Trei ingrediente pentru un dezastru ratat

Ar trebui să ni se moaie picioarele ca după un accident de mașină evitat în ultima secundă. Am fi nebuni să gonim în continuare ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Aproape orice șofer a trecut în viața lui printr-o situație limită, povestită apoi, cu gesturi largi și vocea ridicată, ca o faptă de vitejie. Vina e invariabil a dementului din camion, a bețivului din caruță, a căscatei de pe bicicletă, deși dacă ar fi fost să se întîmple nenorocirea, vinovățiile n-ar mai fi fost atît de clare.

Pe zi ce trece grozăvia numită „Geoană – președinte” se devoalează ca o prăpastie fără fund în fața căreia ne-am oprit la cîțiva milimetri. Ceața se ridică și privim, perplecși, neantul. Cum am ajuns ca 5 milioane de oameni să votăm un personaj cu intelect de școala primară și maturitatea emoțională a unui liceean? E adevărat, am scăpat, însă nu chiar totul ar trebui să devină anecdotă de șpriț. E adevărat, i-am ciuruit, însă dacă ne uităm în oglindă și noi sîntem cam plini de găuri și abia ne ținem pe picioare. Ar fi de preferat ca la următoarea victorie să celebrăm mai puțin însîngerați.

Cum a greșit Băsescu și staful lui? Trei ingrediente pentru un dezastru ratat:

  1. Oboseala electoratului: Ritmul infernal impus de Băsescu și lipsa supapelor de ventilare a frustrarilor inevitabile au dus o parte a propriului electorat în pragul revoltei.
  2. Un politruc perspicace: Era nevoie de un batrîn edec să speculeze oboseala și să o transforme în nevoia de liniște, lansînd tema scandalului
  3. O presă în genunchi: Asta se cunoaște. Mai puțin se înțelege că în genunchi au pus-o niște bișnițari. Unii cărora Băsescu le amenința sursa de speculă: banii și informațiile de stat.

1. Revolta de pe Bounty: Oboseala electoratului

De la început trebuie spus că nu de scandal a fost vorba. Vom privi cu atenție cum a reușit Iliescu să impună tema “scandalagiul” în partea a doua. Lumea n-a fost obosită de scandal ci de ritmul marșului. Băsescu are renume de om politic cu energia unui nebun: Doarme cîteva ore după un șpriț de o noapte și a doua zi dimineață e proaspăt de la prima oră; Aleargă prin toată țara săptămîni la rînd și are permanent aerul că e în concediu în timp ce cearcănele devorează fețele celor din staf; Nu puțini sînt cei din apropiere care au sucombat în fața ritmului prea ridicat. Cu asta nu ar trebui să avem vreo problemă, omul cere mult de la el și e obișnuit să ceară mult și de la cei care lucrează cu el. Poporul e însă altă chestiune.

Poate că niciodată nu au fost mai nimerite metaforele marinărești ca în acest caz: Băsescu conduce un vas într-o traversare a Atlanticului. Drumul e greu, furtuni multe, mîncare proastă, șobolani mulți. La capăt e America, țara libertății și a șansei egale, iar cînd s-a îmbarcat echipajul avea moralul ridicat și speranțe mari. Majoritatea vroiau să scape de mizeria de acasă și și-au asumat, fără multe iluzii, un drum dificil și riscant. Căpitanul e determinat și popular numai că are un defect: cere prea mult de la marinari, la fel de mult ca de la ofițeri. După o furtună teribilă nu lasă oamenii să chefuiască, îi pune să spele puntea. După o lună de pesmeți cu apă nu-i lasă să-și facă de cap la prima escală, îi aleargă să care apă, se grăbește să ajungă la destinație. Îi ceartă pe cei lenți, îi pedepsește public pe leneși și șmecheri. E corect însă excesiv. E ceva inuman în standardele pe care le impune. În scurt timp echipajul e obosit: „Ăsta ne bagă-n mormînt!”. Pe la colțuri încep șușotelile. Oamenii au nevoie de-o supapă pe care n-o găsesc. La urma urmei nu e vorba de marinari cu experiență, e o trupă pestriță care a trăit prin bodegi sau biblioteci. Cei care l-au votat pe Băsescu în 2004 nu aveau disciplina Legiunii Străine și moralul de pirați. Erau deja după ani de dezamăgiri, compromisuri și relativă mizerie. O masă de oameni obișnuiți, doar ceva mai sinceri cu ei înșiși și mai informați decît restul (votanții lui Adrian Năstase). Pentru ei ritmul în care merge Băsescu e prea mult. Morții lăsați pe drum în această lungă traversare spre reformă mobilizează (cine nu ține pasul – afară! Vezi cazul Pleșu) dar și seamănă sămînța revoltei: dacă urmez eu?

