‘Adevaratele’ doctrine. Ce vor oamenii acestia?

Suntem persecutati regulat – aici si aiurea – de entuziastii adevaratului conservatorism, adevaratei drepte, adevaratului liberalism, adevaratului nationalism si ai altor doctrine politice cu calificativ atletic, pure si fara adaosuri. Si trage tare iar cu adevarata dreapta, iara si iara povestile cu doctrinele de import, care fac si dreg si cu traditia romaneasca si cu fondul romanesc si cu specificitatea nationala etc etc etc… Decenii de experienta ne invata ca cea mai buna abordare e sa nu ii bagi in seama. Le trece. Apoi le vine iar. Iar le trece. Iar le vine…

Nu am putut vreodata intelege si nu inteleg ce vor oamenii astia, desi avem cea mai mare deschidere si cele mai bune intentii: Emotiile hormonale ce-i mana, clare. Dar in plan intelectual-practic habar nu am ce vor. Ce spun si propun ei in mod concret: (a) doctrinar si (b) ca design institutional?! Ii asculti si ii asculti, cum isi tot fac vant si tot isi iau avant si astepti sa sara odata si odata, sa vina si cu ceva concret dupa aceste lungi introduceri, sa spuna si ceva la obiect dupa atatea prolegomene… si … nimic. Te uiti la ei: asa. Bun. Si?!

Si nimic. Nu exista nimeni in universul asta care sa poata spune ce vor tinerii astia. O lunga introducere la ceva ce nu mai vine niciodata. In ce consta acel „specific national” politic-doctrinar, ce vor oamenii astia si ce au cu ideile institutionale si doctrinele stiintei politice moderne, occidentale?! Poate cineva sa articuleze? Sunt actiunea colectiva si agregarea preferintelor, identificate de doctrinele si stiintele politice clasice, occidentale ca centrale oricarei idei de ordine politica constituita, sunt ele inexistente, inoperante, diferite la noi?! Sunt principiile agregarii preferintelor prin mecanisme de vot si e algebra sistemelor de vot comparative – oricare ar fi ele – diferite in Romania?

Este teorema juriului a lui Condorcet sau paradoxul agregarii a lui Arrow sau teorema votului median sau mecanismele public choice ale logicii grupurilor de interese, irelevante la romani?! Sunt principiile de design constitutional sau de administrare publica – care, in mod normal sunt extensia tratarii problemelor de mai sus in plan institutiona l- cumva unice la romani si cer o abordare unica? Este logica insitutionala diferita la noi? Cum? Ce vor oamenii astia?!

Respectarea „traditiei”. Ce traditie?! Ce doctrina romaneasca avem noi in sistemele de guvernanta si n-am aflat inca? Tot, dar absolut tot ce a fost produs aici de sute de ani in materie de gandire politica si design constitutional- institutional e derivativ din idei si doctrine occidentale. Nu exista nimic, dar nimic, care sa poata fi identificat ca ceva specific romanesc care sa poata fi relevant, functional, operativ pentru constituirea si organizarea politica si economica a unei societati moderne in secolul 21. Ceva care sa se poata pretinde ca e o alternativa la 2000 de ani de evolutie in gandirea politic institutional-constitutionala care culmineaza cu regimurile democrat liberale occidentale contemporane. Cine pretinde contrariu trebuie sa arate ce si cum. Hic Rhodus, hic salta!

Am inteles: nu vreti vot democratic si teoriile pe care se bazeaza, nu vreti constitutie cu drepturi ale omului si teoriile pe care se bazeaza, nu vreti economie bazata pe schimb liber si teoriile pe care se bazeaza, nu aia, nu aialalta ca nu sunt neaose si sunt de import si nu reprezinta sufletul poporului. Dar ce vreti, concret? Ce naiba de regim vreti? Obstile satesti. Voievozi. Bun. Asa. Si?! Termina gandul. Si?! Concret.

Nici nu poti sa-i intrebi insa pentru ca e evident ca nici macar nu inteleg ce vrem de la ei. Se uita cu ochisorii lor mari si adevarati la tine, clipesc des si repeta fascinati de autoerotismul descoperirii propriei potente intelectuale de a spune: adevaratul conservatorism, adevarata dreapta, adevaratul nationalism, adevarata aia, adevarata ailalta… O imagine implicita a politicii romanesti in izmene si cu buciume pe dealuri si coline inverzite cu fete cu fote inflorate, alergand zglobiu in jurul sfatului batranilor etc etc. departe de finanta capitalului international si smintelile occidentale cu democratia constitutionala liberala. Si iar le trece. Si iar le vine…

Si uite asa, ducem toti lupta ideologica. Ca de-aia s-a inventat facebook.

