Întâlnire cu Barroso

Grupul nostru politic a avut în această seară o întâlnire cu preşedintele Comisiei, dl Jose Manuel Barroso.
Întrebările care i-au fost adresate au vizat în principal alcătuirea viitoarei comisii.
Trei au fost precizările importante făcute pe marginea acestei probleme:
1. La întrebarea de ce vor fi atâţia comisari – nouă – din partea liberalilor, în condiţiile în care […]

Continue reading

Cel mai liniştit dintre pămînteni

Articol de: Bleen

Cel mai liniştit dintre pămînteni

Simţi nevoia de schimbare. Îţi trebuie altceva. Te-ai săturat de scandalurile politice, de discuţiile interminabile despre buget, salarii, pensii, sănătate, educaţie, corupţie, grupuri de interese, te-ai săturat de imagini cu miniştri chemaţi la Parchet, te-ai săturat de instanţe, CSM, greve, revendicări, acuzaţii, toţi fură, toţi mint, toţi sînt la fel… Ai obosit. Vrei linişte. Să fie la ei acolo. Să tacă. Sau să vorbească în şoaptă, în spatele uşilor închise. Să-şi ascundă gunoiul sub preş şi să vină Cernea şi Bucurenci şi să aştearnă nişte crini şi ceva ferigi deasupra. Te gîndeşti cu nostalgie la vremurile cînd o făceau în linişte, înainte să mai apară cîte un scandalagiu care să-i zgîndăre şi să işte hărmălaia printre ei. Nu mai vrei să vezi parlamentari, miniştri, judecători, lideri de sindicate, poliţişti şi jurnalişti, să-şi smulgă părul din cap, să acuze, să rîdă ironic, să se încrunte isteric, cerînd imperativ să fie lăsaţi să cumpere la bursă acţiuni în justiţie, în servicii, în parlament şi în poliţie, în guvern, în coaliţie, în ambasade, în spitale şi în şcoli. Aştepţi nerăbdător momentul în care Geoană te va anunţa diplomatic, elegant, în şoaptă, citind de pe o foaie, sub privirile paterne ale lui Vanghelie, Hrebenciuc, Iliescu şi Năstase: „Nu e nicio o problemă. Dormi liniştit. PSD veghează pentru tine.” Aştepţi ziua în care scandalurile din justiţie vor dispărea odată cu justiţia, ziua în care jurnaliştii vor fi atît de tăcuţi încît niciun politician, oricît de nervos, nu va mai simţi nevoia să-ţi oripileze auzul numindu-i ţigănci împuţite sau găozari, ziua în care corupţia va dispărea odată cu dosarele şi ştirile despre corupţie, ziua în care Iliescu va muri la putere, cu fanfară militară, aşa cum îi stă bine preşedintelui de onoare al României. Vestea bună e că nu trebuie să aştepţi mult: schimbarea începe pe 6 decembrie. Vestea proastă vine abia după 6 decembrie şi sună cam aşa: „domnului ministru Daniel Marean Vanghelie i s-a stricat foarfeca în timp ce tăia panglica la inaugurarea celui de-al patruşcincilea Economat pentru tineri corecţi, integri, cu iniţiativă şi multe powerpoint-uri la activ.”

Continue reading

Sarah Palin – si alte citeva lucruri, nu lipsite de legatura

E vorba despre Imaginatie. Asta inseamna Dreapta. Pur si simplu, Imaginatie. Cu majuscule, da. OK, nu credeti. Dreapta si Imaginatia? Ba, inca intr-un articol despre Sarah Palin? La naiba, ce imaginatie sa aiba biata femeie? Nu vezi cum se imbraca? Si pagoda aia pe care si-o face in cap … De stilist n-a auzit? Si tzaranu’ de barbat-su… Ma rog, pescar, tot aia. Cum ar fi fost sa ajunga la Casa Alba? Bine ca a cistigat Obama si vicepresedinte e Joe Biden, nu gospodina din Alaska. Recunoasteti sportiv ca ar fi fost de bacanie si ca, oricum, n-are nici o importanta: una-i America si alta-i Romania, ei cu ale lor, noi cu ale noastre.

Ati recunoscut?

