Ședință a Mafiiei televizată în direct

La un moment dat, în emisiunea deontologului Mafiiei Curate, Cătălin Striblea, a venit la rând pe tapet chestiunea profitului Petrom pe 2011 – 887 milioane de euro. Cel puțin!

Absolut nimeni din studiou nu a suflat o vorbuliță despre cel-mai-bun-guvern-postdecembrist, Adrian Năstase, cel care a vândut țițeiul și jumătate din gazele României la un preț subevaluat de trei ori. Absolut nici un redactor sau invitat nu și-a adus aminte cine a încheiat afacerea în paguba României. Ba chiar purtătorul de cuvânt al Mafiiei transpartinice, Bogdan Chireac, a și explicat cum OMV cumpără țițeiul la 15-20 dolari barilul, că atât i s-a stabilit, preț fix, în contractul de vânzare-cumpărare, mai dă o redevență de 3$, timp între care prețul mondial a ajuns la 108 $/baril. Fie că îl procesează, fie că îl exportă, câștigurile sunt uriașe, opina Purtătorul. I-a mai și dat în gât pe austrieci că cică își maschează parte din profit în costuri, mătrășindu-l neimpozitat sub forma unor consultanțe externe. Și, ca să pună cireașa pe colivă, a mai opinat și că miliardul profit este cadoul făcut Europei de către regimul Mafiiot Băsescu, asta pentru ca bătrânul continent să închidă ochii la matrapazlâcurile Mafiiei Guvernatoare. Interesant dar incomplet punctul de vedere al furnizorului de armament al celeilalte Mafii! Nota 4 (patru), Chireac!

Doar poetul Mafiiei Falite, Florin Iaru, a făcut timid conexiunea între Petrom și Guvern, prin consultanța sanitară acordată de soția premierului Ungureanu respectivei companii. Înainte de guvernările MRU și Boc, blackout! Cârâia ceva și bibilica Mafiiei bătrâne și kaghebiste, dar pe lângă subiect, ca de obicei. Profesoara celeilalte Mafii, Ecaterina Andronescu, fost ministru în cel-mai-bun-guvern-postdecembrist-care-a-vândut-Petromul, a tăcut mâlc.
Cu un nod de oftică șoferească în gât, deontologul Mafiiei de Bine, Cătălin Ștriblea, a cerut regiei să-i afișeze un extras din gândirea politico-economică a companiei-fanion a economiei românești:

«Alegerile parlamentare din acest an ar putea creşte riscul politic, ceea ce ar putea avea un efect nedorit asupra stabilităţii macroeconomice a ţării şi a reformelor.»

Un punct de vedere aproape decent a emis abia finațistul Mafiiei Dispărute, Varujan Vosganian. Că cică așa gândesc toate marile companii și agențiile de evaluare în preajma pomenilor electorale. Corectuț. Însă a uitat complet că prin 2007, aproape-cel-mai-bun-guvern-postdecembrist, guvernul Tăriceanu (PNL-sec), în care și dânsul era membru din partea minorităților morale, se exprimase în defavoarea propunerii legislative inițiate de PRM, de anulare a privatizării Petrom. Cu toate astea, Terminatorul Mafiiei, Corneliu Vadim Tudor, a reușit totuși să treacă cu succes inițiativa PRM prin Senat, urmând să primească avizul Camerei. Așa nebun cum e el, cu troglodiții lui, cu Lucian Bolcaș, cu Daniela Buruiană, Leonida Lari și Olguța Vasilescu, Terminatorul a fost la mustață de a reda spectaculos țițeiul tării, înapoi, poporului român. O șansă mare s-a îngropat atunci în Cameră. Decembrie 2007. Nici dracu’ nu și-a mai adus aminte de ea vreme de 4 ani. Și nici aseară, la emisiune.

Este evident că “riscul politic” pentu OMV-Petrom crește odată cu alegerile parlamentare. PRM este pe la 3% înspre 4% și, dacă mai urcă cu 1%, prinde paturi în Senatoriu și/sau la Cameră (de gardă). Și s-ar putea ca Terminatorul Mafiiei să caute prin bănci, uitată, Legea de anulare a privatizării Petrom, semi-votată deja. Riscul politic este că nu se știe cu cine s-ar putea alia de data asta. Riscul devine major mai ales în condițiile în care alegătorii cu carnet de șofer sunt din ce în ce mai nervoși de la scumpirile în lanț ale benzinei și motorinei. Păi, ăștia-s doar 1%?! Pericol mare de tot!