(Foto: gazetaromaneasca.com)

Islamul radical, stimulat de corectitudinea politica

Ca adept rațional al moderației, mă tem de o suprareacție antiislamică, dar nu de dragul unui Islam degenerat în ideologie teroristă, ci pentru că-mi doresc să con­serv valorile europene: nu trebuie să de­ve­nim fanaticii antifanatismului. Pe de altă parte, bilanțul greu al terorismului arabo-musulman (sau negru-musulman în Afri­ca, unde operează Boko Haram) are carate simbolice imposibil de minimalizat: morții de la Paris nu se pun în balanță cu aceia din­tr-o catastrofă aviatică.

Una e natura, accidentul fatal, și alta moar­tea ca rezultat al planificării minu­ți­oase, peste frontiere. Papi, intelectuali la­ici, profesori de teologie și de istorie a re­ligiilor, artiști și politicieni au tot încercat dialoguri cu lumea islamică postcolonială. E o iluzie să credem că aceste dialoguri n-au construit poduri durabile între națiunile me­diteraneene doar pentru că elitele ara­be sunt încă tributare discursului socialist anticolonial din anii ’60 ai secolului tre­cut. Degeaba mi se spune că textul coranic e majoritar pacific sau că și Biblia conține pa­saje violente. Creștinismul, autolimitat prin umanism, Renaștere și democrația mo­dernă, a devenit o religie „inofensivă“; o tradiție, un patrimoniu, o spiritualitate, un rezervor de martiriu antitotalitar. Dacă religiile trec prin cicluri de natură „or­ga­nică“, ar însemna să scuzăm terorismul mu­sulman actual ca pe o criză de creștere. Numai că el nu e o acnee adolescentină. Islamul clasic s-a consumat între secolele IX-XII după Hristos și tot ce i-a urmat a fost manierism, decadență, rețea de filan­tropie socială, politizare sau ideologie cri­minală de-a dreptul. E deci ceva defect în însăși dinamica istorică a Islamului și, da­că nu admitem asta, nu vom reuși să-i li­mi­tăm cuceririle agresive. Da, ecuația Is­lam=terorism e un amalgam nedrept. Pro­blema nu stă în majoritatea tăcută a lumii islamice, fără reprezentare politică se­ri­oa­să și de cele mai multe ori înfricoșată. Pro­blema la care ni se cere un răspuns – acum, nu peste 50 de ani – este cum era­dicăm terorismul de matrice islamică?

Din păcate, nu avem nicio strategie de răs­puns direct. Pentru că, înainte de auto­apă­rarea civilizației occidentale, avem de câș­ti­gat o altă bătălie, pur internă: cea îm­po­triva corectitudinii politice, o religie cul­tu­rală a marxismului pervers reciclat după co­munism. O religie fanatică, ai cărei adepți, adversari ai civilizației iudeo-creș­tine, au o gândire pur darwinistă, amo­rală. Chiar îmi povestea un amic despre o colegă de-a sa de la ONU, New York, o sue­deză ultraliberală, care a răspuns că, dacă civilizația europeană piere, nu are ce să-și reproșeze: „e vorba de selecția na­tu­rală“. Cu asemenea poncife auto­pa­ra­li­zante, dominând media și universitățile noas­tre, va fi greu – sau tragic imposibil – să organizăm într-o atmosferă rațională răs­punsul nostru față de terorismul isla­mic. Și totuși, psihanaliza nu e o știință exac­tă, hiperfilantropismul produce ură interetnică și soluții nerealiste, iar mania egalitarismului nu face decât să aplatizeze, odată cu ierarhiile de merit, șansele socie­tă­ților noastre de a-și reafirma, salvator, identitatea periclitată. Da, aș vrea să ră­mân moderat, dar moderația, ca străvechi filon conservator, are nevoie de umor, de forță și de speranță în Dumnezeu, nu de circuri mediatico-umanitare chemate să divinizeze alteritatea și să ne bage vino­văția în vene, ca pe un drog. Cum să le amintim mai bine islamofililor de serviciu că mult incriminatele Cruciade au început la peste trei secole de la începutul expan­siunii islamice, pe când sudul conti­nen­tu­lui nostru era deja sub flamura Profetului? Și cum să nu repetăm greșeala de a ac­țio­na atât de târziu?

