7-13 ianuarie 2018. Mă gîndesc să dau în judecată Facebook

În mod normal, pentru un blog de dreapta cum este Blogary, guvernarea de stînga (PSD-ALDE acum) nu ar trebui să conteze decît în măsura contorizării nereușitelor  care dau peste cap viața oamenilor obișnuiți. Și tot în mod normal, adică în (a)normalitatea stîngii, am ajuns la cel mai prost și mai incompetent guvern avut vreodată de România. La un guvern de analfabeți în sens propriu:

(Foto: Robert Turcescu)

Un guvern (sau două, nici nu mai contează pentru noi) care a îndatorat țara, adică pe noi toți, anul trecut, cu aproximativ 13 miliarde de euro și intenționează, anul acesta, să mai împrumute încă 50 de miliarde de lei (aproximativ 15 miliarde euro).

În mod particular, guvernările de stînga mă interesează mult mai mult în privința limitării dreptului la liberă exprimare și a încercărilor de a reinstitui cenzura. Ceea ce s-a întîmplat săptămîna trecută la Timișoara este mai mult decît îngrijorător:

Politistii au inceput cercetarile in doua dosare penale pentru infractiuni de instigare publica, dupa ce pe retelele sociale au aparut mai multe mesaje legate de protestele din Timisoara.

„In luna decembrie a anului 2017, pe retelele sociale, cetatenii au fost invitati sa participe la o serie de manifestatii publice. Sub protectia anonimatului, a existat tendinta ca utilizatorii de buna-credinta sa fie manipulati, cu ajutorul unor tactici ascunse in interes propriu (prin comentarii, lansarea unor teme/stiri false, partajarea unor articole, incitarea la acte de violenta). – ziare.com

În privința a ce se va întîmpla astăzi la CEx PSD, subiectul prezintă interes din două motive: 1) cît de jos mai poate coborî guvernarea PSD, avînd în vedere scăderea dramatică a calității oamenilor, și b) opoziția unde este, de ce este numai spectator, ce așteaptă, să se măcelărească pesediștii între ei și să culeagă roadele?!?

Dacă Mihai Tudose, cu toate declarațiile lui golănești (fluturarea maghiarilor lîngă steag), va rămîne prim-ministru în anul Centenarului și în momentul cînd România va prelua președinția Consiliului European, înseamnă a ne face de rușine cu cea mai proastă garnitură guvernamentală posibilă de pînă acum.

Autonomia pe criterii etnice NU este un subiect de discutat, pentru că nici constituțional, nici în UE nu este permisă. Și punct. Așa că de ce te-ai face de rușine cu o declarație pe un subiect care nu există, în loc să faci precizările necesare?!? De exemplu, în iulie 2013, Attila Dabis și Balázs-Árpád Izsák au încercat să înregistreze o propunere legislativă privind promovarea dezvoltării zonelor geografice populate de minorități naționale. Comisia a respins-o. Cei doi au depus o plângere împotriva Comisiei la Tribunalul Uniunii Europene. Respinsă! Așadar, despre ce vorbim?! Și, mai ales, despre ce ne facem de rîs?!

Singurul lucru să zicem bun, pe care l-ar fi făcut de altfel orice partid conservator, este că nu s-au atins, intern, pe față, de structura psiho-socio-culturală a acestui popor. Deși în Europa votează cot la cot cu reprezentanții ”noii ordini”. Deci au săpat la temelie. Cu alte cuvinte, încearcă să fraierească românii și din acest punct de vedere.

Din punctul meu de vedere, lucrurile se vor tranșa așa: Dragnea va pierde în CEx, Tudose guvernarea, în parlament, după ce gruparea Dragnea va depune moțiune de cenzură, care va fi susținută de partidele de opoziție. După care va urma guvern tehnocrat sau de uniune națională. Sau cel puțin asta ar fi situația cît de cît rezonabilă acum.

Revenind la subiectul cel mai arzător, după mine, la ora actuală, cenzura, caut orice  posibilitate legală de a da în judecată Facebook. Și nu vorbim despre cenzura românească, locală, ci cu mult mai rău, despre cea europeană. Căreia, din cîte se pare, îi cădem victimă.

În octombrie anul trecut, în Germania a intrat în vigoare legea combaterii hate speech-ului. S-a aflat și unde funcționează sediul cenzurii nemțești. Twitter aplică deja shadow banning, un mijloc extrem de perfid de banare a conținutului nedorit. 

Este absolut incredibil pentru noi, cel puțin, est-europenii obișnuiți pînă în 1989 cu crunta cenzură comunistă să ne reîntoarcem la practicile acelor vremuri, acum promovate de ce consideram atunci lumea liberă. Este anti-constituțional, articolul 30 din Constituția României îmi garantează dreptul la liberă exprimare. Și nu intenționez să tac pe un asemenea subiect atît de sensibil.

Deocamdată, în plus față de ce am mai scris aici despre cenzura la care am fost supusă, două videoclipuri cu avocatul care se ocupă în Germania cu astfel de cazuri: Joachim Nikolaus Steinhoefel. Din care puteți realiza dimensiunea atroce și absolut în favoarea guvernelor a noilor legi impuse privind așa numitul hate-speech. Hate speech se definește acum, în aceste condiții, prin absolut tot ce nu este favorabil sau convenabil factorilor de decizie europeni. Hate speech nu se referă, în aceste noi legi, la persoane care ar fi îndreptățite să solicite protecție împotriva urii, cum sînt evreii, de exemplu, ci strict la deciziile guvernamentale care uluiesc oamenii obișnuiți ai acestui continent. Nu ești de acord cu ce spunem noi, decidenții, taci! Nu mai ai dreptul să spui nici măcar că nu ești de acord și de ce.

 

Să se dea numai una, să ajungă și în fund la doamna!

Accesul la sex e una din chestiile cele mai inegal distribuite in societatea capitalista.

Victoria Stoiciu, absolventă SNSPA, (fost) autor Criticatac, coordonator programe Fundația Friedrich Ebert.

Lenin, de ciudă că nu a cunoscut-o, s-ar mai îmbălsăma o dată, singur. Stalin, de furie că nu a cunoscut-o, ar fi eliberat singur Europa, scăpînd conducătorii de azi de relele capitaliste, iar tovarășul Ceaușescu i-ar fi dat. Mîna lui Nicușor, întru bunăstarea și propășirea întregului popor, în vecii vecilor, amin. Așa să le dea Dumnezeu!

(Foto: Baie de lumină, seria Nuduri sub apă, carton grunduit. Din colecția Facebook a autoarei zicerii.)