Din primul an de mandat, „ajutat” și de conjunctură, Băsescu impune agenda publică într-un ritm îndrăcit: anticipate, inundatii, biletul lui Tăriceanu, reforma justiției. Și a ținut-o așa cîțiva ani. Nimic de pe agenda lui nu era de ignorat, totul era urgent. Întrebarea e, nu cumva era mai eficace ca unele unele dintre ele să fie amînate? (E greu de explicat graba rupturii de Tăriceanu, de pildă) Poate poporul să-și păstreze moralul după 5 ani de războaie fără Saturnalii? Greu de crezut. Asta a înțeles destul de repede bătrînul edec, Iliescu. Care s-a hotarît încă de prin 2006 să adune toți nemuțumiții sub stindardul unei iluzorii odihne liniștite printr-un discurs care ar putea fi tradus așa: “De ce să lăsăm acest nebun să ne piardă în cursa lui nebună prin furtună? De ce să nu acostăm în insula de colo? E drept, nu e America, dar e liniște, găsim femei și mîncare. Nu e un viitor extraordinar, dar e unul comod și, mai ales, sigur! Să nu ne lăsăm pierduți de orgoliul acestui căpitan barbar!”

(va urma)

Pizde de bloggeri şi cretine

De pe: Jurnalul Soacrei Mici

hopa tupaExistă lucruri în viaţa asta (inclusiv virtuală) pe care nu pot să le trec sub tăcere. Adică pot, dar m-aş simţi că un kkt dacă n-aş interveni. Aşa cum ai trece pe alături de o femeie pe care cineva cu mască (nu de Zoro, dar de ratat) ar strânge-o de gât suprimându-i restul de oxigen sau ai accepta ca o prăpădită cu crucea la gât şi înjurături pe plisc, să scuipe public o femeie doar pentru că i s-a năzărit ceva antibiblic la un semafor roşu (poate flăcările iadului? freacăţi ochii, fă!).

Să nu credeţi că nu-mi pot controla pornirile. Pot s-o fac mai bine decât 8 din 10 persoane care citesc acum aceste rânduri (să-mi fie iertată lauda de sine). Dar nu pun preţ de nici 2 bani pe o imagine de femeie stăpânită, deci, prin magie devenită înţeleaptă, dacă trebuie să mă prefac că nu mă jigneşte ca om un comportament pentru alt om.

Ca să fii filozof e destul să-ţi închizi leoarba la timp, nu-i aşa? Şi dacă te uiţi primprejur, fiecare al doilea e un filozof. Dacă măcar unul din zece filozofi ar fi zis la timp ceea ce trebuia să spună ca om şi n-ar încuraja prin tăcere prostia în starea ei embrionară, apoi nu eram să fim noi acuma unde suntem. În balegă bovină. Până la cravată şi cercei. Şi să ne prefacem că nu pute.

De la început îmi repetam ca pe o mantră violenţa stârneşte violenţă şi lalala şi lululu. Fii cuminte. Dar pe urmă mi-am zis: “Ia stai oleacă, de ce să negociez eu lucruri sfinte cu minţi înspăimântător de închise de ţărani iobagi? De ce să-mi pierd timpul preţios pe dădăcirea unor cretini pe care mă-sa nu i-o înţărcat la timp?” Experimentat şi concluzionat: niciun efect. Cu proştii, ca cu teroriştii, nu se negociază.

Săptămâna trecută m-am apucat să-mi curăţ lista de bloguri care generează în permanenţă balegă politică de factură moldovenească, cu intenţia să las doar pe cele în care cum zic eu de obicei se simte omul după cuvinte. Nici nu vă daţi seama cât de puţine mi-au rămas. Mare mi-a fost greaţa când am văzut comentarii de “analişti politici” pe blogurile şi aşa puţine ca ghioceii. Nu comentarii, dar boţuri de căcat lăsate pe drumul omului pe care îşi descărcă sufletul.

