Trebuie să vă mărturisesc că sunt un mare admirator al medicului Raed Arafat. Sunt un și mai mare admirator al antreprenorului Raed Arafat, și mă mândresc cu tot ceea ce a construit el în sistemul medical românesc de urgență, ca de realizările unui coleg bun de-al meu (n.1964). Dar cel mai mare și mai mare admirator alcomunicatorului Arafat, în calitate de fost muncitor în marketing, tot eu sunt! Căci fără marketing și publicitate toată construcția sufletistului Raed Arafat s-ar fi rezumat astăzi la o ambulanță veche și o cabină de prim-ajutor scorojită pe-afară, primite ca donație din Germania. Să mă explic…

Dintre toate nenorocirile pe care le servim zilnic la massa media, accidentele auto sunt de departe cele mai sățioase. Nimic nu ostoiește mai bine setea de sânge și foamea de creieri a telespectorului român decât un carambol pe DN1, o “pierdere de control al volanului” sau un impact frontal cu un TIR turcesc. La începutul anilor ’90, colonelul Virgil Vochină a simțit primul potențialul emoțional al dramelor de pe carosabil și a încercat să îl folosească în scopuri educative. Abia așteptam cu toții să-l întrebe la final pe nesăbuitul a cărui mașină ne-o prezentase varză pe ecran: “Unde vă grăbeați, domnule Decedat?” Televiziunea era de stat, avea monopol, nu își punea nimeni problema rating-ului. Iar de cordonul poliției, pe atunci, nu treceau decât polițiștii. Colonelul Vochină era unul dintre ei. Avea exclusivitate, cum se zice astăzi. Pe televizoarele națiunii, în general alb-negru, sângele nu prea se distingea în cadru, puteai ține lumea în fața ecranelor și numai cu Dacii mototolite. Odată cu apariția televiziunilor private, în goană după morbid, ne-au apărut pe ecran și morții. Pe vremea aia, neblurați. De acuma, televizoarele color puteau reda mult mai fidel contrastul dintre asfalt și materia cerebrală. În sfârșit, lumea se putea sătura de hematii, înfulecate din ochi la five o’clock, pe nerespiratelea.

Dar dacă accidentul se petrecea în Mureș, sau în județele limitrofe, a început la un moment dat să apară și un personaj ciudat, îmbrăcat combinezon portocaliu. El se lupta de fiecare dată cu moartea, printre fiare contorsionate, cu cleștele de descarcerare în mână, precum a înfruntat Arhanghelul Mihail, cu sabia lui, Fiara care-l vroia pe Moise. Statură impunătoare, peste un metru optzeci, ras în cap, vorbind cu un puternic accent străin. Era medicul palestinian școlit și satbilit în România, Raed Arafat. Umbla cu o dubă second-hand, donație din Germania. Mană cerească pentru reporterii de teren, mereu în căutare de exotic! Raed, “trecea de sticlă”, cum se spune în argou de televiziune. Trebuia să fii cel mai tâmpit ziarist din lume să pui camera pe medicul român, cu care palestinianul a inițiat experimentul SMUR(D), sau cel puțin sinucigaș profesional, să dai microfonul aceluiași troglodit ce-l întruchipa pe doctorul ceaușist de pe Salvare care joacă table la Dispecerat în loc să salveze vieți. Arafat era altceva! Era proaspăt! Medicul român urma să apară în alte filme, să ia și premii la Cannes! De fapt, medicul de pe Salvare, urma să nu apară deloc în film, nici când va suna epuizat domnul Lăzărescu la 112.