CUCUI 

Gigi Becali – din ce în ce mai bun. Ștriblea staționar

Cred că titulatura de ‘Războinicul Luminii’ este deja desuetă. “Cruciatul Energiei Electrice” cred că i s-ar potrivi mai bine după show-ul performat aseară la “Ultima Oră”, pe RTV. Pe nimeni nu am văzut în spațiul public să lovească în inima “băieților deștepți” mai bine și mai sincer decât pe Gigi. Și vorba aia, l-am auzit și pe Traian Băsescu cum îl scuza pe Videanu, că le-a schimbat Adriean ‘băieților’, eroic, condițiile de plată, în timp ce îl acuza pe Vosganian că le ținea contractele dosite la sertar, i-am auzit și pe Vosganian și pe Videanu cum ne explicau ei nouă, ca la proști, că fără niște contracte ferme cu ‘băieții deștepți’, băncile nu ar fi dat credite pentru retehnologizare (care nu s-a mai făcut!) – sanchi, nu avea bonitate o industrie monopolistă care are desfacerea și exportul asigurat! – tot așa, nu l-am auzit nici pe Dan Ioan Popescu, ministrul sub care s-au semnat contractele, să ne spună cum și-a dobândit averea nejustificată. I-am auzit în schimb pe Oana Stancu și pe Adrian Ursu, în contrapondere, cum că marile pierderi la energie se datorează unor livrări la prețuri preferențiale pentru Alro, SIDEX etc. și că misitul ar fi fost Dorin Cocoș.

Toate astea până să-i ia Cruciatul Energiei microfonul lui Striblea, ca pe spada cu laser și să înceapă el să modereze emisiunea, în dreapta și-n stânga. Ce a spus Gigi epocal? Păi, a zis că orice clauză într-un contract onest se poate opune doar “în echilibru” alteia favorabile/defavorabile celeilalte părți contractuale. Știe banditul de la fotbal și de la imobiliare! Altfel spus, că nu poți să le pui în brațe ‘băieților deștepți’ energia țării, cu terți cumpărători garantați (din care unul fiind chiar furnizorul – statul!) și să mai accepți pe deasupra și clauze înrobitoare prin care te obligi să le plătești ‘băieților’ jumătate din PIB, în caz de reziliere. (Normal că după ce au acumulat câteva miliarde de euro în 10 ani de căpușare, ‘băieții’ au avut de unde să dea ceva în avans când le-a schimbat Videanu, eroic, condițiile de plată). Și ce mai zicea Cruciatul Energiei? Păi, cică directorii care au acceptat asemnea clauze pot fi trași la răspundere penală. Corect! Și că în spatele lor se ascund peștii cei mari. Iarăși corect! Propunea chiar și soluții. Luându-l pe Florin Iaru, în scop exemplificativ, drept director de companie energetică, mi ți-l strângea de ouă Gigi la Parchet, 29 de zile, de să-i iasă ochii din cap, nu alta! Însă nu fără să îi propună și o înțelegere ca în filmele americane: să îi dea în gât pe peștii cei mari în schimbul promisiunii unei pedepse modice. Bine le mai zicea Războinicul! Numai că…

Numai că în est timp, Striblea ce-mi făcea? Deși trecut în banca invitaților el tot încerca să manipuleze! Că doar avea regia în cască. Striblea se căznea din răsputeri să-l tragă pe Gigi pe o linie secundară, pe aia patentată de Adrian Ursu și Oana Stancu, duda cu Alro Slatina și SIDEX Galați. Regia chiar îl servise pe manipulator, la un moment dat, cu tabelul conținând prețurile preferențiale de care beneficiază numitele companii siderurgice. Până la urmă, ori că s-a plictisit de rolul de moderator, ori că și-a dat seama că a spus prea multe, Cruciatul Energiei tot a lăsat-o moale. Se termina și emisiunea. Păcat!

