Boul, euroii si capsunarii

Dragă Curlățene,
Dacă ne cotrobăim un pic prin buzunare, vom observa că de prin 2000 încoace, miliarde de euro au venit de la căpșunari. Căpșunarii sînt niște oameni care au stat zile și nopți la rînd la consulate pentru viză, în caniculă sau în ger, și care au reușit să plece în Europa și să trimită din micile lor economii acasă. Acei oameni ar fi fost în România șomeri, deci ar fi fost o cheltuială. Cu cît se intensifica procesul de aderare, cu atît au început să vină mai mulți bani. O parte au ajuns și în buzunarul vostru lacom de socialiști împuțiți.
Curlățene, Europa înseamnă bani. Înseamnă prosperitate. înseamnă un PIB pe care România nu l-a atins niciodată, nici prin forţele ei proprii, nici împinsă de la spate. Crede-mă, Curlățene, direcţia bună este Europa. Nu poţi să te pişi cu boltă pe Schengen pentru că aşa vor muşchii tăi, pentru că nişte colegii de-ai tăi de alianţă sînt ameninţaţi de puşcărie. Atîta cere Europa, o justiţie onestă. Tu, în schimb, pari să iei direcţia Rusiei.
Fii atent. în timp ce Europa ne dădea bani cu condiţia să-i cheltuim corect, Rusia ne lua bani, scumpind gazul. Românii făceau cozi, cum am mai spus, zile întregi la consulatele Spaniei, Italiei sau Franței, nu la al Rusiei. Nu Rusia e direcţia, scolopendră politică. Direcţia e vestul. Acum ai tupeu, te crezi pe cai mari, dar o să vină ziua în care vei vedea cum ura ta față de occident și față de justiție o să se apropie de tine ca un bocanc, de sus. Vei încerca să te ascunzi, se va face din ce în ce mai umbră, dar în cele din urmă te va strivi.

Nicuşor Dan. Alegeţi!

Mă uit la discuțiile de pe facebook și văd oameni deștepți care pică în extaz cînd aud numele lui Nicușor Dan. Semnează liste și adeziuni într-o veselie, sînt gata să iasă în stradă pentru el. Și mie îmi place omul, l-am votat la sondajul trecut, dar una e să îți placă un om, alta e să alegi cu creierul. Nicușor Dan nu este omul care să schimbe Bucureștiul. Nu are consiliu, nu are nimic. E singur împotriva tuturor. Ce poate face – să blocheze niște demolări ilegale? Altceva?

Scenariul cel mai plauzibil este că îi va face cadou încă un mandat lui Oprescu. Iar oamenii inteligenți, educați și cu venituri peste medie o să rămînă încă patru ani cu buza umflată.

Să fim serioși, Bucureștiul nu e un oraș pe care să îl schimbi în patru ani, nici în zece. Bolile lui sînt mult mai grave și nu se pot rezolva dacă tu, ca alegător cu venituri peste medie și eligibil pentru un credit, îți iei un apartament într-un bloc nou (construit, probabil, cu derogări și mari sau mici ilegalități), vrei să traversezi orașul în 10 minute cu mașina călare pe bicicletă de la un capăt la altul, dar, pe de altă parte, vrei să îl și conservi ca pe vremea lui Nenea Iancu. Și asta cu banii puțini pe care îi poate obține o capitală din Europa de Est.

Părerea mea este că Nicușor Dan va bloca orice tentativă de dezvoltare, în oricare din situații. Dacă ajunge primar, cum am explicat mai sus, va merge pe conservare, va bloca tot, iar în cazul contrar îi va oferi capitala pe tavă lui Oprescu. Alegeţi!

Hotii si fraierul

De la o vreme, pe cartierul tău pune stăpînire un clan de cămătari. Vremurile sînt grele, cămătarii cumpără casă după casă pe bani de nimic. Mai rămăsese o singură casă, pentru orgoliul lor de cămătari, a ta. Tu, cel mai bogat om din cartier. Cămătarii îţi dau tîrcoale, le simţi respiraţia în ceafă, ştii că nu va mai dura mult. Deşi s-ar putea să nu ştii, să fii prea naiv şi să te plimbi prin cartier cu trăsura, să socializezi cu noii tăi vecini ca și cînd ar fi acolo de cînd te știi. Într-o bună zi, pleci la piață, iar cînd te întorci, cămătarii s-au instalat comod în casa ta. Te amenință cu cuțitul din bucătărie că îți jupoaie majordomul de viu dacă nu le semnezi actul de donație pe casă și nu pleci. Tu ai semnat actul și ai plecat. Majordomul a mai supraviețuit cîteva zile, iar oasele lui zac sub nucul sub care altădată serveai five o’clock-ul. Cică nevastă-sa s-a împrietenit cu cămătarii, iar copiii au plecat care încotro și nu s-a mai auzit de ei.