Doctorul Arafat a intuit imediat avantajul reciproc adus de binoamele medic-reporter, SMURD-televiziune, personal_branding – conținut. Nu trebuia decât să dea pontul și să primească ore-ntregi de reclamă gratuită. Potențial valoric pe tremen lung: câteva milioane de dolari, la rate-card! Ca să facă față concurenței acerbe, în disperare de cauză (căci publicitarii începuseră deja să pună problema rating-ului pe la șefii săi din TVR pe care-i șpăguiau la greu) bietul dom’ colonel a trebuit să apeleze la umorul Divertișilor. Cu veselie, fără sânge, tot degeaba! Dacă Vochină cu accidente “curate” și cu “băieții lui Toni” urmărea să facă educație pură, Arafat a fost mult mai pragmatic: ‘monetizând’ (ce termen de căcat!) publicitatea primită gratuit i se oferea oportunitatea să închege cel mai eficient serviciu medical de urgență din Balcani. S-a zbătut, s-a specializat, a pierdut nopți, oameni, a adunat bani, a făcut din rahat bici, a troznit. A reușit! Se numește astăzi Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare. Ceilalți, ai lui Vochină, abia au puit, peste ani, un Serviciu Român de Comedie.

Nea Nelu, adept al economiei planificate, n-a prea mirosit vehicolul de imagine cu girofar al lui Raed. I-a dat totuși o medalie, impresionat sincer ca orice telespectator român: Ordinul Național “Pentru Merit” în grad de Cavaler. Alianța DA, știa mult mai bine ce valoare are asocierea cu un erou pozitiv, cu mare priză la public, cu nume parcă predestinat luptei cu Vechiul: ARAFAT! Atunci, proaspătului ministru al Sănătății, Eugen Nicolăescu, i-a venit o idee genială. Să fie chemat palestinianul la București ca să aplice rețeta magică a succesului său la scară națională. Cum, care rețetă?! Aceea care recomandă îndeplinirea sarcinilor de serviciu cu conștiinciozitate conform fișei postului. Pentru unii, nu mulți, poate suna banal astăzi. Dar pe atunci era ceva absolut nou pentru toată lumea! Băsescu a plusat peste ‘nea Nelu și i-a acordat și el tot Ordinul Național “Pentru Merit” însă grad de Ofițer. Ca să poată discuta amândoi ca de la ofițer la ofițer. Era anul în care opoziția, prin vocea ciudosului chirurg PSD, Sorin Oprescu, îl ridica la rang de “Ayatollah al medicinei de urgență din România”, licență ce a ridicat o sprânceană chiar și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Asta deși discriminarea pozitivă nu-i intra în sfera de activitate. A fost rândul premierului Tăriceanu să se pozeze cu eroul în combinezon portocaliu când l-a numit, prin 2007, subsecretar de stat pe probleme de servicii mobile de urgență, funcție în care avea să rămână până alaltăieri, în toate guvernele Boc ce s-au succedat cu repeziciune, ca trenurile-n gara mică.

Pentru SMURD veniseră anii apogeului. Deși, mulți bani de la Buget nu a prea pupat. Că serviciul medical de urgență, conceput inițial ca un experiment izolat al Clinicii de Anestezie și Terapie Intensivă Târgu Mureș, a devenit cel mai modern și mai dinamic din Sud-Estul Europei, asta tot geniului de comunicator al lui Arafat se datorează. Ani de zile oamenii au redirecționat cei 2% din impozitul pe venit către “Fundația pentru SMURD”, doar vreo 11 milioane de euro numai în 2008, de exemplu, ferm convinși că “SMURD” este o firma privată a unui frumos nebun care se luptă cu sitemul sanitar învechit din România. De fapt, banii lor ajungeau la “Fundația pentru SMURD”, avându-l ca fondator și președinte pe Raed Arafat. Un ONG care își propunea să sprijine material și logistic entitatea medicală a statului, SMURD. Asta deși sta scris pe site că SMURD nu este nici măcar în proporție de 1% o entitate privată. Dar cine să citească? Când ai de hrănit vaca în Farmville? Am un mare respect pentru comunicatorii care spun ceva și lumea înțelege taman pe dos. Pentru cei ce confirmă zicala: “Adevărul este cea mai bună minciună.” Evident, când adevărul-minciună este pus să lucreze în scopuri nobile, cum a fost fascinanta sagă SMURD. Unii și astăzi mai cred că e o aventură privată pe care Băsescu și camarila și-au propus să o naționalizeze.

