Author Archives → Razvan Cucui

Corina fesenista

Când i-am văzut semnătura Corinei Drăgotescu în Cotidianul l-am întrebat imediat pe D.B., șeful proiectului, ce caută FESENISTA asta la noi? În percepția mea, și atunci, ca și acum, Corina nu evoluase ideologic, de la stadiul de fesenistă la unul din stadiile superioare de organizare stângistă a vieții politice de Secol XXI. Nu devenise nici pedeseristă, nici pesedistă, nici pecistă. Uselistă, nici măcar! Nu, ea rămasese aceeași fesenistă inimoasă a nebunilor ani ’90, de pe vremea în care justifica din vârful condeiului crimele minerilor chemați de idolul ei la București să ucidă contestatari cu barbă și ochelari. Aproape concomitent cu apariția în paginile Cotidianului, fesenista și-a făcut apariția și la TV. Realitatea TV. “Îi place mult lu’ Jupânu’!” mi-au șoptit niște granguri din trust. Șeful ei pe parte editorială, ca și când ar fi fost opțiunea lui, ne-a dezvăluit la o ședință de bule și cât primea fesenista pentru prestațiile ei jurnalistice: 10.000 €/lună. Și era abia în “probe”!

În seara asta, Luminița, o fată din Ialomița care a trecut Bacul cu notă mare (n-am prins-o de la început), la un liceu din București i-a dat o palmă cu piciorul fesenistei – absolut spontan și involuntar – de s-a ghemuit gureșa în scaun, până la sfârșitul emisiunii. Perfidului Striblea nu-i prea ieșea leading-ul cu seriile lui de întrebări ingenue, prin care aduce de obicei peștele la mal. Fata îi răspundea total “greșit”: că îl are drept model în viață pe profesorul de matematică, că nu se prea uită la televizor, la Realitatea nici atât! – nota mea, că vrea să se facă dascăl, că știe cât este salariul unui profesor – 900 Lei, crede în vocația ei de pedagog, nu vrea să plece din țară, vrea să facă ce îi place. Spre disperarea realizatorilor, plus Mircea Diaconu, nu se putea ajunge nicicum la “naturala” concluzie că Funeriu este un criminal, că Boc trebuie să-și dea demisia ACUM și că Băsescu trebuie să înfunde pușcăria pentru slabele rezultate obținute la Bac. Moment în care fesenista a preluat inițiativa. De nu mi ți-a luat-o la rost Corina! Mamăă, ce mi ți-a mai beștelit-o! Pai, cum crede ea că se poate trăi cu 900 lei pe lună, mai ales dacă va aduce pe lume și un copil-doi, că și ea a fost tânără și câștiga 1700 de lei și era fericită, dar vremurile s-au schimbat… mai, mai că n-a făcut-o proastă în față pe copilă!

După câteva secunde delay, datorat legăturii, fata i-a răspuns cu seninătate (citez din memoria-mi scurtă): “Știu că e greu, că țara trece prin momente grele, dar dacă toți ne-am vedea de treabă, dacă toți am face ce ne place și ce știm să facem, în câțiva ani, cred că lucrurile se vor îndrepta…” “…și dacă n-am mai mânca atâta căcat pe la televizor dându-ne bine intentenționați și revoltați, pe zeci de mii de euro…” aș mai adăuga eu “…ne-am putea lăsa liniștiți pe mâna copiilor ăștia optimiști și necontaminați, singurii în stare să schimbe România la față.

P.S. Reafirm că Ștriblea este mult mai rafinat în ticăloșie decât concurența. În timp ce aproape că-și recunoștea eșecul, gândindu-se cum să-și relanseze atacul prin învăluire, cu alte și alte întrebări candide, Gâdea deja începuse să-i întrebe pe copii dacă știu că pensia bunicilor s-a micșorat. Barbar de-a dreptul!

ÎN COMPLETARE:

Kamikaze

Proiect de reinstaurare a monarhiei

Preambul: AȘA NU SE MAI POATE!

În condițiile în care România traversează cea mai gravă criză a valorilor din istoria sa, Monarhia Constituțională este singura formă de guvernământ care poate readuce stabilitatea politică, credibilitatea internațională, ruperea de trecutul comunist, iar ca garant al instituțiilor fundamentale ale Statului și liant al societății… bla, bla, bla… admiterea în selectul club al statelor monarhice.

Momentul reinstaurării: ACUM ORI NICIODATĂ!

Este un moment propice în condițiile în care PNȚ-CD, devenit o importantă forță politică odată cu unirea tuturor facțiunilor sub comanda lui Victor Ciorbea, se declară în favoarea dezbaterii publice pe tema monarhiei. Este bine să o facem cât ne mai bucurăm de prezența vice-seniorului Ion Diaconescu și a surorilor Coposu.

Public-țintă: 90% DIN POPULAȚIE

De binefacerile monarhiei trebuie convins publicul de OTV, Kanal D (Noră pentru mamă), Prima TV (Schimb de mame), Acasă (Iubire și onoare), PRO TV (Moștenirea), amatorii de manele și bârfă, cititorii de Libertatea, Click, Cancan, Ciao! etc. Publicul trebuie atras în fața micilor ecrane cu un eveniment care să capteze atenția tuturor oamenilor simpli, să le răscolească mândria națională și să le redea speranța întru o viață mai bună. Vorbim despre o majoritate covârșitoare.

Monarhie, monarhie, dar ce dinastie? DINASTIA BRITANICĂ!

Mihai I și familia regală românească nu mai au credibilitate. Familia a fost târâtă în scandaluri de falsul prinț Paul, a rupt relațiile cu casa de Hohenzollern, fostul suveran a fost acuzat de înaltă trădare de către președintele Băsescu. De aceea, comutarea succesiunii la tron către dinastia britanică – cea mai puternică monarhie din lume! – devine un deziderat național. Nu imposibil de împlinit!