O venit – s-o căcat pe alb, drept în sufletul omului – o plecat, cu aere de Caesar cu lauri pe frunte.

Pe rasa asta de bloggerii, cu precădere bărbaţi, eu îi numesc simplu: Pizde de bloggeri.

Pizdele ăstea de bloggeri, nu numai că îşi umple propriile bloguri cu căcat patriotic sau alte chestii preluate şi răsuflate, care se dizolvă la prima ploaie, dar se mai pornesc în pelerinaj lung […]

…citește în continuare

Gump Niculescu Duvăz

bogdan_niculescu_duvaz

Tocmai îl văd pe Bogdan Niculescu Duvăz, purtător de cuvînt al PSD, în conferință de presă. El spune, printre alte aiureli, că nu re-numărarea au contestat ci aplicarea ștampilei pentru anularea unor buletine valide pentru Mircea Geoană, după încheierea votării.

Eu nu credeam că BND al PSD poate fi atît de tîmpit. Creează o perdea groasă de fum amestecînd votul dublu cu mita electorală, cu votul după ora închiderii, în timp ce acuza CCR că riscă să creeze o perdea de fum. Tipic PSD. (si bolșevic, aș sublinia)

Pe mine unul PSD-ul începe sa mă irite la culme. N-am sa demontez toate tîmpeniile debitate de Duvăz, e bine să se afunde singur în rahat și sa umble puțind un an de zile după asta. Mă întreb doar două lucruri:

1. Anularea buletinelor cu vot valabil Geoană putea fi făcută doar în timpul numărării, cînd buletinele sînt luate unul cîte unul. (Dacă nu, înseamnă că e vorba de o condpirație națională cu jandarmi, polițiști și judecători care au pus ștampile în dubele de transport sau spațiile temporare de depozitare, pentru care PSD nu găsește nici un martor și nici diferențele necesare între procesele verbale și re-numărare. Pentru că asta pur și simplu nu s-a întîmplat) Așadar Duvăz ne spune că e o trădare în masă al membriilor PSD, PNL și PRM din toate secțiile de votare. Altfel e realmente imposibil să găsești buletinele valide pentru Geoană, să le invalidezi și apoi să le contabilizezi la invalide.

2. De ce, în condițiile unei conspirații atît de teribile în timpul numărării, cei care numără voturile nu fac gestul mai simplu de a considera voturile pro-Base cu ștampila prea ștearsă, prea aproape de linie sau, uneori, chiar valide, ca fiind invalide. Dovadă că acum, la re-analizare, mai multe voturi valide pro-Băsescu au fost greșit considerate nule! Cu alte cuvinte, oamenii riscă pușcăria invalidînd voturi pro-Geoană valabile punînd ștampila și pe Băse, și nu îl avantajează pe Geoană considerînd nule cîteva voturi pro-Băse perfect valabile!  Ne leși, Gump Niculescu Duvăz?

PS: Încep să mă întreb dacă PSD nu cumva chiar marșează pe ideea unor violențe de stradă luna asta. Caz în care chiar se va pune serios problema trădării. Începem să ieșim suspect de mult din politica internă…

Sunt un capsunar!

De pe: Blog de Darwinism Politic

Tot mai multi membri PSD, inclusiv lideri precum Nastase, sunt revoltati de votul diasporei. Plevusca de partid ii tine isonul. In viziunea PSD diaspora, care habar nu are ce e in Romania, l-a facut presedinte pe Basescu, luand decizia gresita. Asadar, spun ei, pe viitor trebuie invatata minte aceasta diaspora nesimtita, iar votul ei trebuie sa aiba o greutate mai mica. Pentru Nastase ei sunt o clasa inferioara, ei sunt constructorii din Spania, femeile de serviciu din Italia, care pentru o spaga de 5 Euro se deplaseaza 100 de km pana la sectia de votare sa puna stampila pe Basescu. Ei, capsunarii, au tradat Romania lui Iliescu si s-au dus sa-si caute norocul aiurea. Nu merita dreptul la vot! Iata, astazi ma declar si eu un capsunar. [citește mai mult…]

