Lacomia salveaza Romania

26 noiembrie 2009

În sondaje Geoană are aproape nouă procente în faţa lui Băsescu, candidează în grup cu Johannis şi Crin Antonescu, are trei partide mari în spate, PSD, PNL şi UDMR, sprijinul lui Vadim (locul 4 ăn primul tur, cu peste 500 000 de voturi), aproape toate televiziunile (Realitatea TV, TVR1, TVR2, Antena 3, Antena 1, Antena 2 şamd), ziare, posturi de radio, site-uri politice, bloguri, mii de primari, structura teritorială şi logistica  a două mari partide, oameni de afaceri, două institute de sondare etc.

Băsescu are de partea sa un singur partid (şi ăla demoralizat şi demobilizat), niciun candidat important din turul 1 care să-l sprijine, cîteva televiziuni de nişă sau cu audienţă scăzută (B1TV, OTV, Etno TV), pe marile televiziuni are embargou, e supus unui adevărat linşaj mediatic 24 din 24, nu-şi poate transmite mesajele decît prin intermediul unui site, a unui ziar şi cîtorva bloguri. Trebuie să fie agresiv, să atace pentru a recupera distanţa care îl desparte de Geoană, dar nu o poate face atîta timp cît electoratul vrea linişte, nu un scandalagiu notoriu. Singura sa şansă e să-şi provoace adversarul la cît mai multe confruntări directe, pe care însă acesta le evită constant, neacceptînd decît una singură.

7 decembrie

După numărătoarea oficială a voturilor, făcută de BEC, devine clar că Traian Băsescu a cîştigat al doilea mandat de preşedinte.

Ce a intervenit între timp, astfel încît Băsescu să se transforme dintr-o victimă sigură în învingător?

În 26 noiembrie Mircea Geoană era viitorul preşedinte al României. Sau cel puţin aşa credea el şi aşa credeau cei din jurul lui. Uniţi şi prudenţi la început, aceştia văd bătălia deja încheiată şi încep să lupte pentru pradă. Cine e cel mai influent? CIne îl umileşte pe învins? Cine are cele mai mari merite în această victorie? Şi cum reuşeşte să creeze această imagine? Prin mass-media, evident. E modalitatea cea mai facilă şi lipsită de riscuri pentru a intimida Statul şi societatea în ansamblul ei, instituţiile şi angajaţii acestuia, indiferent că vorbim de administraţie, de structurile de forţă sau de justiţie. Ce poliţist, angajat al FIscului, procuror, ofiţer din servicii, judecător, procuror sau jurnalist mai poate avea curajul să deranjeze un individ care face şi desface majorităţi, inventează miniştri şi prim miniştri, pune şi dă jos preşedinţi? Dovadă şi primele reacţii ale presei după întîlnirea lui SOV cu Geoană şi declaraţia primului de la Realitatea TV: “trăim într-o ţară în care preşedinţii depind de SOV”. Ce trafic de influenţă e mai bun decît traficul de influenţă în masă? La toate astea se adaugă ura şi setea de răzbunare a inamicilor lui Băsescu. Sînt siguri pe ei, Băsescu e învins, scrutinul din 6 decembrie nu e nimic altceva decît o formalitate care va consfinţi în mod oficial înfîrngerea. MIza nu e electorală: distanţa în sondaje dintre cei doi concurenţi e suficient de confortabilă pentru a le da celor din tabăra lui Geoană siguranţa victoriei. Nu trebuie decît să aibă răbdare şi să aştepte timpul să treacă. Dar nu au răbdare.

