveneasca,, si ,, limba moldoveneasca,, sunt creatii staliniste imorale si ilegale .

Statul Roman este Reprezentantul juridic al intregii Natiuni Romane .

Nici un act care ar eroda in continuare dreptul Natiunii Romane la unitate si la reintregirea sa nationala nu este nici legitim , nici legal , nici acceptabil .

Romanii nu cer decat dreptul de a fi uniti si intregiti , drept pe care il au toate popoarele si natiunile ; si care este respectat in lume .

Ion VARLAM – Presedinte

Liviu PETRINA – Presedinte Executiv

Partidul Corectei Guvernări

Iohannis, președinte USL, nu România

De multe ori am avut impresia, am trăit sentimentul că Președintele Iohannis putea face mai mult într-o situație, ori putea face ceva și nu a făcut. Sentimente acutizate de moment, sațietatea de PSD și chiar de el, de Iohannis.
Ce s-a întîmplat săptămîna trecută, însă, îl reduce pe președinte la ce este, de fapt. Un incapabil să înțeleagă limba română.
Două categorii de posibili votanți se pot simți jigniți de președinte acum și pot să nu mai voteze pentru el la sfîrșitul acestui an, cînd avem alegeri prezidențiale. O categorie, cea mai importantă, cetățenii Republicii Moldova. Cei care au votat majoritar pentru Iohannis, acum patru ani, se văd astăzi în situația de a nu ști cine sînt, după președinte. Care a spus mai întîi că nu sîntem același popor, apoi, a doua zi, că nu sîntem aceeași națiune. ASta după ce a negat că ar fi spus că nu sîntem același popor.

Trebuie să se găsească pe undeva înregistrarea momentului cînd a spus popoare, nu se poate altfel.
Dar minte. Minte cu nesimțire, priviți-l!

Și nu numai că minte. Dar jignește absurd, nepermis. Ne amintim în ce condiții s-a organizat și ținut referendumul pentru definirea familiei, anul trecut. Cum PSD a trădat și s-a ajuns la rezultatul la care s-a ajuns, imposibil fiind să definim clar familia în Constituție. Ei bine, deși președintele Iohannis a votat atunci, nu știm cum, dar a votat, astăzi ce spune? Spune că cei care consideră căsătoria normală între persoane de sexe diferite sînt infatuați plini de ură, cei cărora bine li s-a făcut că li s-a dat ”cu flit”.
Și astfel ajungem la concluzia că președintele României este ales de insecte asupra cărora dai cu insecticid, în cazul înmulțirii necontrolate.
Iohannis nu numai că jignește oamenii care consideră o cutumă veche de secole drept cea dreaptă, dar se poziționează drept exponentul stîngii moderne, obraznice și indiferente la sentimentele celorlalți.
Eu, de exemplu, consider că președintele a greșit grav făcînd asemenea afirmații, și că nu mai merită să fie votat încă o dată. Dacă așa vor considera și filialele PNL din ARDeal, cele formate din ”insecte”, domnul președinte poate să-și ia adio de la un nou mandat. Cu locuitorii Republicii Moldova și ai Ardealului în minus, șansele sale la prezidențiale scad considerabil.
Ceea ce nu ne face să oftăm prea mult, avînd în vedere că, prin absolut nimic, președintele nu ne-a arătat sau lăsat să credem că este/ar fi de dreapta, dimpotrivă, a adoptat atitudini de stînga clare. Ceea ce ne duce cu gîndul la ”premierul de la Grivco”, o titulatulatură mult mai potrivită decît președintele României. Funcție pentru care mai întîi trebuie să se pregătească temeinic. Domnul președinte este mai la stînga decît am crezut. Domnul președinte este posibil să nu știe nici ce este stînga și ce este dreapta, doctrinar vorbind. Ceea ce înseamnă, automat, stînga. Așadar, președintele nostru de dreapta este, de fapt, de stînga.

14 martie 2019

1. Departamentul de stat american a făcut public Raportul anual privind situația drepturilor omului în lume. În privința României, sînt remarcate: durata excesivă a proceselor, corupția „endemică” a oficialităților şi violenţele poliţiei împotriva romilor.

Sînt menționate, la minusuri, Iranul, Nicaragua și China, ultima avînd o categorie aparte.

2. Senatul a respins inițiativa privind parteneriatul civil între persoane de același sex, ”Propunerea nu se justifică”, a spus Șerban Nicolae.

De menționat că propunerea USR, PNL, ALDE și UDMR ar dubla, în cazul în care ar adoptată, legislația privind căsătoria, ceea ce legea interzice.

Foto: The Guardian

Lungul drum al stîngii spre lumină

Sînt doi ani de cînd scriu că justiția va cădea din interior, dacă va cădea. Că LCK va ajunge la Bruxelles, aleasă, mă gîndeam eu. Că acum, pe scena politică, se luptă vechea stîngă, PSD, cu cea nouă, USR. Am fost numită pesedistă, am pierdut prieteni din cauza asta.

Pentru cine e normal la cap, a ataca un om (a te îndoi de capacități) înseamnă a vrea binele instituției, implicit binele statului.
Pentru ceilalți, înseamnă a ataca statul de drept.

Iar la o numărătoare superficială ‘bubuie’ inteligența pe Facebook, ca și la televiziuni.

