Aceste alegeri prezidențiale americane nu sînt despre rasism și despre xenofobie, nu sînt despre izolaționism și despre anti-globalism, nu sînt despre anti-imigrație și despre anti-liberalism, despre intoleranță și haos.

Aceste alegeri sînt exact împotriva acestor lucruri, dar mașinăria infernală a noii stîngi caviar (de multe, foarte multe milioane de dolari) nu vă va spune acest lucru.

Aceste alegeri sînt despre disperare. Disperarea unei aproape jumătăți din Statele Unite ale Americii, sufocată pînă dincolo de limita suportabilității de ingineriile sociale ale noii ordini globale, alta decît cea economică și alta decît cea umană, firească. impuse de către o stîngă în plină ascensiune. O stîngă perfidă și extrem de persuasivă. Neomarxismul este aici, strecurîndu-se viclean și mascat în bune intenții. Că recunoaștem sau nu, îl trăim toți, îl simțim toți, nu numai americanii.

Alegerile acestea sînt despre impunerea acestui neomarxism tuturor și rezistența în fața lui, pentru că nu există parte a stîngii de nicăieri care să nu dorească să impună. Diferența stînga – dreapta se reduce, în ultimă instanță, la impunere și coerciție versus libertate. 

Donald Trump este, probabil, cel mai necalificat candidat republican la președinția SUA. Dar Donald Trump este, înainte de orice, un om liber. Un om liber de constrîngerile establishmentului american republican, de toate formele inepte și împotriva firii pe care stînga de pretutindeni se străduiește să le semene în mințile tuturor. Un om, cu bune și cu rele, ca noi toți. Dar om.

Donald Trump nu este un populist. Atîta vreme cît ce spune (și ce a făcut pînă acum în viață) corespunde așteptărilor atîtor americani și nu numai, este expresia disperării acelei părți din America, ajunsă incapabilă să se exprime din cauza aberantelor impuneri neomarxiste.

Donald Trump poate că este grobian, fustangiu și incapabil de finețuri diplomatice, dar nu este prost. Sau dacă este, are în jur oameni care să-l corecteze. Nu a jignit pe nimeni, așa cum vi se spune, ci a spus lucrurilor pe nume, ceva de neconceput pentru cea mai oribilă și ipocrită ipostază a stîngii, aceea în care face în privat exact ceea ce condamnă public.

O viață în lumina reflectoarelor este pusă în balanță cu o viață care se dorește și face tot ceea ce este posibil să-și ascundă dedesubturile. Taxe neplătite versus două anchete deschise de FBI, privind modul ”neglijent” în care o candidată a dat măsura ”respectării statului” și, de ce nu? – a siguranței lui. Admiratorii și susținătorii necondiționat ai DNA ar trebui să-și pună întrebări, cum e omenește posibil să verifici 650 000 de emailuri în 8 zile, cînd la noi procesele durează ani de zile? Record absolut, aproape imposibil de egalat vreodată. ”Grab her by the Pussy” versus impeachmentul lui Bill Clinton în speța Lewinsky – nu și în altele – și apariția lui Hillary, ulterior, ținîndu-și demnă soțul de mînă pe peluza Casei Albe, după ce acesta recunoscuse adulterul. Și versus susținerea Madonnei, de a face sex oral celor care o votează.

Cînd tu ești suspectă de a-i fi vîndut lui Putin uraniu, ce poate să-i fie mai ușor acestuia decît să-ți susțină contracandidatul, întru sprijinirea candidaturii tale, de fapt? Ce putea face acesta, să declare război Rusiei înainte de a deveni președinte?! Cînd Putin este recunoscut ca fiind un lider puternic, se scoate din context comparația cu cel mai prost președinte american, cel în exercițiu. Și chiar fără comparație, a rosti un adevăr e jignire absolută pentru cine se dorește comunistul numărul 1 al planetei. Numai că rușii nu vor putea fi depășiți vreodată.

Nu va apăra țările NATO pentru lipsa contribuției financiare la costurile imense ale Alianței? Nu. A spus că toți trebuie să contribuim. Și are perfectă dreptate. Nu putem să ne isterizăm cînd francezii sau englezii ne numesc cerșetori, iar în privința NATO să așteptăm mură-n gură să ne apere americanii, cei mai mari contributori.

Are un vocabular simplu și redus? Și ce-i cu asta? Reagan a cîștigat Războiul Rece cu patru vorbe: ”We win, they lose”.

Și lista ar putea continua.

Partidele din care provin cei doi candidați au multe și grave probleme de rezolvat. Partidul Democrat poartă, alături de candidată, toată responsabilitatea propulsării ei la acest nivel. În cazul în care va pierde, va trebui să găsească mijloace mai rafinate de a-și selecta candidații. Partidul Republican va trebui să-și precizeze clar poziția față de propriul electorat, să-i susțină valorile și necesitățile. Apariția lui Jeb Bush, alături de mamă, în ultimul clip în care aceasta susține că nu știe ce femeie l-ar putea vota pe Trump, este edificatoare pentru lașitatea, lipsa de responsabilitate și fler politic ale multor membri remarcabili ai partidului, pentru interese, afaceri și alte locuri în care mai pot fi găsiți, surprinzător poate, republicani.

Electoratul este mai divizat, după 8 ani de președinție Obama, decît oricînd. Apariția și proliferarea BLM, de exemplu, exact în această perioadă, nu înseamnă decît încercarea de a submina justiția, adăugîndu-i pentru început cuvîntul ”social”, și întoarcerea împotriva instituțiilor statului. Așa ceva nu există, jutiția e pentru toți sau pentru niciunul. Poliția e pentru toți sau pentru nici unul. Aceeași faptă primește aceeași pedeapsă, indiferent de culoarea pielii. În fața legii sîntem egali sau legea nu mai există.

Pe Hillary Clinton o votează majoritar cei speriați organic de Trump pînă la a nu mai putea discerne (îi înțeleg), cei interesați din diverse motive (posibil să-i înțeleg, dacă aflu acele motive), dar mai ales cei la fel de ipocriți ca și ea, care una spun și cu totul altceva fac, divizii întregi de ”oameni frumoși și deosebiți”, mai ales deosebiți în dorința lor de a aboli cît mai rapid legile firii, ale lumii binare în care trăim, și a impune noua ordine socială care, o dată instalată, nu se știe cînd și cum vom mai putea să revenim la realitatea existentă – de la cea falsă, impusă – și la legile ei firești. Pe ăștia nu îi înțeleg și nici nu-i voi înțelege vreodată.

În ce mă privește, rămîn aceeași conservatoare păcătoasă ca și pînă acum.

Trump își va permite, dacă va fi ales, să fie un președinte slab. Clinton va dori să fie foarte puternică. Și abia asta este cea mai mare spaimă.

Happy Election Day! Cum se va alege, așa vom ști ce e de făcut.

PS: ”Cum este ales Președintele Statelor Unite ale Americii”.