Preluare Revista 22

(Foto: midnightwatcher.wordpress.com)

Fie iresponsabilitate criminala, fie inconstienta patologica

Prieteni, ma uit si eu ca si dumneavoastră la oamenii astia si ma crucesc: Logica, precedentul, datele din teren, tot ceea ce raporteaza autoritatile, totul ne spune un singur lucru: E imposibil in actualele conditii de control, triere, organizare sa poti identifica elementele suspecte dintre migrantii ce intra in Europa. Sa repetam: este tehnic imposibil. Nu e o chestie de umanism sau neumanism, de ce as vrea eu sau tu, sau ce imi place mie sau tie. E un FAPT.

Si atunci de unde, in numele lui Dumnezeu, stii tu, jurnalist la The Guardian, Huff Post, New York Times, CNN si alte oficine de propaganda progresista ca intre zecile, sutele de mii de migranti nu exista teroristi cu misiune sau potentiali? De unde stii tu, formator de opinie roman, jurnalist sau postac maimutarind propaganda corecta politic, ceva ce autoritatile insele sunt in imposibilitate de a garanta?

Intreb, ca intre oameni maturi si responsabili: Pe ce te bazezi? Cu ce garantie vii? Spune-ne si noua ca sa stim. Cum ai ajuns la concluzia asta? Cum iti permiti sa vorbesti ca si cum ai putea avea certitudini in acest sens? Ce stiinta ai, ce informatii ai? Da-ne si noua datele pe care te bazezi. Cu ce autoritate epistemica faci recomandarile publice pe care le faci si pozezi in autoritate morala?! Iti asumi tu personal raspunderea pentru mortii de la atentatul potential? Iti asumi tu responsabilitatea pentru recomandarea ce o faci acum in gura mare si fara nici cea mai mica acoperire?

Este evident, recunoscut si indubitabil: fie ai un sistem care functioneaza organizat si are inclus in el mecanisme de triere, informatie si verficare, fie nu ai. In acest moment nu exista asa ceva. Punct. Nici un om sanatos la minte, orice fiinta care a depasit nivelul de gandire al unui prescolar si intelege relatia dintre un argument si evidenta empirica nu poate pretinde ceea ce voi pretindeti cu o inconstienta pe care nu o putem califica decat ca patologica. Aceasta obsesiva propaganda umanitarist-corecta-politic care sfideaza cele mai elementare principii de logica, prudenta, legalitate si autoconservare nu poate fi numita decat fie iresponsabilitate criminala fie, in cel mai bun caz, inconstienta patologica.

PS: Sa se inteleaga bine: nu noi avem ceva impotriva ajutorarii refugiatilor. NOI nu VOI suntem cei care de luni bune, de ani buni atragem atentia cu disperare cu privire la situatia atroce din Orientul Mijlociu. Noi suntem cei care am spart barajul de tacere, manipulare si distorsiuni manarit de voi in coniventa cu politicienii occidentali carora le serviti drept bodigarzi mediatici, agenti idologici si idioti utili si am atras atentia ca e inacceptabili ceea ce se intampla acolo.

(Foto: telegraph.co.uk)

Putem coexista si ne putem intelege. Dar nu asa.

O observatie la sfarsitul acestei lungi zile in care probabil am comentat pe facebook mai mult decat am comentat in toata luna anterioara cumulat:

Daca dreapta romaneasca si-a facut curat in curte si incearca, dupa toate puterile, sa mentina curatenia, daca dreapta s-a delimitat si se delimiteaza sistematic de extremele legionaroide, national-socialiste, fascistoide sau pur si simplu dezaxate, nu putem spune acelasi lucru despre stanga romaneasca. Asimetria este batatoare la cer. Asta e marea problema. Cat timp stanga, in Romania, va fi asociata cu extremisti, dezaxati, iresponsabili, imaturi, panglicari, gaunosi, oportunisti si mascarici publici (adica cu ceea ce e actualmente considerata esenta „cool” a stangismului in aceasta tara) nici dialogul nici progresul constructiv nu va fi posibil.

Dreapta romaneasca, buna sau rea, nu defileaza cu tricouri cu echivalentul criminalului Guevara pe burta. Nici nu se joaca de-a simbolica zvasticii. Dreapta nu ar ezita sa se dezica public de un mascarici care ar spune ca hitlerismul e un nimic, o flatulenta isorica. L-ar lua in suturi si l-ar trimite unde i-a trimis pe alde ala si celalat – nu ii mai numesc – si altii de aceeasi natura.