Exilul Facebook

În dimineața aceasta am aflat că Profesorul Paul Dragoș Aligică a fost suspendat de rețeaua comunistă Facebook. Nu știu să vă dau acum mai multe detalii, le voi afla, dacă sînt, pe parcurs. Dar cred că este suficient ce a scris în ultima vreme, despre Facebook, în apărarea noastră, a celor blocați absolut mișelește.

Dacă pînă mai ieri ziceam că mor cu ei de gît (cu neisprăviții cărora li s-a dat un scop în viață, să caute postările de ani de zile ale oamenilor și să reporteze tot, absolut tot ce încalcă, chipurile, ”standardele comunității”), acum prefer să-i văd cum mor singuri. De plictiseală, eventual.

Nu am să stau la mîna ajunsă la butoane a unor neterminați și să le dau apă la moară făcîndu-i să se simtă importanți în cea mai sinistră formă de comunism, cenzura. Ar însemna să-mi recunosc o vină care nu poate exista decît în creierele minuscule ale celor care nu suportă și altă părere, iar pe a lor vor să o impună cu forța.

Așa că de acum încolo, acesta este locul în care puteți comenta orice. Puteți posta, în comentarii, fără frică, tot ce doriți. Nu sînt admise comentarii antisemite, de instigare la fapte reprobabile  și jigniri gratuite. Atît.

Acestea fiind zise, închei cu un citat din Paul Dragoș Aligică și vă aștept cu linkuri, cîntece, ”bună dimineața” și ”bună seara”, urări de zilele onomastice, poze cu animalele voastre preferate, ce vă trece prin minte și suflet. Aici sînteți, spre deosebire de acolo, liberi.

Eliminand si cenzurand tot ceea ce deviaza de la pseudo-„standardele” pseudo-„comunitatii” sale, facebook va deveni curand platforma platitudinii, mediocritatii si imbecilitatii umane – destinata marketingului economic si politic- targetat de niste cretini care prin accident biografic au ajuns la butoane, catre alti cretini care nu au avut parte de acest noroc.

(Primul amendament al Constituției SUA: The First Amendment states “Congress shall make no law respecting an establishment of religion, or prohibiting the free exercise thereof; or abridging the freedom of speech, or of the press; or the right of the people peaceably to assemble, and to petition the Government for a redress of grievances.”)

 PS: Urmează să văd cum rezolv tehnic această problemă, dar asta este treaba mea. A voastră este să vă exprimați liberi.

Două mizerii

Începem anul, din păcate, cu două mizerii cu consecințe, evident, asupra vieții noastre sociale, politice, posibil și economice. Așa că pînă cînd ”inteligența” de Facebook se va întreba acum, după prinderea violatorului din Drumul Taberei, cîți copii o fi oprit el în trafic pentru plăceri bolnave, că oricum ieri se lăfăiau în soare comentarii instigatoare inclusiv la moarte, în condiții de Ev Mediu, nesancționate, evident, de către Facebook, pentru că sînt spre binele poporului, și cît președintele țării va visa la Nobelul pentru pacea din Orientul Mijlociu, ăla neluat de Ceaușescu, datorat ”curajului” cu care a împăcat și capra israeliană, prin votul la ONU, și varza palestiniană, prin refuzul de a muta ambasada la Ierusalim, să ne ocupăm de lucruri serioase.

Prima mizerie se referă la doamna ambasador a Olandei la București, Stella Runner-Grubacic și la revelionul petrecut alături de Nelu Iordache.

Cine este Nelu Iordache?

Nelu Iordache a fost condamnat, în decembrie 2017, în primă instanță, la şase ani şi trei luni de închisoare, asta însemnînd că decizia Tribunalui poate fi atacată cu apel. Aceeași situație și în dosarul Transalpina, unde Nelu Iordache a primit în cazul deturnării de fonduri trei ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, un an de închisoare pentru utilizarea cu rea-credinţă a creditului societăţii în formă continuată, trei ani şi trei luni pentru delapidare în formă continuată, un an pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată şi trei ani pentru înşelăciune (parte civilă constituindu-se în acest dosar Banca Comercială Română SA). Pedepsele au fost contopite, iar la pedeapsa cea mai grea, de trei ani şi trei luni de închisoare, a fost adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, rezultând condamnarea de şase ani şi trei luni de închisoare, din care se va scădea perioada reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu (între 1 decembrie 2012 şi 25 august 2014).

Nelu Iordache nu are, așadar, o condamnare definitivă încă, dar este, conform străzii, facebook-ului și tuturor celor care confundă intenționat sau nu noțiunile, un penal. Și încă unul greu, ale cărui acțiuni au adus atingere intereselor financiare ale UE.

Doamna ambasador a Olandei este printre cei care au semnat (reprezentanții Belgiei, Danemarcei, Finlandei, Franţei, Germaniei şi Suediei) o scrisoare, în luna decembrie 2017, în care își exprimau îngrijorările privind modificarea în Parlament a legilor justiției și cele privind codul penal. Cum poate reprezentanta unei țări semnatare a unui astfel de avertisment să stea la masă cu Nelu Iordache, cel cu un cazier cît un CV? 

Poate. Au copiii la aceeași școală, iar cele două mame se cunoșteau. Ia spuneți, cu cîți părinți ai colegilor copiilor dumneavostră ați făcut revelionul, numai pentru că cei mici se cunosc?

Comunicatul ambasadei nu se susține. Nu există local în care să nu ai posibilitatea să spui cu cine vrei sau nu să stai la masă, nu mai zic de petrecerea revelionului.

De ce ne preocupă subiectul? Pentru că doamna ambasador decredibilizează toate eforturile statelor UE de a avea și de a menține în România un stat de drept. Petrecerea unei nopți alături de o persoană cu asemenea probleme în justiție pune sub semnul întrebării tot sprijinul venit de afară pentru statul de drept de aici. Doamna ambasador pune sub semnul întrebării, cel puțin, inclusiv protestele de stradă care au zguduit viața politică a anului trecut. Mai mult, poate să însemne că de cîte ori cineva din exterior a venit în ajutorul nostru, a avut un interes să o facă.

Nu știu dacă doamna ambasador este conștientă de răul făcut. Nu știu nici dacă va fi rechemată de la post. Știu numai că despre asta nu a vorbit nimeni din anticorupții de pe Facebook. Ceea ce este suficient.

Am ajuns la Facebook, și cu această ocazie la a doua mizerie din titlu.

Sîmbătă, am primit următoarea serie de notificări privind pagina Blogary:

Nu am mai auzit pînă acum de atacuri la adresa paginilor. Nu mai știu de cînd este statusul incriminat și dat jos. Ce îngrijorează grav este că mi se oferă posibilitatea să SCOT pagina de la publicare, pînă cînd revizuiesc TOT ce am postat acolo.