Încep întîlnirile “conspirative”. Nu se mai feresc, ba dimpotrivă, în spatele izului de clandestinitate e o doză importantă de ostentaţie şi demonstraţie. Vor să arate că ei sînt stăpînii şi toată ţara (şi, mai ales, instituţiile statului) trebuie să ştie asta. Patriciu se întîlneşte cu SOV, cu Meleşcanu şi SRS, cu Crin Antonescu, SOV se întîlneşte cu Geoană. O fac seara sau noaptea, “pe furiş”, cu paparazzii după ei. O lecţie învăţată de la minivdetele de tabloid: suni paparazzul şi îi vinzi pontul. După care te laşi fotografiat din toate unghiurile care te avantajează, întîlnindu-te cu politicieni, viitori prim miniştri, viitori preşedinţi, cu toţi viitorii potentaţi. Te imunizezi în faţa statului. Îţi creezi din aceste imagini o aură care acţionează ca un scut în faţa oricărei incercări a autorităţilor statului de a te deranja. A început lupta pentru pradă. S-a sfîrşit bătălia, inamicul e învins, acum începe împărţirea prăzii. Aliaţii se pîndesc, se suspectează, se întrec pentru a fi primii care ajung la pradă şi care pleacă cu halca cea mai mare.

Cei mici se înghesuie, se ridică pe vîrfuri pentru a fi văzuţi, dau din coate pentru a ajunge în primele rînduri. Ciuhandu pune în scenă reconcilierea, Johannis participă la întîlniri electorale, pesedişti şi penelişti de peste tot îşi aduc obolul, dau o mînă de ajutor, se bagă în seamă, jurnaliştii execută linşajul mediatic cu un exces de zel demn de o cauză mai bună.

Însă miza adevărată e la cei mari, la SOV, Patriciu şi Voiculescu. Ies din penumbră şi îşi delimitează teritoriile. E însă o luptă contracronometru. Sînt oportunităţi care nu trebuie pierdute. Aşa se explică graba cu care Patriciu a scos filmul de la Ploieşti, deşi putea să aştepte pînă în joia de dinaintea alegerilor. Nu a fost o mişcare electorală. Dacă ar fi fost, Patriciu nu ar fi apărut public şi nu şi-ar fi legat numele de respectivul filmuleţ. Şi l-ar fi dat mult mai tîrziu, cînd Băsescu nu ar mai fi avut timp să contracareze efectul devastator al publicării. Jurnaliştii din trusturile Realitatea-Caţavencu şi Intact, la concurenţă, îl dau pe post de mii de ori, ca şi cum ar fi plătiţi la numărul de difuzări (ceea ce nu e exclus). Patriciu e cel care a făcut primul pas, cel care s-a detaşat în inamicul nr 1 al lui Băsescu şi care a încercat să-i dea lovitura finală şi să-şi aroge meritul victoriei prin KO.

SOV nu numai că se mişcă mai greu şi rămîne pe locul doi la capitolul moguli dar îşi vede şi actuala poziţie de forţă ameninţată în urma interviului dat de Geoană lui Tolontan, ăla cu maleficul turbulent şi a arestării lui Nicolae Popa. Nu că i-ar fi fost frică de Geoană, dar o asemenea declaraţie venită din partea viitorului preşedinte al României i-ar fi slăbit autoritatea în faţa autorităţilor statului. Ori de autoritate şi de imaginea de forţă are nevoie cel mai mult acum, pentru a scăpa de cartoful fierbinte numit Nicolae Popa. Decizia lui SOV, la fel de genială ca şi cea a lui Patriciu, e să se folosească de media pentru a-şi delimita teritoriul, pentru a-şi afirma poziţia de forţă în faţa concurenţilor şi în faţa autorităţilor publice. Şi cum poţi face asta mai bine decît prezentînd ţării întregi noul tău angajat? Care, surpriză, e chiar viitorul preşedinte al ţării. Şi SOV nu se mulţumeşte cu chemarea lui Geoană în miez de noapte la el acasă pentru a anula efectul mediatic al acelui “malefic şi turbulent” ci pune bomboana pe colivă (pe care a confundat-o cu cireaşa de pe tort), făcînd publică relaţia de prietenie cu Geoană, veche de patru ani, şi vorbind şi despre o întîlnire în 2004, într-o parcare cu actualul preşedinte, Traian Băsescu. Nu a fost o mişcare electorală şi nici o capcană întinsă lui Geoană. Nu a schimbat macazul. Pur şi simplu nu a mai avut răbdare şi a supralicitat de frica a ceea ce i s-ar putea întîmpla din cauza arestării lui Nicolae Popa. Să nu uităm că în acele momente, pentru ei, Geoană era viitorul preşedinte al României. Ori e bine să ştie toţi poliţiştii, ofiţerii de informaţii, jurnaliştii, procurorii şi judecătorii din ţara asta că SOV e stăpînul, că preşedintele ţării (peste numai cîteva zile) e la cheremul lui, e jumate prieten, jumate slugă, că-l cheamă la orice oră din zi şi din noapte, cînd are el chef, şi ăsta se duce. Şi, bineînţeles, că declaraţia cu maleficul turbulent nu era serioasă, era un aranjament făcut dinainte între doi vechi prieteni. Aşa, ca să nu existe dubii, să nu înţeleagă greşit vreun procuror sau judecător.

