Originalitate în tot şi-n toate
Sînt oameni şcoliţi, luminaţi. Susţin cu hotărîre că nu sînt comunişti, ba dimpotrivă. Dar nu ratează vreo ocazie să critice capitalismul. Deschid, invariabil, cu formule elegante: “Lasă, mă, că şi capitalismul ăsta…” sau “Da, mă, m-am lămurit şi cu capitalismul ăsta…” Urmate de revărsări somptuoase de sofisme. Faptul că aspectele reprobabile ale capitalismului, pe care le invocă, sînt opera socialismului inoculat în capitalism nu îi preocupă. Le scapă detaliul că etatismul este socialism.
Afirmă că sînt pro-occidentali. Dar de cîte ori vine vorba despre Occident, nu uită să spună că Occidentul e de vină. Dar mai ales America. Pentru toate relele. Rusia şi China sînt opţiuni net superioare.
Nu reuşesc să priceapă diferenţa dintre egalitatea şanselor şi egalitatea rezultatelor. Prima produce societăţi libere şi prospere, fiind singura formă de egalitate posibilă între oameni. Cealaltă, fiind imposibilă (prin înzestrarea naturală inegală a fiecăruia faţă de oricare altul, lucru imposibil de schimbat), produce comunism, garantînd mizeria şi inegalitatea. Exact ca în “Ferma animalelor”: toate animalele sînt egale, dar unele sînt mai egale.
Bine, nici Obama n-o pătrunde pe asta, el înţelegînd că “Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite ale Americii” e un îndemn la eliminarea inegalităţii veniturilor, prin aspră impozitare progresivă. Conform “Manifestului Partidului Comunist”, Karl Marx şi Friedrich Engels. Dar Obama e preşedintele american cu cele mai multe zile de concediu din istorie, are şi Premiul Nobel pentru Pace, nu-i simplu muritor.
Ta-da-da-daaaam…
Sînt incapabili să observe că socialismul şi comunismul nu sînt lucruri diferite, ci etape ale aceluiaşi proces. Scriptura comunistă spune clar: socialismul e etapa obligatorie spre comunism. E copilăria comunismului. Social-democraţia e tot socialism, doar că avansează treptat, metodic. Iar centru-dreapta e tot stînga.
Spun că sînt creştini. Dar cred că apariţia capitalismului în Occidentul creştin a fost un accident, putea să apară oriunde. Detaliul că doar în capitalism cineva poate face avere ajutîndu-şi semenii să trăiască mai bine, producînd, la concurenţă, bunuri şi servicii cerute de public, la preţuri tot mai scăzute şi la calitate tot mai bună, nu-i tulbură. Nici ideea că nu banul e sursa tuturor relelor, ci iubirea de bani, adică important e ce face omul cu banii cîştigaţi cinstit. Poate industrii noi, nesubvenţionate, ci rentabile, locuri de muncă noi, tot mai bine plătite, treburi din astea.
Nu-i perturbă nici faptul că fără respectarea contractelor, capitalismul nu poate funcţiona. Adică fără legi percepute ca fiind drepte, morale. Morala respectivă fiind absolută, nu relativă. Nu-i frapează ideea că să ajuţi pe cineva cu bani din buzunarul tău e nobil, iar să ajuţi pe cineva cu bani din buzunarul altuia e furt. Chiar dacă i se spune protecţie socială. Generozitatea creştinească e un gest individual, de conştiinţă. Nu e confiscare impusă de stat, prin impozite. Cerinţa de-a nu rîvni la ce a dobîndit altul cinstit, legal nu-i emoţionează. Lupta de clasă e morală, gen.
Pam-pam-pam-paaaam…
Evident, se declara democraţi. Sînt ferm convinşi că în Egipt, de pildă, s-a dat o lovitură de stat militară împotriva democraţiei. “Un om, un vot, o dată şi gata” li se pare un model în regulă. Venirea la putere, prin alegeri, a unui partid care are ca scop, deloc secret, instaurarea unei dictaturi este perfect rezonabilă, căci reflectă voinţa poporului, liber exprimată.