Mi-aș dori ca Raed-Comunicatorul să treacă pe la toate specializările medicale să facă același lucru. Să adune fonduri care lipsesc și oamenii să fie bucuroși că pot ajuta, în închipuirea lor, un om trimis de Providență. Căci cu CAS-urile colectate de la nici 5 milioane de angajați, reprezentând o fracție, și așa înrobitoare, extrasă din niște venituri brute mizere, comparativ cu restul lumii, la costuri medicale de nivel internațional (exceptând salariile personalului), precum și la hoția și lăcomia căpușelor din interiorul și din afara sistemului, vă promit eu că nu vom avea niciodată servicii medicale la nivelul țărilor occidentale. Nici măcar la nivelul SMURD-ului românesc!

Nu pot să-l acuz pe Omul Arafat că nu mai este subsecretar de stat, mereu în poziție de luptă. Nici n-aș putea să-i reproșez că a ieșit în media ca să-i dea replica lui Băsescu. Spunând ceva, cu talentul său, pentru ca publicul să înțeleagă, ca de obicei, cu totul altceva. Conștient fiind că va crea o mare emoție națională. O intifadă pe facebook. Cu ambuscați în stradă. Cu televiziuni de știri isterizate. Cu Bogdan Chireac invitat, fără idei proprii, ca de obicei. Cu opoziția juisândă. E tardiv să mai întreb de ce nu i-a cerut sprijin președintelui Băsescu în disputa cu autorii noului proiect de lege a Sănătății. Era “ministru” al puterii, i-ar fi fost lesne. Nu pot să-i reproșez nici că și-a creat o nouă aură, aceea de martir, care îi va atrage donații pe fundație, nu de unul, ci de trei milioane de euro anul acesta! Un lucru pozitiv, până la urmă! Dealtfel, avem nevoie de un nou serviciu de urgență privat, făcut așa cum scrie la carte, patronat de Raed Arafat. Cum scrie la cartea din Franța, dacă vin și ceva fonduri europene, nu ca la cea din Slovenia! Un serviciu la care să apeleze, dacă e cazul, conform noii legi, chiar și SMURD-ul de stat părăsit de Arafat. Omenește, ca om de dreapta, nu pot să-i zic nimic unui mare maestru al comunicării pentru că și eu, în locul lui, aș fi gândit exact la fel în contextul dat:

Dacă rămân la stat, sunt “prost”! Dacă fug în privat zice lumea că-s “lacom”. Mai bine, întâi mă-mpiedic! De-un paragraf de lege.

KAMIKAZE

Există oameni pe care vasta erudiție nu i-a ajutat să-și depășească condiția de neam prost. Oricât de elevat le-ar fi discursul, oricât de prodigioasă le-ar fi cariera, neamurile proaste își vor da mereu arama pe față.
Unul dintre cele mai ilustre și ilustrative exemple în acest sens este Răzvan Theodorescu. Într-un intreviu halucinant pentru Romania Liberă, domnul academician ne înștiințează că a dat Statul Român în judecată pentru exmatricularea sa din Universitate, produsă în 1959 și urmată de “trei ani de turnat betoane”. Deși posesor al unei memorii de invidiat, fără de care nu ar fi urcat toate treptele carierei științifice, domnul profesor nu și-a adus aminte de trauma pe care i-a pricinuit-o statul comunist nici când a fost președintele televiziunii de stat, nici când a fost ministru al Culturii, nici când a fost senator PSD. (Cu atâția ani de vătăfie și întrebi cum de n-a suferit cariera științifică!?) De prisos să mai adaug că toate funcțiile au fost deținute în mandatele unui fost pilon al statului comunist care l-a ostracizat în studenție. Însă, când în urma unei evaluări lucide a propriului viitor politic a constatat că nu mai poate suge nimic de natură salarială de prin administrația statului, domnul profesor și-a descoperit o nouă calitate, latentă până acum șase luni: calitatea procesuală. Ca parte adversă statului democratic pe care l-a slujit, chipurile, cu credință în anii democrației. Păi, și atunci cum rămâne cu vorbele alea pe care le spune un ministru la investire cu mâna pe Biblie: “Jur să îmi dăruiesc toata puterea și priceperea pentru propăsirea spirituală și materială a poporului roman […]“? Poți să te dăruiești “propășirii materiale” și totodată să reclami statul la tribunal pretinzând ca poporul să-ți achite daune materiale? Sau jurământul nu este valabil decât strict pe perioada deținerii portofoliului? Poate nici atunci.
Are vreun rost să-i mai invocăm acum pe toți anticomuniștii schingiuți în beciurile securității care nu au cerut nimic statului democrat pentru rănile pricinuite de statul comunist omonim și nici nu s-au repezit să înșface dregătorii înalte după ’90? Inutil. I-am târî pe nedrept într-o comparație deplasată!