Dincolo de bătaia de joc la adresa timpului meu,  pe care ei cred că aș putea să-l petrec în felul acesta, evidențiez următoarele probleme:

  • de ce, dacă am încălcat standardele comunității, nu am fost anunțată imediat ce s-a întîmplat?
  • de cînd i se permite unei entități să solicite RETROACTIV, posibil cu schimbarea regulilor din mers, pe care poate să o facă, eliminarea unui status? în ce istem de drept este aceptabilă retroactivitatea?

Am refuzat categoric. Asta însemnînd că nu am stat nici o secundă pe gînduri cînd am apăsat butonul ”No”. Pagina este, momentan, la locul ei, puricată, sînt convinsă, de leprele care nu suportă alte adevăruri, de fapt adevărul, rostit de alții și care nu corespunde făcăturilor din capul celor care îi manipulează.

Ce am/avem de pierdut? Cititorii contului meu personal și ai paginii, în număr considerabil mai mare decît cei care au reportat sistematic cele două conturi, pierd cel mai mult. Dar nu contează niște amărîte de numere cînd este vorba despre ”dreptatea lor”. Nu au contat nici măcar în alegerile americane din 2016, d’apăi acum.

Dar Facebook nu mai este frecventabilă. Facebook a devenit, cu ajutorul nostru, o mașinărie de stînga, în mîna unor oameni de stînga, pentru care adevărul suprem este al lor și numai al lor, care nu suportă să fie chestionabil măcar, care nu suportă ca altcineva să îi contrazică. Vedeți ultimele două articole publicate de Paul Dragoș Aligică. Iar disperarea la care au ajuns ia forme din cele mai aberante.

Și Facebook nu mai este frecventabilă dintr-un motiv. Dacă pînă astăzi ne mai puteam gîndi că loazele de aici se folosesc de algoritmii platformei, că nu știe centrul ce face periferia, că la etajele superioare de decizie nu se știe ce se întîmplă, astăzi ne-am convins că nu este așa.

Dan Dima a descoperit cum un comentariu care citează din Pew Report, adică din surse serioase de sondaj, la nivel internațional, este marcat ca spam.

Ce se-ntâmplă pe FB dacă faci trimitere la sondajul Pew din 2005, unde se vorbește despre prevalența antisemitismului printre musulmani:

 Iar Paul Dragoș Aligică remarcă:

Dan A. Dima semnaleaza pe pagina sa cu exemplu concret ca Facebook a inceput sa cenzureze date statistice si rezultate ale unor cercetari sociale care contravin liniei agreate si corecte data de la Centrala. Am vazut la randul meu semnalat din mai multe surse cresterea acestui trend, inaugurat in campania electorala din SUA cand Facebook incerca sa puna sub surdina, intre altele, devoalarea manipularilor sondajelor instrumentate prin Washington Post.

Nu va sfiiti sa folositi reteaua de propaganda inamica libertatii de expresie, de gandire si libertatii politice pentru a apara libertatea de gandire si de expresie. Nu datorati nimic Facebook. Facebook datoreaza totul celor ca dv care i-au dat creditul si increderea in trecut, facandu-i ceea ce sunt. Credit si incredere de care semianalfabetii si oportunistii tehnocratiei ideologizate abuzeaza acum fara rusine si fara urma de responsabilitate.

Ce ar mai fi de adăugat? Că ne-au tolerat pînă acum, pe cei cu alte convingeri decît ei, pînă acum? Sau, mai degrabă, că au pierdut și continuă să piardă, iar ei ne consideră vinovați pentru asta. Pentru că în lumea distopică de stînga nu există alternativă. Există numai ei și adevărul lor, pe care, la nevoie, și istoria ne-a dovedit-o, îl impun, atunci cînd altfel nu mai pot, cu forța.

(Foto: cancan.ro)

 

Va fi bine. Va fi frumos. Va fi progres.

Daca lucrurile continua asa prin „reteaua de socializare”, („comunitatea” asta atat de bogata in „standarde” inalte), peste un an sau doi a avea si folosi cont pe Facebook va deveni un semn al unei stupiditati si retardari funciare: „Ahhh Cutare, pai nu stii ca acest Cutare al tau mai are inca un cont pe Facebook? Ce te astepti de la mintea unuia ca el?!”

Selectia si autoselectia isi va spune cuvantul si treptat vor ramane pe aici doar EI, singurii capabili sa respecte „standardele” atat de stringente ale „comunitatii”. Asa cum am stabilit: platforma platitudinii, mediocritatii si imbecilitatii umane – destinata marketingului economic si politic- targetat de niste cretini care prin accident biografic au ajuns la butoane, catre alti cretini care nu au avut parte de acest noroc.

Ne putem imagina. Iata-i, tinerii de toate varstele, luptand mai departe, bagati si scosi din priza pentru cauzele agreate si coordonate de Centrala de Propaganda, conform intereselor politic-financiare ale oligopolului economic-politic-mediatic. Vor folosi cele 15 cuvinte agreate si aprobate conform „standardelor”, plus 7 emoticoane (feeling/activity).

22 bucati in total. Suficiente sa exprime intreaga gama de idei, sentimente si aspiratii umane, de la A la B, asa cum se manifesta in mintea lor, in scurtele momente de activitate dintre doua gifuri, filmulete cretine, jocuri si teste idioate si evident reclame prin care li se vinde ceva sau sunt mobilizati sa infiereze ceva incorect si inamic progresului.

Bine, veti spune, dar ei deja se manifesta asa, in sistem de 22 A la B, scosi si bagati in priza motherboard de la centru.
Asa e, raspund eu. Numai faptul ca suntem inca amestecati cu ei, aici, ii obliga ca din cand in cand sa iasa in afara teritoriului standardizat si sa mai angajeze limbajul obisnuit, cuvinte si idei periculoase, alunecoase, neaprobate. Cand noi nu vom mai fi pe aici, fortele evolutiei naturale isi vor spune cuvantul.

Va fi bine. Va fi frumos. Va fi progres.

Facebook va deveni curand platforma platitudinii, mediocritatii si imbecilitatii umane

Libertatea de expresie si de gandire sunt sub o ofensiva formidabila, fara precedent istoric.

La nivel de state nationale, unde institutiile comisariatelor politice si instantele ad hoc revin sub noi forme penetrand organizatiile, societatea si economia in moduri tot mai agresive si insidioase.

La nivel international, unde noi si noi instante de interventie, monitorizare si reglementare a gandirii si vorbirii sunt inventate si aplicate cetatenilor asupra carora, in realitate, jurisdictia lor este incerta sau chiar inexistenta.