Lacomia salveaza Romania

26 noiembrie 2009

În sondaje Geoană are aproape nouă procente în faţa lui Băsescu, candidează în grup cu Johannis şi Crin Antonescu, are trei partide mari în spate, PSD, PNL şi UDMR, sprijinul lui Vadim (locul 4 ăn primul tur, cu peste 500 000 de voturi), aproape toate televiziunile (Realitatea TV, TVR1, TVR2, Antena 3, Antena 1, Antena 2 şamd), ziare, posturi de radio, site-uri politice, bloguri, mii de primari, structura teritorială şi logistica  a două mari partide, oameni de afaceri, două institute de sondare etc.

Băsescu are de partea sa un singur partid (şi ăla demoralizat şi demobilizat), niciun candidat important din turul 1 care să-l sprijine, cîteva televiziuni de nişă sau cu audienţă scăzută (B1TV, OTV, Etno TV), pe marile televiziuni are embargou, e supus unui adevărat linşaj mediatic 24 din 24, nu-şi poate transmite mesajele decît prin intermediul unui site, a unui ziar şi cîtorva bloguri. Trebuie să fie agresiv, să atace pentru a recupera distanţa care îl desparte de Geoană, dar nu o poate face atîta timp cît electoratul vrea linişte, nu un scandalagiu notoriu. Singura sa şansă e să-şi provoace adversarul la cît mai multe confruntări directe, pe care însă acesta le evită constant, neacceptînd decît una singură.

7 decembrie

După numărătoarea oficială a voturilor, făcută de BEC, devine clar că Traian Băsescu a cîştigat al doilea mandat de preşedinte.

Ce a intervenit între timp, astfel încît Băsescu să se transforme dintr-o victimă sigură în învingător?

În 26 noiembrie Mircea Geoană era viitorul preşedinte al României. Sau cel puţin aşa credea el şi aşa credeau cei din jurul lui. Uniţi şi prudenţi la început, aceştia văd bătălia deja încheiată şi încep să lupte pentru pradă. Cine e cel mai influent? CIne îl umileşte pe învins? Cine are cele mai mari merite în această victorie? Şi cum reuşeşte să creeze această imagine? Prin mass-media, evident. E modalitatea cea mai facilă şi lipsită de riscuri pentru a intimida Statul şi societatea în ansamblul ei, instituţiile şi angajaţii acestuia, indiferent că vorbim de administraţie, de structurile de forţă sau de justiţie. Ce poliţist, angajat al FIscului, procuror, ofiţer din servicii, judecător, procuror sau jurnalist mai poate avea curajul să deranjeze un individ care face şi desface majorităţi, inventează miniştri şi prim miniştri, pune şi dă jos preşedinţi? Dovadă şi primele reacţii ale presei după întîlnirea lui SOV cu Geoană şi declaraţia primului de la Realitatea TV: “trăim într-o ţară în care preşedinţii depind de SOV”. Ce trafic de influenţă e mai bun decît traficul de influenţă în masă? La toate astea se adaugă ura şi setea de răzbunare a inamicilor lui Băsescu. Sînt siguri pe ei, Băsescu e învins, scrutinul din 6 decembrie nu e nimic altceva decît o formalitate care va consfinţi în mod oficial înfîrngerea. MIza nu e electorală: distanţa în sondaje dintre cei doi concurenţi e suficient de confortabilă pentru a le da celor din tabăra lui Geoană siguranţa victoriei. Nu trebuie decît să aibă răbdare şi să aştepte timpul să treacă. Dar nu au răbdare.