Nu mă pot abține să nu le spun o chestie de la obraz bivolului păros și bibilicii cârâitoare. Valabil și pentru Stăncuță și Urs. Este de preferat să i se vândă energie ieftină lui Alro și lui SIDEX ca să se păstreze pe rod obiective economice care aduc peste 5% din PIB, dau salarii la zeci de mii de oameni, varsă taxe la buget, asigură și atrag dezvoltări locale pe orizontală, adică să adăugăm energiei plus-valoare în interes național, decât să le-o dăm unor băieți cu firme de apartament la Monte Carlo ca să o prăduiască înapoi la stat sau la export, în stare pură. Este de preferat să le sară în buzunar misiților câteva milioane decât să li se pompeze miliarde în conturi peștilor mari pe care dumnealor îi favorizează prin deviații de la subiect și omisiune. Nu că n-ar fi toți de condamnat! Da’ ne mai uităm și la câștiguri și la pagube. Și dacă ne dăm ziariști trebuie să mergem insistent mai întâi pe marile pagube, apoi să ne distăm și cu ciubucurile.

Forza, Gigi!

CUCUI

Păstrați Centrul Vechi liber de proteste!

O să explic eu de ce profesorul de Anarhie Pașnică, Claudiu Crăciun, nu trebuie lăsat să-și “exporte” revoluția din Piața Universității în Centrul Vechi. Pentru că ne scade ratingul de țară. Știe și dom’ profesor asta foarte bine.

Centrul Vechi atrage seară de seară toți expații corporatiști, toți turiștii, ziariștii și oamenii de afaceri străini scăpați de-acasă, în căutare de puțină pierzanie dâmbovițeană după o zi foarte încărcată. Dacă nu o să le tihnească berea din cauza posibilelor busculade dintre revoluționari și forțele de ordine, atunci când se vor întoarce în țara natală vor povesti că România este o țară nesigură. Pentru orice. Impresiile lor de călătorie se vor reflecta în presă și până la depunctarea agențiilor de rating nu mai e decât un pas. Scepticilor mei le recomand cartea contelui de Maranche, fost director SDECE sub trei președinți, “În slujba serviciilor secrete”. Vor afla cu stupoare de acolo cine contribuie cu grosul informațiilor unui serviciu de externe. Exact ziariștii, turiștii de bine și lucrătorii în străinătate.

Străinii nu au de unde să știe că dl. Claudiu Crăciun este ditamai lectorul la SNSPA și că domnia sa vrea să înfăptuiască o nouă revoluție care va crea un mediu mai aseptic pentru turism sau pentru afacerile lor. Oamenii ăștia nu se uită la Antena 3 și Realități. Ei știu din raportările agențiilor de rating și din presa de business, că România este mai stabilă financiar decât țări precum Grecia sau Portugalia, că avem creștere economică, că mâna de lucru în sectorul privat s-a ieftinit cu mai mult de 25% și că pot veni liniștiți să-și cheltuiască sau să-și investească banii. Atâta vreme cât avem nevoie de banii lor, nu avem voie să le schimbăm buna impresie cu problemele noastre familiale.

Numai că profesorul Claudiu Crăciun tocmai asta își mai dorește – atenția internațională. Pe plan național nu mai are ce granițe de audiență să atingă. Toată țara i-a admirat pulovărul de revoluționar pe televiziunile de știri. Cu toate astea, din varii motive, nu a reușit să-și atingă obiectivele fixate în cifre și de aceea a ochit Centrul Vechi înțesat de străini. Dacă turiștilor le va sta sarmaua tradițională în gât, ecoul ar fi mult mai mare decât cel înregistrat în urma discursului său din Parlamentul European înțesat de plictisiți.

În încheiere, iată cu ce îndemn își încheie revoluționarul pachetul de sfaturi pentru manifestanți, postat pe un site comunist:

«Dacă vom ieşi în stradă 5.000 de persoane, poliţia ne va aresta! Dacă iesim 50.000, poliţia ne va păzi! Dacă vom ieşi 500.000, poliţia ni se va alătura!»

Completez eu șirul numeric pe direcția logică, doar că în sens descrescător. Însoțit de 50 de persoane care scandează antisistem prin Centrul Vechi, Claudiu Crăciun va deranja. Însoțit de 5 persoane cu drapele tricolore găurite va fi pitoresc. S-ar putea poza și turiștii cu ei. Dacă ar veni singur, l-am putea chiar prezenta partenerilor noștri de afaceri străini: un revoluționar autentic din România. Celor trecuți de 55 de ani le-ar putea chiar trezi nostalgii șaizeciste. Ce de-a mai pietre aruncau în cap polițiștilor tinerii seduși de marxism prin tot Occidentul pe vremea industrializării!