Dreapta nu ar accepta sa fie reprezentata de niste impostori si dezaxati ideologici si probabil si psihologic. Nu e speculatie. Se poate face o lista cu numele tuturor celor care au fost eliminati si trimisi la periferia vietii publice respectabile sa urle acolo si sa spumege „adevarata dreapta”, „adevaratul conservatorism”, „adevaratul nationalism” si doctrina redistributionista sau alte bazaconii in lupta lor (maincampf) cu neoliberalismul si neoconservatorismul si alti pitici de pe creier. Totul in colaborare cu puscariasii trecuti, prezenti si viitori ai politruciei jurnalistice romanesti si rusofile.

Dreapta nu gestioneaza miscari anti-democratice. Dreapta nu neaga Holocaustul si Gulagul. Dreapta nu cocheteaza cu stalinismul si nihilismul antioccidental. Dreapta nu chestioneaza legitimitatea Israelului. Dreapta nu se joaca de-a antisemitismul selectiv. Dreapta nu submineaza legitimitatea si reputatia aliatilor occidentali. Dreapta nu cocheteaza nici cu islamismul, nici cu putinismul, nici cu totalitarismul. Asta e. E fapt. Imperfect si inca rudimentar, dar dreapta romaneasca s-a occidentalizat si, de bine de rau, are anticorpii democratiei si bunului simt functionali.

A fost greu sa ajungem aici? A fost. Imperfect si cu erorile inerente, dreapta romaneasca incearca sa invete din greseli. Sa speram ca si stanga va incepe sa faca acelasi lucru. Un inceput ar fi izolarea si trimiterea la periferia vietii publice (preferabil la ghena) a personajelor care in mod cert sunt compromitatoare si nefrecventabile. Va fac rau voua, ne fac rau noua, ne fac rau tuturor.

Episodul de ieri ar trebui sa fie semnalul desteptarii pentru stanga romanesca.
Dialogul si progresul constructiv intre toate orientarile ideologice e posibil. Cadrul civilizatiei democrat-liberale occidentale e suficient de generos si flexibil pentru noi toti. Putem coexista si ne putem intelege. Dar nu asa. Nu cu astia scosi sau autodesemnati in fata si pe post de voci si portavoci. Faceti curatenie. Scapati de grupurile de interese camuflate in pseudo-oengisti, scapati de panglicari, dezaxati si iresponsabili. Scapati de cozile de topor. Dreapta a aratat ca se poate. E randul vostru.

(Foto: theadvocates.com)

Mucosii ideologici si demonetizarea fascismului

Iata cine mananca – scuzati expresia, dar alta mai exacta nu am – rahatul corectitudinii politice si aduce ritualicele acuze de rasism si fascism in Romania anului 2015:

”Cu stalinismul e mult mai ușor… simplu să lupți, maxim ce poate face e să te bage în puscarie. Pârrrț! [sic!] Să fim serioși, aici nu e nimic serios. Ei, a lupta cu un regim care nu-ți ia, ci-ți dă! [„capitalism”/”neoliberalism”], este mult mai riscant, mult mai periculos, pentru că te face un anumită formă de dependență [sic!], te pune într-o regim [sic!] de semi-sclavie în care tu nu mai poți controla [sic!].”

Cadem de acord cu totii ca aici nu e vorba de o chestiune intelectuala. Aici e vorba de nesimtire, de lipsa de criterii morale si umane minime, de absenta unei decente minime, de tupeu. Este ceva de domeniul patologiei stupiditatii, patologiei bunului simt si de domeniul socio-psihologiei grupurilor si retelelor sociale.

NU am intrat de ani de zile pe pagina acestor nefericiti. Habar nu am cine mai scrie pe acolo. Dar a ramane asociat cu asa specimen dupa ce a declarat asta, si altele ca asta, a continua sa te afisezi public cu el, a nu te dezice, a continua sa nu iti pui intrebari, a repeta sau sustine aberatiile scoase pe banda rulanta de asta si altii ca el denota un singur lucru: un amestec de prostie, lipsa de discernamant, iresponsabiliate. Acesti indivizi s-au descalificat.

Acum: a considera relevante in dezbaterile publice acuzele si opiniile acestor mucosi moral-intelectuali, semianalfabeti si semiliterati pusi pe bagat singuri in seama, sau a da atentie celor cateva mii de dusi cu pluta care le tin isonul este echivalentul a considera serioase acuzele aduse de comunitatea de cititori si autori de la Romania Mare din vremea raposatului cu Rudotelul. Exact despre asta vorbim: facand ajustarile demografice, de generatie, ideologice si vestimentare de rigoare, vorbim despre echivalentul intelectual, moral si de diagnostic al dezaxatilor de la Romania Mare.