La nivelul oligopolurilor si monopolurilor abuzive ale noilor tehnologii IT de tip Facebook, Google etc., conduse de o noua forma de oligarhie tehnocratica, semiliterata si semianalfabeta cultural, oportunista ideologic si iresponsabila politic.

Si evident, la nivelul marilor retele si trusturi mass media – organizate intr-o falanga politica – ale carei recente infrangeri din spatiul politic au impins-o intr-o stare de isterie si fanatism la adresa a tot si toate ce nu se aliniaza liniei de control corect politic pe care vor sa o impuna, indiferent de costurile si pierderile umane, culturale, institutionale si economice pe care le genereaza.

In acest moment, singura justificare de a mai folosi aceasta porcarie numita Facebook (instrument prin care am imbogatit si potentat politic o oligarhie de neispraviti si prin care acum suntem pe cale sa predam aliatilor lor politici intreaga noasta viata privata si identitate) este sa transmitem mesajul de mai sus.

In rest, in urma campaniilor de epurare, pumn in gura, intimidare si cenzura, merita sa ramana aici si sa balteasca tamp, numai cu cei care alcatuiesc contingentul peren al imbeciliatii umane, in vasta exprimare a intregii game a opiniilor umanitatii de la A la B. Ceea ce se va si intampla curand.

Eliminand si cenzurand tot ceea ce deviaza de la pseudo -„standardele” pseudo -„comunitatii” sale, Facebook va deveni curand platforma platitudinii, mediocritatii si imbecilitatii umane – destinata marketingului economic si politic – targetat de niste cretini care prin accident biografic au ajuns la butoane, catre alti cretini care nu au avut parte de acest noroc.

1-6 ianuarie 2018

Președinție

Începem anul cu o veste bună pentru susținătorii celui care ocupă, temporar și nici măcar degeaba, funcția de la Palatul Cotroceni. Boul tot bou rămîne, oricîte și orice injecții i-ai face.

Într-o convorbire telefonică cu Benjamin Netanyahu, premierul israelian, inițiată de către acesta din urmă, președintele român (să mă scuze că-l numesc așa), a declarat că nici vorbă ca România să-și mute ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim, cum fac americanii și cum anunțase Dragnea că am avea de gînd.

După abținerea la votul de la ONU, care a condamnat recunoașterea, de către președintele Trump, a Ierusalimului drept capitală a statului Israel, România avea încă un as în mîneca geopoliticii zonei, în încercarea de a stabili aici, în Estul european, un cap de pod american care să facă imposibilă joncțiunea ruso-europeană, mai precis joncțiunea ruso-germană. Pentru cine nu vede încă, relațiile europene sînt copie la indigo după cele din al Doilea Război Mondial, cînd, la început, URSS și Germania nazistă și-au dat mîna peste teritoriile central-estice ale continentului. Cine nu știe, să întrebe Polonia. Și să fie atent/ă la poziția Poloniei față de toate imbecilitățile, delicat vorbind, venite pe filieră UE din Germania.

Astfel, prin două ieșiri aparent necontrolate (în Intermarium se ceartă și ei între ei, ce să mai căutăm și noi, și nici nu se pune problema mutării ambasadei României la Ierusalim), președintele român dă pur și simplu cu piciorul nu numai soartei țării sale, încolonînd-o cuminte și ascultătoare drept colonie a puterilor europene, și va ajunge, în cel mai fericit caz, în istorie, drept pămpălăul, prostul, inadecvatul Klaus. Dar dacă ne uităm la ce a urmat în al Doilea Război Mondial, și mai ales la final, s-ar putea să fie mult mai puțin decît atît. Nu se scapă din orice situație invocînd prostia și inadecvarea. Nu te pricepi, declini oferta de a candida, simplu. Asta ar face orice om simplu, din aceia care nu l-au votat, eventual. Cei huliți pentru că nu votează cum vrem noi, ”crema elitei românești”, care vorbește mult, sofisticat și pretențios, în timp ce nu are habar despre ce vorbește. Cei care au votat cu Dragnea, cel care a dat,  prin buget, 2% pentru NATO și care, mai nou, ar dori mutarea ambasadei.

Și chiar dacă Iohannis nu vrea să facă ce spune Dragnea, tot rămîne incalificabil acest refuz categoric. Pentru că un om de stat, ajuns în funcția supremă, nu își stabilește agenda după ce spune unul sau altul, cu atît mai puțin penalul (are o hotărîre definitivă care îmi dă dreptul să-l numesc așa) Dragnea. Un om de stat are propria agendă, care nu depinde de ce spun unii și alții, care nu se poziționează contra numai pentru că ceilalți s-au poziționat pro sau invers. Un om de stat nu face ce face Iohannis.

Am mai stat cu curul în două luntri și în celălalt război, urmînd exact calea urmată acum, și știm prea bine cum s-a terminat. Măcar atît ar putea să-i spună consillierii.

 

NATO are imn

Nu este cîntec de luptă, așa că nu vă așteptați la ceva mobilizator. Imnul este un cîntec solemn, menit a sărbători o construcție, fie politică (statele apărute în secolul al XIX-lea), fie militară, NATO acum. Imnul se cîntă la ocazii speciale, nu pe cîmpul de război. Așa că nu, nu este ”Alons enfants de la patrie/Le jour de gloire est arrivé”, și nici ”Aux armes, citoyens/Formez vos bataillons”, imnul NATO nu are versuri, în primul rînd. Ascultați-l și, eventual, lăsați părerea în comentarii.

 

Lucian Vâlsan / Freedom Alternative părăsesc Facebook

Semne bune anul are. Lucian Vâlsan părăsește rețeaua Facebook, după 9 ani. Motivele, prezentate detaliat, în limba română și limba engleză, le puteți afla în cele ce urmează:

”ANUNȚ IMPORTANT / IMPORTANT ANNOUNCEMENT

[Scroll down for English]

Stimați deplorabili, deplorabile și spectatori pierduți din greșeală citind mesajul ăsta, 

Pe parcursul ultimilor 8 ani-ș-ceva (spre 9) m-am distrat teribil pe rețeaua asta de socializare. Grație ei am cunoscut oameni noi – unii mai cretini, dar majoritatea minunați. De la ei am învățat lucruri noi și, cel mai probabil, alții au putut învăța lucruri noi de la mine prin intermediul acestei rețele.

Tot grație acestei rețele am putut pune bazele unei rețele informale de oameni care, cu ajutorul coordonării posibile aici, a putut influența înspre bine atât politicile din România cât și din alte țări. Pentru toate aceste lucruri sunt recunoscător existenței Facebook.

