Dosarul Trump-Rusia, o făcătură democrată, Hillary și DNC

Și astăzi a apărut! Cald, proaspăt, bun de înfruptat din el. În Washington Post.

Hillary Clinton, prin DNC (Democratic National Committee), adică elita democrată a SUA a fabricat dosarul Trump – conexiunea rusă. Au plătit pentru fabricarea lui. Au plătit 9 milioane de dolari pentru a fabrica probe, inexistente în realitate, pentru a-l compromite pe Trump în fața întregii Americi și în fața întregii lumi.

Marc E. Elias, un avocat din staful de campanie al democratei, a contactat Fusion GPS, o firmă din Washington, să conducă așa numitele cercetări. Mai departe, Fusion GPS îl angajează pe Christopher Steele, un fost agent al British intelligence, cu legături în FBI și cu comunitatea intelligence-ului american.

Steele lucrase înainte în Rusia, pentru British Intelligence, iar dosarul, care este o compilație a rapoartelor lui Steele pentru Fusion GPS, pretindea că guvernul rus a colectat informații compromițătoare despre Trump și că Kremlinul este implicat în campania republicanului. Dosarul a apărut pe piață cu 10 zile înainte de inaugurare, în publicația BuzzFeed.

Mai departe, puteți urmări manevrele stafului de campanie Clinton aici. Cum Clinton îi dă dosarul lui Obama, care astfel activează FBI în urmărirea campaniei lui Trump, cum părți din dosar apar în presă și altele.

Ce este de reținut. Uriașa dorință de cîștig a taberei democrate, cu orice preț, nereținerea de la fabricarea unui dosar cu informații false, imposibil de verificat, folosirea lui pentru a pune instituții ale statului american în acțiune de supraveghere a contracandidatului republican, modul cum au gestionat plimbarea acestor așa zise știri prin presă și, mai presus de orice, minciuna. Imensa minciună cu care au încercat să ne intoxice pe toți, începînd cu propriul electorat.

Propriul electorat care se află, acum, în fața unei evidențe pe care nu știe cum să o gestioneze. Unii, moderații, vor posta poze cu pisici, călătorii și mîncare pe Facebook. Alții, cei de inimă, de suflet, vor nega totul. E o conspirație menită să o discrediteze pe Hillary, nimic altceva. Oamenii aceștia nu suportă fiziologic adevărul, nu numai că nu fac deosebirea dintre bine și rău, dintre adevăr și minciună, dar puși în fața faptului, așa cum e el, oribil, îl neagă. Nu pot concepe că aleasa lor a fost  capabilă de asemenea intrigi, de asemenea oroare.

Electoratul lui Hillary care a mai luat o lovitură, tot acum, marșul femeilor, cel din iarnă, a fost cel puțin ajutat de propaganda sovietică. Citiți pe Daily Caller.

Aproape ți se face milă. Pînă realizezi cu cine, cu ce ai de a face și care era miza.

Hillary Clinton va rămîne în istoria SUA, cel mai probabil, prin încercarea aceasta odioasă de a fura alegerile. Hoața Partidului Democrat, omul care nu s-a dat în lături de la nimic, ea și oamenii ei, pentru a ajunge în cea mai înaltă funcție a statului american. De unde ar fi încercat să schimbe ordinea naturală a firii, singura care îi mai stă și le mai stă în cale, ei și admiratoarelor ei înfocate.

Există vreo legătură între dezvăluirile acestea și reporturile fără nici un sens care asaltează conturile conservatoare de Facebook? Nu m-ar mira absolut deloc, iar timpul le va clarifica pe toate. Oamenii aceștia, acolo sau aici, nu pot să creadă că eșafodajul construit cu atîta migală și atîta minciună se clatină. Sînt derutați și înspăimîntați. Așa ceva nu poate, pur și simplu, să existe. Și atunci, probabil, trec la eliminarea celor care susțin adevărul.

Iată ce scrie Paul Dragoș Aligică, pe Facebook:

Sper ca urmariti evolutia scandalului electoral in SUA: este senzational. In ceea ce ma priveste sunt absolut socat -asa cum am spus recent intr-un interviu in Revista 22, mai ales in calitate de sustinator al lui Clinton in primaries- cine credea ca toata povestea cu Rusia a fost instrumentata de Clinton? SI mai ales contra a 9 milioane de dolari? NU ma asteptam la asa ceva. Nu pot sa cred ca asa ceva e adevarat. E halucinant. Eu am crezut in Clinton. NU pot sa cred ca toate mass media americane (plus baietii veseli de la noi care fac in timpul liber analiza politica si comentariat international pe platforme si la TV si ne dau lectii de profesionism pe baza continua ca profesorul de patinaj al lui Arghezi) au participat cu iresponsabilitate si entuziasm la aceasta sinistra poveste. Eu cred in responsabilitate si profesionism. Si in Facebook care iata, a fost pacalit si el sa participe activ la acesta poveste sordida.

Prin urmare nici nu este adevarat. NU poate sa fie.

Iar refuzul realității și acceptării ei este putreziciunea din care se hrănește această oroare mondială, socialismul.

