Felicitări şi dans

E foarte tare să zici că nu te interesează politica. Adică să spui că îi laşi pe alţii să aleagă în locul tău, luînd decizii care, ghinion, ajung să te intereseze rău. La portofel, gen. Başca siguranţa existenţei, perspectivele de viitor, rahaturi de genul asta. E şi mai tare să intri în detalii, explicînd de ce nu te interesează: politica e o mizerie. Tu neavînd nimic mizerabil, de ce te-ar interesa ce spun politicienii? Iar dacă ieşi cu prietenii la vreun miting apolitic, dar cu obiective clar politice, o faci cu conştiinţa împăcată, scandînd “noi nu sîntem partide”. Care sînt, toate, aceeaşi mizerie.

Politică înseamnă procesul prin care se iau decizii într-un grup. De oameni, normal.  Cîinii, de pildă, oricît li s-ar părea unora că sînt ca oamenii, fiindcă vorbesc în filme de desene animate precum “Doamna şi vagabondul” sau “101 Dalmaţieni”, nu au proces politic. Ca om, însă, faci politică permanent, pentru că permanent sînt de luat decizii, pornind de la puncte de vedere diametral opuse. Începînd cu cîte o chestiune fundamentală, într-un grup de doi, de tip: unde bem o bere?

La varice, fiind mai ieftin, este opţiunea companionului. Hai undeva şi cu scaune, este opţiunea ta, avînd în vedere că vrei să bei ca oamenii, nu ca vitele, în picioare. Chiar dacă acolo e ceva mai scump. Cine va obţine şi votul celuilalt? Suspans! Procesul decizional presupune dezbaterea argumentelor pro şi contra şi acordul asupra uneia dintre variante. Bine mă, hai la varice. Sau, bine mă, hai la scaune. Asta, în cazul fericit. În celălalt caz, avem dezacordul total. Stai tu aici şi bea ca boul în picioare, că eu mă duc să beau aşezat. Dracu’ mai iese la bere cu zgîrciţi ca tine, idiotule. Ia să vedem cine rămîne să bea singur şi cine mai găseşte nişte prieteni?

Uite-aşa, decizii, decizii, stai, pleci, te bagi, nu te bagi, îţi convine, nu-ţi convine, te dai cu ăla sau nu te dai, o fi bine, o fi rău, rămîi singur, nu rămîi singur, toţi facem politică. În funcţie de propriile interese. Care nu coincid mereu cu interesele altora. Acasă, cu prietenii, la muncă, de fiecare dată cînd e ceva de ales. Adică  permanent, zi de zi. Discuţii, alegere, consecinţe. Dar sigur, “politica adevărată” e altceva. Aia e pentru mizerabili. Iar mizerabili sînt doar alţii. Aşa încît, nu te mai interesează. În caz că te-a interesat vreodată.

Pînă cînd corporaţia la care lucrezi îşi restrînge operaţiunile şi rămîi pe bară. Pînă cînd compania băştinaşă care te salarizează te anunţă că ai toată libertatea să explorezi piaţa muncii, ca proaspăt şomer, sau să lucrezi fără salariu, în timp ce şefii îşi iau SUV nou şi fac team-building în capitale occidentale, cu premianţii. Pînă cînd vibrantul sector al IMM-urilor capătă vibraţia plumbului şi nici acolo nu mai găseşti vreo oportunitate. Pînă cînd observi că şi instituţia de stat la care activai are alte priorităţi, mai ales tinere şi foarte dotate. Şi tot aşa, pînă cînd ajungi să te întrebi cu ce-ai greşit? Iar răspunsul, fireşte, nu poate fi decît unul: cu nimic, e doar vina mizerabililor din politică, toţi o apă şi-un pămînt.

Numai că situaţiile acestea nu există, sînt fictive. Nu? Dacă ar exista, ţi-ai putea pune şi alte întrebări. Spre exemplu, dacă mizeria de-acum este: a) la fel ca aia de dinainte, b) mai mică sau c) mai mare? Presupunînd, prin absurd, că alegi varianta “c”, dat fiind că mizerabilii precedenţi nu făceau ce fac ăştia, te poţi întreba dacă la precedentele alegeri nu merita, totuşi, să faci dinstinctia între mizerii şi să mergi să votezi? În loc să îngroşi, printr-un mizerabil dezinteres şi-o mizerabilă inconştienţă, absenteismul de 60% . Lăsînd 25% din electorat să decidă, inclusiv din sicriu, soarta ţării. Poate  definitiv. Cum totul merge, însă, foarte bine, de ce să-ţi baţi capul? Oricum, nici la prezidenţiale n-o să ai cu cine vota. Ce, asta-i opoziţie? De penibili ce sînt, nici măcar nu se pot hotărî asupra unui candidat unic. O să iasă Ponta preşedinte, se ştie deja. Eh, mai bine el decît Antonescu. Nu mai e nimic de făcut. Decît să nu votezi nici data viitoare. Sau ce, vrei să zici că măririle astea de taxe şi impozite nu fac bine? Nu sporesc bunăstarea, ci adîncesc mizeria? Exclus.