Impozit pe taxa de prostie

„Te uiti și câștigi” le promitea sloganul unei televiziuni celor obișnuiți să-și piardă timpul fără rost în fața tubului catodic. Impecabil! Din punct de vedere marketing. Un enunț fără clauze mulat pe un ideal uman: să-ți câștigi existența făcând ce îți place. Orice bun comunicator știe că în fiecare limbă de pe Pământ există câteva cuvinte magice, pe care, dacă știi cum să le folosești, vorba lui Ted Nicolas, te fac bogat! Vezi cazul A. Sârbu. Unul dintre aceste „power words” este „caștigi”. CÂȘTIG. Sunt agenții care învârt bugete de milioane de euro (ale clienților) și habar nu au de valențele – și potențele! – acestui cuvânt. Așa cum există și o regie – culmea! – de stat care îl folosește abuziv de ani de zile fără ca Oficiul de Protecție a Consumatorilor să se sesizeze. Loteria Română (la mișto și „S.A.”). De pe cartoanele de ambalaj din gemul agențiilor, scrise cu pixul, îngroșat și până în site-ul oficial nu o să vedeți decât „Câștig: eN milioarde lei”, „Valoare Câștig”, „Fond Total de Câștiguri” etc. Mass media, normal, că trebuie să câștige și dânsa ceva de pe urma cifrelor gogonate, le ține isonul manglitorilor: „Nici azi, în urma extragerii 6 din 49, nu a câștigat nimeni cele 9 milioane de euro puse în joc bla, bla, bla…” Vă întrebați unde e mangleala?! Păi exact la… „câștig”.

Loto

Pe vremea când unii redactori de la Cațavencu încă mai visam să devenim milionari la 6 din 49 (spre deosebire de alții), venindu-mi mie rândul să duc declarațiile de impozit pe prostie biletele la agenție, am avut curiozitatea să o întreb pe vânzătorea de iluzii cât este impozitul dacă aș țmpușca eu cele 4 milioane de dolari de la categoria I. „Douășcinci la suta!” mi-a răspuns. Am fost de-a dreptul indignat! Adică cum? Să îi dau un milion lui Ciumara? Sau lui Tănăsescu? Sau lu cui o fi fost ministru de finanțe la vremea aia!? Asta era strigător la cer! Mă și vedeam cu o gaură de un milion de dolari! Rupt de la gura copilașilor mei…

Băi fraților! Atâta timp cât statul îmi ia 25% din ce îmi dă… statul, „câștigul” nu este nici pe departe cel enunțat cu surle și trâmbițe. Cele 10 milioane scrise cu pixul, îngroșat, în geamul agențiilor sunt, de fapt, 7,5. Statistic, dacă Loteria ar scrie pe bune cu câți bani pleacă acasă „fericitul care a ghicit toate cele 6 numere extrase” cu siguranță că ar pierde câteva zeci/sute de mii de guțani care joacă numai când în barletă s-au adunat sume babane. Statul ar pierde pe an miliarde! Lei noi! Pai, dacă câștigul este 7,5 milioane, eventual, cele 10 milioane de euro s-ar numi – cel mult! – „premiu”. Ca să nu-i zic „venit”. Venit impozabil. Căci și „premiu” e mult spus atâta timp cât e oferit și impozitat automat, „la sursă”. Adica de stat. Dar dacă este vorba de stat, reclama mincinoasă sau minciuna prin omisiune nu se pune. Că este minciună etatizată! Că doar OPC-ul – tot de stat si el – nu te apără de stat, ci te apără de capitaliștii veroși care îți bagă pe gât toate chinezăriile lor cu „defecte ascunse” și „care pun în pericol sănătatea omului” și de micii cârciumarilor oneroși, prezentând „vizibile modificări organoleptice” . (Ah, unde ești tu Vârgolici, doamnă!)

Nu mai are rost să amintim că doar o fracție din banii jucați ajung în fondul de premiere, pe o formulă de dânșii inventată. Și numai de dânșii știută! Deci grosul l-a luat deja tot… statul.

