Blogary, ce va fi

În privința Blogary, vă pot promite un lucru și vă solicit altul.

Vă promit că nu mă voi înscrie în nici un partid politic, țin prea mult la independența cuvîntului meu și nu pot scrie sau vorbi după punctaj, nu pot promova pe cineva sau ceva decît dacă eu cred că e varianta (cea mai) bună, la momentul respectiv.

Ce vă cer este să nu dați like/share/favorite/retweet – pe rețelele de socializare – fără să citiți ce scriu, distribui sau promovez. În primul rînd mă interesează să înțeleagă lumea ce spun, apoi și numai apoi să-și exprime aprobarea.

Altfel, nu scriu mult, nu fac din politică literatură (nici nu mă pricep la așa ceva), nu-mi place pînă la a nu suporta redundanța și, nu în ultimul rînd, nu am pretenții de infailibilitate. Asta nu înseamnă că nu-mi voi susține punctele de vedere ferm, cu argumente, documentat.

Dacă vor fi de spus lucruri incomode, o voi face, ca și pînă acum, fără ezitare. Nu cred în izolarea în grupuri mici, în care să fim toți de acord, în care să ne simțim confortabil, dar să ne rupem, în felul acesta, de realitate. Nu ne-am face nici un bine, dimpotrivă, numai rău. Cred în dezbatere, în discurs viu, țintit, coerent, aplicat, cu umor cînd este cazul. Pentru că, între noi fie vorba, politica fără umor nu e ușor de suportat, dacă nu cumva chiar imposibil.

Cred – nu, țin în mod deosebit – să privim oamenii politici fără dragoste și fără ură, ci cu relaxare și simț critic. Nu ne sînt rude, nu i-am luat acasă cu acte, sînt în slujba noastră, votați – în termeni de resurse umane, angajați – și plătiți din bani publici. Au de răspuns în fața noastră în situațiile în care nu-și respectă fișa funcției în care se află, aleși fiind de către noi.

Sînt un om de dreapta – ale cărei valori și principii le voi promova și susține – moderat optimist. Caut întotdeauna partea bună din tot răul care ne înconjoară, fără exaltări și speranțe deșarte. Iar răul acesta, acum, ne cam strînge deja. Sîntem nu numai la începutul uneia din cele mai dificile situații de după cel de-al Doilea Război Mondial, dar garniturile actuale de lideri, atît cea internă, cît și cele internaționale, sînt cele mai slabe de atunci încoace.

Nu cred că poporul e prost – nu sîntem nici mai buni, nici mai răi decît alții, și aici presimt discuții serioase, alte caracteristici, dobîndite în timp și context istoric ne diferențiază, și asta este firesc – cred că este incorect informat, ori mai bine zis dezinformat și, din multe puncte de vedere, needucat. Stare în care așa s-a dorit să se afle, întru accederea cu ușurință la putere a ceea ce, pînă în momentul de față, cu mici excepții, s-a constituit și se constituie într-un oligopol politic.

Am idei și proiecte de diversificare a conținutului platformei care, în măsura posibilului, vor fi puse în practică.

În rest, e de muncă.

Găsiți pagina Facebook a Blogary aici.

PS: Am spus cu aproape două săptămîni în urmă I’ll be back, motive obiective m-au împiedicat să o fac. În cîteva zile chiar voi fi aici așa cum am promis, în mod constant.

PPS: Mă mai găsiți și pe Bestiar (puiul de Blogary) unde am mai scris, începînd din iunie 2010, și unde se află o arhivă pe care, dacă doriți, o puteți răsfoi.

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *