Exilul Facebook

În dimineața aceasta am aflat că Profesorul Paul Dragoș Aligică a fost suspendat de rețeaua comunistă Facebook. Nu știu să vă dau acum mai multe detalii, le voi afla, dacă sînt, pe parcurs. Dar cred că este suficient ce a scris în ultima vreme, despre Facebook, în apărarea noastră, a celor blocați absolut mișelește.

Dacă pînă mai ieri ziceam că mor cu ei de gît (cu neisprăviții cărora li s-a dat un scop în viață, să caute postările de ani de zile ale oamenilor și să reporteze tot, absolut tot ce încalcă, chipurile, ”standardele comunității”), acum prefer să-i văd cum mor singuri. De plictiseală, eventual.

Nu am să stau la mîna ajunsă la butoane a unor neterminați și să le dau apă la moară făcîndu-i să se simtă importanți în cea mai sinistră formă de comunism, cenzura. Ar însemna să-mi recunosc o vină care nu poate exista decît în creierele minuscule ale celor care nu suportă și altă părere, iar pe a lor vor să o impună cu forța.

Așa că de acum încolo, acesta este locul în care puteți comenta orice. Puteți posta, în comentarii, fără frică, tot ce doriți. Nu sînt admise comentarii antisemite, de instigare la fapte reprobabile  și jigniri gratuite. Atît.

Acestea fiind zise, închei cu un citat din Paul Dragoș Aligică și vă aștept cu linkuri, cîntece, ”bună dimineața” și ”bună seara”, urări de zilele onomastice, poze cu animalele voastre preferate, ce vă trece prin minte și suflet. Aici sînteți, spre deosebire de acolo, liberi.

Eliminand si cenzurand tot ceea ce deviaza de la pseudo-„standardele” pseudo-„comunitatii” sale, facebook va deveni curand platforma platitudinii, mediocritatii si imbecilitatii umane – destinata marketingului economic si politic- targetat de niste cretini care prin accident biografic au ajuns la butoane, catre alti cretini care nu au avut parte de acest noroc.

(Primul amendament al Constituției SUA: The First Amendment states “Congress shall make no law respecting an establishment of religion, or prohibiting the free exercise thereof; or abridging the freedom of speech, or of the press; or the right of the people peaceably to assemble, and to petition the Government for a redress of grievances.”)

 PS: Urmează să văd cum rezolv tehnic această problemă, dar asta este treaba mea. A voastră este să vă exprimați liberi.

La multe bucurii!

Pentru această cumpănă dintre ani, la care tot omu’ civilizat nu mai stă cu ochii pe ceas, ci pe codurile de alarmă teroristă – mulțumim, conducători europeni iubiți! – mi-am stors mintea, de noaptea trecută începînd, ce să vă zic, ce să vă urez pentru anul nou. În afară de ‘fie ca..’re ce-și dorește să primească, după minte și după suflet, după cum și-a așternut și după cum i se aliniază planetele, platanele, platourile, după cum îi dă Dumnezeu sau președintele naturii, ca să fiu și eu, în sfîrșit de an măcar, corectă politic. Că-i destulă nedreptate în lume, mi se pare, de exemplu, absolut incorect politic că în anumite părți ale globului a venit deja anul nou.

Și cum mă gîndeam așa, mi-am adus aminte că, atunci cînd eram mică, la mine veneau doi moși. De Crăciun venea moșul corespunzător sărbătorii, în familie, discret, iar pe 31 decembrie mai venea unul, Moș Gerilă. Ăsta din urmă venea cu plasa, la tata la serviciu, și din tot ce-mi punea acolo, nu mă interesa și nu îl așteptam decît pentru un singur cadou. O portocală cu frunzuliță. An de an, primeam în ultima zi a anului o portocală cu frunzuliță. Un an întreg așteptam acea portocală. Mai mîncam între timp și altele, cînd ai mei mai stăteau la o coadă, cînd mai dădeau de trei ori prețul pe kilogram, dar nici măcar una nu era precum portocala cu frunzuliță. Nici una nu avea gustul, aroma, culoarea aceleia, nici una nu fusese dorită și așteptată sute de zile. Nici o alta nu avea frunzuliță.