Ce nu realizeaza luptatorii anti-ACTA

Zilele astea am auzit numai bazaconii dinspre supărații pe ACTA, pe copyright, pe guverne, pe prețuri, pe lăcomia caselor de producție, pe softurile corporațiilor și pe bogăția autorilor. Numai fariseism și ipocrizie. Numai egalitarism și anarhie. M-au și distrat câțiva interlocutori de-ai mei care își susțineau argumentele ‘zdrobitoare’ cu atâta convingere și abnegație, de parcă eu n-aș fi fost niciodată hoț ca ei!

N-am văzut însă pe nimeni supărat pe producătorii de device-uri electronice – de jucării fascinante sau de unelte de lucru super-rapide – care le scot din ce în ce mai des banii din buzunar. Că hard-ul nu îi mai ajută să ruleze ultimele versiuni de jocuri și softuri piratate, nu sunt deloc supărați. Dimpotrivă! Abia așteaptă să se lanseze noile ‘scule’, mai performante și mai rafinat-stilizate ca să devină cei mai fericiți oameni de pe planetă în momentul în care le vor vedea la ei în bătătură. Rachetă, frate! NASA! Dacă îi spun cuiva că în ’90, pentru o pagină, făceam cu “Ready-Set-Go” pe un Apple Classic cam tot ce fac astăzi document pe un iMac cu programe complexe, numai că RSG-ul ăsta încăpea, alături de sistemul de operare, pe un floppy de 5 țoli de 512K, se uită la mine ca la extratereștri. Își iubesc atât de mult hardul și îi urăsc așa de tare pe cei care le pretind bani pe soft, încât nici nu-și dau seama că ‘hardiștii’ îi jupoaie mână în mână cu ‘softiștii’, într-o cursă în care se accelerează fără precedent. Chit că “șmecherii” nu dau nici un șfanț pe soft. Pare că nimeni nu conștientizează că ochiul uman nu se va sătura niciodată de grafica tot mai frumoasă și nici că, în calitate de utilizatori bezmetici, cu cât vor fi mai update, cu atât vor avea nevoie mai devreme de un nouupgrade. Oftica mea e că, odată prinși în politica asta, virusații ăștia mă târăsc și pe mine după ei. Căci trebuie să fiu ‘compatibil’, nu?

Iarăși, n-am văzut nici un luptător antiactist, altfel enervat de averea lui Bill Gates și scârbit de rapacitatea lui Sony Music, să fie câtuși de puțin deranjat de dictatura distribuției cartelate. Poate de unde nici nu au habar că din prețul de copertă al unui DVD, doar 25% ia casa de producție și artistul (din care trebuie să plătească plasticul și publicitatea), 25% saltă importatorul și distribuitorul, iar grosul, ce 50%, îi revine detailistului, care face și riscă cel mai puțin pe tot acest lanț comercial. N-am pus la socoteală vama și TVA-ul. Ca chestie le șoptesc că familia Walton care deține doar 48% din retailerul Wal-Mart, unul din cei trei grei mondiali, alături de Tesco și Carrefour, are dublul averii lui Bill Gates, decât vreo 100 de miliarde de dolari.

Deci pe când și o demonstrație anti-hypermarket, copii? Poate mai pe seară, după ce ieșiți cu coșul plin de la casă? Ce ziceți? Unde ne adunăm? La KFC sau la Burger King? Undeva unde să aibe și Wi-Fi, ca să mărșăluim și să scandăm pe facebook.

CUCUI

Se cauta ministru al Economiei. Stiu trei!

Mie îmi place mult Andreea Paul și cred că orice premier și-ar dori în subordine o asemnea fiară, informată, tenace și inteligentă. Mi se pare și foarte sexi! Machiată discret, nerujată și îmbrăcată spartan, însă mereu pregătită cu replici tăioase, solid argumentate… cu gropițele alea de nemțoaică în obraji, profesoară severă (la ASE) și eu student timid venit la re-re-examinare… În fine!

Pentru preluarea portofoliului de ministru al economiei, orice persoană fără măcar o zi de lucru la activ în sistemul privat de supraviețuiere mi se pare perfect incompatibilă. Poate vorbi avizat din tratate, informat din dialogul cu antreprenorii, principial ca Andreea Paul, însă nicidecum din experiență și niciodată din suflet.
Pentru un ministru al economiei de dreapta, găsesc incompatibilă orice persoană care n-a avut măcar o butică de cartier, cu măcar un angajat, care n-a cunoscut groaza unui control venit după șpagă, care n-a trăit disperarea de a găsi bani de salarii și care n-a văzut în somnu-i, puțin și agitat, sclipirea coasei falimentului.