DAR,… lucrurile s-au schimbat. Lumea s-a schimbat și, prin urmare, și practicile trebuie să se schimbe. Toate poveștile au un sfârșit – iar această poveste va avea și ea un sfârșit.

Începând cu 1 ianuarie anul curent am început să-mi reduc gradual prezența aici urmând ca până cel târziu 31 decembrie anul curent prezența mea pe această rețea de socializare să înceteze definitiv și irevocabil. Această postare este primul pas major în această direcție.

Decizia nu este una foarte ușoară – dar este una evident necesară în lumina modului în care această rețea a degenerat până la stadiul infect în care se află ea (despre asta, mai jos) la momentul scrierii acestor rânduri. 

Tranziția nu va fi bruscă. Nu voi șterge toată prezența mea pe-aici mâine. Sau azi. Dar, încet-încet, tiptil, activitatea mea aici va scădea până la punctul la care nu va exista.

Voi oferi timp suficient tuturor să (re)intre în contact cu mine prin alte canale și voi pune la punct o tranziție lină pe toate paginile pe care le administrez în așa fel încât să fie cât mai puțină lume nemulțumită. Iar pentru cei care vor rămâne nemulțumiți,… expresia „tough luck” îmi vine în minte. Orice sistem are momentul său când spune „tough luck” la situații neplăcute – problema e când acel moment vine orice ai face și nu lasă loc de respirație.

Și fix acesta e motivul pentru care părăsesc Facebook – pentru că momentul „tough luck” nu mai lasă loc de respirație. Vrei să vorbești despre pleonasm? Tough luck. Vrei să vorbești despre Religia Păcii™? Tough luck.

***

Sunt 5 mari motive pentru care această decizie este, din punctul meu de vedere, logică și necesară:

1. Reach-ul paginilor. În 2009, reach-ul unei pagini depindea fix de câți abonați aveai la pagină. Atât. Dacă vroiai reach peste numărul de abonați/like-uri, plăteai. Un sistem cât se poate de cinstit.

Astăzi lucrurile nu mai stau așa. Administrez pagini cu 50 de mii de like-uri – și n-am mai văzut de ani de zile un post cu reach mai mare de 9000 de oameni. Nici măcar postările plătite (!) nu ajung la 50,000 de oameni. Și-atunci de ce să mă mai obosesc? Sistemul e stricat dincolo de posibilitatea de-a mai putea fi reparat.

O perioadă am „ocolit” acest neajuns folosind profiluri personale. Dar în ultima vreme reach-ul a devenit limitat și de pe profiluri personale. Și aici nu mai ai opțiunea de a plăti pentru reach mai mare. Tough luck. Și așa ajungem la nr. 2.

2. Suspendările din ce în ce mai absurde. Până acum 4 luni nu m-am plâns niciodată de suspendări – motivul fiind acela că aproape de fiecare dată suspendările erau meritate – sau măcar logice.

Sigur, e complet imbecil că eram eu suspendat pentru luat la perpulis gunoiul ideologic feminist în vreme ce Facebook mă informa că nu e nimic în neregulă cu grupuri intitulate ”Death to America, death to Israel” – dar măcar urma o logică: Discurs stângist=bun; discurs de drapta=rău.

O logică cretină, dar măcar consecventă.

Multă vreme am acceptat modelul și l-am „ocolit” având o sumedenie de conturi alternative – dar lucrurile s-au înrăutățit iremediabil.

În ordinea numerelor de pe tricou, am văzut în ultimele trei luni oameni suspendați pentru: Evidențierea unui pleonasm, „hate speech” prin glume „ofensatoare” la adresa propriei persoane (a zis Padre rogzob despre sine), parodie a unui colind publicat în 2013, calcularea vitezei finale a unui obiect în cădere (da, fizica e haram pe Facebook!), expunerea unor fapte reale despre politicieni, postarea unui videoclip cu un cântecel despre ”Hristos a înviat”,… și asta e doar începutul. Iese „notița” asta de 50 de pagini dacă m-apuc să povestesc doar incidentele pe care le știu cu siguranță.

Ideea e că nici măcar exprimarea „nevinovată” nu mai e în siguranță pe Facebook – cu-atât mai puțin exprimarea „controversată”. Or, fără libertate de exprimare, rețeaua asta e complet inutilizabilă pentru mine. Sigur, ador pozele cu pisici – dar nu merită să mențin o prezență aici doar pentru atâta lucru.

3. Resursele consumate. În 2009 puteam rula și 80 de taburi de Facebook în 3 browsere și asta cu 256MB de RAM, Ubuntu 8.04 sau chiar Windows XP, și un procesor single-core de maximum 1,5Ghz.

În anul curent, Facebook sacadează și la 20 de taburi, într-un singur browser – și asta cu 24GB de RAM, Lubuntu 16.04 sau Windows 7 și procesor Intel i7 de 4Ghz cu 8 thread-uri.

În traducere: Cu un calculator cu memorie de 96 de ori mai multă (!!), cu procesor de 18-20 de ori mai bun (!!) și cu un sistem de operare net superior ȘI TOT merge mai prost CU MULT față de cum funcționa în 2009.

Acesta este un dezastru datorat faptului că în anul curent nu se mai recrutează programatori care știu programare – ci cârpe ideologizate care știu cel mult să lucreze prin generatoare de cod. Totul în numele diversității și progresului. Vedeți dv., programatorii care-și știu meseria tind să fie 99,9% bărbați și cam 70% albi și restul est-asiatici. Iar asta nu dă bine cu narativa Stângii extreme (scuzați pleonasmul) care domină cu autoritate în interiorul Facebook.

Este dreptul Facebook să sacrifice calitatea în numele „diversității” (în fapt dorinței de-a avea cât mai puțini bărbați albi – hai să nu ne dăm după cireș).

Însă refuz să bag alte câteva sute de euro în echipament nou doar pentru a sta pe, ceea ce este până la urmă, doar un câcat de site pe lângă alte 2000-ish de site-uri pe care le vizitez în mod frecvent.

E absurd ca cu sistemul cu care pot renderiza clipuri de 3 ore în 720 sau 1080p fără nicio problemă să NU pot naviga pe Facebook fără nicio problemă.

4. Spionajul. Nu (mai) este (de mult) un secret faptul că Facebook este angrenat într-o mulțime de practici care nu sunt deloc prietenoase cu intimitatea și discreția indivizilor.

Este totuși o problemă cu care eu nu m-am confruntat – dar asta pentru că… îs eu.

Faptul că insist să NU am smartfon (i.e. refuz să car un supercomputer cu GPS la mine-n buzunar) și faptul că refuz să folosesc orice formă de social media în alți termeni decât cei pe care îi dictez eu într-un mod cât mai strict cu putință, m-a ținut departe de aceste practici.