Un raspuns la o intrebare pusa in multiple moduri in ultimele zile

Paul Dragoș Aligică

1. Este adevarat ca ceea ce se intampla pe Facebook este o agresiune la adresa bunului simt si libertatii de expresie. Un abuz asupra bunei credinte cu care ideea de retea sociala bazata pe infrastructura IT a fost imbratisata si sustinuta de publicul larg. Aveti dreptate sa fiti revoltati si scarbiti – asa cum aveti dreptul sa va puneti intrebari cu privire la cum s-a ajuns aici.

2. Acestea fiind spuse, NU este INCA momentul sa va inchideti conturile. In acest moment se intra intr-o faza noua si ne place sau nu, aici se va da prima mare batalie din razboiul pentru viitorul libertatii de expresie si de gandire in fata noului totalitarism reprezentant de oligopolul si monopolul gigantilor IT si al aliatilor lor politici si din mass media.

3. Ne place sau nu, aici ne-au adus evolutiile tehnologice si sociale: aici e campul de batalie si suntem obligati sa jucam pe terenul adversarului. Am contribuit cu totii – pro bono, cu buna credinta si entuziasm – la crearea unui monstru – unor monstri, de fapt-, i-am imbogatit si potentat, le-am dat capacitatea de a raspandi si aplica ideologia lor totalitar-juvenila. N-am dorit asta, dar acum s-a intamplat. Acum trebuie sa vedem ce putem face ca sa reparam ce e de reparat…

4. Atat timp cat o retragere in masa, urmata de un reset al jocului si reconstruirea unor noi retele in afara controlului si exploatarii lor nu sunt inca posibile, singura modalitate de a raspunde agresiuniii si abuzului este momentan aici, facand in mod sistematic – pe infrastructurile si networkurile lor – opozitie gigantilor IT si noului totalitarianism ce il reprezinta. Puteti sa le faceti mai mult rau ramanand aici in stare de fronda continua demascand zi de zi abuzurile, coruptia lor, fraudele economice, politice, financiare, ideologice, decat daca va retrageti.

5. Ceea ce nu se prea stie inca public este ca in acest moment gigantii noului totalitarism se confrunta cu incepututile unei reactii publice SI POLITICE impotriva lor si practicilor lor. In Washington DC – in noua administratie si nu numai – se pune din ce in ce mai pregnant problema activarii unor masuri antimonopol si de reglementare. Este un razboi pe cale sa izbucneasca si ceea ce vedeti sau simtiti acum pe conturile proprii e legat cumva de aceste miscari. Armate de lobbisti finantati de cei vizati au descins in roiuri in ultima vreme aici, in capitala americana, si o serie de manevre complicate coordonate de ei – disperati ca isi pot pierde privilegiile – sunt acum in desfasurare.

E mult de spus aici… Ma opresc insa repetand: NU parasiti zona. Ajutati cauza nu retragandu-va in pustia nontehnologica a secolului 19 ci ramanand aici in stare de fronda continua demascand zi de zi abuzurile, coruptia lor, fraudele economice, politice, financiare, ideologice. Documentati-va si aduceti constant argumente, dovezi, puncte de vedere sau pur si simplu reactii viscerale privitor la abuzurile, iresponsabilitatea, excesele, coruptia si strategiile lor. Aparati-va prietenii si cunoscutii cazuti victime abuzurilor lor. Imaginea abuzivilor giganti IT trebuie sa fie prima care sufera. Adevarul despre ei trebuie cunoscut. Apoi vom vedea ce va mai fi… Lucrurile sunt in miscare…

23-24 octombrie 2017

Deținuții eliberați mai devreme din pușcării pot mulțumi guvernului Cioloș

Care a inițiat legea, PSD-ului rămînîndu-i să o perfecționeze. Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului chiar dacă doare.

„acest recurs compensator cu care se împăunează azi domnul ministru e un rezultat tehnocrat, pe care trebuie numai să îl aplice” – Raluca Prună

În prima zi de la intrarea în vigoare a acestei legi au fost puşi în libertate 529 de deţinuţi, iar în perioada următoare ar putea fi eliberaţi condiţionat, în baza acestei legi, alţi 3.349 de deţinuţi, cei mai mulţi fiind de la Rahova – 250 şi de la Penitenciarul Poarta Albă – 200. Potrivit reprezentanţilor unora dintre penitenciare, mulţi dintre deţinuţii puşi în libertate ca urmare a acestei legi aveau condamnări pentru furturi şi tâlhării, dar şi pentru omor. Ministrul Tudorel Toader a spus că această cifră este mare şi i-a depăşit aşteptările, pentru că nu credea că „impactul va fi atât de mare”. – news.ro

UE vrea să legalizeze pedofilia

Laurent Henry proposed the motion which “could free thousands of unjustly convicted prisoners” if the parliament decides to pass it.

Our prisons are filled with young men that have been robbed of their youth, condemned to rot in jail for an act that should not be a crime. Why are we denying these young men the chance to play a more positive role in modern society?”, he said before the assembly Tuesday.