Deci concret, cât îi dau lu’ Sebi Vlădescu dacă iau duminică PREMIUL de 38.966.170,92 (plus ce se mai joaca)? Cââât?!!! 9.741.542?!!! Mă f*t, nu joc!

P.S. Nu sunt împotriva impozitării veniturilor din jocurile de noroc, sunt pentru schimbarea terminologiei ăi pentru inscripționarea la vedere a unor avertismente de genul celor de pe pachetele de țigări: „Atenție! Ghicirea celor 6 numere atrage dupa sine impozitarea cu 25%” sau „Completarea unui bilet la 6/49 poate crea dependență. Nu te apuca!” sau „Ai 1:13,5 milioane șanse să câștigi potul cel mare. Mai bine sparge o bancă! Ai șanse mai mari să nu fii prins…”

Poveste națională de Crăciun

De pe: Jurnalul Soacrei Mici

poveste de craciunToată lumea umblă după poveşti în prag de Crăciun. Francezii beau şampanie şi rânjesc cu resturi de foie gras printre dinţi privind filmul tradiţional Moş Crăciun e un gunoi. Ruşii beau votkă şi zacuzesc cu icre stacogii ascultând cântecele din S leohkim parom… Oare ce film tradiţional ar dori să privească Chişinăul?

Crăciunul e perioada în care până şi eu îmi permit să mă relaxez oleacă de cinismul meu. Se întâmplă ca filmele cu fulgi, cântece de iubire să-mi dezmorţească fantezia, melancolia şi visările dulci. Mă rog, o fost şi Soacra mică fată mare. De vreo doi ani încoace însă am prins o notă falsă în visările mele. Parcă nu mi se pare firesc ca să-mi fie stârnite de filme în limbi străine, cu umor străin, cu chipuri străine, cu iubiri străine. Parcă îmi pare rău că fluviile de visare izvorăsc de pe meleaguri străine. Oare să nu inspire şi Moldova poveşti frumoase de dragoste? Lasă să fie închipuite (dar nu de doi bănuţi), cu ninsoare, cu magie, numai bune de aşternut într-un scenariu, de filmat şi de servit la masa de sărbătoare la o televiziune cu acoperire naţională. Lasă lumea să viseze, să lase chileala, politica şi sfada la o parte. Măcar pentru o noapte. Una pe an. În care să se simtă mai omenoşi, mai sensibili şi mai … tineri. Numai buni de iubit cu patimă.

“Femeie, dar la buget te-ai gândit?” mi-ar reproşa unii. Vă răspund sincer, îmi imaginez cu greu un film mai law cost decât S leohkim parom… Să mă contrazică specialiştii, dacă e cazul. Lămuriţi-mă şi pe mine cât de greu e să găseşti un apartament şi un cuplu cu o chitară, două-trei zile de ninsoare de la o fereastră de la Ciocana sau Râșcani, un restaurant sau o sală în gară. Altă treabă e momentul tehnic. Aici nu mă pricep, dar zău că nu-mi vine a crede că e de milioane. Că nici la Oscar nu ne-om înghesui să-l propunem. Mult mai greu e să găseşti intrigă frumoasă şi actori pe potrivă.

Mai departe, probabil că mă bag într-o utopie curată ca neaua de pe acoperişul Primăriei, dar hai lăsaţi-mă să duc fantasmul până la capăt.     …citeste continuarea

Neobişnuita apariţie (post-mortem) a domnului P.

De pe: Push the Button

Of, tocmai când credeam această afacere încheiată, primesc un telefon de la prietenul meu Iulian care îmi atrage atenţia că au apărut noi indicii în cazul misterioasei morţi a domnului P.

Iau frumos maşina 34 până la Monumentul Eroilor Nehotărâţi, bodogănind printre dinţi nefericita inspiraţie de a lăsa câteva numere de telefon ici, colo, în timpul îndelungatei anchete. La început, eram extrem de încântat de dificultatea cazului; cu timpul aveam să ating stări vecine cu depresia din cauza misterelor care veneau unul după celălalt, aşa cum fac autobuzele 34 noapte de noapte, în jurul orei 23.50, când zumzăie obosite pe străduţele din preajma garajului central al Transportului Public Ireveresibil.