Dacă erai băiat deștept, nu te mai întorceai de la piață și te mutai la vărul din Pitești. Toți oamenii de treabă din cartier ar fi știut că s-a întîmplat ceva cu casa ta, majordomul tot murea, nu aveai cum să-l scapi. Crima rămînea crimă. S-ar fi spus, poate, că n-ai avut balls.

Dacă, totuşi, făceai imprudenţa să te întorci, plecai fără să semnezi actul. Cămătarii tot ți-ar fi luat casa pînă la urmă (așa spun toate precupețele), iar majordomul, din păcate, ar fi avut aceeași soartă tragică.

Actul, știm, n-a fost semnat de bunăvoie. O spune toată lumea, dar singurii martori sînt cămătarii. În loc să fii erou, devii un loser. Iar tragismul tău, în cazul ăsta, devine ridicol.

Amintiri din 2011

Am primit pe mail, dăm mai departe, pentru toată lumea.

„Buna ziua

Va scriu in calitatea Dvs de blogger si a mea de simplu cetatean. Unul nemultumit ca dupa 21 de ani se confrunta cu acelasi sistem de asigurari sociale intepenit in birocratie. Credeam in naivitatea mea ca dupa 11 ani de la ultimul somaj la care am avut dreptul (nu si placerea) lucrurile s-au schimbat. Am constatat, cu nervi si stupoare, ca suntem in acelasi loc. Tipam ca nu avem calculatoare, ca nu avem informatizare. Le avem pe toate dar nu exista vointa de a elimina birocratia.Acum suntem la fel de birocrati ca inainte cu 21 de ani, basca si informatizati.

Pe scurt din calvarul zilei de azi in demersul meu de a-mi intocmi dosarul de somaj.

Din lista de documente data de la AJOFM incep si rezolv repede cu cele personale si cele de la angajator. Si apoi… celelalte.Adica urmatoarele:

Merg de dimineata la ITM – persoana responsabila cu cartea de munca de la angajatorul meu lipsea. O astept pe hol, vine de la patiserie cu o sacosa cu placinte.  Imi scoate cartea de munca, se uita in ea si spune : veniti maine, ca trebuie sa v-o completez. Biroul era gol, nu mai era nicio solicitare in afara de placintele care asteptau pe birou. Am lucrat si eu ca inspector de personal si stiu ce trebuia sa faca functionara respectiva: sa acceseze datele din calculator transmise de angajator, sa completeze 2 rubrici in cartea de munca si sa mi-o predea. Pentru asta am fost amanata o zi. Plec mai departe.

Pe lista urmeaza: adeverinta de la Administratia financiara – daca realizeaza venituri din activitati autorizate. Merg la Administratia financiara. Mi se spune ca trebuie sa cumpar de la Xeroxul din sediu o cerere – platesc 20 de bani, o completez de mana si ma prezint la ghiseu. Mi se spune: trebuie sa aduceti de la Primarie certificatul de atestare fiscala. Asta nu era trecut niciunde, pe nicio lista.

Plec la Primarie, iau de la un ghiseu o cerere, o completez, o dau inapoi la ghiseu, mi se da numar de inregistrare, functionara scrie de mana (!!!) intr-un registru datele mele, trece un numar si ma trimite la casierie. Acolo, casiera imi cere 2 lei, listeaza vreo 3 pagini si-mi spune : reveniti la ora 12.00 la biroul 2 sa va ridicati certificatul. Era ora 10.00. Ce sa fac 2 ore? Sa stau pe treptele Primariei? Merg acasa. Revin la Primarie la ora 12, la biroul 2 unde secretara Directorului Serviciului Financiar imi da certificatul. Total: 3 ghisee, o cerere completata de mana si 2 drumuri la primarie.

Urmeaza drumul inapoi la Administratia financiara.

Dau la ghiseu cererea cumparata de la xerox si certificatul de la Primarie si-mi permit sa intreb pentru ce trebuie acest certificat. Mi se raspunde laconic: pentru a va putea elibera adeverinta. Bun, dar tot nu inteleg, ce treaba are activitatea mea autorizata cu impozitul de la primarie? Nu mi se raspunde decat atat: veniti maine dupa ora 11 sa ridicati adeverinta. Total: 2 ghisee, o cerere scrisa de mana, 3 drumuri la Administratia financiara.