A fi acuzat de aia si aialalta de catre Romania Mare si cititorii sai e exact aia: sa fii acuzat de Romania Mare. Iei nota, ridici din umeri si fiindca traiesti intr-o societate libera, ii bagi acolo unde le e locul si iti vezi de treaba. Asa si cu mucosii de la Romania Mica.

Exista insa ceva foarte grav in ceea ce fac neispravitii astia care se joaca de-a Romania Mica si de-a sectia de propaganda rusa anti-occidentala. Demonetizarea fascismului. Si despre asta am de gand sa revin. Pentru ca aici vorbim despre ceva serios: demonetizarea fascismului este ceva grav, care poate avea consecinte grave. Aruncand acuze aiurea, ajungem sa ne jucam cu focul. Si aici avem o problema.

(Foto: gianpaolo pagni/jonestream.blogspot.ro)

NATO Juncture: exercitiu militar si mini-summit

Astăzi, 4 noiembrie 2015, are loc un dublu eveniment NATO, cu o semnificație și de o importanță deosebite în contextul geo-politico-militar al ultimilor doi ani. În timp ce exercițiul militar TRIDENT JUNCTURE 2015, cel mai amplu din ultimii treisprezece ani, atinge punctul culminant al desfășurării – la Zaragoza/San Gregorio, în Spania, se vor desfășura, în cursul zilei de azi, demonstrații masive pe uscat, aici aflîndu-se și militarii români din Batalionul 528 Cercetare Vlad Țepeș –  la București are loc reuniunea șefilor de stat din țările central și est-europene care fac parte din Alianța Nord-Atlantică.

Concret, la acest mini-summit organizat la București și prezidat de Președintele României, Klaus Iohannis și de Președintele Poloniei, Andrzej Duda, participă nouă lideri ai țărilor din zonă, președinții Bulgariei, Cehiei, Slovaciei, Ungariei, Estoniei, Letoniei si Lituaniei, și va fi prezidat de Președintele României, Klaus Iohannis, evenimentul desfășurîndu-se în prezența secretarul general adjunct NATO, Alexander Vershbow.

Subiectul principal al dezbaterii este întărirea flancului estic european, printr-o prezență mai mare a NATO în regiune, în condițiile îngrijorării crescînde și întemeiate privind intențiile de extindere ale Rusiei în zonă. NATO a decis deja, în luna februarie a acestui an, deschiderea a șase unități de comandă și control în Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia si România, în scopul detasării rapide de unităși în regiune, în caz de necesitate. În plus, România și Polonia vor avea și cîte un Comandament Multinațional de Divizie.

Scopul întîlnirii este adoptarea unui mesaj comun al țărilor participante, care să evidențieze importanța adaptării strategice a NATO în condițiile volatilității situației geo-politico-militare. Propunerile comune de astăzi vor fi formulate în vederea pregătirii summitului NATO care va avea loc la Varșovia, în 2016.

Consider, avînd în vedere întregul context, că în România și Polonia ar trebui să se stabilească cîte o bază permanentă NATO pe teritoriul lor, fiind două din cele mai expuse țări în fața Rusiei, din centrul și estul Europei. În momentul de față, la noi existînd numai două comandamente ale Alianței. Țările baltice, la rîndul lor, solicită și susțin amplasarea de baze NATO în regiune.

Cea mai mare problemă o constituie opoziția Germaniei (și a Franței, bănuiesc), care a transmis deja, conform Wall Street Journal, că nu dorește tensionarea relațiilor cu Rusia. Numai că flancul estic al Alianței trebuie întărit, în ciuda acestei opoziții germane, iar o propunere atît de amplasare de baze permanente aliate, cît și de o creștere a numărului de trupe staționate de-a lungul frontierei cu Rusia, sub comanda NATO, va trebui serios luată în considerare la următorul summit, cel de la Varșovia. Riscul ca Rusia să considere aceste mișcări drept provocări este evident, dar negocierile, cu Germania (și Franța) ar trebui să țină cont, în primul rînd, de necesitatea securizării zonei implicate. În privința Rusiei, trebuie evidențiat și accentuat permanent faptul că Alianța are un scop strict defensiv, iar cooperarea s-a realizat chiar și în timpul exercițiului TRIDENT JUNCTURE 2015, la care a fost invitată să participe.