Monarhia în 3 pași:

REGE BRITANIC ÎN DOAR 3 SĂPTĂMÂNI

Pasul 1 – COMUTAREA SUCCESIUNII LA TRON

Regele Mihai I, proaspăt eliberat de rigorile casei de Hohenzollern, își va chema la discuții ambii nepoți, Principele Nicolae și Prințul Harry. Într-un cadru festiv, la Palatul Elisabeta, Regele Mihai I îl va desemna drept urmaș la tron pe Prințul Harry, în baza ascendenței comune – ambii fiind stră-stră-…-stră-nepoți ai Reginei Victoria. Din partea societății civile, martori vor fi Hagi, Năstase, Nadia și Lucian Bute. Și trei țărani bătrâni îmbrăcați în costume naționale, împrumutate de la Studiourile Buftea.

Convingerea părților

1. Regelui Mihai I i se prezintă ultimele sondaje, eventual se poate efectua unul special, netrucat, din care să rezulte, evident, că monarhia nu este creditată cu mari șanse în opțiunile electoratului. Totodată, i se oferă anticipat Prințului Duda postul de președinte al Consiliului de Coroană, funcție ce o va deține pe viață. Eventual i se mai oferă alte domenii care au aparținut Coroanei României. Și, hai, o bursă de masterat/doctorat pentru Principele Nicolae din partea statului român.
2. Consimțământul Prințului Charles va fi chiar mai ușor de obținut. Se știe că urmașul Reginei Elisabeta a II-a este îndrăgostit lulea de România. Are casă la Viscri, moșie la Mălăncrav și mari probleme cu moștenitorii castelului Banffy de la Bonțida. Care i se pot rezolva favorabil, ca prin farmec. Prințul Harry păstrează oricum șanse infime de a prelua tronul Angliei. Nu că Charles ar avea mai mari!

Pasul 2 – NUNTĂ CU TRECERE LA ORTODOXIE

La numai o săptămână de la schimbarea dinastiei, va urma evenimentul-cheie al tranziției scurte către monarhie – nunta Prințului Harry cu Pipa Middleton. O sărbătoare de un fast de care nici nunta Prințului William nu a avut parte, care va ține cu răsuflarea tăiată miliarde de oameni de pe întreg Mapamondul. Ceremonia se va desfășura exclusiv în România, la Curtea de Argeș, și va include convertirea celor doi miri la ortodoxie. Va oficia însuși IPF Daniel.

Pregătirile de nuntă

Vor fi mediatizate, în cele mai mici detalii, uniforma stil Al. I. Cuza a mirelui creată de Doina Levintza, cizmele marca Dan Coma, rochia miresei semnată de Venera Arapu, vesela de „Porțelanul“ Alba Iulia, chiloții „Bote“, mașina însurățeilor, o superbă Dacia 1300, cu piese franțuzești, catering „Coliba Haiducilor“ etc. Interviurile cu furnizorii Casei Regale, care trebuie să livreze totul moca, vor umple jurnalele și revistele colorate. Ca și în prezent.

Două rânduri de nași

1. Nuni Mari – Regele Juan Carlos al Spaniei și Regina Sofia. Mizăm la referendum și pe cele 500.000 de voturi ale căpșunarilor.
2. Nuni Mici – „Regele“ Gheorghe și Marilena Hagi. Va ține un speech cu mare greutate în fața națiunii, în săptămâna de după nuntă: „Să alegem monarhia ca să fie bine, să nu fie rău!“.

Cadre filmate la masă, gesturi istorice

Împăratul Akihito mâncând sarmale cu bețele, regina Elisabeta a II-a luând micii cu mâna înmănușată pentru a-i înmuia în muștar, Regina Olandei bând „bruderșaft“ palincă cu Regina Suediei. Harry va săruta pământul României și va rosti jurământul față de țară în limba română: „Te iubiesc, Balgheiria!“.

Program muzical-artistic: DI GRANDA

Gheorghe Zamfir, Dan Grigore, Alexandru Tomescu (Stradivarius), Elton John, Robbie Williams, Sting, Adrian Minune, Florin Salam, Andra. Spectacolul va fi deschis cu melodia „Nunta“ interpretată de formația Phoenix. Nicu Covaci îl va reprimi în trupă pe Mircea Baniciu, chemat din culise de Andreea Marin, prezentatoarea programului. La ciorba de potroace va urca pe scenă Nelu Ploieșteanu. Apoi, Viorica din Clejani va ridica mesenii la Perinița cu Regi și Regine. Tonul îl vor da artiștii: Elton John se va pupa cu Nicu Covaci, Nicu cu Baniciu, Baniciu cu Andra, Andra cu Prințul de Monaco (să crape Măruță de oftică!) etc.

Buget: 100.000.000 EURO

Costuri de nuntă: zero (vezi mai sus). Poate câteva milioane pentru maneliști în cadrul momentelor „fără număr!“;

Venituri estimate: 100.000.000 de euro. De vânzarea drepturilor de televizare se va ocupa IPS-GMO Daniel ca antreprenor-general, consiliat de Mitică Dragomir. Banii vor constitui zestrea mirilor, să nu se zică vreodată că au venit cu traista-n băț.

Pasul 3 – REFERENDUMUL

Se va organiza la o săptămână de la nuntă, când ecourile nu vor fi încetat și pulimea nu va fi ieșit de sub mirajul celei mai fascinante telenovele adevărate Made in Romania.

Întrebare unică pe buletinul de vot:

Români! Vreți să ne mai chinuim să intrăm în Schengen cu Băsescu, la pulivară, sau vreți de luni în Commonwealth (Marea Britanie, Canada, Noua Zeelandă, Australia) cu Măria Sa Regele Harry al României?