Sar din autobuz cu câţiva metri mai repede de a ajunge autobuzul în staţie, profitând de aglomeraţia în care s-a blocat enorma maşinărie – autobuzele mereu mi s-au părut nişte cutii enorme de metal care transportă condamnaţi: unii la serviciu, alţii la diverse treburi, mereu prea aceleaşi, mereu neschimbate. Vânzătoarea de covrigi mă recunoaşte: cu o scuturare a capului îi dau de înţeles că nu mă voi apropia de tejghea azi, aşa cum făceam în fiecare dimineaţă când mergeam la Comisariat. Vremurile acelea sunt duse.

Trec prin uşa batantă a instituţiei, remarcând că [… citește în continuare]

Titu Maiorescu: Beţia de cuvinte

De pe: Politeía

Fragment din articolul publicat de Titu Maiorescu “Beţia de cuvinte în Revista Contimporană” 1873.

Darwin ne spune că multe soiuri de maimuţe au aplecare spre băutura ceaiului, a cafelei şi a spirtuoaselor; „ele sunt în stare, zice el, să fumeze şi tutun cu multă plăcere, precum însumi am văzut. Brehm povesteşte că locuitorii din Africa de miazănoapte prind pavianii cei sălbatici punându-le la locurile unde se adună vase pline cu bere, de care se îmbată. El a văzut mai multe maimuţe în această stare şi ne dă o descriere foarte hazlie despre purtarea lor şi despre grimasele ciudate ce le făceau. A doua zi erau foarte rău dispuse şi mahmure, de durere îşi ţineau capul cu amândouă mâinile şi înfăţişau o privire din cele mai duioase. Dacă li se oferea bere sau vin, se depărtau cu dezgust, dar le plăcea mult zama de lămâie. O maimuţă americană, un ateles, după ce se îmbătase o dată cu rachiu, n-a mai vrut să-l mai bea şi a fost, prin urmare, mai cuminte decât mulţi oameni“ (Ch. Darwin, Descendenţa omului şi selecţiunea sexuală, I, 1).

Va să zică plăcerea noastră pentru ameţeala artificială, produsă prin plante şi preparatele lor, este întemeiată pe o predispoziţie strămoşească, comună nouă cu celelalte rudenii de aproape, cu maimuţele de exemplu, din al căror neam ne coborâm.

Nu ne vom mira dar de lăţirea cea mare a acelui obicei şi de feluritele mijloace pentru mulţumirea lui. Cânepa, macul, viţa de vie, tutunul etc., etc. sunt producte ale naturii cu care omul îşi nutreşte pasiunea lui pentru ameţeală.

Există însă un fel de beţie deosebită între toate prin mijlocul cel extraordinar al producerii ei, care se arată a fi privilegiul exclusiv al omului, în ciuda celorlalte animale: este beţia de cuvinte.

Cuvântul, ca şi alte mijloace de beţie, e, pănă la un grad oarecare, … citește mai departe

O țară de directori

Interventie telefonica pe Realitatatea FM. Citez din memorie pe un nene extrem de suparat. Aproape ca urla in telefon:

“Dom’le, pe Șoseaua Chitilei nu s-a făcut nimic! De azi-dimineață se plimbă două utilaje absolut degeaba. Nu au reușit sa elibereze decat patru din cele sase benzi de carosabil. Toată zăpada este aruncată, gramadă, pe banda unu și pe acostament. Asta nu e eficiență! Se lucrează făra nici un fel de  randament!… Fără cap… Consumăm motorina degeaba!… Cine e primar la Sectorul 1? Aaa, Chiliman! Păi, sigur, incompetența se manifestă la toate nivelurile! De la primar până la șofer! De la 6 urmăresc situația pe geam, că sunt agent la o firmă de pază…”

FelixNicu

(cadru dintr-un slide-show de Nicu Coșniceru)

P.S. Ce scăpări mai are și democrația asta! Orice pulete paznic de magazie (al nostru cu ceva școală profesională, după exprimare, printre primii disponibilizați de la întreprinderea de montat moțuri la bască) are dreptul și i se oferă posibilitatea să critice – pe un canal public! – de  la șofer de basculantă, până la primar, președinte de țară, scut anti-rachetă! Fac pariu că pândarul din Chitila nu a pus mâna pe lopată! Nu e în fișa postului…

Despre hipsteri si dileme

Bunicuţo, ce sunt ăia hipsters şi ce-are toată lumea cu ei?