Așa că ce vă doresc acum e să aveți parte, în anul ăsta de-a venit deja la alții, cum ziceam și cum tot nu mă împac cu ideea, de multe bucurii la fel ca cele pe care mi le aduceau mie portocalele cu frunzuliță. Și să fiți deștepți și să vi le culegeți și singuri, pentru că acum se poate.

La mulți ani!

PS: Rezumatul evenimentelor externe 2015, secțiunea Europa, acum.

În Berlin, Mohammad stă liniștit, ghemuit pe vine și scuipă pe jos printr-o gaură dintre dinți.
Dintr-o dată, apare o zână și spune:
– Sunt zâna social-liberal socialistă! Am venit la tine ca să-ți îndeplinesc trei dorințe!
– Uite ce dinți am în gură! Vreau să-i am pe toți și reparați!
Nici n-a terminat bine Mohammad să rostească aceste cuvinte, că imediat a fost promulgată legea privind tratamentul și protetica gratuite pentru străinii asistați social, și gura lui a început să strălucească albă ca zăpada, cu un zâmbet ca de Hollywood.
– Mi-e dor de cele patru neveste și cei cincisprezece copii, precum și de părinți, frați și surori, și încă de părinții, frații și surorile soțiilor mele! Vreau ca noi toți să locuim într-o vilă de lux și să avem o mulțime de bani!
Nici n-a terminat bine, că Mohammad s-a pomenit într-o vilă frumoasă! Pe masă era textul legii cu privire la reîntregirea familiei pentru străinii asistați social și multe chitanțe bancare cu informații despre beneficiile primite. Casa era complet mobilată și utilată cu aparatura electrică necesară, în conformitate cu legea privind ajutorul pentru achiziționarea de mobilier și aparate de uz casnic, acordat străiniilor asistați social.
Fericit, Mohammad aproape că nu știe ce să mai ceară zânei la ultima dorință. Și a rugat-o:
– Vreau să fiu un german adevărat și nu numai de cetățenie. Vreau să fiu blond cu ochi albaștri și ca numele meu să fie Fritz Schulz!
Înainte de a termina de spus, toate au dispărut, iar el însuși s-a pomenit iar ghemuit și scuipând pe jos, printre dinții găuriți.
– Ce s-a întâmplat? a întrebat-o el pe zână.
– Nu ți-e rușine, domnule Schulz, să cerșesti de la stat?! Trebuie să vă purtați singur de grijă! Mergeți și căutați-vă un loc de muncă!

(Foto: eskipaper.com)

Craciun fericit!

Prețuiți mai presus de orice oamenii din viața voastră. Iubiți-i, mulțumiți-le și iertați-i, dacă e cazul. Bucurați-vă de ce aveți, doriți-vă ce credeți că puteți. Miracolele și ajutorul primit sînt în grija altcuiva. Datorită căruia ați întîlnit și veți mai întîlni oameni pentru sufletul și mintea voastră. Oameni pentru o viață. Și ocaziile cu care să vă împliniți visurile.

Ridicați-vă privirile spre cer în această noapte de Crăciun. Va fi lună nouă, în 25 decembrie, cum nu a mai fost din 1977 și cum nu va mai fi pînă în 2034.

Iar acum Paul Dragoș Aligică, pentru cititorii de pe Facebook și nu numai:

Dragi Prieteni,

In mod normal, scriu notele mele pe facebook in mici pauze ale zilei de lucru sau in scurtele momente inainte sau dupa ziua de lucru de la universitate sau de pe unde ma mai duc sarcinile zilei si momentului. Nu am niciodata timpul – si ar fi si deplasat- sa multumesc de fiecare data atentiei si curtoaziei cu care urmariti postarile mele, sa spun ca apreciez sincer comentariile dumneavoastra si ca sunt recunoscator pentru faptul ca le faceti sa aiba distributia si relativa influenta pe care o au in dezbaterea publica din tara, in ciuda faptului ca sunt niste simple note si insemnari informale, cvasi-jurnaliere, cvasi-private ale unui autor excentric evolutiilor si centrelor de decizie sau mediatice de la Bucuresti.