Întrebare de rezervă:

Vreți monarhie constituțională sau îl vreți pe Chelu’ președinte încă trei ani?

Întocmit de diabolicul RĂZVAN CUCUI

tot pe kamikaze:

coperta revistei kamikaze, nr. 69

de cojocul cui a găsit ministrul Funeriu bac?

Ce va mai place sa va criticati mogulii, catavencilor!

Spre deosebire de alții, astăzi am cumpărat ultimul număr din Academia Cațavencu, scris de “Echipa lui Bușcu”, retrogradată între timp la sintagma de acum 15 ani: “Băieții lui Dinescu”. I-am motivat vânzătoarei de la Agip că vreau să o păstrez ca amintire și mi-a scos-o din pachetul care aștepta mașina de retururi. În revistă am găsit această bulă – recunosc, bunicică ca schemă de umor – din care însă transpare ticăloșia al unor băieți, altfel de mare caracter, care, cu niște ani în urmă, s-au dus la SOV cu basca-n mână să-l roage să-i facă și pe ei milionari în euro.

Vreau să fac și unele adnotări la articolul lui Petrișor Obae unde apar și sumele încasate de sindicaliștii-patroni de la Academia Cațavencu pentru care și-au vândut copilul. E strecurată acolo o mare minciună care a fost răpândită în epocă de către vânzători. Subliniez, Petrișor aproximează sumele încasate, sumele negociate erau aproape duble. Și o precizare, pentru 1%, cât mai dețineau “Senatorii”, SOV le-a oferit în 2009 câte 100.000€ de fes – “Take it or leave it! Că treabă n-ați prea făcut!” – bani pe care încă îi mai cereau de la Realitatea chiar și după venirea lui Elan, pe la sfârșitul lui mai 2011, la o masă de la terasa “Doina”. Am făcut acestă precizare ca să înțelegem de ce se băteau cu pumnii în țâțe “Senatorii AC”, vorbind opiniei publice despre “cuvântul dat”, despre “atașamentul față de brand”, despre “loialitate”, acum vreun an și jumătate, când își justificau neplecarea la Kamikaze. Nu și-au “trădat” atunci mogulul pentru că erau loiali unei sute de mii de euro! Au sperat, săracii îmbogățiți, până în ultima clipă!

Și câteva vorbe despre Minciuna Oficială care s-a strecurat până și în articolul lui Petrișor Obae. Care sună așa (partea finală):

“[A fost cea mai bună afacere pentru cațavenci, care au primit sute de mii de euro (între 500.000 și 800.000 euro) fiecare. Doar doi Cațavenci nu au fost de acord cu vânzarea: Liviu Mihaiu și Mircea Toma. În următorii ani vor părăsi redacția.] O parte mare din bani a fost investită în companie. Aproape jumătate din suma totală a tranzacției.”

O minciună bine plăsmuită de băieți pentru cititorii lor, considerați muuult mai proști decât ei! În fapt, vânzarea s-a încheiat la puțin peste 1.000.000€, de fes de acționar-ziarist. UN MILION DE EURO. Avansul primit în cash în 2007 a fost de 650.000€ de cap de acționar. Cei doi șefi, care perfectaseră tranzacția la Elounda Beach – fără acordul prealabil al Senatului! – au mai primit, prin votul colegilor, câte un bonus de 100.000€ pentru “ispravă”. Când, prin 2009, s-a prins într-un târziu și Vântu că și-a cam luat manda, le-a oferit suta de mii de fes pentru 1%. În loc de juma de milion de căciulă! Restul de bani l-a considerat investiție în FALIMENTUL pe care unii dintre cațavenci l-au manageriat. Așa se traduce corect “au investit o mare parte din bani – aproape jumătate din suma totală a tranzacției”. Jumătatea din valoarea tranzacției le-a reinvestit-o Vântu, însă fără voia lor!

Ei, și văzând condeierii, zilele trecute, că nu mai e nimic de încasat dinspre partea asta, ce și-au zis moraliștii din “Echipa lui Bușcu”? Ia să-i tragem noi o mare muie lui Vântu, așa, de plecare, ca să râmână lumea cu falsa impresie că noi am fost independenți tot timpul. Că, sanchi, ne-am făcut de cap la vechiul mogul, așa cum o să ne facem de cap și de-acum încolo la Patriciu. Și, cu ocazia asta, să-i dam înapoi și toată muia pe care ne-a servit-o cu hidrantul prin batistă! Că cititorii noștri, după cum am stabilit deja, muuult mai proști decât noi, au și uitat de stenograme. Majoritatea nici n-a crezut că sunt adevărate!

Oricât l-ai considera pe Vântu ca fiind “un hoț care a furat până și mărunțișul bunicuțelor din batiste” (citat de dinainte de vânzarea către SOV din 2006) așa ceva nu se face între golanii cu onoare! Gestul e similar cu al curvei care, văzând că nu-și primește toți banii de la client, strigă pe geam: “Săriiiți, oameni buni, nenorocitu’ m-a violat !”

Și apropo, “Echipa de acționari ai lui Bușcu” a încasat în 2007 peste 4.000.000€. Bașca, veniturile de natură salarială din anii ce au urmat, care se mai duc ușurel către 1.000.000€ (dacă nu cumva și trec!), le-a dat posibilitatea să nu umble la saltea. Chiar dacă unii dintre ei au investit în imobiliare până la ultimul cent, fac prinsoare că, dacă îi iei la scuturat, tot scoți măcar 2.000.000 € cash de la ei. Și atunci de ce nu au venit cu banii la prima licitație?! La o adică, aveau 1,6 mil. în caz că nu apare vreun fraier să co-finanțeze. De ce nu s-au prezentat la a doua?! (R: Găsiseră un “fraier” de partea lor. Care s-a dovedit, încă o dată, că nu e deloc fraier!) Sau de ce naiba nu și-au făcut, frate, un nou ziar, numai al lor, 100% independent și au mai stat de vorbă cu inamicul Adamescu?! (R: Deoarece apăruse însfârșit un fraier autentic.)
Răspunsul e simplu, nene Dinule. Pentru că nu au încredere că mai pot! Și pentru că e mult mai mișto să fii haios pe banii altuia!