Patriciu, SOV, Voiculescu, Crin Antonescu, Orban, Johannis sau Ciuhandu, la fel ca şi Geoană, au fost siguri de victorie şi au ţopăit prea devreme. Iar în ultimele zece zile de campanie, tabăra lui Geoană nu a mai făcut campanie ci doar trafic de influenţă la nivel naţional, bine mediatizat şi punctat cu demonstraţii de forţă. Toţi, inclusiv Geoană, au amestecat euforia, nerăbdarea, excesul de zel şi lăcomia într-un cocktail de droguri tari, de sub al cărui efect s-au trezit abia în dimineaţa de 7 decembrie. Urmează mahmureala şi sevrajul.

S-au jucat de-a prădătorii în oglindă şi şi-u confundat propriile priviri de bovină cu unele de felină şi au uitat că inamicul lor e singurul prădător pur-sînge din politica românească. Rămîne antologică şi demnă de Animal Planet imaginea cu Băsescu stînd cîteva minute cu colţii în gîtul lui Geoană, suficient pentru a cîştiga alegerile.Ţopăiala de căprioară tîmpă a ultimului e doar scena tragică cu care se încheie documentarul.

Aroganţa Sa, Adrian Năstase

De pe: Politeía

Pe timpul guvernarii Iliescu – Năstase, au parasit Romania (sa speram ca nu definitiv) aproximativ  un milion si jumatate de romani. Bunastarea oferita de guvernarea Năstase i-a trimis pe Romani unde au vazut cu ochii. Acesti oameni au plecat din Romania pentru ca nu si-au putut gasi un rost in viata sau din cauza sistemului profund corupt in care nu puteai ajunge nicaieri fara spaga sau ajutorul baronilor PSD.  Ei au continuat sa ramana cetateni ai Romaniei, contribuind anual cu 5 pana 8 miliarde de euro trimisi in tara, bani care intrand in circulatie in Romania au generat taxe de sute de milioane de euro la bugetul de stat.

Marele democrat Adrian Năstase, acuzatorul lui Basescu de tendinte dictatoriale si nedemocratice, propune scaderea importantei votului dat de cei ce traiesc in strainatate, pentru a evita repetarea situatiei de acum, cand diferenta dintre candidati coincide cu numarul voturilor pro-Basescu din afara. Aceasta propunere aberanta se inscrie in “coloana infinitului” a prostiei, ignorantei si aroganţei diversilor lideri PSD care doresc ca Romania sa devina domeniul lor feudal. Colega socialista europeana dns Susanne Kastner, raspunde intr-un interviu dat la Deutsche Welle:

Din punctul meu de vedere este o prostie. Nu poti face asa ceva. Trebuie sa accepti legea electorala asa cum este. Personal, mi-as dori ca in Romania sa fie introdus sistemul de vot prin corespondenta, valabil si in cazul romanilor din strainatate. Aici

Auzindu-i propunerile, nu poti decat sa ajungi la concluzia ca  Traian Băsescu l-a supraevaluat pe Adrian Năstase zicând că “spre deosebire de Geoană, Năstase are şi oarecare inteligenţă”.