Mda! Nici eu nu pot să cred că un așa mare caracter, a turnat doar betoane după 1959.

CUCUI

În sfârșit s-a făcut dreptate! Adrian Năstase a fost achitat. Și nu din cauză că judecătorii ar fi ținut în vreun fel cont de amenințările liderilor PSD – care mai fățișe, care mai voalate – prin care erau atenționați că au o carieră de urmat în magistratură și după 2014, când Băsescu nu va mai fi șeful Justiției statului. De ce să se sperie? Că-i loc destul în avocatură și se câștigă și mai bine! A fost achitat pentru că era clar ca bună ziua că acuzația procurorilor de dare de mită nu stătea în picioare. Unde s-a mai văzut ca darea de funcție, cu salariu înregistrat corect în actele contabile, pe ștat, vorba aia, cu carte de muncă, cu impozite și taxe achitate, să echivaleze cu mita? Și în ce lege? Poa’ să facă și mama procurorilor recurs că tot curat ca lacrima iese domnul Năstase! Până la urmă, este cuvântul unui fost premier al României contra cuvântului unui infractor dovedit – Genică Boerică, denunțător. Auto.

În cazul lui Ioan Melinescu, fostul șef de la Oficiul Național pentru Combaterea spălării Banilor, lucrurile nu stau la fel de bine. Dosarul se îngroașă. În caz de recurs, în sprijinul acuzației de neglijență în serviciu, procurorii ar putea să mai aducă încă un păgubit. Pe însuși Adrian Năstase! Articolul 249 Cod Penal spune că neglijență în serviciu este și atunci când fapta aduce o “vătămare importantă a intereselor legale ale unei persoane.” Păi, “ce interes legal” a avut dl. Năstase să fie târât prin tribunale ani de zile, nevinovat, doar pentru că indolentul de Melinescu nu a avut grijă de dosarul de spălare de bani al soției pârâtului?! Culmea! Soția omului care l-a avansat în funcție! Pentru acestă faptă, pentru implicarea acestor persoane, 2 ani de închisoare e puțin! Zău așa! Dar, mă rog, e pedeapsa maximă.
Chiar dl. Adrian Năstase ar trebui să se îndrepte în instanță civilă împotriva nemernicului acesta și să-i ceară daune de să-l usture curul pentru prejudiciul de imagine pe care i l-a adus. Cum poate să piardă un dosar din care ar fi reieșit, în urma cercetărilor, că Dana Năstase a obținut cinstit cei 400.000€ din vânzarea tablourilor moștenite de la tante Tamara? Cum tușica s-a dus, umbra suspiciunii va plana pentru totdeauna asupra celor două personalități, soț și soție. Măcar aveau acuma o hârtie la mână!
Nu mai vorbim că dispariția dosarului poate să trezească suspiciuni și în rândul evaluatorilor de artă, având ca urmare chiar scăderea cotei de piață a tablourilor! Cum se mai spune, le strică “pedigriul”. Dacă nu a fost aia valoarea tranzacției? Dacă a fost doar 1% și restul a fost șpagă? E normal să se întrebe anticarii! Că știm cu toții cât de suspicioși sunt! Când e vorba să cumpere.