Iar ca să vezi cum o să-ți șadă în ultimul număr “Cațavencii”, nene Dinule, a doua zi după ce “Echipa lui Bușcu & Băieții lui Dinescu” își vor fi luat tălpășița, vorbește mata cu DTP-stul holdingului să te pună în Photoshop în locul lui SOV, acolo în boxă. (Știe ‘mnealui!) N-ar fi o ipostază chiar de neimaginat pentru matale, care-ai trăit atâtea! (Știi ‘mneata!) Bula cu care o să te înzestreze ți-o zic de pe-acuma:

Zice Patriciu: Eu am cerut să forez după petrolul țării și, când colo, colegii de celulă, profitând de neatenția gardienilor, mi-au forat numai în nămol!

Pentru conformitate, dau legătura lui Moise Guran, și el fost redactor la Academia Cațavencu pentru o scurtă perioadă de timp. Moise?

 

cucui.kamikazeonline.ro

10 SFATURI pentru potenţialii investitori în presă

Dacă manifestaţi un pruruit anal precum Zambilica şi visaţi să deveniţi patron de ziar, mă simt dator să vă dau câteva sfaturi care o să vă folosească toată viaţa.

1. Dacă nu aveţi companii naţionale de privatizat, bănci de devalizat, TVA fraudulos de recuperat, dacă nu aţi jefuit pe nimeni, dacă n-aţi avut probleme cu rakeţii în trecut, dacă nu vizaţi concesiuni pe 100 de ani pentru a extrage ceva valoros din subsol, dacă nu intenţionaţi să vă numiţi complicii în funcţii-cheie în Stat, dacă nu aveţi de construit zgârâie-nori în Cişmigiu, dacă nu trebuie să șantajaţi sau să vă răzbunaţi pe cineva, dacă nu ştiţi nici o fabrică rentabilă, de dat la fier vechi, sau dacă nu trebuie să spargeţi nişte bani în calitate de hoţi cu obligaţii la vreun Partid, dacă nu aveţi de gând să fugiţi de Justiţie în ţări civilizate, dar naive, care ar putea să vă creadă că sunteţi chiar un patron de presă onorabil, persecutat de Putere, atunci sfatul meu este să NU INVESTIŢI ÎN PRESĂ! Nu o să vă scoateţi banii niciodată!

2. Dacă o să vă apară la uşă unul sau doi indivizi, care o să vă propună să investiţi în proiectul lor de presă şi o să vă ia cu nişte termeni străini, preluaţi dogmatic de pe la cursuri de alfabetizare din străinătate să nu vă închipuiţi că sunt cei mai mari specialişti în domeniu. De fapt, habar nu au cum funcţionează mecanismul unei publicaţii.

3. Verificaţi-le backgroundul. Incercaţi să aflaţi ce alte reviste au falimentat, ce cotidiane au închis sau au trecut în online, ce creditori au ţepuit cu sute de mii şi milioane de euro. Întrebaţi-i şi ce salarii şi prime au ridicat până să ajungă la asemenea performanţe negative. S-ar putea să vă îngroziţi!

4. Nu faceţi afaceri cu persoane cercetate de DNA, chiar dacă o să vă spună că dosarele lor sunt instrumentate la ordin politic. E vrăjeală! (vezi la punctul 8 de ce)

5. Dacă totuşi aţi făcut pasul, greşit, în opinia mea, nu staţi de vorbă cu responsabilii de produs pe “cifra de afaceri” mai ales la ora la care veţi negocia drepturile lor băneşti şi auto. Cereţi-le PROFIT! Altfel, speculându-vă grandomania, o să vă treziţi, nu cu o singură publicaţie, ci cu un trust cu picioare de lut – radio, TV, online, multimedia etc.

6. Nu îi lăsaţi să frecventeze cursuri de specializare în străinătate pe banii companiei! Vor prăpădi banul pe cursuri entry-level, unde se predau noţiuni pe care trebuiau să le ştie la ora la care vorbesc business cu dumneavoastră.

7. Nu primiţi ziarişti în acţionariat! Nu veţi mai scăpa de ei niciodată! Cel care va părăsi patronatul veţi fi dumneavostră. Ei pot oricând să-şi facă alt ziar similar şi să-l falimenteze pe al dumneavoastră. (vezi la pct. 8 cum)

8. Cel mai bine este să nu-i lăsaţi deloc pe ziarişti la butoanele administrative. Altfel, o să vă treziţi că aveţi de dat “rebate-uri” unor terţi de nu le puteţi duce, că schema TESA s-a încărcat de persoane inutile, fictive, prieteni, rude şi amante bine plătite, că trebuie să achitaţi devirusări pe Apple-uri, că vă trebuie kituri de Windows pentru fiecare Macintosh în parte, că sunteţi datori-vânduţi la tot felul de firme de consultanţă de marketing sau cercetare de piaţă, că o imprimantă consumă 100 de cartuşe de tonner pe lună etc. Pentru performanţele slabe o să dea vina pe Difuzare, Vânzări, Criză, Băsescu, DNA, internet, alţii. Lăsaţi-le maxim în grijă hârtia igienică şi neoanele de schimbat.

9. Dar nici nu vă culcaţi liniştit pe-o ureche la gândul că i-aţi lăsat să se ocupe strict de partea editorială! Sunt destule metode şi prin care puteţi fi determinat să scăpaţi ziarul din braţe. Gândiţi-vă că aveţi prieteni, rude, oameni pe care îi respectaţi, aveţi parteneri de afaceri, unii mai vulnerabili. Asumaţi-vă riscul să nu vă mai răspundă vreodată la telefon! Sau nu ţineţi cu dinţii de publicaţie/afacere.