Dar ei nu înţeleg diferenţa dintre democraţie şi dictatura majorităţii. Normal, doar ţine de morala absolută, nu relativă. Nu orice societate, nu orice cultură, nu orice religie oferă morala absolută de care are nevoie democraţia modernă, ca să existe. Democraţia modernă creată tot în Occidentul creştin. De nişte creştini. Pură întîmplare, desigur.
Ca oameni şcoliţi, luminaţi, nu ratează nici o ocazie de-a forma, cu atenţie, opiniile publicului, luptînd constant, multimediatic, în scris şi prin viu-grai, pentru democraţie, economie de piaţă, integrare în Occident. Prin reciclarea tuturor şabloanelor consacrate de Adevărul, România Mare, ziarul Azi şi, desigur, Televiziunea Română Liberă, în epoca lor de glorie. Nu înţeleg că asta fac. Nu înţeleg de ce li s-ar spune că ei sînt, de fapt, Partidul comunist creştin şi democrat. În mod evident, e o aberaţie desavîrşită. O tîmpenie absolută. Aşa ceva n-are cum să existe. Sigur că nu. Nu?
articol preluat din Kamikaze
Nu sunt un adept al niciunui fel de regim totalitar fie el iluminat sau intunecat.
Am fost mintit si intoxicat cu tot felul de lozinci dinainte de 1989 incat cred ca am devenit imun la orice fel de propaganda.Nu mai vreau sa schimb un rau cu altul ” mai putin rau”.Lucrez intr-un domeniu care mi-a creat un fel de deformatie profesionala si anume aceea de a incerca sa te documentezi inainte de a intreprinde ceva.
Ininte de a vorbi despre comunism cred ca este bine sa definim acest termen.Conform DEX 2009
COMUNÍSM s. n. 1. Sistem social, politic și economic constituit pe principiul abolirii proprietății private și al instaurării proprietății colective asupra mijloacelor de producție și de schimb. 2. Mișcare care dorește să implementeze acest sistem. 3. Ideologie care promovează acest sistem. – Din fr. communisme.
1 A fost proprietatea una colectiva? Au avut libertatea de a alrge muncitorii dintr-o fabrica ce ,cum si cat sa produca si cat sa dea statului? Puteau membrii unui CAP sa hotarasca ce sa cultive, cat sa-si opreasca pentru ei si cat sa vanda? Infiintarea CAP a avut la baza principiul liberei asocieri sau a fost o simpla confiscare de proprietate? Desigur nu.
2 Principiul retribuirii in comunism era acela „de la fiecare dupa posibilitati fiecaruia dupa nevoi” principiu enuntat de Cristos (un mare comunist).In societatea postbelica romaneasca era acela al retribuirii dupa ”cantitatea calitatea si importanta sociala a muncii depuse”.Nu discut aici cat de bine a fost aplicat in practica acest principiu
3 Nu am gasit niciunde un document elaborat de autoritatile vremii in care sa se afirme ca statul este unul comunist. Mai mult comunismul presupune desfiintarea statului vazut de teoreticienii acestei ideologii ca un mijloc de opresiune.De unde si adsurditatea sintagmei „stat comunist”
Putem spune ca regimul trecut a fost mai apropiat de crestinismul scelerat de tip feudal Catolic inchizitorial sau
ortodox rus decat de forma absoluta a democratiei asa cum este enuntata in definitie.Nu cred ca minciuna face bine democratiei oricat de laudabile ar fi bunele intentii.
Şi să fiu numit brucanul blogariului. Am zis eu că trebuie 20 de ani ca să vă convingeţi că LiveFyre nu e de treabă.
Ce multe pretenţii mai ai de la ei! De unde să înţeleagă atâtea şi să-i mai şi tulbure?