Asadar, Imaginatia. Sintem in criza si, conform cutumei, cind altii ies din ea, noi mai stam o tura. Ce stim despre iesirea din respectiva criza? Ca salvarea e la Stat. Sa bage bani, sa investeasca, sa salveze economia. Asta ne spun geniile finaciaro-economice, de la noi si de-aiurea, pe orice canal, la orice ora de virf. Fara sa zimbeasca, si cu cartile lui John Maynard Keynes pe masa. Genial. Sa va dau si traducerea : de datorii se scapa facind noi datorii, iar de datorii uriase se scapa facind datorii gigantice.

Haa? Pauza.

Pai, da. In criza asta – mondiala, cum e ea – s-a intrat pe baza de datorii. Bani bagati intr-o dementza, pe credit , in investitii care au dat faliment. Cind a venit sorocul sa fie platite datoriile, bani ioc. Si gata: criza!

Format cu grija, in mai bine de un secol si jumatate, reflexul conditionat a functionat impecabil: Capitalismul e de vina! Asa merge el: din criza in criza. Jos Capitalismul! Sa intervina Statul, sa faca ordine, sa aduca pacea sociala. Cu bani de la buget! Pe sleau: socialism.

Trebuie enorm de multa Imaginatie ca sa reusesti sa arunci manivela in agrenajul mantrei socialiste. Gen : “Statul nu e solutia problemei, Statul e PROBLEMA”. Si sa cistigi alegeri cu sloganuri de-astea.

Dreapta e obligata sa aiba imaginatie. Si asta, pentru ca isi asuma un adevar pe care Stinga il neaga seducator, dar patologic. Anume, ca schimbarea e inevitabila. Jean Francois Revel explica treaba asta minunat: reactionarii nu sint de dreapta, reactionarii sint de stinga. Intotdeauna, fara exceptie. Viitorul nu poate fi planificat, caci e imprevizibil. Or, prin definitie, Stinga planifica alert viitorul. Il toarna intr-un tipar, din care nu are voie sa iasa. Ii pune catuse si bile de fonta la picioare, ca nu cumva sa se abata de la Planul pe care l-au stabilit Ginditorii. Expertii. Elita. Flacaii si fetele pe care o singura grija ii fute: Binele Poporului. Planificat de la Centru, desigur.

Ar merge, daca Stinga ar avea Masina Timpului. Dar n-o are. Dreapta, in schimb, nici nu se gindeste s-o caute. Are alta treaba: sa gaseasca solutii la problemele pe care Planificarea (oricit de dibace) nu le elimina, ci, in mod obligatoriu, le da viata. Or, solutiile astea cer imaginatie, nu gluma, flexibilitate intelectuala, nu prosternare in fata Dogmei.

In capitalism, crizele sint provocate de interventia Statului in economie, nu de piata libera. Absolut TOATE crizele. Sa luam cazul de fatza. Sub Carter, presedinte de Stinga, americanii adopta o lege care cere bancilor sa dea ipoteci la saraci, chiar daca saracii nu au de unde sa-si plateasca ratele. O cretinie, corect? Ba, dimpotriva! Un act de justitie sociala : saracii de ce sa n-aiba case? Si un eficient procedeu electoral, conform principiului clasic : pomana contra voturi. Acuma, intre noi fie vorba, Sarah Palin are, de fapt, o singura problema: e conservatoare. Iar Dreapta, daca nu e conservatoare, e Stinga. Care Stinga, ce sa-i faci, revine periodic cu noi succese de critica si box-office. Pe baza de pomana contra voturi. Pomana de la buget, desigur. Sa revenim, insa.