10. Dacă vi se propune să achiziţionaţi “o marcă” de ziar, asiguraţi-vă că marca respectivă conţine şi SPIRITUL ziarului. Deşi SPIRITUL, înclin să cred că nu o să vi-l vândă. O să vă invite să luaţi o vreme parte la FENOMEN, cât aveţi bani, dar cu SPIRITUL nici măcar nu o să vă facă cunoştinţă! SPIRITUL unei publicaţii este veşnic liber şi are misiunea să caute alt fraier “full de lovele” atunci când dumneavoastră veţi începe să gâfâiţi.

SUCCES!

cucui.kamikazeonline.ro

Vinul săptămânii: “Chi” 2005

Vinul este vesel, râde din orice, ca toţi asiaticii care vin în contact şefii sau cu occidentalii (bine, pentru chinezi, tot restul Lumii se cheamă Occident). Are un corp rotund ca burtica lui Budha, uşor sălciu ca sosul de soya original, neeuropenizat. Este onctuos şi picant precum sosul dulce-acrişor cu discrete impulsuri de vinetele cu usturoi. Este un cupaj a două varietăşi native în China, Caberten Soavignon cu Saryh, rezultatul fiind exagerat de prietenos. Pe de o parte, Cabertenul, îmbietor aidoma gumelor parfumate ale copilăriei ceauşiste, ne aduce aminte de tradiţionala prietenie româno-chineză iar Saryh-ul, care te fură pe nesimţite cu tăria-i disimulată, ne aminteşte de parşivenia slugarnică a ţăranilor din filmul lui Kurosawa (care angajează 7 samurai ca să le apere orezul). Postgustul este o experienţă, lăsând pe palatin urme de pui Shanghai, raţă lăcuită, furnici în copac (musai stejar!) şi banane caramel. “Nasul”, cum spun specialiștii, este o înmănunchiere de arome de sos hoi sin, urechi de lemn (stejar, normal!), oţet cu usturoi şi vită cu ţelină. Faptul că merge şi cu cola şi cu fanta, dar şi cu Teddy, îmi trezeşte mie suspiciunea că, la degustarile succesive efectuate în vederea cupajării, s-au folosit copiii.

Sticluţa minusculă, de numai 18,75 cl, este un tribut plătit călătoriei iniţiatice a vinificatorului în ţara viei şi vinului, înghesuit în valiza vărului Chi, care avea cetăţenie franceză, preluată de la un compatriot decedat. Dopul cu filet se închide perfect, precum Liu Xiaobo – laureat al Premiului Nobel pentru Pace şi optează pentru roşu-flag, semn că în China continuarea reformelor nu înseamnă renunţarea la suveranitatea partidului unic. Praful este o replică perfectă a prafului de pivniţă din regiunea Languedoc-Roussillon şi este obţinut printr-o prăfuire controlată la origine – DOC (Dusted at Origin Controlated). La etichetă mai au mult de lucru, dar nu e grabă – după cum se ştie, numai ei pot picta un cocoş preţ de trei generaţii.

cucui.kamikazeonline.ro

PS Bleen. Articolul ăsta ar merge mai degrabă în categoria Intoxicaţii decît Intoxicări.

Adevărata identitate a domnului Numaiştiucine

M-am recunoscut amuzat într-un interviu acordat de Doru Buşcu Jurnalului Naţional. Într-una din povestirile haioase din trecutul glorios al săptămânalului pe care îl conduce sunt denumit “nu-mai-ştiu-cine”, semn că memoria fostului meu coleg și prieten a început să-i joace mari feste. Citez…

“Alta: în ’94, fostul nostru coleg, Felix Anton Rizea, venea noaptea la ziar şi scria, pe unicul computer al redacţiei, o piesă de teatru. Piesa urma să se joace la Naţional, era gata de repetiţii. Într-o după-amiază, eu şi nu-mai-ştiu-cine căutam nişte documente în arhivă şi am văzut un fişier codificat cu Norton. Bănuiam că e al lui Felix şi, după ce i-am tastat locul şi data naşterii, am reuşit să-l deschidem cu numele nevesti-sii. Documentul conţinea piesa de teatru în forma finală. Am început s-o citim şi în scurtă vreme ne-am dat seama că avem replici mai inspirate. Am decis pe loc să i-o îmbunătăţim. Am făcut-o însă discret, intervenind doar în replicile-cheie, cele care puteau răsturna acţiunea cât ai clipi. Am folosit tot limbajul porno aflat la modă. Am salvat, apoi am închis documentul. La prima repetiţie, actorii s-au prăbuşit de râs. A fost un succes. Piesa nu s-a mai jucat niciodată.”

Ce mă îngrijorează la Doru este că, în mai noua sa accepţiune, cele mai reprezentative întâmplări pentru umorul caţavencian “de interior” îi are ca protagoniști pe doi dintre redactorii pe care i-a dat afară cu mâna lui. Despre singurul om care şi-a dat demisia cu mult înainte de “fenomenul Kamikaze”, pe care îl chemase în noaptea aia ca să-l ajute să tipărească o imagine de 24 Mb, scanată de el la 3200 dpi (indexat), pe care vroia s-o scoată pe o imprimată de 256 Kb, văd că nu-şi mai aminteşte cum îl cheamă. Mă mir că a reţinut cum se numea programul de încriptare “spart” de el.

Aș avea multe de îndreptat, completat, tradus la cele declarate acolo dar o să mă rezum doar la citatul din titlu – “Azi stau pe capul nostru ANAF-ul şi DNA-ul”. Adevărul e că capul lor nu stau doar “instituţiile Puterii”, ci în primul rând stau CREDITORII. Și despre ăştia nu mai poate să zică Doru Buşcucă i-a trimis tot Băsescu!