Am mai multă încredere într-un prieten de-al meu director și asociat MEBO la o fabrică de ceva pentru casă, în doamna cu cel mai tare chioșc din Piața Domenii, la care se lucrează în două schimburi și într-un prieten fără studii superioare care are un restaurant și un mic atelier de ceva premium de mâncat. Ei sunt istoria vie a economiei românești, ei sunt veteranii tranziției, ei îți pot spune tot ce e de făcut în economie. Inclusiv în domeniul Energiei. Lucram pentru prietenul meu cu fabrica de ceva pentru casă când a venit samsarul unui băiat deștept cu niște curent puțin mai ieftin, la pachet cu niște “stimulente”. Să fi fost prin 1993! Ei îți pot spune cum poți intra în incapacitate de plată dacă vânzările ți-o iau brusc în sus, ei îți pot explica cu mâna pe inimă de ce trebuie plătit TVA-ul și impozitul pe profit după încasare și nu automat, la facturare, cum se face de două decenii încoace.

Îi găsiți ușor pe prietenii mei. Căutați-i și propuneți-le conducerea ministerului Economiei. Fac față garantat! Deși, nu cred că vreunul dintre ei ar accepta să trăiască din salariul de ministru.

[Update:] E valabil și pentru Lucian Bode, fost angajat la stat.

CUCUI

De la Mătușa Tamara la Mătușa Irina

Dacă Adrian Năstase va păși peste pragul penitenciarului, România nu va mai fi aceeași.

Va fi momentul în care vom putea spune că am înfipt un picior peste linia care desparte de 22 de ani “democrația originală” de statul de drept. Nici Justiția nu va mai fi aceeași. Vom reîncepe să sperăm că nimeni nu poate fi mai presus de Lege. Asta dacă cocoțatul are ghinionul să încapă pe mâna magistraților neînregimentați în Mafia, care vor prinde și mai mult curaj. Sau a celor evadați din Mafie. Va fi semn că vechiul PSD nu mai este la putere. La puterea judecătorească mă refer, cea formatată între 2000 și 2004 de către Adrian Năstase pe mână cu turnătoarea “Sanda” aka Rodica Stănoiu.

Nici PSD-ul nu va mai fi ce-a fost. Încarcerarea fostului său președinte va reprezenta fisura de dinainte de ruptura de trecutul odios de mită, jaf și voie bună ce a marcat istoria partidului fondat de Ion Iliescu.
Va fi un pas mic pentru Adrian Năstase și încă vreo câțiva mărunței până la frizer,însă un pas URIAȘ pentru Democrație. Și înspre spațiul Schengen. Va însemna un serios avertisment chiar și pentru PDL-UNPR-UDMR-Cocoș. Desigur, nu pot să mă bucur că un om intră la pușcărie cu asemnea acuzații mărunte. Trebuia să i se numere toate ouăle, nu doar cele recolatate la găinăria intitulată “Trofeul Calității”!

De împricinata Irina Jianu însă mi se rupe sufletul. Judecătorii au fost prea aspri cu dânsa în raport cu Il Capo. Dacă nu era această femeie curajoasă, care să dea pe goarnă câteva din șpăgile luate de Adrian Năstase, nici unul din cele trei dosare “politice” nu ar fi existat la ora asta. Așa prost instrumentate cum sunt ele! Într-o justiție de tip american – al cărei suporter declarat mă găsesc – Irina Jianu ar fi intrat într-un program de protecție a martorilor, nicidecum în pârnaie la Târgușor. Sau, cel puțin, nu se căptușa cu o detenție de trei ori și jumătate mai mare decât cea încasată de principalul vinovat. Consider că Irina Jianu a fost călcâiul vulnerabil al Marii Conspirații ce a secătuit țara timp de peste două decenii și încă n-a ajuns la sațietate. Este greu de imaginat dacă și când va mai apărea o a doua Irina Jianu. Eu totuși sper că în curând. Aproape că sunt mândru de mătușa Irina! (???)