Posted in Civic, Diaspora, Opinie Tagged: Electorat, Nastase, PSD

Scenariul “fraudarea”

De pe: Politeía

Scenariul “fraudarea” a fost intotdeauna prezent in alegerile romanesti de la inceputurile democratiei postdecembriste si pana la ultimele alegeri. Tehnicile comuniste, propagate la inceputurile anilor ’90, s-au perpetuat si s-au perfectionat de catre aparatul de partid pesedist, care a fost acuzat intotdeauna de fraudarea alegerilor. Niciodata nu au fost contestate cu adevarat alegeri in Romania la CC, pentru ca niciodata nu au putut fi produse probe materiale pentru a sustine contestarea.

Un interesant document dintr-o sursa probabil credibila, poate fi citit aici.

Inainte de inceperea campaniei parlamentare, fostul ministru de interne, dl Nica, din senin a inceput sa acuze PDL ca  pregateste o fraudare pe 22  noiembrie. Au inceput discutiile de pre-prefraudare, prefraudare si in sfarsit s-a concertat o ampla activitate media inaintea rezultatelor din primul tur de scrutin. Rezultatele fiind multumitoare in primul scrutin pentru PSD, scenariul a fost amanat pentru “zile mai grele”, daca vor veni. Pe 6 decembrie, la ora 21, cand exitpolurile il aratau invingator pe Mircea Geoana, nimeni din coalitia anti nu a vorbit de fraudare. Dimineata si rezultatele BEC au declansat “scenariul fraudarea”, un scenariu aberant cu o singura justificare: sa-i salveze lui Geoana si Hrebenciuc statutul in partid si sa-i fereasca de furia  sponsorilor si a baronilor rosii.  Prestigiul Romaniei a fost pus la mezat pentru joburile politrucilor pentru ca Mircea Geoana s-a dorit presedinte.

Posted in Analize, Campanie, Civic, Opinie, Vorba Boierului Tagged: Electorale, Geoana, Hrebenciuc, PSD, Traian Basescu

Europenizarea dreptei românești

De pe: Cristian Preda

Plec astăzi la Bonn, pentru a participa la Congresul Partidului Popular European, care își va alege mâine președintele.
Joi vor fi desemnați prin vot și vicepreședinții, unul dintre candidați fiind Emil Boc.
În aceeași ordine de idei, îmi face plăcere să anunț că săptămâna trecută am depus cererea de afiliere a Institutului de Studii Populare la Central for European Studies, care e rețeaua de fundații și think tank-uri ale partidelor populare din Europa.
Sunt convins că pe această cale se va produce o europenizare a dreptei românești.
Am convingerea că opțiunea dreptei liberale și democratice din România trebuie să iasă din zona obscură și arogantă a îmbogățiților tranziției și să se așeze pe orbita valorilor europene ale moderației, toleranței și respectului pentru demnitatea umană.

Scorul pe judeţe

De pe: Bleen

Articol de: Bleen

Scorul pe judeţe

Traian Băsescu a cîştigat în 20 de judeţe, 2 sectoare şi străinătate:

Alba (+39 000), Arad (+62 000), Bihor (+9 000), Bistriţa-Năsăud (+29 000), Braşov (+30 000), Caraş-Severin (+7 000), Cluj (+89 000), Constanţa (+27 000), Covasna (+13 000), Dîmboviţa (+ 7000), Harghita (+12 000), Ilfov (+9 000), Maramureş (+28 000), Mureş (+6 000), Prahova (+29 000), Satu Mare (+6 000), Sibiu (+48 000), Suceava (+27 000), Timiş (+65 000), Tulcea (+20 000), Sector 3 (+2 000), Sector 6 (+ 474).