Profit acum insa de faptul ca ne aflam in ajunul sarbatorilor si in apropierea noului an, de faptul ca am ceva timp la dispozitie (petrec anul acesta sarbatorile in tara, cu mama) ca sa va multumesc si sa imi exprim aprecierea si gratitudinea in cel mai sincer mod. Sunt onorat sa am cititori ca dumneavoastra in acest experiment colectiv pe care l-am incercat impreuna aici, de cativa ani buni acum, profitand de noile mijloace tehnice la dispozitia noastra, in afara circuitelor mediatice oficiale.

In acelasi timp, vreau sa imi cer scuze pentru faptul ca de cele mai multe ori nu pot reactiona sau confirma nenumaratele postari ce imi apar pe fluxul personal de la dumneacvoastra. Uneori – si mai grav – sunt incapabil sa tin randul mesajelor private personalizate. Problema nu e una de vointa sau atitudine. E una pur tehnica. Cu 5000 de prieteni – o buna parte foarte activi, multi dintre ei formatori de opinie sau oameni de mass media – fluxul meu se schimba de la secunda la secunda, fie si daca doar 10% dintre ei se hotarasc sa posteze o singura data la cateva ore. Este tehnic imposibil sa ii fac fata, cu atat mai mult cu cat prezenta mea pe Facebook este sporadica. Deci: mii de scuze post factum dar si in anticipare.

Ca sa inchei: profit de ocazia aceasta pentru a va multumi si pentru a spune inca odata ca sunt sincer onorat sa am cititori ca dumneavoastra.

Sarbatori Fericite!”

Fiți fericiți! Din partea tuturor celor care înseamnă și contează pentru Blogary, Crăciun fericit!

nasterea domnului

(Foto: instagram.com/book_historia)

Blogary, ce va fi

În privința Blogary, vă pot promite un lucru și vă solicit altul.

Vă promit că nu mă voi înscrie în nici un partid politic, țin prea mult la independența cuvîntului meu și nu pot scrie sau vorbi după punctaj, nu pot promova pe cineva sau ceva decît dacă eu cred că e varianta (cea mai) bună, la momentul respectiv.

Ce vă cer este să nu dați like/share/favorite/retweet – pe rețelele de socializare – fără să citiți ce scriu, distribui sau promovez. În primul rînd mă interesează să înțeleagă lumea ce spun, apoi și numai apoi să-și exprime aprobarea.

Altfel, nu scriu mult, nu fac din politică literatură (nici nu mă pricep la așa ceva), nu-mi place pînă la a nu suporta redundanța și, nu în ultimul rînd, nu am pretenții de infailibilitate. Asta nu înseamnă că nu-mi voi susține punctele de vedere ferm, cu argumente, documentat.

Dacă vor fi de spus lucruri incomode, o voi face, ca și pînă acum, fără ezitare. Nu cred în izolarea în grupuri mici, în care să fim toți de acord, în care să ne simțim confortabil, dar să ne rupem, în felul acesta, de realitate. Nu ne-am face nici un bine, dimpotrivă, numai rău. Cred în dezbatere, în discurs viu, țintit, coerent, aplicat, cu umor cînd este cazul. Pentru că, între noi fie vorba, politica fără umor nu e ușor de suportat, dacă nu cumva chiar imposibil.

Cred – nu, țin în mod deosebit – să privim oamenii politici fără dragoste și fără ură, ci cu relaxare și simț critic. Nu ne sînt rude, nu i-am luat acasă cu acte, sînt în slujba noastră, votați – în termeni de resurse umane, angajați – și plătiți din bani publici. Au de răspuns în fața noastră în situațiile în care nu-și respectă fișa funcției în care se află, aleși fiind de către noi.

Sînt un om de dreapta – ale cărei valori și principii le voi promova și susține – moderat optimist. Caut întotdeauna partea bună din tot răul care ne înconjoară, fără exaltări și speranțe deșarte. Iar răul acesta, acum, ne cam strînge deja. Sîntem nu numai la începutul uneia din cele mai dificile situații de după cel de-al Doilea Război Mondial, dar garniturile actuale de lideri, atît cea internă, cît și cele internaționale, sînt cele mai slabe de atunci încoace.

Nu cred că poporul e prost – nu sîntem nici mai buni, nici mai răi decît alții, și aici presimt discuții serioase, alte caracteristici, dobîndite în timp și context istoric ne diferențiază, și asta este firesc – cred că este incorect informat, ori mai bine zis dezinformat și, din multe puncte de vedere, needucat. Stare în care așa s-a dorit să se afle, întru accederea cu ușurință la putere a ceea ce, pînă în momentul de față, cu mici excepții, s-a constituit și se constituie într-un oligopol politic.