Te apucă plînsul și alta nu! Săracii, amărîții, cum să stea ei în pușcărie pentru un act atît de normal, atît de firesc?! Oricum, să zicem mersi că nu vor să scadă vîrsta de măritiș direct la 9 sau la 6 ani.

LATER: Asta mi s-a spus că ar fi o știre falsă. Cum nimeni nu știe programul Bundestag-ului, eu am rețineri.

Da, încă nu m-am învățat minte definitiv și mai scriu și acolo

Pentru siguranță că postarea va rămîne indiferent ce se va întîmpla cu platforma sau cu contul meu, trebuie să mă citez:

Vreau să devin refugiat la Praga. Sau Karlovy Vary, în cel mai rău caz, că văd că e pe alese.

Eu de ce nu pot? Mie de ce mi se neagă acest drept de a locui pe bani europeni acolo unde vreau?!

Și pentru că mi s-a răspuns că din cauză de white privilege, nici nu știți ce neagră de supărare pot deveni.

E tot PSD la putere

Și pentru că e la putere, numește pe fostul premier Sorin Grindeanu la conducerea ANCOM.

Jos munca! Munca este un construct social capitalist și trebuie de urgență eradicată

Dacă aș scrie numai așa ceva pe Facebook, adică socialisme de doi bani, nu aș avea nici o problemă pe platformă.

Facebook este, înainte de orice, o întreprindere privată

Cît nu ne convine ce face, e afacerea omului și nu avem nimic de spus. Dacă vrea să dea cu ea de pămînt, e liber să o facă.

Din anii în care eram mai deșteaptă 🙂

24 octombrie 2014:

Facebook-ul este spaţiul terapeutic în care unora le creşte stima de sine direct proporţional cu numărul like-urilor, unde-ţi trebuie doar un ac foarte subţire ca să dezumfli orgolii alimentate la pompă, unde se consumă iubiri şi drame, unde montagueii şi capuleţii se sinucid prin block sau suspendare de cont, unde moartea primeşte like-uri sincere în loc de condoleanţe, iar pozele din vacanţe sau de la nunţi like-uri scrîşnind de invidie. Şi prin care, extrem de rar, mai cunoşti şi oameni normali. Iar dacă eşti cu adevărat norocos, prietenia devine una reală.

De asta, printre altele, și face poc. Pentru că e un turn Babel.

(Foto: dailyinsidernews.com)

 

 

21-22 octombrie 2017

Interesant cum toți anticorupții români ar fi votat-o în bloc pe Hillary, dar manifestă cel puțin sentimente de respingere față de Trump.

Așa funcționează stînga (da, Hillary e de stînga, nu am înjurat pe nimeni), urăște averea cînd e a altuia/alteia și îl/o învinuiește de toate cele din mintea ei, niciodată dovedite, în timp ce pe a/ai/ale lor nu/nu îi/nu le vede.

Se cheamă disonanță cognitivă. Nu știu, nu cred că oamenii aceia se mai fac bine.

Eu nu mă simt confortabil cu PSD la putere, nu numai în justiție. Pînă să îi ia pe toți anticorupția, fac praf țara asta. Economic, asta nu se înțelege.
Dar. DAR! Votul popular trebuie respectat. Nu de alta, dar să respecte și ei cînd ne va veni (dacă ne va mai veni) și nouă rîndul.
Chiar și numai de asta.

Pentru că în Europa comunismul a fost atît de crîncen, cu atîtea milioane de victime, nimeni (decît persoanele cu serioase dizabilități cognitive) nu mai spune astăzi, cinstit, că este comunist. Nici măcar socialist, știindu-se unde duce socialismul. În aceeași gaură a istoriei.

Dar ce faci cu ideile din capul tău sau sădite în capul tău de alții? Cum spui că te opui lumii vechi și așezării ei în matcă, cum te opui naturalului care guvernează lumea noastră? Cum, cînd cuvintele astea, socialist și comunist, au o asemenea conotație negativă?

Simplu, inventezi altele. Și așa au apărut, de-a lungul timpului, toate grupările, secte le-aș numi, pentru că se închină la idoli falși, De la sfîrșitul anilor 60, oamenii ăștia tot inventează cuvinte care să-i definească cumva acceptabil și nu numai. Pentru că nu doar acceptare vor ei, ci să fie văzuți și ca viitorul -ați ghicit – luminos al lumii.

Așa s-a ajuns în zilele noastre la oamenii frumoși și liberi. Frumoși nu știu cine le-a zis, nici nu cred că se referă la frumos în accepțiunea obișnuită a termenului, cred că se referă la frumusețea sufletească. Și dacă ei zic că sînt, cine sîntem noi să-i contrazicem?! Astăzi nu mai trebuie să dovedești că ești frumos, este suficient să te aliniezi.

Liberi de ce? De constrîngeri, de asta sînt liberi. Și aici intră toate aberațiile noii stîngi, originate în, cum e și firesc, cea veche. Momentul în care oamenii aceștia află că ce propun ei are vechimea marxismului și a fost deja implementat este priceless. Nu, categoric nu, neagă ei. Dar de unde vă luați voi morala, baza oricărei societăți, indiferent cît de avansate? Bloc, pauză. În cel mai bun caz, o explicație rătăcită ca și mințile lor, ce morală îți trebuie ca să nu furi? Nu furi pentru că nu furi, punct.