Cele mai bune rezultate: Cluj (+89 000), Timiş (+65 000), Arad (+62 000), Sibiu (+48 000).

Mircea Geoană a cîştigat în 21 judeţe şi 4 sectoare:

Argeş (+58 000), Bacău (+19 000), Botoşani (+48 000), Brăila (+18 000), Buzău (+28 000), Călăraşi (+7 000), Dolj (+48 000), Galaţi (+12 000), Giurgiu (+15 000), Gorj (+17 000), Hunedoara (+46 000), Ialomiţa (+15 000), Iaşi (+43 000), Mehedinţi (+10 000), Neamţ (+9 000), Olt (+38 000), Sălaj (+7 000), Teleorman (+41 000), Vaslui (+37 000), Vîlcea (+30 000), Vrancea (+17 000), Sector 1 (+4 000), Sector 2 (+1 000), Sector 4 (+5 000), Sector 5 (+7 000).

Cele mai bune rezultate: Argeş (+58 000), Botoşani (+48 000), Dolj (+48 000), Hunedoara (+46 000), Iaşi (+43 000), Teleorman (+41 000).

Arta negocierii

De pe: LUMEA LUI DEDE’S

Într-un moment de scurtă reflecţie mi-am dat seama că în casa mea se instalează dictatura. O minoritate (un 1 variabil) îşi impune punctul de vedere (la 2, variabili şi ei) destul de des. Cum încă mă uit la democraţie precum soldatul la păduche, am zis că trebuie să schimb ceva. Cei drept am fost impresionat  şi de candidaţii la preşedinţie şi alaiurile lor de roboţi vorbitori, care mi-au arătat că în lumea asta negocierea este totul, e o artă să discuţi 48 de ore continuu pe marginea unei discuţii în 7 sau 5 care ar fi durat maxim 2 ore.

Aşa că am decis că în familie nu se mai face nimic fără o negociere prealabilă. Cum urma să servim masa de seară ne-am aşezat imediat (în 3) la masa discuţiilor. […]

…citește mai departe

Divizarea dreptei e profitul stângii

De pe: Cristian Preda

Faptul că dna Doina Cornea şi dl. Tokes nu votează cu acelaşi candidat, faptul că “golanii” din Piaţa Universităţii sunt scindaţi în două tabere şi revendică fiecare în parte apartenenţa la acest spaţiu al libertăţii, faptul că votanţii CDR şi cei ai Alianţei DA sunt acum unii de partea lui Traian Băsescu şi alţii de partea lui Mircea Geoană – toate arată că dreapta, aşa cum a fost şi cum este ea asumată în România, e profund divizată.
Am mai spus-o şi după europenele din 2007, şi după localele din 2008, o spun şi acum, după turul întâi al prezidenţialelor: divizarea dreptei nu e ceva nou, întrucât ea a funcţionat şi în trecut, atunci când alte partide îşi asumau o identitate de acest fel.
Noutatea este că, din noiembrie 2007 încoace, facţiunile de dreapta au ÎMPREUNĂ peste 50%.
Divizarea dreptei nu aduce profit decât stângii.
În ultimii ani, PSD a utilizat în mod viclean această divizare. Fie susţinând guvernul Tăriceanu, fie aliindu-se cu PDL, fie obţinând de la Antonescu sprijinul pentru Mircea Geoană în turul al doilea al prezidenţialelor.
Partidele de dreapta – PNL şi PDL – nu au reuşit să depăşească, din 2007 încoace, fractura despre care vorbesc.
Nu reuşesc nici măcar acum.
Singura şansă vine de la alegători.
Ei pot bloca stânga, făcând ceea ce formaţiunile politice ale dreptei nu au fost în stare să facă.
Rezultatul acestui vot va putea fi un semnal de solidarizare a partidelor de dreapta sau unul de consolidare a fracturii.
PS Îi rog pe toţi cei care vor să conteste identitatea de dreapta a PNL sau PDL să se abţină de la comentarii. Nu vom avansa prea mult dacă rămânem blocaţi în acest mecanism al contestării identitare. Într-o societate democratică, fiecare are dreptul la auto-definire….