Dumnezeule, n-am crezut ca pentru niste hartii, pe care nici macar nu ar trebui sa la procur eu, trebuie sa umblu 2 zile.

Luna asta am mers la BRD sa-mi prelungesc valabilitatea cardului pe care primesc alocatia copilului. Am dat cartea de identitate, am completat un formular si in 5 minute s-a rezolvat problema. Dar asta e la privat, la stat trebuie sa umbli ca cel mai penal infractor sa demonstrezi una sau alta.

De ce prezumtia de nevinovatie nu functioneaza si in sistemul asigurarilor sociale? De ce eu, ca cetatean platitor de taxe, trebuie sa dovedesc ceva cuiva? Sa pierd timp, nervi si sa completez formulare, sa alerg de la o institutie la alta doar pentru ca actualul sistem nu e capabil sa-si proceze informatiile singur. Normal ar fi: eu fac o solicitare catre tine, STAT, iar tu, sub prezumtia de nevinovatie, de corectitudine, de bonitate imi rezolvi problema, Imi ceri doar CNP-ul sau cartea de identitate si restul te priveste sa ma verifici in orice evidenta doresti. Eu, ca cetatean, trebuie doar sa pun la dispozitie documentele personale – carte identitate, certificate casatorie, nastere, diplome de studii, iar tu, ca stat n-ai decat sa ma verifici si sa iei masurile legale motivate.

In plus, conditionarea asta cu acordarea somajului functie de plata impozitelor catre autoritatea locala mi se pare total aberanta. Cine are dreptul sa-mi organizeze mie bugetul personal? Platesc impozitul cand vreau, cand am bani, cand am chef, sub sanctiunea penalitatilor. Poate eu am chef sa platesc penalitati, ma poate opri cineva? Am o raspundere si o sanctionare pentru impozit, nu trebuie sa mi se spuna ca daca nu am platit impozitul pe locuinta nu pot beneficia de somaj. Ce treaba are bugetul local cu cel al asigurarilor sociale unde am contribuit?

Aceeasi situatie cu adeverinta medicala. De ce trebuie sa merg la medicul de familie sa dau 10 lei sa scot adeverinta ca sunt apt de munca? Daca nu sunt apt de munca inseamna ca-s pensionat pe caz de boala. Mi-a gasit agentia loc de munca si n-am dus adeverinta? Daca ma imbolnavesc dupa ce depun dosarul de somaj si adeverinta nu mai e valabila? Ce-i birocratia asta inuman de inutila, cheltuitoare de bani, energie si timp?

Nici adeverinta cu baza de calcul pe ultimele 12 luni nu e corect sa fie ceruta. Ia-ti-o, domnule STAT, din sistem, din evidentele tale, ca de aia sunt atatia functionari platiti, sa scoata ei tot felul de adeverinte, de situatii, de certificate.

Ma asteptam, daca tot e sistemul asta intepenit in hartoage, macar sa mi se elibereze pe loc documentele. „Veniti maine!” trebuie sa dispara definitiv din limbajul birocratic. Si odata cu expresia, si greata si acreala functionarului.

Ma intreb ce-o face unul sarman de la tara, care abia are bani de-o paine, dar-mi-te sa se plimbe pe autobuz, de la tara la oras si inapoi, dupa hartii. Ce face o mama singura care n-are cu cine lasa copilul? Il cara dupa ea prin soare, prin ploaie, pe la institutiile statului sa-si demonstreze buna credinta si corectitudinea?

Ce facem, domnule Mirel? Ca asa nu mai putem merge „inainte”, ca stam pe loc de 21 de ani ! Chestia asta cu regionalizarea mi-a picat exact ca iodul pe rana. Sa dea Dumnezeu sa se desfiinteze toate institutiile, birourile si ghiseele astea care n-au niciun rost ! Sa se informatizeze si, prin simpla tastare a CNP-ului, sa se poata accesa orice baza de date, sa se poata elibera, pe loc, un document care e necesar persoanei si nu altei institutii din sistem. Fara taxe, fara cereri, fara numere de inregistrare scrise de mana in registru.

Ma intreb eu: daca statul nu m-ar obliga prin lege sa duc un dosar de hartii, pe care si le poate procura singur, ca doar la el sunt, ce-ar mai face tanti de la ghiseu?

Sper din toata inima ca acest nou ministru al muncii e „on line”, la munca, de data asta, nu ca ceilalti invechiti, sper ca informatizarea promisa de presedintele Basescu sa se realizeze odata si odata si sa functioneze.