P.S. De două zile se întâmplă ceva straniu. Ieri interviu cu Doru Buşcu în Jurnalul Naţional, azi atacuri virulente la Kamikaze și la Gâdea în emisiune și la Badea (la pachet cu lăudarea celor rămaşi la AC). Să fie oare de la apartamentul social dat de Primărie spre folosință lui Victor Ciutacu sau o fi trecut dom’ Profesor în pole-position la iminenta licitaţie pentru vânzarea mărcii Academia Caţavencu? Nu m-ar mira!

cucui.kamikazeonline.ro

Cât costă viața unui român? Dar conștiința?

Cătalin Striblea. Probabil cel mai genial ticălos pe care l-a avut RealitateaTV vreodată în echipă! Nimeni din post, dar ce zic eu “din post”… nimeni din audiovizualul românesc nu poate să te prostească în față mai bine ca Striblea! Din alb să facă negru, din contra-argument să facă argument, din muie luată – muie dată. Nimeni din toată mass-media nu poate transmite neadevăruri prin afirmații perfect adevărate cum o face el. Ăsta e har de laDumnezeu Împielițat! Pe lângă Striblea, Ciutacu și Gâdea par doi neantropi scărpinându-se de Mircea Badea lați. Cu mult înainte să se descopere flocul!

Aseară – de parcă mai era cazul! – băiatul mi-a demonstrat încă odată că e cel mai bun. La tema serii și-a popus să afle “Cât costă viața unui român?” – românul fiind regretatul Teo Peter, debitorul: SUA iar samsarul: Băsescu – reușind să conducă rezultatul către răspunsul dinainte stabilit: “Un căcat!”
Încă din debut, realizatorul a afișat pe ecran un fragment dintr-o postare de-a lui Sebastian Lăzăroiu “pe un blog” și a rugat Regia să-l sune pe fratele lui Teo Peter. Iată fragmentul “găsit” pe “un blog”:

“La insistentele presedintelui Traian Basescu, familia lui Teo Peter nu a primit despagubire jignitoarea suma de 8000 de dolari, asa cum intentionau autoritatile americane sa ii ofere, ci o suma cu mai multe zerouri (presedintele chiar i-a ironizat pe americani, spunand ca, daca sunt prea saraci, le dam noi un milion de dolari sa plateasca despagubiri familiei).”

Fratele muzicianului a criticat cu îndreptățit năduf sistemul de imunități extinse al armatei americane, dar a vorbit cu sinceritate despre eforturile autorităților române, la care s-au adaugat cele depuse de ambasadorul SUA, în vederea obținerii unei despăgubiri cât mai consistente. A confirmat de asemenea că s-a vehiculat în epocă “fabuloasa” sumă de un milion de dolari, dar a precizat că suma obținută a fost mult mai mică. Nu a exclus ipoteza apropoului bătut de Băsescu americanilor cu milionul de dolari. Dimpotrivă. Am aflat că ambasadorul Taubman îi povestise cum s-a răstit Băse la el pe tema Teo Peter (evident, Striblea n-a auzit-o p-asta). Omul a mai precizat și că suma de plecare nu a fost 8.000 ci 18.000 de dolari.

Și aici intervine geniul lui Striblea, care e el de geniu malefic! Cum a reușit el să ocolească cu grație întrebarea esențială pe care o reclama povestea. “Cât?” Asta ca nu cumva să iasă (iar) bine Băsescu și din wikilixul ăsta. Ar fi putut să o formuleze cu delicatețe (căci de de delicat, recunosc, e delicat banditu’!), măcar în termeni vag matematici astfel:

“Dacă s-a plecat de la “ridicola” propunere de 18.000, deci de la ordinul de mărime al zecilor de mii, dar nu s-a ajuns ajuns la “fabulosul” milion, atunci care afost ordinul de mărime al despăgubirii?”

N-a pus-o. Pentru că între “ridicol” și “fabulos”, dacă te joci cu un zero, riști să ajungi la sute de mii. Ceea ce ar fi fost nasol pentru discursul postului! Însă când fratele artistului a subliniat că Lăzăroiu s-a înșelat cu oferta de pornire, Striblea a mai aruncat două lopeți de vorbe goale pe deasupra, având grijă să conțină totuși sintagma “Milionul lui Lăzaroiu” după care a tras brusc concluzia irefutabilă:
“DECI LĂZĂROIU BATE CĂMPII!”

Impecabil! Afimația stă în picioare în orice instanță. Într-adevăr, poți să zici, dacă ești mai de la țară, că Lăzăroiu “bate câmpii” vizavi de suma inițială de 8.000 de dolari. Propoziția e adevărată. Și atunci ce vină mai are Cătălin Striblea dacă 99,90% din ambuscații care se uită la Realitatea au înțeles că Lăzăroiu MINTE când spune că Băsescu s-a implicat de partea familia Peter? Poate fi el acuzat că telespectatorii au tras concluzia că Băsescu se pișă pe viața unui Om? Onorată Instanță…

Ca de obicei, ilustrația cerută colegilor din Regie a făcut jumătate din treabă. După ce au rulat de o sută de ori în buclă imaginile cu descarcerarea, urmate de cele cu Teo pe targă și de cele de la cimitir, la final a apărut câteva secunde și Băsescu care, încolțit de ziariști, declara, la scurt timp după accident, că se fac eforturi pentru obținerea de despăgubiri. “Huo! Nenorocitule! Ăla zace 2 metri sub pământ și tu te duci să ceri bani! Derbedeule!” strigau aseară babele în fața plasmelor.