Cu acestea spuse, aceste practici afectează în mod negativ prea mulți oameni pe care-i cunosc și de-a căror intimitate îmi pasă (măcar ocazional) – iar în acest departament lucrurile s-au înrăutățit în cursul lui 2017.

Nu toată lumea poate să stea cu browser pus în sandbox și cu 3 browsere deschise tot timpul pentru a evita nivelul aberant de spionaj practicat de Facebook. E timpul să tăiem răul de la rădăcină.

5. Demografia. Deși în România sunt (încă prea) mulți care au impresia că Facebook-ul e foarte-foarte important – realitatea, atât la nivelul României cât și la nivel internațional, e foarte simplă: Facebook-ul nu mai este relevant.

Da, Facebook are 2,07 miliarde de „utilizatori activi lunar” – dar între ăia sunt incluse și toate conturile alternative (deloc puține la număr!) precum și numerele uriașe venite din India și China.

Însă la nivelul care mă interesează pe mine – și într-o mare măsură și pe cei care-mi urmăresc activitatea – respectiv Europa și America de Nord, Facebook-ul e o glumă.

Situația e cu atât mai dramatică în cazul tinerilor (adică ăia de mă interesează cel mai mult pe mine).

Mai pe românește: E plin de babalâci pe Facebook precum și adolescenți întârziați care la 40 de ani încă mai postează și se mai comportă ca și cum ar avea 17 ani maximum.

Nu e nimic în neregulă cu asta, în general, dar nu mai corespunde cu nevoile mele.

Când am intrat eu aici, vârsta medie a utilizatorului de Facebook era 29 de ani. Astăzi e 42.

Practic, tinerii născuți în perioada 1998-2004 n-au mai intrat pe Facebook la niveluri similare. Și trendul este constant de 5 ani de zile încoace.

Din nou, nu e nimic în neregulă ÎN SINE cu asta. Dacă Facebook vrea să fie o rețea pentru ”maturi” – le doresc mult succes. Dar pe mine mă interesează să ajung la Generația Z fără filtre instalate de generația ’68, de generația comuniștilor nostalgici sau de generația ”milenială”.

Generația Z se anunță una dintre cele mai conservatoare generații de vreo 90-100 de ani încoace. Iar Generația Z stă pe Youtube, Twitter, Gab sau Instagram (cumpărată de Facebook în 2012 și ușor-ușor stricată și aia).

***

Ar mai fi și alte motive dar acestea 5 sunt principalele motive pentru care pornesc astăzi tranziția înspre ușa de ieșire de pe această rețea de socializare.

Până la sfârșitul lunii martie cel târziu îmi voi bloca definitiv toate mesajele private. Până atunci, o să răspund standard, robotic, fie cu un link către această postare, fie cu un îndemn scurt și rece că adresa de e-mail este de preferat și unicul mijloc prin care mai răspund la mesaje private de orice fel.

Până în mai cel târziu voi fi redus numărul postărilor pe profilele personale la 0 statistic și până în toamnă profilele personale cunoscute vor fi dispărut sau intrat într-o stare latentă.

Pagina canalului Freedom Alternative va rămâne în continuare activă până în noiembrie sau decembrie 2018, fiind ultima rămășiță a prezenței mele pe această rețea, care va fi închisă.

Nu cer nimănui să încerce să mă convingă să mă răzgândesc. Nu cer nimănui să-i pară rău sau orice altceva care ar indica dorința mea de-a porni ceva „drama” sau smiorc. Este însă o decizie suficient de semnificativă încât să merite un anunț detaliat.

Cu acestea spuse, vă încurajez încă de pe acum să mă urmăriți pe următoarele canale:

Gab: https://gab.ai/Freedomalternative

Youtube (în limba engleză): https://www.youtube.com/c/freedomalternative

Youtube (în limba română): https://www.youtube.com/c/freedomalternativero

Twitter: https://twitter.com/Freedomalternat

Adresa de e-mail o găsiți în secțiunea ”About” a ambelor canale de Youtube.

Și, cu acestea fiind spuse, vă mulțumesc că ați citit aieste rânduri, vă mulțumesc tuturor pentru experiențele plăcute pe Facebook și să ne vedem sănătoși… pe ALTE rețele de socializare!

Numai bine.

ENGLISH LANGUAGE VERSION OF THE ANNOUCEMENT:

Dear deplorables, deplorablettes and random spectators reading this message by accident,

Throughout the last 8-ish years I have had great fun on this social network. Thanks to it I have met new people – some of them rather morons, but most of them great people. From them I have learned new things and, most likely, others had the opportunity of learning new things from me through this social media network.

Also thanks to this network I was able to lay the foundation of an informal network of people with whom, thanks to the coordination made possible here, could influence both the policies in Romania and from other countries for the better. For all these things I am grateful to the existence of Facebok.

BUT,… things have changed. The world has changed and, as such, the practices must also change. All stories have an end – and this story will also have an end.

As of January 1 I‘ve started gradually reducing my presence here with a view that by December 31st, 2018, my presence on this network to cease for good. This post is the first major step in this direction.

The decision is not a very easy one – but it is an obviously necessary one in light of the way this network degenerated to its disdainful state of affairs in which it is now (more on that later).

The transition will not be sudden. I will not delete the entirety of my presence here tomorrow. Or later on today. But slowly, and consistently, my activity here will drop till the point it will cease to exist.

I will offer enough time to everyone to (re)establish contact with me through other channels and will set up a slow transition of management power(s) on all the pages that I currently manage or contribute to in such a way that as few people as possible will be dissatisfied. And for those who will still be dissatisfied,… the expression „tough luck” comes to mind. Any system or policy has its moment when it says „tough luck” in unpleasant situations that occur – the problem is when that moment comes no matter what and leaves no room for breathing.

And this is precisely the reason I am leaving Facebook – because the „tough luck” moment no longer leaves room for breathing. You want to talk about pleonasm? Tough luck – you get zucc’d! You want to talk about the Religion of Peace™? Tough luck.

***

There are 5 big reasons for which this decision is, from my point of view, logical and necessary:

1. The pages’ reach. In 2009, the reach of a page was dependant on how many subscribers that page had. That’s it. If you wanted to reach more people than your subscribers, you had to pay. That was a very fair system.

Today, however, the system is no longer like that. I manage pages with 50,000 Likes – and I haven’t seen in years a post reaching more than 9,000 people. Not even paid posts (!) get to 50,000 people on the same page. So why bother anymore? The system is broken beyond repair.

For a while I worked around this by using personal profiles. But lately the reach has been limited for personal profiles too. And personal profiles don’t even have the option to pay for a bigger reach. Tough luck. And that’s how we get to reason number 2.