Care e job-ul lui Geoana? Diplomat? Pfoa…..

De pe: Menaru

Incredibil, Geoana ma oripileaza cand vorbim despre politica externa. Exploatarea in comun cu Ucraina a zacamintelor din platoul continental al Marii Negre? Din partea aia castigata de noi prin procesul de la Haga?Sedinte comune de guvern cu guvernele de la Budapesta, Roma si Chisinau? Au existat deja, cu exceptia Chisinaului, unde a existat un guvern ostil Romaniei. Ce zice Geoana nou aici?

Academia de stiinte politice Cioran Gheorghiu

Dacă în anii 50 era la modă tinereasca disperare metafizică și Cioran a ajuns atunci teoreticianul-idol, un fel de Bridgitte Bardot a depresiei, iată că școala românească lovește din nou. La România a născut un val proaspăt al disperării politice.

Aderenții la această mișcare la modă se remarcă prin scîrba suverană față de politic. Politicul e un fel de rahat de cîine în care, oricît de atent, tot sfîrșești prin a călca. Precum Cioran care a trăit 84 de ani plîngînd futilitatea existenței, scîrbiții noștri comentează cu voluptate politică inutilitatea politicii. În loc să se retragă în natură și să converseze cu animalele, demonstrînd coerență între convingeri și mod de viață, ei s-au retras în public unde deplîng în hohote faptul că se află în public.
Acești Cioran Gheorghiu ai absenteismului la vot  sînt mai nocivi pentru societatea noastră civilă decît Hrebenciuc. Pentru că induc, mai ales în cei tineri, suspiciunea că orice ai face nu contează. În spatele cuvintelor lor se ascunde falsa imagine a destinului scris, de parcă destinul e cel care l-a ales pe Iliescu președinte de 3 ori pînă acum!
În felul ăsta putem rămîne pe scaunele noastre să putrezim de vii, din moment ce oricum murim, nu? În trecere, Cioranii noștri politici nu uită să argumenteze că între Geoană și Bsescu nu e nici o deosebire. Chiar așa să fie?

Adepții sînt mulți, dau un singur exemplu, care e și motivul pentru care scriu acum. Presa.nu, a lui Gheorghe (ciudat titlu, ca și cum siteul luptătorilor pentru liberalizarea drogurilor ușoare s-ar numi canabis.nu) publică un articol mai vechi al lui Vasile Ernu, cu o introducere actualizată. Citez doar din finalul introducerii:

“Nu facem distincţii între „revoluţie” şi „fulgere”, între „comunism” şi „catastrofe naturale”, iar cînd trebuie să analizăm între candidaturile Băsescu şi Geoană deseori am impresia că discutăm despre furtună, lapoviţă şi ninsoare. Avem o „climă vitregă”… A gîndi aici un partid sau o platformă politică care să aducă o schimbare esenţială e la fel de absurd ca şi cum ai propune crearea unui partid care să lupte pentru introducerea climei subtropicale în România.”


QED. Schimbarea e la fel de imposibilă ca mutarea României la Ecuator. Stați acasă, că nu merită să vă deranjați deprimatele cururi pentru o absurditate ca asta! Auzi la ei, schimbarea!

PS: Domnul Ernu uită că adevăratul posesor al trademark-ului Presa Nu, pe care era cît pe ce să-l transforme în simbol național, e domnul Adrian Năstase. El însuși cea mai serioasă dovadă că schimbarea e posibilă.