De-asta zic eu că e genial. Să fiu în locul lui Ghiță, sau a lu’ cui o mai fi afacerea media, mâine l-aș face pe Striblea imaginea televiziunii! I-aș mări și salariul, să ia și el măcar un sfert din cât lua Turcescu și aș schimba și sloganul canalului de știri:

“Realitatea feat. Striblea. Singura canalie de știri din România”
____________________
P.S. Și, băi, pulete! Când mai furi citate de pe “un blog”, ca să faci pe el disecții la ora ta de prostit proști și să exciți babe, spune măcar cum se numește acel blog. Că eu am investit bani din buzunar ca să stea blogul ăla pe Internet, nu tac-tu!

cucui.kamikazeonline.ro

25 Martie – Ziua Eliberării de sub Dictatura Băsescu

V-ați îmbrăcat frumos, domnilor? V-ați bărbierit, doamnelor? Așa se cade pentru Sărbătoarea de azi? Cum, ce sărbătorim?!! Ați uitat?! Astăzi este ziua în care Dan “Felix” Voiculescu, zis “Dom’ Profesor”, a promis în fața națiunii că ne scapă de Tiran Băsescu. Deocamdată e liniște la Cotroceni, dar ziua nu s-a încheiat. Până la orele 0,00 mai e timp berechet! Președintele Senatului, Mircea Geoană, ar face bine să iasă la încălzire. Niște jogging în jurul palatului prezidențial cred că i-ar prinde bine. Dacă pică Dictatorul, doar își scoate treningul luat peste costum, dacă nu pică, nu-i bai! – a făcut și el puțină mișcare.

cucui.kamikazeonline.ro

Cum au contribuit turnătorii optzeciști la Lovitura de Stat. Și după

Îmi și-nchipui ce scârbă le-o fi fost securiștilor de zeloșii lor turnători din custodie care nu mai conteneau cu sifonările și compunerile despre dușmanii orânduirii socialiste, în preajma Loviturii de Stat din decembrie ’89! Cred că deja le era frică să nu transpire, naibii, pe la Partid, pe sus de tot!

Că Ceaușescu nu o să mai prindă Crăciunul, știau și femeile de serviciu din Ministerul de Interne, încă de prin octombrie ’89. Până și eu știam. Îmi șoptise un bun prieten, viitor ginere de securist, de viitor deputat, care le turnase din damigeană unor super-barosani la un drink building conspirativ, la munte. Mulți turnători însă nu știau. Sau nu credeau.

În acel an, parcă Securitatea a fost mai generoasă cu vizele pentru tinerii făcători de opinie, trimiși peste graniță. Care în Vestul civilizat, care în Estul zguduit de reforme. Ca să scape de ei? Și asta! Dar mai degrabă pentru a lua pulsul contextului internațional prin intermediul unor ființe vii, “nevinovate”. Pentru a-și întări convingerea că Ceaușescu trebuie mătrășit. Pentru a stabili corect momentul cel mai prielnic. Și, totodată, pentru a “infesta” cercurile intelectuale din țară cu certitudini la prima mână – cum că de la Berlin și până la Moscova bate vânt de Libertate!

Una din “victimele” transformate de Securitate în agent patogen al Febrei Schimbării a fost și Ioan Groșan. Cum bine remarcă pe jumătate și scriitorul Ștefan Agopian, pe masă cu dosarul confratelui său, publicat în Romănia Literară. (Agoape, sper că tu erai la ora aia în SUA pentru emigrare, nu pentru informare!). Groșan era agent bi-polar. Îngloba ambele funcționalități. Pe de o parte le aducea securiștilor trenduri internaționale-cadou, primite suvenir de Groșan de la un angajat al Congresului American, în persoana omului de radio european liber, Emil Hurezeanu și, pe de altă parte, le făcea cinste consumatorilorilor de la restaurantul Uniunii Scriitorilor cu un rând de povești calde de la căderea Zidului. Cine nu ar fi invitat la masă un asemenea martor?!

O întrebare m-a tot măcinat în ultimii ani. Și nu doar pe mine. De ce nu au au avut curaj turnătorii să-și mărturisească turnătoriile? Mai ales când au văzut că în presă apare dosar după dosar? Nu le-a fost frică că le va bate într-o zi la ușă CNSAS-ul – “Primiți cu Deconspirarea?” – taman în apogeul carieriei literare sau politice? Nu s-au temut că dosarele lor nu au ars în gropă la Berevoiești? Și chiar dacă au ars, că nu au lăsat urme în alte dosare care au scăpat? (Revelație! – Securitatea română a inventat link-urile! Off-line.) Ba, emoții au avut, dar au tăcut chitic. Și pentru tăcerea asta nu găsesc decăt o singură explicație – fiecare a sperat în inima lui cât puricele că, într-o zi, va primi mântuitoarea propunere de reactivare, mai ales pentru cei care lucraseră cu “străinii” și, pe cale de consecință, dosarele lor vor fi trecute la fondul secret. Din rațiuni de “siguranță națională”. Unii au primt propunerea, alții nu. Unii au acceptat-o, alții nu. Unii au îngroșat rândurile SIE și SRI alții au ajuns la CNSAS.

Ioan Groșan nu aprimit propunerea reactivării deoarece n-a mai avut ce să ofere după ’90. Ghinionul lui a fost că, după Marea Operațiune Reușită din Decembrie, a tot nimerit pe-acolo pe unde erau alții mai serioși ca el.

cucui.kamikazeonline.ro

Conu’ Costache față cu Represiunea

Fără prea multă tevatură, chiar zilele trecute, Dinu Patriciu a dat cea mai cumplită lovitură totalitarismului, de când e el totalitarism postdecembrist în țara asta! Valoarea simbolică a despăgubirilor câștigate instanță, în dauna SRI, pentru ascultarea ilegală a telefoanelor omului de afaceri, echivalează nu doar cu retezarea unui cap al hidrei cripto-securiste ci are greutatea unei palme date cu piciorul tuturor “filosofenilor”, “menșevicilor aproape bolșevici” și “scroafelor suite în copac”, care au știut numai să dea din gură, fără să întreprindă nimic concret anti-dictatură. Nici înainte, și mai grav, nici după ’90!