Na, că am zis-o! Trebuia să fac această declarație de interese și de rubedenie. Luați-o ca pe un mic autodenunț. Căci asta este realitatea – Irina Jianu este verișoara socrului meu. Nu am cunoscut-o personal pe tușa Irina, dar pot să spun cu mâna pe inimă că i-am simțit din plin dragostea de rudă prin alianță.
În fapt, socrul meu, exasperat că nu primim nici o rezoluție pe dosarul depus la ANL, nici măcar o flegmă finuță, deși, împreună cu soția, îndeplineam absolut toate condițiile eligibilității, de vârstă și de venituri, i-a bătut în poartă tușichii după lungi nopți de frământări. Avea deja un nepot și o nepoată, ambii preșcolari. Bănuia dumnealui, perfect îndreptățit, că refuzul autorităților pesediste se datorează apartenenței mele la Academia Cațavencu, singura publicație care mai lua la rangă guvernul Năstase în acea vreme. Tușica, care locuia la Bacău, într-un duplex cu Sergiu Sechelariu, i-a pasat pentru mine numărul de telefon al directorului de atunci al ANL, unul Popescu, să-i zic că sun din partea ei, cu mențiunea: “Vezi că-i șpăgar!” Adică, rude-rude, da’ repartițiile-s pe bani! Nu am aflat niciodată cât era șpaga, nici nu mi s-a pretins, nici n-am dat-o, pentru că m-am fofilat elegant. În primul rând pentru lucram la Cațavencu – pe funcția de prost – și, în al doilea rând, pentru că locațiile erau la dracu’-cu-cărți. Și nu în ultimul rând, pentru că era o țeapă public-privată dată pe fondul lipsei de creditare.

Totuși m-am dus la întâlnire căci nu puteam să-mi amărăsc și mai tare socrul. Domnul Popescu m-a luat de braț și m-a dus la o hartă a Capitalei ca să îmi aleg cartierul.  Trebuia să fiu nebun ori ageamiu în imobiliare ca, la banii ăia, când puteam să iau credit din altă parte, să mă îngop cu copii mici la Străulești-Lac sau prin Băneasa-Câmp. Bașca pre-avansul la plic! Dar nu am putut să nu mă găndesc pe moment la zecile de mii de proști care așteaptau, ca și mine, să primească credit/casă fără șpagă de la ANL de la “cel mai bun guvern postdecembrist”. Și încă mă mai gândesc și astăzi la milioanele de fraieri care cred că vreun regim procedează cumva altfel cu facilitățile și indulgențele pe care le acordă.

Revenind la “Mătușa Irina”, reiterez profunda mea convingere că doamna Irina Jianu este un personaj luminos în bezna corupției românești, o mare reformatoare a societății postdecembriste căreia ar trebui să-i facem statuie. Ce strâmbi, bă, mustață?

Hai, luați cel-mai-bun-guvern-postdecembrist și băgați-l în dubă! Pe facebook cu el, la vorbitor!

P.S. De dosarul “Voluntari” pe numele lui Miron Mitrea ce se mai aude? Haideți, stimați magistrați, că v-ați convins și dumneavoastră deja că tanti-mea e super-credibilă!

KAMIKAZE

Vești bune pentru creatorii de conținut: România aderă la ACTA

De-abia aștept să închid niște site-uri care îmi fură rețete de ani de zile și le bagă, sanchi, ca și cum ar veni de la cititori. Eventual, în cadrul unor “concursuri” cu premii care nu există. Dacă le cer să baneze IP-ul “userului” care îi tot trimite rețete copiate, cuvânt cu cuvânt, de la mine din revistă și poze scanate cu moire, îmi spune că nu poate să încalce dreptul omului la furt, că cel mult să-i semnalez rețetele “suspeccte” și le va șterge adminul. Chiar așa! Cum să-și baneze propriul IP de pe care își trimite sieși rețetele mele? Cică ei au ‘content generated by users’! Aiurea! Dacă îi scuturi, nu găsești decât ‘content copy-pasted by admin’. Aia au!

De-abia aștept să închid și două monțocării noi, care se visează deja portaluri, care nu au nici măcar rubrica de contact (decât pe facebook). Să le strivesc capul sub călcâi ca la șerpii mici. O să le zic o dată, o să le zic de două ori și după aia, pac-pac! Le-am dat ACTU’ anal.