Varianta unu. Hipsters? Parcă erau nişte chiloţi de damă, verişori primari cu boxerii, dar mai generoşi cu perspectiva asupra părţilor inferioare dorsal – bucălate.
Varianta doi de răspuns. Nişte forme de viaţă umanoide?
Cred că am văzut unul, într-o cafenea mai artistico-bântuită de nişte laptopuri albe sau argintii, agăţate de nişte inşi care se făceau că lucrau. Avea nenea converşi, blugi slim, eşarfă franjurată, ochelari de vedere cu ramă pătrată, de culoare închisă şi o pulărie, pardon, pălărie gri pe căpăţână. Vorbea cam tare la mobil despre nişte layout-uri şi părea complet asexuat. Dar nu avea vestuţă! Trebuie reclamat la Oficiul Uniformelor Hipstereşti. Bicicleta era afară, în grajdul de biţicluri.
Sunt hipstării conformişti în non-conformismul lor? Gândesc cu capul lor sau cu al vecinilor de masă? Habar n-am. Nu este o faună din zona mea de acoperire. Nu am schimbat mai mult de trei cuvinte cu vreun hipstăraş  cu atestat. Dar mă aştept şi la surprize plăcute, n-or fi toţi o apă şi un pământ.
Într-adevăr, eşarfele acelea supradimensionate, puse pe nişte inşi categoria pană, sunt de tot râsul. Nu-ţi prea vine să iei în serios un asemenea specimen. Şi apoi, pe vremea mea, la bărbaţi nu prea le era frig la gât, ce naiba, s-a produs o mutaţie genetică aşa repede?
Totuşi, acel cearşaf gât-legău se poate transforma într-un obiect multifuncţional şi o, atât de practic: pampers, la nevoie; ajutor la aterizare, când confunzi balconul de la etajul doi cu un mise en abîme [aici am vrut să spun trompe l’oeil, dar văd că nu sesiză nimeni incongruenţa]; hamac pentru pisică; pod textil peste vreo băltoacă inoportunantă, ieşită în calea condurilor peep toe ai domniţei din dotare (aici exagerez, cine ar mai face aşa ceva? cineva foarte high? poate Ludacris?).
Echivalentul femeiesc, hipsteriţa, e mai cameleonică şi mai greu de depiz, pardon iarăşi, de depistat. O fustă gogoşar, nişte ştrampi culoraţi, un layering diform? Nu mă pricep. Shopping-ul NU este pasiunea mea. Daţi-mi un tricou negru şi o pereche de blugi şi o să răstorn Universul, în toate cele patru anotimpuri, vivaldiene au ba.

Moment hipsterizant, într-un singur act
Hipsterind cuminte, vinerea se târâia mai uşor pentru hipsterelul nostru. Comme d’habitude, hipsteriţa de serviciu vorbea hipstereasca, asimetricele-i şuviţe tresăltând pe anumite finaluri de frază, acele finaluri cu subînţeles care îl făceau pe Icsulescu Hipstăroi să spere la un weekend pas du tout hipsteresc, mais très vizuinesc. Dar hipstericuţa se răzgândi cât ai zice particule elementare şi începu să turuie citate houellebecquiene, renunţând la acele finaluri de frază atââât de promiţătoare, până ce hipstăraşului nostru (al vostru, al nostru, ce mai contează) i se blegi de tot şi se hotârî să devină gay. Măcar până vinerea viitoare, de la care spera o hipstereală mai cu spor. The End.
Referinţe hipsterografice.