Sper ca printr-o ordonanta de urgenta sa se modifice legea asta a somajului, sa dispara toate elementele de birocratie si sa merg si eu, ca cetatean, la AJOFM doar cu buletinul fara sa car dupa mine un dosar intocmit pe cheltuiala mea de bani, timp si nervi.

Sper ca veti duce in „on line” doleantele unora sau altora, ca macar in al doisprezecelea ceas sa ne videcam si noi de boala birocratiei.

Multumesc daca m-ati citit, multumesc daca m-ati inteles, mult succes in efortul asta de a limpezi si lumina mintile oamenilor.

PS. Am uitat sa va spun de viza lunara pe carnetul de somaj. Inca o aberatie care poarta oamenii pe drumuri luna de luna la sediul AJOFM pentru ca un functionar sa-si justifice leafa la stat… degeaba. Si de imposibilitatea de a primi ajutorul de somaj intr-un cont bancar (doar o banca mi se pare ca ofera astfel de servicii) si stai acasa sa astepti indemnizatia de somaj s-o aduca postasul, care are si el „prioritatile” si „simpatiile” lui la plata si caruia trebuie sa-i dai „comisionul” ca deh! a fost dragut si ti-a adus banii acasa.

Toate cele bune !

Mirela”

 

Amintiri din copilărie – Hala

Dintr-o discuţie pe Facebook cu Costin, ne-a venit ideea să facem o colecţie de amintiri, ale noastre, ale voastre, din timpul comunismului.

În context, era vorba de o imagine pe care am văzut-o în copilărie. Toţi am văzut-o, unii o ignoră, au uitat-o sau se prefac că au uitat-o. Treceam seara, cînd veneam de la cămin (grădiniţa cu program prelungit numărul 2) vedeam o dată pe lună, cînd se „băgau” oase la hală, aşa se chema, hală, o mulțime de oameni bătîndu-se ca hienele pe un hoit. Mulți, zgomotoși, agresivi. Oameni de diverse vîrste. Oasele erau pe cartelă, pe cartelă scria „carne”, iar carnea era oase. Mama îi dădea cartela unei vecine. Aveam ceva vietăţi în curte, iar tatăl meu fusese profesor, se pensionase şi dădea meditaţii tot timpul. Plata era, de obicei, în natură, troc. Banii nu valorau mare lucru.

Ei, la cozile ăstea se adunau oameni care se cunoșteau de ani de zile, vecini, rude, poate prieteni, se băteau și se înghesuiau pe niște oase semi-rîncede de vită sau de porc. Ceea ce îmi amintesc este un Animal Planet curat, dar cu oameni. Ici-colo, cu copii. Copiii nu erau atît de agresivi dar, ajutaţi de statură, aveau tenacitatea să îşi menţină locul în meleu. Unii erau înlăturaţi violent la o parte, cum le era norocul. Nu țin minte ca din acele bătălii să fi rezultat victime. Apoi, care reuşea să îşi ia raţia, pleca liniştit acasă, fără nici o satisfacţie vizibilă pe faţă. Liniştit şi atît. Îmbrîncelile, pumnii şi coatele erau uitate. Omul fusese să îşi ia raţia de carne şi în luna aia apucase.

Niciodată „carnea” nu ajungea la toţi. Apucau cîteva zeci, probabil. Nu trebuia să se anunţe neapărat că se termina. Îți dădeai seama ușor, pentru că pe măsură ce marfa se epuiza, hienele deveneau din ce în ce mai agresive. Mai umane, cum i-ar plăcea lui Ernu să spună. Empatia se lăsa cu vînătăi. Apoi venea, desigur, anunţul că s-a terminat, mai rămîneau cîteva babe bombănind, după care se aşternea întunericul. Mulţimea se dispersa în linişte, toţi plecau acasă ca şi cînd nimic nu s-ar fi întîmplat. În restul timpului, îmi amintesc că la „hală” era închis. Au trecut atîţia ani şi nu reuşesc să îmi explic cum se afla cînd vine „carnea” şi cum se aduna toată mulţimea aia acolo.

Eu eram copil, dar sînt sigur că avem printre cititori și cîțiva care erau adulți. Unii dintre noi, cum e şi cazul meu, nu am trăit tragediile pe care le-au trăit alții. Dar ne-am trăit copilăria, adolescenţa sau tinereţea în dificili, în care cei maturi se fofilau cu dibăcie prin jungla „umanismului” predicat de Ernu, în timp ce noi, cei mai tineri, învățam, încet-încet, ce înseamnă şi cum funcţionează această junglă, pe care o credeam eternă. Eu, de pildă, nu concepeam altceva.