Păi, bine mă, comuniștilor, voi nu vedeți că eu mă lupt cu voi? De de ani de zile cumpăr ingredientele, plătesc bucătari, gătesc în redacție, investesc în aparatură foto profesională, în softuri scumpe, cumpăr rețete, experimentez, premiez gospodine, merg la concursuri, fac teren, plătesc hârtie și tipografie și voi investiți într-un leptop și gata! Portal gastronomic vă numiți! Lyfe style, plm. Și la clienți, vă-mpingeți cu mine pe la ușă, care să le ia bugetul de publicitate. Sloboz! Adică eu sunt fraier și voi sunteți deștepți! Pe lacrimile, sângele și sudoarea familiei mele!

Și mai chemați și lumea neștiutoare și mocagiii voștri “unici” la revoltă împotriva lu’ ACTA! Să nu cumva să vi se ia vouă savarina!

MURIȚI, COMUNIȘTILOR!

CUCUI

Câteva întrebări pentru șefa femeilor PSD

De la o revistă de gătit, doresc să vă pun trei întrebări, doamnă Rovana Plumb, că v-am văzut foarte acidă la adresa nepriceperii și hoției guvernanților PDL și i-ați transmis Mariei Băsescu să-și ia dictatorul acasă:

  1. Știut fiind că fabrica Gerovital Cosmetics, fostă Miraj, privatizată prin MEBO, dumneavoastră fiind cel mai mare acționar din PAS, a înregistrat un devastator faliment, vă rog să ne spuneți câți oameni a trimis priceperea dumneavoastră în șomaj?
  2. Compania pe care ați controlat-o a returnat creditele de la Bancorex?
  3. V-a ieșit până la urmă pasiența cu ambalarea pateului de ficat importat din Cehia pe liniile de pe care plecau produse cosmetice apreciate pe toate meridianele globului?

Mulțumesc.

CUCUI

Fals tratat de Revolutie

Clar, asta nu este Revoluție! Unde s-a mai văzut Revoluție de la care se pleacă seara, cu ultimul metrou? “Doisprezece ore au stat oamenii ăia în frig!”, îi căina pe un post de știri un afacerist cu arme acoperit din presă, șomer în actualul context politic. Nu, bre, ‘nea Chireac, a trecut și a șaptea zi, începând numărătoarea de la marșul de la Tg. Mureș în favoarea pastorului reformator ajuns patriarh al Salvării, și derularea evenimentelor tot nu seamănă cu ce am pătimit noi 1989. Păi, la ora asta, ministrului Apărării, în cazul nostru “trădătorul Oprea”, trebuia să-i cam fi trecut prin cap ce i-a trăznit și generalului Milea. S-au auzit vreo două împușcături dinspre biroul lui? Că două cică, sanchi, și-ar fi tras! Canci! După a opta zi de protest, lumea a plecat acasă fără să ridice celebra baricadă de la Inter, cum era normal pentru o revoluție în direct. Nu vezi că asta e revoluție doar în prime-time? Că n-are nici o televiziune exclusivitate cum avea Televiziune Română în ’89? ‘Re-ați ai dracului cu privatizarea voastră din mass-media!

Ce drac de Revoluție mai e și aia la care primarul orașului dansează samba curevoluționarii în agora Tomisului? Doar pentru că s-a costumat camo style și și-a pus bască sandinistă pe cap? Subțireanu, frate! Eu, la Constanța, în ’89, astăzi cum ar veni pe vechi, cu o mică gașcă de nebuni, spărgeam geamurile de la “Casa Albă” și îl capturam pe prim-secretar ca să-l predăm Miliției, ca să-l elibereze dânsa. Ieri, puterea locală fluiera și țopăia de mama focului în mijlocul manifestanților, de să-și rupă bocancii de asalt și nu alta!

Îmi pare rău că trebuie să îl dezamăgesc pe senatorul Mircea Diaconu, care tot insista la Realitatea-Elan cu o tâmpenie mai mare ca actorul omonim, intrat memorabil în halatul doctorului din “Mere Roșii”, anume că românii au de ales între a schimba puterea în mod democratic și a o dărâma prin violență. Nu e nimic de ales acuma, maestre! Alegeri abia la “comasate”, la toamnă, cu ștampila, dom’ senator! Știu, nu e cinstit ca primarii să tragă în sus scorul parlamentarilor, dar parcă nu e cinstit nici să faci avantaj electoral punând în cârca micuțului Boc toată criza mondială! Tu având o singură soluție de ieșire din marasm. Soluția “Jos Băsescu! (că vrem noi ciolanul de la Udrea)”. Mai încercați!