Am idei și proiecte de diversificare a conținutului platformei care, în măsura posibilului, vor fi puse în practică.

În rest, e de muncă.

Găsiți pagina Facebook a Blogary aici.

PS: Am spus cu aproape două săptămîni în urmă I’ll be back, motive obiective m-au împiedicat să o fac. În cîteva zile chiar voi fi aici așa cum am promis, în mod constant.

PPS: Mă mai găsiți și pe Bestiar (puiul de Blogary) unde am mai scris, începînd din iunie 2010, și unde se află o arhivă pe care, dacă doriți, o puteți răsfoi.

I’ll be back

Soon. De fapt, n-am plecat de aici niciodată. Aici, full time job-ul de acum înainte.

Am nevoie de cîteva zile – o săptămînă, cel mult – de pus la punct unele lucruri și în care, printre altele, să adun subiectele abordate în ultima vreme pe Facebook, diferențiat pe interne și externe. După care – poate chiar concomitent, sper eu, dar nu pot  promite – se va intra în ritmul zilnic al postărilor, care ulterior publicării, de acum înainte, vor apărea pe rețelele de socializare.

Modificările ce vor rămîne de făcut, atît cele de format cît și cele tehnice, se vor face pe parcurs.

Revin cu detalii, dacă va mai fi cazul, sau direct cu motoarele turate.

Astăzi, de notat, a mai crăpat un drac. Excesiv fardat, în viață. A poluat destul un spațiu public și așa confuz, în balans încă, la aproape 26 de ani de la căderea regimului comunist, între trecut și viitor. Un trecut din care, cu cît ne îndepărtăm, există pericolul să se uite cele mai odioase fapte, persoane și momente, și un viitor mai incert ca niciodată, avînd în vedere contextul internațional, mai confuz chiar decît trecutul, plutind de la zi la zi într-o derivă aparent numai incredibilă, în fapt cauzată de intersectarea absolut nefericită a unor oameni cu putere de decizie cu evenimente majore, o derivă care, în eventualitatea în care continuă, nu va putea avea, pe termen mediu și lung, decît consecințe dezastruoase.

Avem nevoie, așadar, de rememorări, de clarificări și de poziții ferme. Avem nevoie, poate mai mult ca oricînd în istoria foarte recentă, de recursul permanent la principii și valori, singurele care ne pot ține la suprafața potopului socialist care inundă, mascat sau pe față, din ce în ce mai multe teritorii, atît geografice cît și ideologice. Un potop care sapă sistematic la temelia civilizației de care ne bucurăm azi. Sau de care ne-am bucurat pînă ieri, aș putea zice, dar nu sînt pesimistă de felul meu.

Asta veți găsi aici, fie că va fi vorba de editoriale sau scurte comentarii ale evenimentelor de zi cu zi.

Aici mă veți găsi, aici vă aștept.

PS: Mai există o secțiune Blogary, Bestiarul, apărut în iunie 2010, unde puteți găsi o arhivă interesantă. Și pe care nu l-am abandonat, dimpotrivă, în măsura timpului avut la dispoziție, îl voi continua.

Premisele politicii romanesti in 2013-2016

  1. Niciun partid nu poate guverna singur. Vom avea doar coaliții de partide și/sau alianțe.
  2. În opoziție unica miză e un locșor călduț și comod în următorul deceniu (sau următoarele decenii) de secetă politică de funcții, finanțări, mașină la scară și raapps. Fie că vorbim de politicieni, intelectuali reformiști, justițiari, oengiști, jurnaliști, trepăduși sau băgători de seamă.
  3. Băsescu ar face orice pentru Udrea. Orice.
  4. Ponta e de departe cel mai popular și mai puternic politician român.

Cu alte cuvinte, Ponta se vrea Împăratul care n-a reușit să fie Năstase și a reușit să fie Băsescu, însă are nevoie disperată de aliați, în timp ce opoziția se salvează individual, pe persoană fizică (sau juridică, dacă ginerele are firmă), iar Băsescu speră că Udrea va fi liderul opoziției și al dreptei.