Acestea fiind spuse, vă prezentăm desenul dilematic al zilei din House-o-politan, revista gospodinelor perfecte.
Întrebarea din bulă, oare ce ar fi ales Marlon Brando, poate fi uşor înlocuită.Cucoana putea să se gândească la o mulţime de alte lucruri. De ce nu se vinde vaselină la supermarket? Cuvântul tartinabil este inclus în DEX?  E normal să nu existe unt cu 0% grăsime? Here we go…

P.S. Ei comedie, m-a luat exerciţiul stilistic pe dinainte şi am reuşit să ironizez o categorie despre care nu ştiu nimic, deci am fost superficială. Dacă o să am ocazia să cercetez problema, aş prefera să mă aştepte surprizele plăcute pe care singură mi le-am promis. Până atunci, mea culpa, acesta este un pamflet şi … (ştiţi voi continuarea). Dar eşarfa aia pătrăţos – gigantică tot o monstruozitate estetică rămâne, în această privinţă îmi foarte menţin punctul de vedere.
P.P.S. Şi nici cu Houellebecq nu am nimic, e doar etapă revolută din lecturile mele.

Interesele Rusiei in Romania si secretomania lui Geoana

Articol de: Bleen

Interesele Rusiei în România şi secretomania lui Geoană

Ce interese are Rusia în România? Preluarea puterii economice cu ajutorul politicului şi apoi influenţarea politicului cu ajutorul economicului. Preluarea resurselor energetice şi transformarea României într-un stat complet dependent de energia importată din Rusia. Nu mai sîntem în 1992 sau 1995, cînd aveam un preşedinte rusofil dar nu prea mai aveam Rusie. Acum avem Rusie, şi încă una foarte puternică. Şi nu ne mai trebuie decît un preşedinte rusofil.

Şi încă ceva: România e membră UE. Rusia are nevoie de cît mai multă influenţă politică şi economică în interiorul UE.

Să presupunem că Hrebenciuc împreună cu un fost ofiţer al serviciilor secrete ruse (GRU, în speţă), actualmente reprezentant al unei firme ruseşti din domeniul energetic ce activează în România i-au aranjat lui Geoană o întîlnire secretă cu un consilier al lui Medvedeev. Şi să zicem că în firma respectivă e implicat însuşi statul rus.

Deci, ce ar putea primi de la ruşi şi ce le-ar putea oferi un candidat la preşedinţie cu şanse reale de a deveni preşedinte?

Dacă Geoană a vrut să ajute diplomaţia românească, să facă lobby pentru bunăstarea şi liniştea României, să ne împace cu marele şi blîndul vecin de la Răsărit, de ce a ţinut secretă vizita? Nu era lucru de fală să arate că, odată cu venirea lui la preşedinţie, România va ieşi din mult clamata (de către PSD-PNL) izolare? Era o notă bună pentru imaginea lui de prezidenţiabil, un atu în lupta electorală: „Iată Geoană ne scoate din izolare, ne ieftineşte gazul, ne împacă cu ruşii, ne aduce tezaurul, ne aduce liniştea, pensia şi medicamentele” De ce şi-a privat echipa de campanie de un asemenea atu, ţinînd secretă întîlnirea (nu ştia aproape nimeni în PSD, nici chiar Diaconescu, deşi a fost pus să declare că ştia)? Să facă Geoană filantropisme pe furiş? De ce atîta secretomanie cînd faci fapte bune şi cînd îţi pui la treabă cel mai puternic atu: imaginea de diplomat cu experienţă?

Continue reading

Erorile mandatului Basescu

1. Reformarea ratata a PD: Dupa aducerea lui Boc la presedintia partidului  Basescu n-a facut nimic pentru a indeparta din partid vechea garda a “partidului-club-de-afaceri”, cu cei doi exponenti principali, Videanu si Berceanu. Asa cum spuneam in alt post, cei care sint in politica doar pentru cresterea afacerilor proprii sint si vor fi principalul obstacol […]

Continue reading

Nevoia de leadership

Am fost recent prin țară. E haos, circ și derivă. Mi se pare foarte periculos. Mai toți oamenii cu care m-am întâlnit au probleme serioase, criza se adâncește, e nevoie de coeziune și de acțiune. Avem în schimb dispute politice și paralizie. Nivelul de iresponsabilitate politică a atins cote de neimaginat și a devenit chiar […]

Continue reading