Vreau să includem în aceste postări şi amintirile voastre. Le puteţi aşterne în comentarii sau mi le puteţi trimite pe bogdan at blogary punct ro, iar eu urmează să fac o selecţie, din care să public. Repet, aş vrea să descoperim împreună un trecut mai degrabă banal pentru acea vreme, dar care astăzi se pierde în ceaţă şi ni se pare cel puţin excentric.

BONUS:

Cine cumpără brandul Caţavencu?

În urma unor discuţii şi zvonuri lansate pe piaţă, Tribunalul Bucureşti a decis ca brandul „Caţavencu” să fie vîndut în urma unui sondaj.

Cine cumpără brandul "Caţavencu"?

Vezi rezultatul votului

Loading ... Loading ...

 

USL-ul şi căţeaua doctrinară

Răspunsul lui Crin (Hotnews), despre discuția cu PSD: „Pana una alta nu discutam despre doctrina, ci discutam despre igiena elementara.” iar despre dreapta: „Se intampla cel mai adesea ca atunci cand esti de dreapta sa fii contra PSD, dar nu poti defini dreapta prin asta”.

Papiţoiul ăsta nu înţelege că alianţa cu un partid de stînga, așa cum a făcut-o el – nu conjuncturală, nu temporară, nu cu un obiectiv limitat – cu un partid de stînga, este o alianță de stînga.

Iar tu, ca a doua osie de la căruță, mergi în ce direcție o ia și prima osie. Or, USL nu este o alianță temporară, pentru că se vorbește de o colaborare foarte lungă – 2016 2019 sau răscoala din 2907. Nici obiectivul nu este limitat, ținînd cont că mandatul lui Băsescu (ce-i drept, deocamdată singurul punct din platformă existent în conștiința publicului), ar trebui realizat, dacă toate lucrurile merg ca pe roate – mă scuzați – cel mai devreme în 2013 spre amiază, dacă învinge în alegeri iar Geoană e băiat gigea și se dă pe brazdă. Nici o alianță conjuncturală nu este. Îl putem acuza pe Băsescu sau pe megacoruptul PDL că i-au împins pe unii în brațele altora? Nu. Felix i-a adus. Felix se bate cu pumnii în piept că USL este construcția lui politică, după îndelungi negocieri și nopți nedormite (nu vă gîndiți la prostii, e o simplă coincidență).

Ce nu ştie Crin, că un vehicul ale cărui osii o iau una într-o direcţie şi una în cealaltă, se învîrte pe loc sau cel mult într-un cerc limitat. Există asemenea vehicule, dar singura lor utilitate este amuzamentul publicului maliţios. Asta, dacă PNL-ul o ţine dreapta şi psd-ul stînga. Or, în cazul de faţă, se întîmplă ceva şi mai grav. PNL-ul a rămas osia fixă, fără direcţie, iar tot atelajul virează spre stînga, tractat fiind de un motan cu coada tăiată.

Singurul element care lipseşte întregului ansamblu este coviltirul. Poate numai aşa ar realiza şi Crin cam cum stă, de fapt, treaba cu igiena. Mai lipseşte căţeaua doctrinară, atîrnată musai în dreapta, să n-o calce vreun camion.

PS (de Bleen):

Libia vs Irak (via The Conservative Manifesto)

Nou de la USL! Platforma e la coafor

Acum se lucreaza la o platforma politica ce va sta la baza programului de guvernare, platforma care cat de curand va fi pusa, probabil, in discutia publicului. Oamenii care lucreaza la asta sunt aproape gata, dar trebuie gasit si un moment, pentru ca nenorocirile se tin lant si atentia publicului este retinuta: nenorocirea din Japonia, divortul familiei Columbeanu, razboiul din Libia, divortul dintre Oana si Pepe. Incercam si noi sa gasim un moment. Sursa

O doamnă este o doamnă. Nu se cade să întrerupă discuțiile la ordinea zilei dintre celelalte doamne. Platforma USL mai poate aștepta sub cască. Dar nu foarte mult, pentru că va trebui să ia componenta social-democrată de la grădi.

Heartbreaking news. Marius Petcu, preşedintele CNSLR Frăţia şi finul lui Miron Mitrea, a fost prins luînd mită 40 000 de euro. Vasile Marica: „Dacă l-au prins, e un prost!

UPDATE. Bogdan Hossu, despre cazul Marius Petcu:  „Era de aşteptat, este încă bine că nu are legături cu cine ştie ce străini, ca să omoare juna democraţie românescă. Este în spiritul campaniei antisindicale, singura structură care se opune astăzi reformelor aberante” (Mediafax)