(Foto: instagram.com/jfcbrunssum/)

TRIDENT JUNCTURE 2015 – Hey, NATO Can Adapt

tj15

Planificat încă de acum doi ani, TRIDENT JUNCTURE 2015 este cel mai amplu exercițiu militar desfășurat de Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, în ultimii treisprezece ani. O forță impresionantă – 36.000 de militari, din țări membre NATO și partenere, printre care și România, peste 140 de avioane și mai mult de 60 de nave maritime – va fi desfășurată în 16 locuri din cele trei țări gazdă, Italia, Portugalia și Spania, pe uscat, pe mare și în aer.

Desfășurat în două etape, 3 – 16 octombrie și 21 octombrie – 6 noiembrie, scopul exercițiului este, pe lîngă antrenarea trupelor, testarea capacității de reacție rapidă a forțelor aliate în cazul unui atac inamic venit din partea unui adversar imaginar și introducerea unor elemente noi, ca scutul antirachetă și cele specifice războiului hibrid.  Deși inamicul este în continuare, oficial, imaginar, și deși Rusia a fost invitată ca observator, este clar că anexarea Crimeei a dus la adaptarea exercițiului, astfel încît, tradus, mesajul ar suna: dacă îndrăznești, cu asta te confrunți, noi sîntem pregătiți.

Conform declarației oferite de către Generalul Denis Mercier, French Air Force, Supreme Allied Commander for Transformation, în cadrul unei mese rotunde din data de 15 octombrie, în fața a treispreze jurnaliști, declarație consemnată de site-ul breakingdefense.com, chiar mesajul exercițiului a fost schimbat, din ”NATO can still go big”, inițial, în ”Hey, NATO can adapt”, în fața provocărilor intervenite de la conceperea exercițiului și pînă la efectuarea lui propriu zisă.

Cu aceeași ocazie, Generalul Mercier a mai precizat:

Adversarul simulat, a evoluat, de asemenea,  în ceea ce se numește o amenințare hibrid, un stat-națiune care nu se rezumă numai la implementarea forțelor regulate – inclusiv tancuri si rachete anti-aeriene – pentru a amenința vecinii săi, dar folosește, de asemenea, luptători de gherilă ca proxy-uri. Asta sună foarte mult ca Ucraina, dar Rusia nu este singura care adoptă o astfel de abordare: Iranul este un alt prim exemplu.

Adversarul prezintă chiar o amenințare cibernetică, de război electronic, hacking și de bruiaj sisteme NATO – într-o măsură limitată. Vom avea evenimente și vom vedea modul în care jucătorii pot reacționa la… intreruperi ale unora dintre rețelele. Nu cred că vom merge în punctul în care rețeaua va fi complet perturbată.

[…]

Lecțiile învățate în Afganistan ne-au arătat că, de la bun început, în cazul în care dorim să avem interoperabilitate deplină, trebuie construită ceea ce noi numim o rețea misiune federalizată… care va permite ca toate comunicările naționale să lucreze împreună, O mare parte din Trident moment arată, pur și simplu, că NATO poate îndeplini această funcție.

De altfel, prima parte a exercițiului numai pe acest ultim aspect s-a axat, comunicarea între cartierele generale, fără implicarea trupelor la sol. Abia în cea de a doua parte, cea cuprinsă între 21 octombrie și 6 noiembrie, acestea au intrat în acțiune.

Eu vă voi ține la curent cu desfășurarea exercițiului și vă invit să participați nu numai prin urmărirea a ceea ce se întîmplă, cît și prin întrebări, în cazul în care aveți nelămuriri. Dacă nu voi fi în măsură să vă răspund, vă asigur că le voi transmite mai departe, astfel încît să obțineți informațiile solicitate.

(Foto: flickr.com)

Stirea anului, a deceniului si poate a secolului

Devine din ce in ce mai clar ca stirea anului, a deceniului si poate a ultimelor generatii este asta: dupa ce a distrus de doua ori Europa in mai putin de 50 de ani, iata ca geniul politic german revine in forta dupa o pauza de 50 de ani. Iata cum, incredibil, sub ochii nostri, Germania e pe cale sa clacheze istoric iarasi. Pe scara mare, tipic. Tipic: antrenand dupa ea intrega Europa. Si tot tipic, calcand in picioare Estul Europei. Si tot tipic: dovedind ca nu poate invata nimic de la istorie. Alte personaje, alte ideologii, alte configuratii de interese. Dar aceeasi incapacitate de a gestiona pozitia de responsabilitate si putere cu responsabilitate si inteligenta.