Dacă le spui că furtul era condamnat încă din codul lui Hammurabi și din cele 10 porunci ale Vechiului Testament, îți spun imediat că corupția nu e furt, e altceva. Și îți explică mult și complicat concluzia fiind, fără discuție, că tot la furt ajungem. Sigur, s-au inventat și perfecționat metode de furt, dar furtul, ca însușire a ceva ce nu-i al tău, nu-ți aparține, rămîne.

Ăștia sînt, majoritar, #reziștii noștri. Plus cîțiva oameni de pe timpuri, care știu ce e comunismul și îl văd în fiecare mișcare pe care o fac actualii.

Cînd te uiți din partea dreaptă a eșichierului politic, situația seamănă cu două găști care bat pentru putere, pentru supremație. Și surprinzător, poate, antipesediștii de azi pot fi mai răi decît cei de ieri. Din motivele de mai sus și numai văzuți dinspre dreapta. Cazul meu.

Asta a fost preocuparea mea cvasipermanentă de weekend. Pe lîngă monitorizarea online a alegerilor din Cehia unde, deloc surprinzător, a cîștigat al nostru. Adică un om de dreapta, numit de presă, spre disperarea expaților americani democrați de aici, ”Trumpul ceh” sau, conform Forbes, ”versiunea cehă a lui Trump”.

Exasperarea expaților americani, fac o paranteză, vine exact din aceleași motive pentru care Trump a fost o catastrofă electorală în SUA, iar lor le-au trebuit zile bune să-și revină după cîștigarea alegerilor de către Nemesis-ul lor. Oameni care au venit în Europa, la începutul anilor 90, tocmai pentru a lăsa în urmă ”învechita” societate americană, și pentru a ne învăța pe noi, cei ieșiți proapăt din coșmarul comunist, libertatea. Care, culmea, nu e ce cred și ce propagă ei. E viziunea lor asupra libertății, adică socialism american.

Despre Babis, ”Trumpul ceh”, multimiliardarul implicat în multe scandaluri, vom mai discuta. La fel, despre întîlnirea la care am participat sîmbătă. În economia continentală a lucrurilor, important acum este că a treia țară europeană, dacă nu socotim și Germania, își alege un lider antimigrație.

PS: Dacă ar fi să numesc cumva articolul ăsta lung, i-aș zice: Unde nu e dreapta, nu e morală. Și unde nu e morală, nu e nimic. 

Abuzul sexual. Parerea unui psiholog clinician.

Ce pot sa spun din experienta mea cu cazuri de abuz sexual este ca exista – asa cum iti spun cartile ca exista – o invizibila (dar eficienta) coalitie a tuturor impotriva victimei abuzului. Uneori chiar si parintii fetei violate intra in jocul asta si se coalizeaza cu abuzatorul. Se pare totusi ca suntem incapabili sa nu fim macar un pic circumspecti cand e vorba de abuz sexual. De ce oare? Sugestiile mele:

1. De cand e lumea asta femeile au fost, sunt si vor fi suspectate de tot felul de rele. Sunt amenintatoare: au de partea lor sexualitatea si maternitatea.


2. Dinamica dintre victima si abuzator este, in abuzul sexual, foarte complicata si cel mai adesea foarte greu de dezlegat. Sigur ca nu putem acorda vreo circumstanta atenuanta unui individ care a fortat intimitatea cuiva, doar ca, mult mai adesea decat se crede, este greu sa afli cine exact si ce a fortat. De exemplu, exista femei care sunt hiper-specializate pe seductie, dar stiu foarte putine despre actul sexual propriu-zis. Marile seducatoare nici nu sunt interesate de fapt de sex 🙂 Cunosc o doamna care a sedus un barbat, l-a dus acasa, iar cand omul a initiat ceva, doamna a sunat la politie. Sunt convins ca orice psihiatru va poate povesti situatii de felul asta. In dinamica psihotraumatologica lucrurile se complica si mai mult. Avem adesea de-a face cu abuzuri care se tot repeta, in contexte de multe ori previzibile.


3. Si, in fine, putem avea sexualitatea folosita ca instrument, ca moneda de schimb sau arma intr-un razboi de putere. Citeam acum mult timp ceva legat de criza de identitate a barbatului occidental, criza determinata in primul rand de schimbarile din dinamica sexuala (atitudine, asteptari) dintre el si femeie. Barbatii labili ies in ofensiva.


Cred ca abuzul sexual, in toate formele lui, e o crima psihologica, si trebuie denuntat si sanctionat cat de sever se poate. Mai cred si ca toata aceasta campanie #metoo e inutila. Sigur ca nu a reusit sa sensibilizeze oamenii la acest tip de abuz si cu atat mai putin sa-l limiteze. Dimpotriva, prin caracterul ei inevitabil isteric, nu a facut altceva decat sa stimuleze discutii pe langa subiect. Si prin caracterul ei inevitabil exhibitionist i-a incitat/tulburat si mai mult pe cei ceja tulburati. Revin la ideea mea: mult mai utile ar fi niste emisiuni intinse, cu invitati credibili.