Evident, bancile n-au prea vrut sa isi piarda banii. Trec anii, si din marea familie a Stingii apare Clinton, care obliga totusi bancile sa dea ipotecile cretinoide. Au fost poreclite NINJA. Adica : No Income, No Job or Assets – fara venit, fara loc de munca sau valori. Strinse in chinga, bancile au dat masiv ipoteci pentru electoratul NINJA. Nu multe, vreo trei milioane. Unu la suta din populatia Americii. Ce-i unu la suta? Pai, suficient cit sa darime economia mondiala. A fost foarte simplu. Stinga, cum ziceam, nu lucreaza orbeste. Iata si Planul. Ipotecile NINJA au fost cumparate de la banci de niste mega-firme financiare, controlate de Stat. Daca saracii nu mai pot plati ratele, sare Statul cu bani de la buget. Mega-firmele cu pricina, insa, trebuiau si ele sa-si acopere riscul, nu? Au luat ipotecile NINJA, le-au  pus la pachet cu ipoteci sanatoase, si le-au vindut sub forma de obligatiuni. La toti fraierii pe care i-au gasit. Si au gasit cacalau. Inclusiv guverne straine! Toata lumea stia ca obligatiunile bazate pe ipoteci sint garantate de cel mai mare buget din lume: cel american. Nu explicit, ci tacit, dar vorbim de US of A, nu de papuasi. Poti sa te incurci? Sigur ca nu! Vindute si revindute in serie, obligatiunile respective au ajuns sa finanteze un numar urias de investitii, bazate insa pe o fictiune! Pe ipoteci – deci pe datorii, nu pe bani reali! S-a creat un munte de avutie fictiva, care s-a dezintegrat cind datoriile au ajuns la scandenta.

Acuma, bancile ce sa faca si ele? Odata ce Statul le-a platit intreaga valoare a ipotecilor NINJA, au dat noi ipoteci. Cu bani multi aruncati pe piata, preturile la case au explodat. Piata imobiliara, declarata motorul economiei, risca sa se blocheze. Si atunci, a venit Statul cu partea a doua! A redus dobinzile, prin Banca Centrala. Ceea ce, evident, a malignizat problema. In loc sa-i lase pe cei care au dat si au luat imprumuturi tembele sa dea faliment, Statul ii scoate din hazna ieftinind artificial creditul. Adica, ii incurajeaza sa isi acopere datoriile cu datorii si mai mari! Si asa, tot stimulind artificial datoria, de la o problema suportabila, s-a ajuns la mega-criza!

Orice afacere, orice investitie, presupune un risc. Nu toate ideile sint bune, nu toate investitiile pot avea succes. Pe o piata libera, falimentele sint inevitabile. Dar pierderile sint tolerabile si refacerea este foarte rapida, cu o conditie: sa nu intervina Statul, blocind mecanismul de auto-reglare al pietei.

Statul si numai Statul a creat inflatia pe piata imobiliara, investitiile fara acoperire, consumul aberant pe datorie. Statul a hranit lacomia si incompetenta si fraudele de pe piata bancara, prin promisiunea tacita ca, orice-ar fi, va salva bancile de la faliment. Ceea ce a si facut. In America, in Europa, pretutindeni. Cheltuind trilioane de dolari. Bani care vor trebui platiti de noi si de generatiile viitoare. In numele unei aberatii.

In America, aberatia asta se cheama Big Government. Asa zic ei, Guvern in loc de Stat. Statul-Providenta. Adica, Statul-Dumnezeu. Care te rezolva cu toate problemele. Numai sa-i dai pe mina toata puterea. Si sa muncesti toata viatza ca vita ca sa platesti lacomia, invidia, lenea, imbecilitatea, iresponsabilitatea altora.

Meserie.

Sarah Palin nu crede in Big Government. Fiind conservatoare, crede in Small Government. De aceea, Sarah Palin trebuie ridiculizata, terfelita, umilita, injurata, strivita. Anihilata, pina nu e prea tirziu. Pina nu vine iar Dreapta la putere.

In nici un caz, Sarah Palin nu trebuie ascultata. Sau, mai rau, citita. A scos recent o carte de memorii, “Going Rogue”, si lumea a stat la cozi cu orele, in ploaie, in frig, ca sa ia si un autograf de la autoare. Ingrijorator. Deci, scorpia se agatza, nu vrea sa dispara …

“Rogue” inseamna si pungas, si vagabond, dar mai inseamna ceva. Rebel.

Ptiu! Rebeliune, acum, cind socialismul ar putea in sfirsit sa prinda radacini adinci si in birlogul fiarei, in America salbaticiei capitaliste? Iar daca si America vede Lumina, cine sa mai opreasca Stinga?

Nimeni.