Încep întîlnirile “conspirative”. Nu se mai feresc, ba dimpotrivă, în spatele izului de clandestinitate e o doză importantă de ostentaţie şi demonstraţie. Vor să arate că ei sînt stăpînii şi toată ţara (şi, mai ales, instituţiile statului) trebuie să ştie asta. Patriciu se întîlneşte cu SOV, cu Meleşcanu şi SRS, cu Crin Antonescu, SOV se întîlneşte cu Geoană. O fac seara sau noaptea, “pe furiş”, cu paparazzii după ei. O lecţie învăţată de la minivdetele de tabloid: suni paparazzul şi îi vinzi pontul. După care te laşi fotografiat din toate unghiurile care te avantajează, întîlnindu-te cu politicieni, viitori prim miniştri, viitori preşedinţi, cu toţi viitorii potentaţi. Te imunizezi în faţa statului. Îţi creezi din aceste imagini o aură care acţionează ca un scut în faţa oricărei incercări a autorităţilor statului de a te deranja. A început lupta pentru pradă. S-a sfîrşit bătălia, inamicul e învins, acum începe împărţirea prăzii. Aliaţii se pîndesc, se suspectează, se întrec pentru a fi primii care ajung la pradă şi care pleacă cu halca cea mai mare.

Cei mici se înghesuie, se ridică pe vîrfuri pentru a fi văzuţi, dau din coate pentru a ajunge în primele rînduri. Ciuhandu pune în scenă reconcilierea, Johannis participă la întîlniri electorale, pesedişti şi penelişti de peste tot îşi aduc obolul, dau o mînă de ajutor, se bagă în seamă, jurnaliştii execută linşajul mediatic cu un exces de zel demn de o cauză mai bună.

Însă miza adevărată e la cei mari, la SOV, Patriciu şi Voiculescu. Ies din penumbră şi îşi delimitează teritoriile. E însă o luptă contracronometru. Sînt oportunităţi care nu trebuie pierdute. Aşa se explică graba cu care Patriciu a scos filmul de la Ploieşti, deşi putea să aştepte pînă în joia de dinaintea alegerilor. Nu a fost o mişcare electorală. Dacă ar fi fost, Patriciu nu ar fi apărut public şi nu şi-ar fi legat numele de respectivul filmuleţ. Şi l-ar fi dat mult mai tîrziu, cînd Băsescu nu ar mai fi avut timp să contracareze efectul devastator al publicării. Jurnaliştii din trusturile Realitatea-Caţavencu şi Intact, la concurenţă, îl dau pe post de mii de ori, ca şi cum ar fi plătiţi la numărul de difuzări (ceea ce nu e exclus). Patriciu e cel care a făcut primul pas, cel care s-a detaşat în inamicul nr 1 al lui Băsescu şi care a încercat să-i dea lovitura finală şi să-şi aroge meritul victoriei prin KO.

SOV nu numai că se mişcă mai greu şi rămîne pe locul doi la capitolul moguli dar îşi vede şi actuala poziţie de forţă ameninţată în urma interviului dat de Geoană lui Tolontan, ăla cu maleficul turbulent şi a arestării lui Nicolae Popa. Nu că i-ar fi fost frică de Geoană, dar o asemenea declaraţie venită din partea viitorului preşedinte al României i-ar fi slăbit autoritatea în faţa autorităţilor statului. Ori de autoritate şi de imaginea de forţă are nevoie cel mai mult acum, pentru a scăpa de cartoful fierbinte numit Nicolae Popa. Decizia lui SOV, la fel de genială ca şi cea a lui Patriciu, e să se folosească de media pentru a-şi delimita teritoriul, pentru a-şi afirma poziţia de forţă în faţa concurenţilor şi în faţa autorităţilor publice. Şi cum poţi face asta mai bine decît prezentînd ţării întregi noul tău angajat? Care, surpriză, e chiar viitorul preşedinte al ţării. Şi SOV nu se mulţumeşte cu chemarea lui Geoană în miez de noapte la el acasă pentru a anula efectul mediatic al acelui “malefic şi turbulent” ci pune bomboana pe colivă (pe care a confundat-o cu cireaşa de pe tort), făcînd publică relaţia de prietenie cu Geoană, veche de patru ani, şi vorbind şi despre o întîlnire în 2004, într-o parcare cu actualul preşedinte, Traian Băsescu. Nu a fost o mişcare electorală şi nici o capcană întinsă lui Geoană. Nu a schimbat macazul. Pur şi simplu nu a mai avut răbdare şi a supralicitat de frica a ceea ce i s-ar putea întîmpla din cauza arestării lui Nicolae Popa. Să nu uităm că în acele momente, pentru ei, Geoană era viitorul preşedinte al României. Ori e bine să ştie toţi poliţiştii, ofiţerii de informaţii, jurnaliştii, procurorii şi judecătorii din ţara asta că SOV e stăpînul, că preşedintele ţării (peste numai cîteva zile) e la cheremul lui, e jumate prieten, jumate slugă, că-l cheamă la orice oră din zi şi din noapte, cînd are el chef, şi ăsta se duce. Şi, bineînţeles, că declaraţia cu maleficul turbulent nu era serioasă, era un aranjament făcut dinainte între doi vechi prieteni. Aşa, ca să nu existe dubii, să nu înţeleagă greşit vreun procuror sau judecător.