Iar dacă am sta să calculăm cât a cheltuit statul cu procesul “Mătușa Tamara”, am constata că pagubele sunt de ordinul a sute de mii de euro. Doar salariile magistraților implicați dacă ar fi să le luăm în calcul! Că dacă nu se pierdea dosarul, nici Genică Boerică nu avea ce să denunțe! Nema cercetări, nema proces! Asemnea pagubă uriașă în buzunarul public constituie o agravantă, caz în care procurorii ar fi îndreptățiți să ceară pedeapsa maximă – 10 ani de închisoare. Cu executare! Asta, bineînțeles, dacă nu se cade la o înțelegere.

Acum să vedem dacă Justiția într-adevăr funcționează!

CUCUI

Cică, dacă ești ești gazetar, trebuie musai să critici puterea actuală. Eu, care mai scriu pe la gazetă, vreau să critic puterea actuală locală. Vreau să critic puterea locală PNL prima, că-i la mine în sector și mă face la buzunare, apoi puterea locală PDL, din Sectorul 2, că de puterea locală PSD din Sectorul 5, a lui Vanghelie, mi se rupe în paișpe! Așadar critic puterea actuală. Se poate? Mulțumesc.

După ce, în anii ’90, criptobolșevicul Ion Iliescu a făcut i-a făcut proprietari pe toți chiriașii de la bloc, contra unor sume modice, iată că mita electorală imobiliară, din lipsă de fond locativ, s-a mai sofisticat de atunci. N-a avut încotro! Astăzi, primarii de sector se întrec, care mai de care, să reabileteze termic, absolut gratuit și pe alocuri cu d’a sila, cât mai multe asociații de locatari. La Sectorul 1, Primarul Chiliman a contractat chiar și un împrumut de 125 milioane euro de la BEI, rambursabil în 20 de ani, în acest scop nobil. Dar, îmi pun fireasca întrebare, eu, care nu voi fi anvelopat vreodată, decât în lemn, pe năsălie, de ce trebuie să plătesc reabilitarea termică a blocurenilor? De ce să le dau eu, din buzunar, bani de termopane? Eu, care stau la casă, plătitor de taxe la bugetul local, din care se rambursează împrumutul Primăriei de Sector, ce avantaj am eu că blocureanul anvelopat plătește cu 50% mai puțin la întreținere? Aud?! De ce nu vine nea Chiliman să-mi anvelopeze și mie casa? Să-mi pună termopane gratis? Simplu! Pentru că eu mi-am reabilitat termic singur hogeacul, vorba domnului George Becali, “cu sângele și sudoarea familiei mele”.

Recunosc că blocurile ceaușiste arată mai curat, odată anvelopate – oricât de nașpa ar fi alese culorile – și că, pentru câștigul estetic universal, aș putea fi de acord să se refacă din bani publici doar fațadele care dau în marile bulevarde. Asta ca să luam puțin ochii vizitatorilor și investitorilor din străinătate. Da, doar în cazul ăsta, ar fi un câștig uniform distribuit tuturor cetățenilor sectorului și țării. Deși, fie vorba între noi, la câți firfirei au dat împroprietăriții lui Iliescu pe apartamente, puteau și ei să-și renoveze singuri fațadele. Sunt sigur că toți midălclașii care au plătit +100.000 pe 2 camere, luați cu credit după 2005, ar fi contribuit primii, fără să cârâie. (Rog cititorii trăitori în Germania să spună ce pățesc proprietarii nemți cărora le cade tencuiala de pe case. Sau, mai nasol, cei din UK, să ne spună cât e amenda dacă nu își tund gazonul din fața casei.)