In consecinta,  masina mediatica functioneaza la turatie maxima. La Larry King, de pilda, Sarah Palin a fost sfatuita de o distinsa feminista s-o lase balta cu politica, si sa ia aminte de la Al Gore. Sa militeze, sa scrie carti, sa mearga la mitinguri, dar sa uite de Casa Alba. Bine spus, bine lovit. Timpul e scurt: la anul sint alegeri pentru Congresul American, iar Obama si colegii lui ar putea afla de la alegatori ca “Nope, you can’t” : socialismul e minunat, dar nu in America. Iar in 2012, cine stie …

Nu e foarte greu de inteles. De cind Lumea si Pamintul, se duce o singura lupta: intre libertate si tiranie. In istoria omenirii, libertatea e exceptia, rarissima exceptie. Regula e tirania. Iar instrumentul tiraniei e Statul.

Cei ce vor expansiunea Statului sint, intotdeauna, de stinga . Cei ce apara libertatea sint, intotdeauna, conservatori. A conserva inseamna a pastra, a pazi, a apara. Libertatea, da. Oamenii care au cistigat independenta Americii erau, toti, conservatori. Se saturasera de tiranie, vroiau libertate. Cum ziceam: daca nu e conservatoare, Dreapta e de fapt tot Stinga!

Trebuie multa imaginatie ca sa pleci dintr-un catun pierdut in Alaska si sa incerci sa ajungi prima femeie Presedinte al Statelor Unite. Trebuie si mai multa imaginatie sa incerci sa o faci impotriva prejudecatilor intretinute pavlovian de floarea intelectualo-mediatica a Americii, si-a occidentului, in general.

Noroc ca au facut-o si altii. Un actor de doi lei si fiica unui bacan, de pilda. Reagan si Thatcher, pe numele lor. Au reusit sa dea jos Statul din circa omului, in America si-n Marea Britanie. Nu de tot – cit au apucat! Si-au darimat si comunismul sovietic, na! Cine a vrut, s-a luat dupa ei si bine a facut. Intre timp insa, atentia a slabit si Statul s-a catzarat la loc, calare pe cetatean.

Folosindu-se cu deliciu de criza pe care tot ea o crease, Stinga americana a reusit sa-i anihileze pe conservatori. Controleaza acum si Casa Alba si Congresul. Alegerea lui Obama a fost un triumf istoric, dar poate si mai importanta a fost promovarea lui John McCain drept candidat al Partidului Republican. Pe el l-a sprijinit mass-media care e, in America,  preponderent de stinga. Un politician si un om remarcabil, McCain, republican convins, dar nu tocmai conservator.

McCain n-a propus-o intimplator pe Sarah Palin la vice-presedintie. Stia ca un adevarat politician conservator ii poate relansa campania. Ceea ce Palin a facut, incepind cu discursul spectaculos cu care a debutat la Conventia Partidului Republican. N-a fost suficient. Declansarea oficiala a crizei financiare, in septembrie anul trecut, l-a invins pe McCain, care, in acel moment, il conducea pe Obama in sondaje.

In vest, se spune ca alegerile se cistiga la centru (la noi, de la Centru). Corect, insa formula trebuie nuantata. Alegerile se cistiga cu electoratul de centru, faimosii “nehotariti”, dar victoria se obtine cu idei clare : fie de stinga, fie conservatoare. McCain n-a pierdut in fata lui Obama fiindca a fost prea conservator, ci pentru ca n-a fost indeajuns de conservator.

In 2008, Partidul Republican s-a lasat sedus de mitul verzei impacate cu capra. Asta a spus McCain : are dreptate si dreapta, dar nici stinga nu se insala prea tare.

Si-a iesit cum a iesit.

In 2012, Republicanii ar putea veni cu cel putin 2 conservatori capabili sa cistige: Sarah Palin si Mitt Romney. Amindoi au ce Obama si McCain n-au avut: au fost guvernatori, deci practic, sefi de stat. Iar experienta executiva e un atu crucial pentru un viitor presedinte. Carter, Reagan si Clinton au fost, de pilda, guvernatori.

Sigur ca presa ii uraste pe amindoi. Romney e bogat. Inacceptabil. Poti fi bogat si presedinte, ca John Kennedy, daca numai daca esti de stinga.