It is war!

După cum vedeți în captură, eu pretind că sînt eu. Sau eu pretind că sînt altcineva. Cine? O anume Florina Neghină, pe care mulți dintre voi o cunoașteți personal. Adică tot eu. Altceva incriminator la adresa mea nu au găsit.

Facebook a intrat în faza schizo. No shit! Cum să pretindă cineva că eu nu aș fi eu, cum să raporteze așa ceva, în timp ce eu sînt cunoscută de o grămadă de lume in real life? Sigur, oameni care să vrea rău sînt peste tot, dar Facebook nu are niște filtre prin care asemenea gogomănii să se poată întoarce împotriva celor care le fac, adică a celui/celei care raportează aiureli? Acele persoane care raportează aiurea să primească o pedeapsă de la platformă, eventual, acesta ar fi un bun mijloc de descurajare a acestor practici.

Facebook, o platformă lansată cu atîta tam-tam și al cărei patron este o persoană atît de bine văzută la nivel planetar își permite să procedeze așa?

Sigur, eu sînt un om obișnuit, o oarecare, dar nu orice om contează, asta nu e valabil și pentru Facebook? Cînd ai la dispoziție o platformă care se asigură și că utilizatorii ei se află în siguranță după producerea unui atentat sau a unui fenomen natural, meteo chiar, cum să îți imaginezi că poate da credit unor asemenea demențe care raportează aiurea, punînd niște oameni în poziția ingrată de a se ocupa de prostii?

Sigur, mai există o posibilitate. Cea în care deranjăm atît de tare noi, conservatorii, încît cineva se străduiește din răsputeri să ne ia maul. De ce noi și nu alții, numai mintea sau mințile acelea duse pot spune. Dar e bine să știe: nu pot ei bloca pe cîți putem noi vota. Europa, săptămîna trecută Austria, acum Cehia, sînt cea mai bună dovadă că se poate.

În acest moment, duminică, 22 octombrie 2017, ora 10:40 trecute fix, sînt în conversație cu Facebook, departamentul suport. Pentru mine nu e o noutate, în 2014, în timpul Revoluției Portocalii din Ucraina, mi-au dat rușii jos contul de Twitter. O noapte am pisat suport service-ul Twitter, nu știu ce păcate o fi avut, dar a doua zi de dimineață aveam contul la locul lui, așa cum trebuia.

Așa că țineți minte: nu puteți voi bloca cîți putem noi vota.

Mulțumiri prietenilor care știu cu cine au de-a face și m-au susținut. Aici numai cîțiva:

Andrei Murgescu:

În ultimele săptămâni mai mulți prieteni din zona conservatoare s-au trezit cu conturile blocate sub pretextul că ar fi furat indentitatea altora. Azi a fost rândul Florinei Neghină

Acum eu nu văd decât trei posibilități.

1. Florina Neghină, aceeași pe care o cunoaștem pe Facebook și cu care ne vedem la cafea în persoană e vreun maestru al deghizării un agent multiplu cu agende multiple (ceea ce ne-ar face viața mult mai interesantă).

2. Facebook are programatori extraordinar de incompetenți.

3. Facebook s-a suit cu cățel și cu purcel într-o căruță ideologică care detestă conservatorii pentru simplul motiv că ei există și a decis să rezolve problema inventând furturi de identitate, tactică ce ar cadra foarte bine cu stilul alunecos și laș al unui anumit tip de ideologie.

Ana Maria Itoafă:

Florina Neghină a ramas fara cont, raportata tot pentru identitate falsa.
O gasiti pe blogul Blogary sau pe google+ pana se rezolva. La mine a durat 2 zile, sa speram ca ea isi primeste contul mai repede.

Alexandru Vîjan:

Până la urmă toți ăștia cu raportările au mintea îngustă. Și nu înseamnă că-i subestimez când spun asta: poți să ai mintea îngustă și să fii periculos. Comuniștii o aveau și erau; naziștii o aveau și erau; jihadiștii o au și sunt; o au și ei.

Că au organizare? Și furnicile au. Minte îngustă, cum spuneam.

Chiune Sugihara: noua etică a războinicului

„Știam că cineva se va plânge de mine în viitor. Dar eu am crezut că acesta ar fi cel mai corect lucru de făcut. Nu e nimic greșit în a salva multe vieți omenești”. – Chiune Sugihara

Chiune Sugihara și soția sa, Yukiko, s-au trezit în dimineața zilei de 18 iulie, 1940, cu o priveliște tulburătoare.  În jur de 100 de oameni erau adunați în fața consulatului japonez din Kaunas, Lituania, acolo unde Sempo fusese detașat ca diplomat de guvernul japonez. Nu era nici 6 dimineața, iar toate acele persoane căutau o șansă la viață.