A stat Germania cu capul la cutie mai bine de o jumatate de secol. Dar acum – cand conditiile istorice au permis sau mai bine zis au obligat-o sa il scoata – iata ce a iesit! Toata lumea era cu ochii pe Berlin, dupa decenii de propaganda anti-americana, cu metoda si cu determinare demne de o cauza mai buna, se astepta ca Germania sa dea masura si sa arate cum se face treaba cu leadershipul – eventual in tandem cu Franta (da, suna comic acum, stiu). O promisiune de viziune, colaborare, echilibru, armonie, multipolaritate si democratie.

In al doilea mandat al dezastrului global numit administratia Obama toate stelele erau aliniate. Nemtii nu au trebuit sa se lupte. Au fost invitati. Nu au trebuit sa ceara. Li s-a dat. Li s-a facut loc tacit in capul mesei de decizie, asa cum Americii sau Angliei sau Frantei chiar nu li s-a facut loc niciodata.

Si iata ce a iesit. Ne uitam toti acum cu gura cascata la leadershipul european si global al Germaniei ca la deraierea marfarului luata cu incetinitorul. Si ar fi amuzant si o lectie de istorie, de morala si de politica pe viu, daca nu ar fi pana la urma atat de tragic. Si pentru cei care nu cred, sa-i asiguram: are Germania grija. A mai rezolvat-o de doua ori in ultima suta de ani pe caile specifice momentului de atunci, o rezolva si a treia oara, pe caile si mijlocele specifice momentului istoric actual.

(Foto: rationalia.com)

Ferocitatea cenzurii in numele diversitatii

Un ultim cuvant in problema asta: Deci, elita occidentala corecta politic, bienpansanta si progresista vrea mai multa diversitate. Foarte bine. In ceea ce ma priveste nu am nimic impotriva: ca sa fie clar de la inceput pentru cei gata sa sara la jugulara cu stigmatizarea si lozinca prefabricata. Din contra. O parte din eforturile mele academice – bune sau rele – sunt axate exact pe studierea diversitatii institutionale si a problemelor guvernantei in conditii de heterogeneitate crescuta. Dai un clic si vezi aici imediat gandurile unui cercetator est european care, determinat fiind de conditiile istorice si culturale in care a crescut, nu intelege care e treaba cu diversitatea, pluralismul, toleranta si coexistenta, luand partea xenofobilor sai co-regionali:

Institutional Diversity and Political Economy: The Ostroms and Beyond

Deci. elita occidentala vrea mai multa diversitate. Problema insa, prieteni, este urmatoarea: ei nu sunt capabili sa gestioneze nici macar ACTUALA DIVERSITATE din societatile la varful carora s-au cocotat. Actualmente implementeaza treptat-treptat un sistem care penalizeaza in mod institutional si cu intreaga forta a aparatului de stat tot ceea ce deviaza de la marja ingusta a ceea ce e predefinit ca acceptabil in ideologia corectitudinii politice a acestor elite. Uitati-va cum penalizeaza inchizitorial prin mass media, sistemul de educatie, administratie, reglementari si politici publice tot ceea ce nu cadreaza cu viziunea lor. ASTA IN NUMELE DIVERSITATII.

Uitati-va la ferocitatea cenzurii pe care vor sa o impuna si a penalitatilor atroce si aberante pentru delictul de opinie. Uitati-va la legislatia impotriva libertatii de expresie. Uitati-va cum libertatea de asociere este sufocata cu premeditare. Uitati-va la sistemul de comisari politici ai corectitudinii politice pe care l-au instaurat si il consolideaza in universitati. In numele diversitatii.

Actuala diversitate occidental-europeana – atata cata este – este deja prea mult pentru actualele elite occidentale. Si totusi, au tupeul sa ne vorbeasca despre sporirea diversitatii. Intoleranta lor corecta politic este de un fanatism medieval. Si au tupeul sa ne tina predici in numele tolerantei. Ei nu sunt capabili sa gestioneze diversitatea de opinie si credinta data de niste crestini practicanti de mii de ani pe aceste meleaguri. Vor acum sa creeze si gestioneze sisteme cu sharia in coexistenta.