Dinu Patriciu a obținut astfel 50.000 de euro foșnitori, reprezentând reparațiuni morale picate în sarcina instituției care l-a urmărit fără să aibe, la vremea aceea, nici cea mai mică dovadă a vinovăției sale! Mă rog, asta dacă facem abstracție de mica mangleală intelectuală din opera a doi “filosofeni” pe parte economică: James D. Gwartney și Richard L. Stroup.
Dar conu’ Costache nu se va opri aici! E hotărât să-i scuture de marafeți și pe cei care au colaborat cu organul opresiv și anume pe primii doi jucători din piața telefoniei mobile din România: Orange și Vodafone. Praxis, frate! Nu frecții intelectualiste.

Ca fost exclus dintr-o afacere de către niște nepoți de-ai lui 2 și 1/4, cam pe vremea când Securitatea îl învingea la puncte și pe Emil Constantinescu, știu exact ce prejudicii îți poate aduce spionajul electronico-economic. Ți se fură furnizorii, ți se deturnează clienții, ți se anihilează intențiile de marketing și comunicare, ți se copiază schemele orgaziționale, ți se manipulează acțiunile pe bursă. Ți se fură afacerea cu totul. Cu asta s-au ocupat serviciile românești ani de zile după Revoluție! Am simțit-o pe pielea mea! Cui vindeau informațiile furate? Tuturor celor interesați să le cumpere: concurenței, securiștilor fără imaginație, invidioșilor rău intenționați sau chiar asociaților tăi care vroiau să te tragă pe sfoară sau să te înghită cu părți sociale cu tot. Vindeau oricui dădea banul negru, numai Statului nu! Statul era bun doar să achite facturile și salariile așa-zișilor “ofițeri” angrenați – sanchi! – în lupta cu corupția.

Cu tot respectul pentru măreața izbândă a democrației în fața puterii discreționare,nu am cum să nu-mi pun totuși o problemă legată de procedurile de despăgubire: cine va plăti efectiv oalele sparte? Și când spunem “oale sparte” nu vorbim de zecile de milioane pe care sunt ferm convins că omul de afaceri Dinu Patriciu le-a pierdut – și datorită “scurgerilor”, pe de o parte și datorită șifonării imaginii cu ocazia reținereii de mai târziu (24 de ore pentru “frăgezire”), în baza ascutărilor ilegale devenite probe. Pe partea cealaltă. Cât despre milioanele de euro de la buget tocate de securiștii-cu-față-urbană pe logistică și salarizare în scopul derulării acestei mârșave operațiuni, nu are rost să mai amintim – e limpede că ne putem lua gândul!
Așadar, nu mai rămâne în discuție decât modica sumă de 50.000 de Euro, atât cât reprezintă daunele morale obținute de Dinu Patriciu la ÎCCJ. Că doar n-o să plătim tot noi, contribuabilii, pentru boacănele răposatului director SRI, Radu Timofte! Căci, am uitat să fac precizarea, ascultarile reclamate drept ilegale de către magnat s-au efectuat în perioada 2003-2004. Adică, vorba aia, în plină “maturitate” a regimului Iliescu-Năstase!

Acuma, răposat-răposat dar domnul Timofte a avut și el niște șefi la acea vreme! Șefi care nu au fost foarte atenți la abuzurile din subordinea dumnealor. Sau au fost? În fine, că o fi fost neatenție, că o fi fost hyper-atenție, hai să o numim, cu indulgență, “neglijență în serviciu”. Caz în care nu ar fi normal ca toți cei care au contribuit la îngrădirea dreptului la viață privată a cetățeanului Patriciu să contribuie acum și la bugetul pe 2011 pentru havane al fostului prim-rafinator al României? Opinez că da. Oamenii aceștia trăiesc, bine-mersi, unii dintre ei devenind între timp chiar parteneri politico-economici ai fostei lor victime. Rămâne doar să-i identificăm.

Păi, ia să vedem… După cum se știe, SRI-ul se subordona, atunci ca și acum, CSAT-ului. Și cine era șeful CSAT-ului? Ion Iliescu. Booon! Deci 5.000 de euro de la ‘nea Nelu. Procuror general? Că doar Parchetul a fost beneficiarul ascultărilor. Îl avem pe Joița Tănase până în 2003 și pe succesorul său, Ilie Botoș – 5.000 euro de căciulă. Șef la PNA, cum se numea DNA-ul pe vechi? Ion Amarie – încă 5.000. Ministrul Justiției? Rodica “Sanda” Stănoiu, urmată de Cristian Diaconescu. Cu ei s-au făcut 30.000. Șeful lor? Adrian Năstase – am strâns deja 35.000. Apoi vine seful Comisiei parlamentare de control al activității SRI, Deputatul PSD Ion Stan – pentru că nu a fost mai ferm în meciurile cu Timofte, marcă și el 5.000. Dacă dorește poate împărți paguba cu membrii comisiei. Ministrul Comunicațiilor, Dan Nica, vine și el cu 5.000 pentru că nu a tranșat problema cu companiile de telefonie. Socotiți și dumneavoastră cât s-a adunat ca să vedem dacă e mai e cineva care n-a dat.

Deși eu tare l-aș arde și pe “menșevicul” Gabriel Liiceanu pentru că a stat cu capul la cutie ori de câte ori au venit bolșevicii lui la putere. Cu toate păcatele aferente! Cică “refugiu în cultură”… Vax Albina!

cucui.kamikazeonline.ro