Chiune (Sempo) Sugihara s-a născut la 1 ianuarie, 1900, în orașul Yaotsu, azi cunoscut ca Mino. Elev cu note bune, a fost încurajat de tatăl său să devină doctor, dar visul său era să studieze literatura și să trăiască în altă țară. A studiat la Universitatea Waseda din Tokyo, orașul unde a văzut și anunțul care i-a schimbat viața: Ministerul de Externe japonez era în căutare de oameni interesați de o carieră diplomatică. A trecut examenul dificil, a fost recrutat și trimis să studieze rusa și germana la Universitatea Gakuin din Harbin, Manciuria.

După absolvire, a început să lucreze în guvernul manciurian, pe atunci controlat de japonezi. După 10 ani de muncă, în 1934, i-a fost oferită poziția de ministru de externe al Manciuriei, pe care Sugihara a refuzat-o în semn de protest pentru modul în care japonezii îi tratau pe chinezi. În 1938, a fost detașat la biroul diplomatic din Helsinki, Finlanda, iar un an mai târziu a fost trimis să pună pe picioare un consulat de un om în Kaunas, Lituania.

A durat foarte puțin timp până ce războiul a început; după invazia nazistă a Poloniei, mulți evrei polonezi au găsit siguranță spre est, în Lituania. Poveștile pe care le aduceau cu ei erau de necrezut și, într-adevăr, mulți nici nu i-au crezut. Și nici Lituania nu era o zonă sigură pentru ei, fiindcă respirația mașinăriei naziste – după ce deja își asigurase dominația în Vest – se simțea îndreptându-se spre est. Au auzit de două insule coloniale olandeze – Curacao și Guiana – ce nu cereau vize de intrare. Primiseră asigurări de ajutor de la consulul olandez, Jan Zwartendijk, însă mai rămânea un obstacol uriaș: ca să ajungă la insule, refugiații evrei trebuiau să treacă prin URSS. Consulul sovietic le-a spus că, dacă vor să obțină permisiunea să treacă prin URSS, vor trebui să facă rost de vize de tranzit de la japonezi.

La vederea imaginii din acea dimineață de iulie, Sugihara a fost pus în fața unei situații definitorii. Pe de-o parte, el era diplomat de carieră, crescut și educat în spiritul tradițional japonez al obedienței și respectului față de autoritate. Născut la început de secol, valorile care i-au fost inculcate au fost cele dominante pentru societatea japoneză la acea vreme, în special într-o familie cu tradiție de samurai: koko (dragoste de familie), kodomo no tameni (de dragul copiilor), giri și on (datorie și responsabilitate), gaman (stăpânirea emoțiilor) și, mai ales, haji wo kakete (nu aduce rușine familiei). Pe de altă parte, Sugihara încălcase deja câteva dintre aceste legi cardinale: a refuzat să asculte dorința tatălui său de a deveni doctor, urmându-și propria cale – ceea ce reprezenta un curaj masiv în acel context; prima sa căsătorie a fost cu o rusoaică pe nume Klaudia Semionovna Apollonova, timp în care s-a convertit la creștinism ortodox; a refuzat postul de ministru de externe și s-a opus fățiș multor politici ale Guvernului japonez. Să asculte de conștiință acum părea cel mai evident lucru de făcut.

Sugihara a trimis un mesaj cerând permisiune de la Tokyo. La acea vreme, vizele de tranzit erau acordate doar persoanelor cu vize legitime pentru o destinație viitoare Japoniei și care puteau dovedi că se pot întreține singuri cât timp stau în Japonia. Niciunul dintre evreii în căutare de vize nu putea aducea o așa dovadă. Sempo a trimis trei mesaje separate Guvernului, a fost refuzat de trei ori.

După ultimul refuz, Chiune și Yukiko au răspuns conștiinței. De pe 31 iulie până pe 5 septembrie, cei doi soți au stat zilnic scriind și semnând vize. Asta făceau de dimineața până în noapte, fără oprire, timp de aproape o lună. Scriau și semnau peste 200 de vize pe zi, în mod normal munca pe o lună din partea consulului. Yukiko îl servea cu sandvișuri pe care uita să le mănânce și seara îi masa mâinile obosite. Din când în când, Sempo ieșea la oamenii care stăteau în așteptare și îi asigura că va face tot ce-i stă în putință să îi ajute pe toți.

După un timp, Sugihara a primit un mesaj de la Tokyo care i-a reamintit:

„Trebuie să te asiguri că refugiații și-au finalizat procedurile pentru vizele de intrare, și trebuie să mai dețină și banii de călătorie sau banii care le sunt necesari în timpul șederii în Japonia. Altfel, nu ar trebui să le acorzi vize de tranzit”.

În răspunsul său, Sugihara a admis acordarea de vize oamenilor care nu și-au pus la punct toate detaliile, dar asta fiindcă Japonia este singura țară de tranzit pentru insulele olandeze, iar vizele sunt necesare pentru trecerea prin URSS. Tokyo a scris înapoi că URSS insistă acum ca Tokyo să onoreze toate vizele emise de consulii săi.

