Când nu are de justificat averea familiei Mitrea, doamna Manivela Manuela Mitrea gândește întru binele națiunii. Zilele trecute s-a gândit că ar fi bine să ne lase de fumat. Dacă a putut soțul ei, Miron, care în prezent suge o ditamai țigare electronică, pesemne că putem și noi! Dumneaei și celorlați grijulii neinformați, preocupați de sănătatea altora, țin să le învederez câteva chestii:
1. Legi pentru protecția nefumătorilor în localurile publice avem, doar că nu prea se respectă. Despre gradul de respect al românilor față de lege, doamna Mitrea își poate face o idee conspectând chiar dosarele de urmărire penală ale soțului;
2. În Occident, interzicerea fumatului în spațiile publice închise a venit pe fondul unei accentuate tendințe de renuțare la fumat indusă de campanii de comunicare serioase. Americanii se săturaseră deja de țigările americane, pe care le fumau de la cucerirea Americii, pe când tot fumătorul român a trecut pe “american blend” abia de vreo 10 ani. Avem de recuperat;
3. Pentru occidentali, vizita la restaurant – excluzând fast-food-ul din categorie – satisface, în general, o necesitate cotidiană, în vreme ce pentru 99% din români este considerată o sărbătoare care se vrea lipsită de constrângeri. Este o vrăjeală majoră că restauratorii vestici nu au înregistrat pierderi (am văzut și cifre, n-am chef să le caut, am reținut doar că în Franța, restaurantele au pierdut în medie o oră din programul de prânz, cu implicațiile de rigoare) dar la noi, mai ales pentru localurile cu încasări de seară-noapte ar fi un dezastru. A nu se confunda marile capitale apusene cu provincia lor sau cu Bucureștiul. Acolo, puhoaielor de turiști asiatici disciplinați poți să le servești și “Merde du Chéf”, ținându-i într-un picior – vor fi fericiți oricum. Nu merg pânâ la bodegile noastre rurale, unde se va fuma din orice poziție;
4. Și acum vine bomba atomică! În capitala mondială a ipocriziei, New York, fumatul nu este interzis chiar peste tot. La două “blacuri” de Canal St, la intersecția Watts St cu 6th Ave, am dat din întîmplare peste barul “Circa Tabac”. Este un BAR în adevăratul sens al cuvântului: se beau cocktailuri, stright whiskey vechi, beri, vinoase grele, coneace fine și se fumează din oferta de peste 100 de mărci de țigarete și cigars. Se ascultă jazz, disco, hip-hop, pop, rock, câteodată chiar live. Se mănâncă senvișuri, gustări, feluri principale mai “ligh”t și desert. Prețurile sunt ca peste tot, însă dacă ții neapărat să-ți fumezi trabucele aduse de-acasă (a se citi ‘havane cubaneze’) trebuie să achiți o taxă de 5$. “Imperialiști, dar eficienți!” (“Secretul lui Bachus”) Prima fotografie mi-a făcut-o barmanul cu mișcări care trădau rutina, semn că nu eram primul uluit care îi cerea imortalizarea.
Rog talibanii să se abțină de la întrebări-argument de genul: “Dar eu ce fac dacă vreau să vin cu copilul să mănânc un “Sticky Tofee Pudding Cake?”. Pentru că altfel îi trimit acolo unde oamenii, fiind prea mici, nu au fumat niciodată!