2. The increasingly absurd suspensions. Until about 4 months ago I never seriously complained about suspensions – the reason being that almost every time I deserved them – or at least I could understand their logic.

Sure, it is completely idiotic for me to get suspended for mocking the ideological garbage that feminism is whilst at the same time Facebook would inform me that there’s nothing wrong with groups like „Death to America, death to Israel” – but at least that had a logic: Far-Leftist speech=good; Right-wing speech=double-plus ungood.

A brutally insane logic, indeed, but at the very least a consistent one.

For a long period of time I have accepted the „model” and worked around it by having several alternative accounts – but things have irremediably gotten worse lately.

In a completely random order, I have seen in the last 3 months people suspended for: Calling out a pleonasm, „hate speech” by „offensive” jokes to oneself, parodies to carols published in 2013 (who for some reason were fine with the „community standards” for over 4 years, until they suddenly weren’t); the calculation of terminal velocity (yes, physics is now apparently haram on Facebook); exposing real facts about certain politicians, posting a video with a song about Jesus Christ’s resurrection,… and that is just the beginning. This post would have 50+ pages if I start talking about all the incidents of frivolous and abusive suspensions that I know for sure happened on this network.

The point is that not even „innocent” speech is safe on Facebook anymore – let alone „controversial” speech. And without freedom of speech, this network is completely unusable for me. Sure, I love cat pics – but it is not worth maintaining a presence here just for that.

3. The computer resources Facebook itself consumes.

In 2009 I could run 80 Facebook tabs in three browsers with 256MB of RAM, Ubuntu 8.04 or even Windows XP and a single-core CPU of 1.5Ghz at the most.

In the current year, Facebook works with interruptions and severe slowdowns even with 20 tabs in a single browser – and this is happening even with 24GB of RAM, Lubuntu 16.04 or Windows 7 and an Intel i7 8-thread 4Ghz CPU.

Translation: With a computer that has 96 times(!!) more memory, a CPU that is 18-to-20 times better (!!!) and with a clearly superiour operating system – Facebook STILL runs FAR WORSE than it used to run in 2009.

This is a disaster coming from the fact that in the current year coders that actually know how to code aren’t being recruited anymore – and instead ideologically-driven damp rags are preferred who, at best, know how to work with code-generators. All in the name of diversity and progress. You see, coders who actually know their job tend to be 99.9% male and about 70% White and the rest being East-Asians. And that’s double plus ungood for the far-Leftist narrative that dominates inside Facebook.

Of course, let’s be clear: It absolutely IS Facebook’s right to sacrifice quality in the name of „diversity” (which is really just codeword for fewer White Men).

But, Facebook’s right notwithstanding, I refuse to spend some extra hundreds of euros in new equipment just so I can surf Facebook – which is, after all, just another website alongside the other 2000-ish websites that I frequently visit.

It is absurd that using the system with which I render 3 hours videoclips in 720 or 1080p videos flawlessly – to be UNABLE to also surf Facebook flawlessly.

4. Spying. It is no longer a secret the fact that Facebook is engaged in a multitude of practices that are very unfriendly with the privacy and discretion of the individuals.

It is, though, a problem that I haven’t personally faced – but that’s because I am me.

The fact that I insist on NOT having a smartphone (i.e. I refuse to carry a supercomputer equipped with GPS at all times in my pocket), and the fact that I refuse to use any form of social media in other terms than those that I can strictly dictate – this kept me away from the consequences of the practices I’m talking about.

With that said, these practices do negatively affect too many people that I know and of whose privacy I do care (at least occasionally) – and in this department things have gotten significantly worse during 2017.

Not everyone can browse with 3 browsers at the same time and use sandboxes and other practices just to avoid the insane level of spying that Facebook is practicing. It is time to root-out the Evil.

5. Demographics. Although in Romania there are still (way too) many who think Facebook is terribly important – the reality is, both in Romania and internationally, a very simple one: Facebook is no longer relevant.

Yes, Facebook may have 2.07 billion „monthly active users” – but among those there are also all of the alternative accounts (which aren’t that few of them!) as well as the huge numbers coming from India and China.

But at the level I am interested in – and the level most of those who follow my activity are interested in – namely Europe and North America, Facebook is a joke.

The situation is even more dramatic in the case of the youth (namely the group that I am interested the most in).

Put simply: Facebook is full of old people and delayed teenagers who post and behave like they’re 17 years old at the most – even though they’ve long gone past age 40.

There’s nothing wrong with that, in general, but it no longer corresponds to my needs.

When I joined Facebook, the average age of the Facebook-user was 29. Today it’s 42.

Basically, the youths born between 1998 and 2004 have not joined Facebook at similar rates as previous generations. And the trend has been consistent for the last 5 years.

Again, there’s nothing IN ITSELF wrong with that. If Facebook wants to be a social media network for „mature” people – I wish them good luck. But I am interested in reaching out to Generation Z without the filters dreamed up by the ’68 generation, by the generation of nostalgic Communists or by the Millennial generation.

Generation Z is announced to be one of the most conservative generations in the last 90-to-100 years. And Generation Z hangs out on Youtube, Twitter, Gab or Instagram (the latter bought by Facebook in 2012 and in the process of being ruined as well).

***

There are other reasons too but these are the 5 main reasons for which I am starting today the transition towards the EXIT door from this social network.

By the end of March at the latest, I shall block all the private messages. Until then, I will respond in a standard, robotic way, either with a link to this post or with a short and cold call to use the e-mail address which is the preferred and the only mean through which I will continue to answer to private messages.

Until May at the latest I will have reduced the number of posts on my personal profiles to a statistical ZERO and by the Fall, all of my known personal profiles will have been deleted or placed into a permanent latent state.

The channel’s page – Freedom Alternative – will remain active until November or December 2018, and will be the last remain of my presence on this network that will be shut down.

I am not asking anyone to try to convince me to change my mind. I am not asking anyone to feel sorry nor I am trying anything that could indicate that I want to start any sort of drama. But this is a significant enough decision to warrant this detailed announcement.

With that said, I encourage you to start following me on the following channels:

Gab: https://gab.ai/Freedomalternative

Youtube (in English): https://www.youtube.com/c/freedomalternative

Youtube (in Romanian): https://www.youtube.com/c/freedomalternativero

Twitter: https://twitter.com/Freedomalternat

My e-mail address is available in the „About” section of both of the Youtube channels.

And with all of that being said, thank you all for reading this, thank you all for the pleasant experiences on Facebook and I’ll see you all son… on OTHER platforms!

Best regards,

Lucian Vâlsan.”

La mulți ani! Happy New Beer!