Sutele de aplicanți pentru viză s-au transformat în curând în mii, iar pe 3 august guvernelor străine li s-au dat 3 săptămâni să-și încheie misiunile diplomatice și să părăsească Lituania, sub ocupație sovietică. Perioada s-a extins apoi până pe 4 septembrie, zi în care Sugihara a continuat să acorde vize chiar și după ce s-a mutat din clădirea consulatului la Hotelul Metropolis, până dimineața următoare când avea trenul de plecare spre Berlin. A continuat să completeze și să semneze vize chiar și în tren, de unde afară așteptau alte sute de evrei. Le întindea vizele pe fereastra trenului, îi dădeau unui singur refugiat să împartă și la restul, iar când trenul începuse să se pună în mișcare a aruncat foile de viză necompletate și ștampila de consul pe geam.

După ce evreii își primeau vizele, se urcau în trenuri spre Moscova, de unde plecau pe calea ferată trans-siberiană la Vladivostok. De acolo, majoritatea mergeau la Kobe, Japonia, unde stăteau câteva luni de unde erau trimiși la Shanghai. Numărul exact de oameni salvați de Sugihara este greu de dedus, dar se estimează că între 6000 și 10.000 de evrei au beneficiat de pe urma vizelor acordate de japonez.

Guvernul japonez nu a acționat imediat pe lipsa de obediență a consulului, găsindu-l util pe perioadă de război. După o perioadă scurtă în Berlin, Sugihara a fost detașat la Praga, unde a oferit 33 de vize de tranzit refugiaților evrei. În martie 1941, a fost transferat la Konigsberg (Kaliningrad), unde a stat până în noiembrie al aceluiași an, când a ajuns în România. În septembrie 1944, Sugihara și familia lui au fost încarcerați de către sovietici, de unde au fost eliberați după 18 luni, în 1946. La 2 luni după întoarcerea în Japonia, a fost eliberat de sarcini, și trebuia să-și recalculeze întreaga viață. A lucrat o perioadă ca traducător și interpret, iar ultimele două decenii a lucrat ca manager la o companie de export cu afaceri în Moscova.

În 1985, a fost numit Drept Între Națiuni. A murit în următorul an într-un spital în Kamakura.

„O fac doar pentru că îmi este milă de oameni. Ei vor să iasă afară, așa că îi las să aibă vizele”.

19-20 octombrie 2017

Frontul european

a) Taxa de solidaritate

De 2% din fondul de salarii este venită, din ce spune ministrul de finanțe, pe filieră europeană. Solidaritate cu cine? Cu alți europeni, cu alți români, cu cei bătuți de soartă, cu cei care nu vor, cu cine?

b) Cu cine

Cu Juncker, de exemplu, dacă taxa chiar vine de la nivel european. Care ultima dată, a glăsuit:

Putem oare cu adevărat să gândim la viitorul Europei fără a fi atenţi la Marea Rusie? Este primul dintre vecinii noştri, ţara cu care într-un anume fel şi neuitând conflictele care există, trebuie în mod absolut să reînnodăm legăturile.

c) De ce
 
Trebuie, deci. Pe noi ne-a întrebat ceva? Nu, evident. Trebuia? Da, la fel de evident. Știam că UE este un organism colectiv de conducere, nu unul care impune și care vorbește fără să țină cont de părerea statelor care îl compun. Evident, știam cum nu trebuie. Ce trebuie este ce dictează Bruxelles-ul, nimic mai mult, nimic mai puțin. Iar dacă Bruxelles-ul vrea cu Rusia, cine sîntem noi să ne opunem?
 
Frontul moldavo-european
 
De acesta se ocupă fostul președinte, Băsescu. Și tocmai de aceea are șanse mai mari de izbîndă, omul știe ce vrea. Unirea Moldovei, a Republicii Moldova, cu România. Cu cît proiectul comun al celor două state, momentan, va fi realizat, cu atît le va pica cheful celor care vor să-l paraziteze. Și sînt destui. Despre asta vom mai discuta.
 
Acum, cu un președinte român care vrea să spunem ”da” sau ”nu”, după caz, tuturor inițiativelor europene, bune sau rele, fără să cunoască interesul nostru, al românilor, înainte de orice, cu noile remarce privind Grupul de la Vișegrad și cu intensificarea, chipurile, a luptei anticorupție (ce să mai  intensifici dacă ambasadorul american spune că au fost 15 ani de succese?!), avem toate șansele să rămînem și la coada Europei,  și în afara Grupului. Categoria ”sîntem și noi pe aici și ne luptăm cu morile de vînt”, lăsați, de fapt, pe dinafara proiectelor politice care contează și vor conta. Spun asta pentru că anticorupția NU este o temă politică. Iar dacă este, atunci ne-am ars.
 
(Foto: Karl-Peter Schwarz)

 

 

17-18 octombrie 2017

Fabulos! PSD a modificat geografia României

În încercarea de a o scăpa pe Rovana Plumb de procurori și judecători, PSD ne anunță de ce este capabil. Au modificat geografia. Ce nu se poate realiza natural, în perioade lungi și foarte lungi de timp, iată, PSD reușește, numai respectînd principiile statului de drept, să realizeze peste noapte.

Dacă se mai încordează puțin, dispare și România. A cărei existență, ca să fie clar, le-o datorăm.