Patriciu, SOV, Voiculescu, Crin Antonescu, Orban, Johannis sau Ciuhandu, la fel ca şi Geoană, au fost siguri de victorie şi au ţopăit prea devreme. Iar în ultimele zece zile de campanie, tabăra lui Geoană nu a mai făcut campanie ci doar trafic de influenţă la nivel naţional, bine mediatizat şi punctat cu demonstraţii de forţă. Toţi, inclusiv Geoană, au amestecat euforia, nerăbdarea, excesul de zel şi lăcomia într-un cocktail de droguri tari, de sub al cărui efect s-au trezit abia în dimineaţa de 7 decembrie. Urmează mahmureala şi sevrajul.

S-au jucat de-a prădătorii în oglindă şi şi-u confundat propriile priviri de bovină cu unele de felină şi au uitat că inamicul lor e singurul prădător pur-sînge din politica românească. Rămîne antologică şi demnă de Animal Planet imaginea cu Băsescu stînd cîteva minute cu colţii în gîtul lui Geoană, suficient pentru a cîştiga alegerile.Ţopăiala de căprioară tîmpă a ultimului e doar scena tragică cu care se încheie documentarul.

Aroganţa Sa, Adrian Năstase

De pe: Politeía

Pe timpul guvernarii Iliescu – Năstase, au parasit Romania (sa speram ca nu definitiv) aproximativ  un milion si jumatate de romani. Bunastarea oferita de guvernarea Năstase i-a trimis pe Romani unde au vazut cu ochii. Acesti oameni au plecat din Romania pentru ca nu si-au putut gasi un rost in viata sau din cauza sistemului profund corupt in care nu puteai ajunge nicaieri fara spaga sau ajutorul baronilor PSD.  Ei au continuat sa ramana cetateni ai Romaniei, contribuind anual cu 5 pana 8 miliarde de euro trimisi in tara, bani care intrand in circulatie in Romania au generat taxe de sute de milioane de euro la bugetul de stat.

Marele democrat Adrian Năstase, acuzatorul lui Basescu de tendinte dictatoriale si nedemocratice, propune scaderea importantei votului dat de cei ce traiesc in strainatate, pentru a evita repetarea situatiei de acum, cand diferenta dintre candidati coincide cu numarul voturilor pro-Basescu din afara. Aceasta propunere aberanta se inscrie in “coloana infinitului” a prostiei, ignorantei si aroganţei diversilor lideri PSD care doresc ca Romania sa devina domeniul lor feudal. Colega socialista europeana dns Susanne Kastner, raspunde intr-un interviu dat la Deutsche Welle:

Din punctul meu de vedere este o prostie. Nu poti face asa ceva. Trebuie sa accepti legea electorala asa cum este. Personal, mi-as dori ca in Romania sa fie introdus sistemul de vot prin corespondenta, valabil si in cazul romanilor din strainatate. Aici

Auzindu-i propunerile, nu poti decat sa ajungi la concluzia ca  Traian Băsescu l-a supraevaluat pe Adrian Năstase zicând că “spre deosebire de Geoană, Năstase are şi oarecare inteligenţă”.

Posted in Civic, Diaspora, Opinie Tagged: Electorat, Nastase, PSD

Scenariul “fraudarea”

De pe: Politeía

Scenariul “fraudarea” a fost intotdeauna prezent in alegerile romanesti de la inceputurile democratiei postdecembriste si pana la ultimele alegeri. Tehnicile comuniste, propagate la inceputurile anilor ’90, s-au perpetuat si s-au perfectionat de catre aparatul de partid pesedist, care a fost acuzat intotdeauna de fraudarea alegerilor. Niciodata nu au fost contestate cu adevarat alegeri in Romania la CC, pentru ca niciodata nu au putut fi produse probe materiale pentru a sustine contestarea.