Luna decembrie, luna infractorilor români. Care își fac cadou, pentru că își permit și li se permite, excursii definitive în zone din care populația anti-coruptă speră că se poate reveni rapid, în realitate din care nu se vor mai întoarce niciodată.

Dacă anul precedent s-a încheiat cu fuga lui Ghiță în Serbia, anul acesta ne spune ”adio” împreună cu Radu Mazăre, ajuns să ceară azil politic în Madagascar. Pentru că, în cazul lui, măsura controlului judiciar nu prevedea interdicţia de a părăsi ţara.

Și, în fine, a aflat bărbatul ce știa tot satul. În decembrie 1989, în România nu a fost nici o revoluție, ci o lovitură de stat.

Pe Blogary am  scris despre asta, din 2011:

Stroilov afirmă în 2009, într-un interviu acordat Hotnews, că decembrie 1989 a fost plănuit de către KGB pentru instaurarea la putere a prorusului Iliescu.

Și ne-am obișnuit, în timp, cu ideea că trebuie să treacă ceva vreme ca să ne dați dreptate. Ca viața să se arate așezată așa cum am spus noi.

Vă dorim, pentru 2018, sănătate și curajul deciziilor înțelepte.

La mulți ani! 😀

Domnul să ne aibă în paza Sa.

 

Sfîrșitul lui 2017

Dacă nu ar fi fost proiectul de lege depus de către un grup de pesediști în parlament, lege care să modifice Codul Penal și Codul de Procedură Penală, schimbările de pînă acum la legile justiției rămîneau discutabile. Rămînea ca acea Comisie de la Veneția să verifice schimbările și să-și dea acordul sau nu.

Dar apariția acestui proiect de lege demonstrează, dacă mai era nevoie, că PSD are resurse inepuizabile de tupeu și mizerie umană. Ce prevede proiectul, inițiat de 40 de parlamentari ai partidului de guvernămînt? Printre altele:

  1. Pedeapsa cu închisoarea de pînă la 3 ani să se execute la domiciliu.
  2. Luarea și darea de mită pentru altul nu mai constituie infracțiune.
  3. Traficul de influență pentru altul nu mai este infracțiune. Banii ori alte bunuri primite nu mai pot fi confiscate.
  4. Cumpărarea de influență pentru altul nu mai este infrațiune.
  5. Abuzul în serviciu a cărui pagubă este mai mică de 200 000 de euro nu mai este infracțiune.

Și, mai ales, de ce acum și de ce în gura mare strigă că vor să facă așa ceva? Care este substratul unei asemenea mișcări? Vrea Dragnea să arate lumii întregi că, scăpat de sub control, PSD poate face absolut tot praf, în ochii tuturor, fără ca cineva să opună cea mai mică rezistență? Sau fără ca cineva să opună rezistență pe subiectul acesta, nu legile justiției, în general?

Care este rostul, așadar? Nici măcar din partea ambasadelor străine nu am auzit vreun cuvînt referitor la acest proiect.

Dacă proiectul este conceput pentru reconfirmarea lui Dragnea ca lider al partidului, nu prea are mari sorți să fie considerat așa chiar dacă pesediștii resping proiectul la vot, la îndemnul său. Dragnea încearcă cu disperare să se revalideze șef al PSD, și asta nu ar fi prima încercare. Ultima, asupra căreia revine, este mutarea ambasadei României la Ierusalim, după anunțul făcut de Donald Trump privind recunoașterea orașului drept capitală a statului Israel și mutarea ambasadei SUA.

Dacă luăm în considerație tot ce a făcut Dragnea pînă acum, pe plan extern, este de bănuit, mai degrabă, că în fața partenerilor externi vrea să se valideze ca lider. Și nu în fața oricui, ci chiar în fața celui mai mare, SUA.

Pentru că la inaugurarea președintelui Trump  a fost (treceți peste glumele de pe internetul românesc, contează cît o ceapă degerată), 2% pentru bugetul Armatei, pentru anul 2017, a prevăzut, ca urmare președintele Iohannis a fost invitat la Washington (și i se va aduce aminte de asta, nu aveți grijă), iar acum urmează calea deschisă de președintele Trump și dorește mutarea ambasadei României la Ierusalim.

Cu alte cuvinte, din punctul de vedere al relațiilor externe, numai bine a făcut. Cel mai bine, chiar. Cum mai poate cineva să spună că PSD (cel puțin sub conducerea lui Dragnea) este un partid care ne întoarce spre Rusia, cînd președintele lui urmează cu sfințenie aproape tot ce spune președintele american?! Cum ar mai putea spune cineva că geopolitic orientează România pe un drum rău, din moment ce se află, de la primele semnale, în imediata vecinătate a acțiunilor partenerului cel mare, SUA?!

La fel cum, deviind puțin de la tema principală, întreb cititorii: cu cine țineți pînă la urmă, cu tinerii frumoși și anticorupți, susținători de lgbt-uri, egalități de șanse și influxuri uriașe de islamiști, i.e. cu Europa care renegîndu-și trecutul, își distruge viitorul, ori cu, la limita limitelor suportabilului, cu un partid care urmează calea deschisă de alegerea președintelui Trump, în cel mai important și mai greu partener extern, SUA, cele care tocmai s-au trezit din coșmarul stîngist și redescoperă valorile tradiției și ale capitalismului?

Și pentru că tot vorbim despre Statele Unite, dacă doriți să vedeți prima femeie care va deveni președinta lor, a SUA, priviți-o cu mare atenție pe Nikki Haley. Ambasador al SUA la ONU (Organizația Rușinii Mondiale), născută din imigranți sikh punjabi, măritată cu un ofițer al armatei SUA, prima femeie guvernator amerindian (da, știu, Trump urăște minoritățile, de asta i-a și oferit postul, după ce i l-a oferit pe cel de vicepreședinte, ea a refuzat) din istoria SUA.

Reacția președintelui Trump privind votul din Adunarea Generală ONU privind Ierusalimul:

Carevas’zică: nici una din țările occidental europene, nici măcar Germania, autoarea Holocaustului din cel de-al doilea Război Mondial, nu a votat ceea ce trei președinți anteriori ai SUA promiseseră. Iar al patrulea a și făcut. Nimeni din civiliația europeană nu a simțit că se face o dreptate istorică celui mai vechi popor din lume. De frica palestinienilor, chipurile, nimeni nu a avut curaj să țină partea acestei femei dîrze, în rostirea unui adevăr istoric.

Trump le-a tăiat finanțarea. Cu teroriștii nu se negociază. Și nici cu cei care-i susțin. Nu poți toca banii celor cărora nici măcar nu le recunoști dreptul suveran de a alege ce vor și ce consideră bun pentru țara lor.