Oare BEI știe că acel 20% cu care trebuia să vină în combinație cetățeanul de la bloc, cum a fost vorba în momentul acordării creditului, este suportat tot de Primărie? Nu cred. Deși, dacă își ia banul înapoi, cu dobândă grasă, ce o mai interesează pe BEI cum sparge banul electoral Chiliman? Numa’ găleți să nu ia! Da, dar pe mine mă interesează, frățioare, că eu plătesc! Eu achit, bă, comuniștilor, și creditul și dobânda blocureanului reabilitat termic! Eu și copiii mei, hahalerelor, care anvelopați apartamentul cu 30.000 €, bani cu care puteați să-l construiți de la zero, gata “reabilitat”! La concurență cu primarul penelist, teoretic de dreapta, primarul pedelist de circumstanță, deci și mai de dreapta, Neculai Onțanu, anvelopează și termopanează și el la greu, tot pe 25.000-30.000 per apartament. Vanghelie ejaculeazăanvelopează și el ce poate, cu cât poate. Să aibă tot calu’ căldură la zece! Ca să vă dau un ordin de mărime al manglelii, pe mine toată casa nu m-a costat mai mult de 5.000 € cu termopane Rehau, Made în Germany, sticlă belgiană, Kurt Saint Gobain, folie anti-efracție și anti-UV, antifonată (6 mm geam la exterior), polistiren extrudat (nu căcat de expandat cum pun ăștia la blocuri) și vopsea zgâriată + cărămidă aparentă din carton, made in Canada. Ceva frumos, ceva deosebit!

Acuma vreau să critic puțin și puterea potențială, reprezentată de candidatul PSD care vrea să preia puterea locală absolută în Sectorul 3, prin promisiuni neasumate. Neasumate dar ferme! Vreau să o critic așa, preventiv. Priviți această bandă desenată.

dați click pe imagine pentru rezoluţia maximă

Este tipărită pe coperta unui un pliant distribuit gratuit la metrou, în care, în mijloc, apare în foto Robert Negoiță, împreună cu alți ciumeți din partid, la reinaugurarea sediului PSD. De aceea devine indubitabil că N-ul de pe tricoul supermanului vine de la Negoiță Robert, nu de la Negoiță Liviu. Urmăriți cum N-uper-man îmbracă blocurile în scârțâietoare. Prosteală pe față! Negoiță Robert are masca pe ochi și doar un misterios N pe piept, ceea ce-i va permite, în caz că nu-și va ține promisiuna, să se eschiveze judecății de apoi a cetățeanului. Păi, cine a zis că Anvelopeităr IV din BD era N Robert? Fugiți de-aici! Era N Liviu, toată ziua, săracilor!

Citiți și bulele! Vin exact pe orizontul de așteptare al milogului român. Ați văzut ce zice omulețul căruia “I-a scumpit Boc gigacaloria”? Zice așa: “Măcar dacă s-ar fi fi ocupat Primăria să ne anvelopeze și nouă blocurile, cum s-a întâmplat la Sectorul 1″ Să vă anvelopeze și vouă… Ptiu! ‘Reați ai norocului de anvelopați social, cărora nu vă e rușine obrazului să cereți cu 15-20% mai mult pe apartament în Anunțul Telefonic, dacă, vorba aia, cotețul se află “în bloc proaspăt reabilitat termic”! Asta fără ca voi să fi contribuit cu un leu la investiția mea de contribuabil! Mie-mi dați vreo cotă din plus-valoarea asta picată din cer, speculanților? Neam de atârnători cu drept nemeritat de vot ce sunteți!

Oricum, dacă Negoiță Robert câștigă Primăria Sectorului 3 (fantastic, cum s-au gândit ei să confuzioneze bizonul afazic și pe parte nume!) le recomand cetățenilor din blocurile ce urmează a fi anvelopate, care au fete mari, cu muci de modeling în cap, să-și trimită odraslele la bunici pe toată perioadă reabilitării termice. Asta ca să nu se trezească pe schelă cu edilul anchetat pentru corupere de fecioare, cu cască albă de inginer pe cap și cizme galbene de cauciuc în picioare, sau poate chiar cu Bănicioiu care cică doar se uită lacom, cu năsucul lipit de geamul rece.

cucui.kamikazeonline.ro