Un interesant document dintr-o sursa probabil credibila, poate fi citit aici.

Inainte de inceperea campaniei parlamentare, fostul ministru de interne, dl Nica, din senin a inceput sa acuze PDL ca  pregateste o fraudare pe 22  noiembrie. Au inceput discutiile de pre-prefraudare, prefraudare si in sfarsit s-a concertat o ampla activitate media inaintea rezultatelor din primul tur de scrutin. Rezultatele fiind multumitoare in primul scrutin pentru PSD, scenariul a fost amanat pentru “zile mai grele”, daca vor veni. Pe 6 decembrie, la ora 21, cand exitpolurile il aratau invingator pe Mircea Geoana, nimeni din coalitia anti nu a vorbit de fraudare. Dimineata si rezultatele BEC au declansat “scenariul fraudarea”, un scenariu aberant cu o singura justificare: sa-i salveze lui Geoana si Hrebenciuc statutul in partid si sa-i fereasca de furia  sponsorilor si a baronilor rosii.  Prestigiul Romaniei a fost pus la mezat pentru joburile politrucilor pentru ca Mircea Geoana s-a dorit presedinte.

Posted in Analize, Campanie, Civic, Opinie, Vorba Boierului Tagged: Electorale, Geoana, Hrebenciuc, PSD, Traian Basescu

Europenizarea dreptei românești

De pe: Cristian Preda

Plec astăzi la Bonn, pentru a participa la Congresul Partidului Popular European, care își va alege mâine președintele.
Joi vor fi desemnați prin vot și vicepreședinții, unul dintre candidați fiind Emil Boc.
În aceeași ordine de idei, îmi face plăcere să anunț că săptămâna trecută am depus cererea de afiliere a Institutului de Studii Populare la Central for European Studies, care e rețeaua de fundații și think tank-uri ale partidelor populare din Europa.
Sunt convins că pe această cale se va produce o europenizare a dreptei românești.
Am convingerea că opțiunea dreptei liberale și democratice din România trebuie să iasă din zona obscură și arogantă a îmbogățiților tranziției și să se așeze pe orbita valorilor europene ale moderației, toleranței și respectului pentru demnitatea umană.

Scorul pe judeţe

De pe: Bleen

Articol de: Bleen

Scorul pe judeţe

Traian Băsescu a cîştigat în 20 de judeţe, 2 sectoare şi străinătate:

Alba (+39 000), Arad (+62 000), Bihor (+9 000), Bistriţa-Năsăud (+29 000), Braşov (+30 000), Caraş-Severin (+7 000), Cluj (+89 000), Constanţa (+27 000), Covasna (+13 000), Dîmboviţa (+ 7000), Harghita (+12 000), Ilfov (+9 000), Maramureş (+28 000), Mureş (+6 000), Prahova (+29 000), Satu Mare (+6 000), Sibiu (+48 000), Suceava (+27 000), Timiş (+65 000), Tulcea (+20 000), Sector 3 (+2 000), Sector 6 (+ 474).

Cele mai bune rezultate: Cluj (+89 000), Timiş (+65 000), Arad (+62 000), Sibiu (+48 000).

Mircea Geoană a cîştigat în 21 judeţe şi 4 sectoare:

Argeş (+58 000), Bacău (+19 000), Botoşani (+48 000), Brăila (+18 000), Buzău (+28 000), Călăraşi (+7 000), Dolj (+48 000), Galaţi (+12 000), Giurgiu (+15 000), Gorj (+17 000), Hunedoara (+46 000), Ialomiţa (+15 000), Iaşi (+43 000), Mehedinţi (+10 000), Neamţ (+9 000), Olt (+38 000), Sălaj (+7 000), Teleorman (+41 000), Vaslui (+37 000), Vîlcea (+30 000), Vrancea (+17 000), Sector 1 (+4 000), Sector 2 (+1 000), Sector 4 (+5 000), Sector 5 (+7 000).

Cele mai bune rezultate: Argeş (+58 000), Botoşani (+48 000), Dolj (+48 000), Hunedoara (+46 000), Iaşi (+43 000), Teleorman (+41 000).