Are vreo importanță că astăzi vedem aceste lucruri clar, din ce în ce mai mulți dintre noi? Nu. Pentru majoritatea, nu. USR s-a aliat cu Cioloș și au dat un partid și mai mare cu un om, dar și mai consistent, tot de stînga. Domnul Cioloș, mîndria națională dintre două guvernări pesediste, a ajuns să fie asociat cu dreapta.

Nimic mai fals, nimic mai mincinos! USR Cioloș este stînga nouă, și va fi dușmanul nostru ideologic de acum înainte. Dușmanul ideologic al generației mele. O guvernare corectă nu are cum să fie asociată imediat cu dreapta, e nevoie de dovezi pentru aceasta, dovezi pe care domnul Cioloș nu le-a oferit.

Mai mult, gruparea domnului Cioloș oferă surprize. Oana Maria Bogdan, una din ele. Săptămîna trecută, doamnei i-au fost dezgropate niște minuni spuse de Ziua Națională și, prin urmare, lipsite de importanță (???), au încercat unii, mai fără spor, să ne convingă.

 

Chestionată referitor la ele, am aflat, din gura domnului Președinte de partid Cioloș că putem ajunge în tribunal. Pesemne domnul Cioloș habar nu are că eu abia aștept, în cazul în care, să strig de pe scărule tribunalului, la tv, ”Comuniștiii!”. Așa, să afle toată țara, și cei fără acces la internet și Facebook. (am întrebat-o ”decît” Cînd fac naționalizare?)

Doamna Bogdan mai este și autoarea celebrei vorbe: Uber și AirBnb sînt servicii prin care oamenii și-au pus proprietățile la comun. Așa că mă pregătesc: forfecuța în poșetă, să iau amintire o bucată de stofă din mașina Uber, ia să vedem, zice ceva șoferul? Și dacă zice, îl trimit la doamna Bogdan, să-l lămurească cum e cu proprietatea pusă la comun.

 

 

 

 

Ingenuă, visătoare sau ”forță motrice”, Oana Bogdan trebuie să învețe istoria corectă, așa cum s-a petrecut,  a țării sale, măcar pentru a nu repeta greșelile.

Este dincolo de tristețe și chiar dincolo de tragism faptul că astăzi, în România, am ajuns aici. Pe 9 martie am comemorat luptătorii anticomuniști morți în închisorile comuniste, de care este plină țara noastră, ca să mai facem asemenea experimente criminale. Sau să mai putem scrie asemenea prostii, luate drept viziuni, de unii, din păcate.

Odiseea candidaturii partidului lui Cioloș la alegeri nu se încheia însă aici. A urmat BEC. BEC și respingerea candidaturii, pe motiv că cei doi președinți, Dan Barna și Dacian Cioloș, nu sînt înscriși în Registrul partidelor politice. Cum speța ține de un teritoriu unde nu mă pricep, am luat un cunoscător la Dreptului, Elenina Nicuț, și să vedem ce scrie ea:

Judecand dupa live ul din sedinta publica, contestatia aliantei nu ar trebui sa se admita.

Motivele au fost puși pe o poteca gresita, din umilul meu punct de vedere.

Ceva de genul, in loc sa te duci pe fundatie, te tii la tencuiala care cade pentru ca se surpa cladirea.

S ar putea, insa, sa se admita, mai mult emotional decat legal, sa zicem elegant. Am inteles ca Parchetul a pus concluzii favorabile.

Caz in care ICCJ va trebui sa si asume ca va genera o ditamai debandada in materie, la pachet cu un maxim sictir ref la inregistrari Reg partide. _Facebook, 9 martie, ora 20.45

”Mai mult emoțional decît legal” înseamnă și ce nu spune Elenina, anume crearea unui precedent periculos privind înregistrarea exactă a datelor în Registrul partidelor politice.

Și înseamnă, evident, stînga. Dreapta înseamnă lege, stînga înseamnă vis, viziune, pe lîngă lege.

Dar dacă domnul Cioloș, fost prim-ministru, nu a sesizat încă din vremea prim-ministeriatului dumnealui această problemă și nu a catadicsit să o îndrepte, ce să facem noi acum? Noi, ăștia nevizionari. Cei care discutăm numai cu legea în mînă.

Dacă stînga așa debutează pe scena politică românească, cum s-a mai întîmplat, de altfel, norocul nostru, al celor cîțiva care alegem dreapta, că avem ce vota.

Cum PSD ar fi trebuit, în mod normal, să se usuce și sî cadă pînă acum, iar Cioloș și prietenii să se lupte cu dreapta autentică, adică PMP (cu ceva îmbunătățiri pe partea de mesaj și imagine), Alianța Dreaptă, Dreapta liberală și, atunci cînd va avea candidați, cu PCG (Partidul Corectei guvernări), dar nu se întîmplă asta, între vechii și noii stîngiști eu aleg, ca și acum doi ani, pe cei vechi. Sînt mai ușor de combătut, mai spre final, mai avem speranțe.

PNL a rămas prins în capcana pesedistă, tot ce face este să răspundă atacurilor și acțiunilor PSD. O forță de reacție necesară, dar nu suficientă pentru a deveni votabilă.

Votați dreapta clară și fără echivoc. Dreapta declarată, mîndră că este dreapta, mîndră de alegerile făcute.

Foto: Facebook