Cam aici sîntem. Ponta președinte, toți intelectualii reformiști în exil la Strasbourg la o cafeluță și-un locșor călduț, Udrea liderul opoziției și al dreptei.

Rocada Basescu-Boc

O candidatură la prezidențiale a lui Emil Boc sau a Elenei Udrea transformă campania electorală într-o discuție pro și contra rocadei Putin-Medvedev. O astfel de candidatură va fi considerată doar o modalitate prin care Traian Băsescu fentează Constituția și cîștigă, de facto, al treilea mandat prezidențial. Presupun că nici Occidentul nu va fi din cale afară de entuziast.

Atît Emil Boc cît și Elena Udrea sînt percepuți drept apropiați fără autonomie ai lui Băsescu. O victorie prezidențială  a unuia dintre cei doi va fi echivalentă cu rămînerea lui Băsescu la putere. În jur de 15% dintre alegători s-ar putea să fie încîntați, însă nu același lucru îl putem spune despre ceilalți 85%.

Dacă, prin absurd, candidatul Boc/Udrea va trece de primul tur, în turul II se va repeta referendumul din vara lui 2012, poate la un scor atenuat. Însă principala temă a turului II va fi Băsescu și încercarea sa de a fenta, pe model Putin, Constituția și de a se eterniza la putere. Cu un asemenea discurs, reprezentantul lui Băsescu la prezidențiale, fie el Boc sau Udrea, va fi complet desființat (la Udrea nici nu e nevoie de cine știe ce efort). Nu se va discuta decît despre nimic altceva.

Dintre toți apropiații lui Băsescu, doar cei doi sînt atît de apropiați și considerați fără autonomie politică, încît să fie percepuți drept paravane pentru rămînerea lui Băsescu în fruntea țării.

Ca să nu mai spunem că deja un consilier prezidențial a vorbit despre candidatura viitoare a lui Băsescu la funcția de prim ministru. Astfel, am avea rocada Băsescu – Boc, identică cu rocada Putin – Medvedev și care, prin imaginea unui Boc controlat total de Băsescu, imagine veche și adînc întipărită în mințile oamenilor, se pliază perfect pe acuzațiile adversarilor.

Un candidat al ”dreptei” nu trebuie să se dezică de Băsescu, însă nici nu se poate numi Boc sau Udrea, fără a transforma alegerile prezidențiale într-un război împotriva dictaturii lui Băsescu. Nici măcar Occidentul nu va avea ce zice, scenariul seamănă prea mult cu rocada Putin – Medvedev. În condițiile în care Boc a declarat că nu vrea să candideze și nu s-a înscris în cursa internă pentru candidatură, o acceptare a candidaturii va fi interpretată ca o cedare la insistențele lui Băsescu. ”Omul a vrut să-și vadă de primărie la Cluj, că d-aia a și candidat, dar nu putea să-și refuze șeful, pe Băsescu, care vrea neapărat să rămînă la Cotroceni în continuare. ”

”Boc n-a fost în stare acum să-l refuze pe Băsescu, cu atît mai puțin va fi atunci cînd va ajunge la Cotroceni. Omul ăsta nu poate să-i zică nu lui Băsescu iar cînd va ajunge la Cotroceni va face ca și pînă acum, tot ce îi zice Băsescu. Așa că Băsescu va fi în continuare președinte, pentru al treilea mandat, în totalul dispreț al Constituției.” Nu sună deloc rău, nu? Cel puțin pentru contracandidații lui Boc.

Sînt convins că și alegătorii moderați, fără crize de isterie la adresa lui Boc și Băsescu, vor privi cu suspiciune și chiar dispreț o asemenea rocadă. Iar o posibilă ”luptă a reprezentantului dreptei împotriva stîngii” se va transforma într-o luptă a reprezentantului tuturor împotriva lui Băsescu. Boc nu numai că nu va reuși să ralieze toată dreapta în spatele său, dar va reuși să ralieze tot spectrul politic împotriva sa.  Cu tot cu moderați. Lipsa de măsură și de limită enervează. Așa a pierdut Iliescu în 1996, așa a pierdut Năstase în 2004 și Geoană în 2009.

PS. Varianta rocadei Băsescu – Boc e marea strategie din umbră.