În van se strofoacă Andreea Crețulescu – poreclită de mine, pe când eram colegi trust, “Pareza” (dacă nu știa) – să unifice și necazurile celor uniți în Piața Universității doar prin deviza de circumstanță “Jos guvernul Băsescu!”. Acolo sunt grupuri distincte de nemulțumiți, delimitate net de nemulțumiri diferite, acumulate în 22 de ani sub toate partidele care s-au perindat pe la guvernare în scopul îmbogățirii personale rapide. Unii nu se ajung cu pensiile, singurii legitimi, alții nu se pricep să pună “la drept” faianța și gresia, nici în România, nici în Israel, mai sunt studenții aflați în sesiune, dornici să ia gură de aer după ce au ieșit de la film, de la Torente, unde s-a dat Zeitgeist, sunt ultrașii nemulțumiți de “Legea Mitică”, proaspăt promulgată de Traian Băsescu, mai sunt motocicliștii, singurii din țară care au căști ca ale militanților anti-globalizare și anti-încălzire de la Copenhaga, mai sunt boschetarii, oricum la serviciu, doar că adunați în ședință la Centru, participă și câțiva anti-cianuriști supărați pe intervenția lui Băsescu în favoarea RMGC, ca și mine, militanții pentru legalizarea marijuanei, mai răsare și câte un lider sindical mic, dornic de afirmare, care nu a prins consilii de administrație de prin trusturi media, au venit și nemulțumiții de taxa auto, “Taxa Tăriceanu” de fapt, cărora li se oferă posibilitatea de a le bate obrazul peneliștilor prezenți la acțiunea USL de astăzi, și mai sunt și foarte mulți gură-cască. Apropo, mult curaj au Ponta, Năstase, Felix și Antonescu să se prezinte în Piață însoțiți de întreg partidul! Ia să fi venit ei singurei, pe jos, cum a făcut-o Șică Orban, de și-a mototolit paltonul de cașmir, să vedem dacă pe ei îi așteaptă cu adevărat “revoluționarii”. Pe nebuni i-am lăsat mai la coadă. Ei au fost reprezentați cel mai bine de Sorin. Cum care Sorin?! Sorin este nebunul care a ținut să intre în direct la Realitatea-Elan, să-și verse și el năduful. Realizatorul Mihai Tatulici, echipat în costumul lui de catastrofe, l-a întrebat ce anume cauze crede el că a scos lumea din casă. Sorin avea decât certiduni: “Deci totul a pornit de la problemele cu asasinarea lui Zelea-Codreanu și de la fasciștii care au omorât milioane de evrei…” Sorin! Soriiin! Striga disperat Tatulici, mai mult ca să înțeleagă reporterul din teren sau Regia să-i taie macaroana nebunului. Prea târziu! Îl văzuse deja o țară întreagă. Oamenii din Piață vor figuri noi căci cu ăștia s-au lămurit. Strict pe cei adunați acolo nu-i prea văd votând cu ăia la care ai fost tu detașată să te ocupi de campania lui Geoană în 2009, dragă Andreea Crețulescu.

Nici doctorul Arafat nu și-a confirmat numele de eliberator. “Arahat”, cum îl alinta o doamnă în direct la Realitatea-Ghiță, parcă. Cei care mai ieri îl venerau drept erou național, micit de Tiranul de la Cotroceni cu sintagma șmecherească “Ghici cine pleacă?”, astăzi îl consideră trădător și șpăgar întors la ciolan. Consecvent popor mai suntem și noi!

Ascultați-mă pe mine, ce vă spun acia! Totul se va termina în momentul în care Adrian Sârbu se va uita pe audiențe și va constata, negru de supărare, că Antena 3, cu păcălici gen Gâdea, Badea și Ciutacu, i-a bătut zile la rând PRO TV-ul la raiting. Uitați-vă voi la mine dacă bossul din Pache Protopopescu n-o cumpăra din America formatul original “Occupy Wall-Street” și de nu l-o monta în Piața Revoluției cu Măruță și Smiley prezentatori pe scenă și cu ceilalți figuranți din Piață, de-o să-i rupă pe toți în bucăți! Și în urban, și în rural! Cică deja Cabral a fost chemat la casting pentru rolul lui Obama. Concurează cu Bănică junior.

KAMIKAZE

De citit:

Mantzy – Cîteva chestii neutre și certe despre „revoluție” și participanții la ea

GMT – Revoluţia uslaşă musteşte de civism