Ma rog. Asta e. Lasand asta la o parte – fiind vorba aici de judecati de valoare in care pot fi in eroare – si doar tehnic vorbind, astept de la ei un plan de reforma institutionala. Sa ne spuna ei cum vor sa gestioneze diversitatea asta ce o vor creste programatic. Care sunt mecanismele de design institutional pe care le vor inventa sau aplica. Asta e tot. Pana la urma – eu prezum in mod retoric buna lor credinta – e o chestie tehnica pe care o astept de la ei.

(Foto: no-maam.blogspot.ro)

Legea lui Dragnea, pumn in gura libertatii de expresie

„Doua lucruri stau la fundatia unei societati libere, deschise: statul de drept, adica domnia legii si libertatea de expresie. Daca nu le ai pe acestea doua nu traiesti intr-o tara libera.” – Salman Rushdie.

Legea lui Dragnea – ipocrit, cinic si tipic corect politic numita lege impotriva defaimarii si vizand promovarea tolerantei si demnitatii umane – este un scandal national si un pericol public de o magnitudine imensa. Individul asta, dupa ce a fost bratul executiv al unei tentative de lovitura de stat, recidiveaza. Acum instrumenteaza probabil cea mai grava amenintare la libertatea expresiei de dupa 1989 in tara asta – date fiind circumstantele nationale si internationale. Individul asta, in mod normal, ar trebui sa stea in puscarie pe viata.

Urmariti, va rog, cum lichelele politruce de tip Dragnea s-au prins cum functioneaza corectitudinea politica si care e logica extragerii de avantaje, imunitate, legimitate si rente din ea.

Urmariti cum un șofer din Teleorman, semianalfabet, a descoperit roata politicii progresiste occidentale si cauta sa intre sub protectia granzilor corectitudinii politice din occident, asigurandu-si legitimitate si, spera el, imunitate.

Observati la lucru mecanismele pur interesate, oportuniste si imorale prin care corectitudinea politica se intinde peste tot in lume si cetatenilor li se baga pumul in gura de catre „elitele” interesate sa isi asigure avantaje si control social.

Observati ca – la fel ca in majoritatea cazurilor de aici si din occident- se formeaza imediat o categorie de potentiali avantajati material de masurile introduse. Se creeaza un prilej de noi slujbe, de redistribuire de resurse, de noi pozitii de autoritate si control in aparatul de stat. Toate de tip parazitar.

Observati ca iarasi se va spune – ca si in cazul precedentelor masuri de ingradire a libertatii de expresie – ca „e adevarat ca sustinatorii noii legi sunt niste canalii interesate dar nu asta conteaza, conteaza bonitatea intrinseca a legii si necesitatea ei”.

Observati ca cele de mai sus vor fi spuse in mare de cam aceiasi care se dadeau cu fundul de pamant ca nu stiu ce si nu stiu cum cu Cearli. Observati tacerea ipocrita si „nuantarile” celor care – scriitori, publicisti, jurnalisti, oameni de mass media – ar trebui ca in aceste momente sa zguduie portile cerului de indignare si revolta.

Observati cum, treptat, lege cu lege si masura cu masura, o infrastructura de comisari politici menita sa restranga nu doar liberatea de expresie, dar si libertatea de gandire este inserata in toate structurile corpului social.

Observati cum libertatea de gandire si expresie ajunge sa fie predata la cheie de catre aceasta alianta globala intre politrucii oportunisti loco si politrucii fanatici ai corectitudinii politice vestice, pe mana unor politicieni, functionari ai statului, redusa la nivelul judecatii, arbitrariului si intereselor acestei categorii insalubre si parazitare.

Intai recititi asta:

„Doua lucruri stau la fundatia unei societei libere, deschise: domnia legii si libertatea de expresie. Daca nu le ai pe acestea doua nu traiesti intr-o tara libera.”

Si apoi minunati-va cum acest individ – Dragnea Liviu, un neispravit din Teleorman, ajuns in conjunctura tulbure a tranzitiei mare decident politic pe o tara de 20 de milioane de europeni – a reusit ca in mai putin de 3 ani sa atenteze la ambele.

Si meditati la modul in care ideologia corectitudinii politice in implementarea ei institutional-legislativa ne sufoca si confisca incet, sub ochii nostri, libertatea de expresie pas cu pas si in aplauzele intelectualilor, semintelectualilor, sfertointelectualilor si idiotilor utili care, in mintile lor, probabil ca sunt convinsi ca asa trebuie sa fie pentru ca, nu-i asa, „asta e directia in care se merge si in occident”.

(Foto: (blog.wolterskluwer.ro)