Palin nu e nici bogata, nici saraca – e rurala. Inacceptabil. Poti fi rural si presedinte, ca Harry Truman, dar numai daca esti de stinga.

In fine, Romney e mormon. O fi presa progresista, o milita ea impotriva discriminarii, dar, baby, exista limite!

Cit despre Palin – fratioareeeee, e femeieeee! Vrea sa ajunga Presedinte? Da’ cine se crede? Hillary Clinton? Si rurala, si femeie, si de dreapta? (In plus, crede in Dumnezeu si nu crede deloc, dar deloc, in avorturi). Palin la Casa Alba? Din punct de vedere progresist, ar veni Apocalipsa!

Nu, serios, va imaginati cum ar fi – Sarah Palin Presedinta?

Nu?

Statul sa nu se mai bage in sufletul omului? Sa nu mai incerce sa-l faca bun prin decret? Sa nu mai jupoaie cetatenii cu impozitele, ca sa toace banii pe idiotenii? Sa nu mai arunce lumea in criza din cauza aberatiilor egalitariste, care ii fac pe saraci si mai saraci? Sa nu se mai amestece in economie, ci s-o lase sa se descurce singura, ca atunci creste mare si voinica ? (Apropo – sanatatea si invatamintul FAC parte din economie, ca ramuri PRODUCTIVE; daca sint lasate in pace, produc sanatate, respectiv, invatamint). Sigur, asta in America, dar, deh, modelele trebuie sa plece si ele de undeva.

Si nici n-am ajuns la politica externa, domeniu in care Obama se descurca magnific, pina or incepe detonarile, pe ici, pe colo.

Tot nimic? Nada? Niente? Nothing?

Atunci, poate ca de vina o fi lipsa de imaginatie?

Sa fie cu putinta? Naaah.

Oricum, poate mai vorbim.

Alexandru Hancu.


Manipularea predictibilă a PSD

Exact aşa cum am spus-o anterior, imediat după desemnarea Înaltului Reprezentant pentru Politică Externa, PSD prin vocea lui Năstase l-au acuzat pe Traian Băsescu pentru faptul că nu l-a sprijinit pe Severin pentru acest post. Severin nu a avut niciodată nici cea mai mică şansă pentru acest post pentru că nu a fost niciodată susţinut de liderii socialişti din Uniunea Europeană. Liderii PSD ştiau foarte bine acest lucru pentru că negocierea s-a dus la nivelul premierilor socialişti din Consiliul European, a căror unică propunere a fost Ashton. Traian Băsescu a procedat exact aşa cum trebuia, în aceast dosar al Comisarului European şi cred că în final mulţi vor fi surprinşi de eficacitatea demersului său.
Regret că Adrian Severin şi PSD s-au pretat la acest joc ieftin prin care au încercat să-i impresioneze pe cei care nu cunosc realitatea. E păcat că presa a preluat pe nemestecate informaţii false. E păcat că un politician cu experienţă, care ar trebui să fie un model, dă un astfel de exemplu celor mai tineri. Recunosc, mi-ar fi făcut plăcere să mă înşel atunci când am spus că Severin nu are nicio şansă. Ceea ce s-a întâmplat în cazul lui Adrian Severin este caracteristic unui tip de politicieni de la noi care sunt un soi de mit neacoperit de realitate. Ca el mai sunt mulţi şi cred că de aici se trage şi relativa lipsă de modele politice din România.
Continue reading

Protest

ieri mi s-a tăiat curentul la birou. nu, nu pentru că n-aş fi plătit, ci din alte motive, contractuale. o condiţie pusă de un conţopist din pix (n-am mai întîlnit-o la nici un alt furnizor de servicii), cum că trebuie să aduc o hîrtie pe care nu o aveam. şi nu este vina mea că […]

Continue reading

Puțină campanie pentru Geoană

Am observat ca domnul Geoana foloseste obsesiv sintagma: “Cred cu tarie”. Mi-am permis sa-l citez si sa adaug si completarea facuta de Doamna de moravuri discutabile care se exprima cu flatulozitate:
UPDATE: În chestiunea tăriei și a domnului  Văcăroiu, primim prin fax acest drept la replică, de la un fan PSD: “Geoană nu e alcoolic, el […]

Continue reading