Iohannis acceptă al doilea mandat

Mă scuzați, miniștrii. Cei propuși de PSD, în ciuda justițiarilor de Facebook și chiar în ciuda propriilor CV-uri.

Academia Națională de Informații dă diplome din donații

Robert Turcescu, deputat PMP, ne anunță aseară pe Facebook:

Scena halucinanta in studioul “Romania 9”, asta-seara la TVR. Sint invitat in emisiune alaturi de Dumitru Bortun, Florin Iaru, Bogdan Ficeac, Radu Soviani si Orlando Teodorovici. Vine vorba de “fortele oculte” pe care le acuza Dragnea ca incearca sa distruga PSD. Inevitabil se ajunge si discutii despre Sistem si oamenii Sistemului. In acest context ii sugerez realizatorului Ionut Cristache sa-l intrebe pe domnul Teodorovici de la PSD (fost ministru de Finante) cum e cu diploma pe care a obtinut-o de la Academia Nationala de Informatii. Teodorovici, senin, povesteste cum a obtinut diploma FARA SA MEARGA O ZI MACAR LA VREUN CURS!!!
Se astern momente de uluiala. Apar intrebari: daca a dat examen, cine i-a dat diploma, ce scrie pe ea samd. Teodorovici, senin, habar n-are. S-a inscris la ANI si dupa trei luni a primit pur si simplu o diploma! Intr-un tirziu, cind isi da seama de gravitatea situatiei, o da in mistouri ieftine si in jigniri.
Ionut Cristache il intreaba cine i-a adus diploma. Teodorovici anunta “misterios” ca nu ne poate spune. Asa cum nu ne poate spune nici de ce si-a trecut cursul in CV daca, practic, n-a trecut nici macar o ora pe la Academia SRI.
Halucinant! Absolut halucinant!
Si acum, intrebare: cine din presa va scrie despre aceasta intimplare? Ca de revazut emisiunea e simplu, va fi pe site-ul TVR. Sper

Iar Claudiu Năsui, deputat USR, astăzi, întregește imaginea unui învățămînt superior de calitate garantată.

Putin trimite un regizor la urși

”Ukrainian filmmaker Oleg Sentsov sent to brutal prison north of the Arctic Circle”. La urșii polari. .

”Eroul” trădător Bergdahl

Vă mai amintiți cazul celebrului succes de politică externă a lui Obama, cînd, contrar zicalei populare ”Nu se negociază cu teroriștii”, a schimbat un cetățean american contra cinci teroriști închiși pînă atunci la Guantanamo, în proces pierzînddu-și viața alți șase marines americani? Ei bine, ceea ce spuneam atunci se verifică acum, cînd Berghdal a recunoscut că e vinovat de dezertare. Cinci teroriști în libertate și șase americani morți pentru un dezertor, și iaca-șa zicala se verifică din nou.

Maltei i se va ridica statutul de membră UE și Schengen

Mint. După asasinarea jurnalistei malteze lăsată singură în lupta împotriva corupției, acestei țări membre UE și Schengen nu i se va întîmpla nimic. Ca să înțelegeți cum e cu corupția și normele europene atît de aspre.

Așa se instalează dictatura

Cînd intervine frica. Vezi că unii din prietenii tăi de Facebook au fost blocați degeaba. DEGEABA, să repetăm pînă se înțelege. Și începi să te gîndești ce să mai postezi ca nu cumva să fii tu următorul. Pentru că, la fel ca și ei, știi foarte bine regulile platformei, nu vorbești urît niciodată, deci teoretic nu ar trebui să ai probleme. Și totuși, se întîmplă. Așa că, mai bine, nu mai scrii nimic.

Așa s-a întîmplat și în anii 50. Unii, care își văzuseră de treabă și nu comiseseră nici un delict, s-au trezit din senin ridicați, cu averea confiscată și trimiși, în cel mai bun caz, la mari depărtări. Deportații au fost cumva norocoși. Au scăpat cu viață. Alții au ajuns, tot așa, la pușcărie. Tot peste noapte, tot degeaba, tot neînțelegînd ce făcuseră atît de rău. Alții au fost condamnați la moarte. De tribunale ad hoc.

Povestea comunismului e prea hîdă ca să o repetăm. Acum sau ever.

Am să revin asupra subiectului, acum mă sufoc de furie. Am prea mulți prieteni blocați pe platforma de așa zisă socializare.

Ah, cine sînt aceia care fac așa ceva? Niște neputincioși. Niște refuzați ai soartei.

(Foto: The Los Angeles Times)

 

 

 

Am fost blocată. Întoarcerea acasă.

Pe Facebook. Luni seara, în timp ce editam articolul precedent, am primit următoarele de la platformă:

De ce? Iacătă motivul. Aparent sau oficial, mai bine zis, trebuie să fie cuvîntul ”bulangii”. Pentru că am vorbit cu Răzvan Suciu și statusul lui, la care am comentat, este la locul lui pe Facebook.

Despre ”bulangii”, cuvîntul cu care am violat platforma, mai bine zis utilizatorii ei, aflăm din urbandictionary.com că înseamnă ori gay, ori rău, lacom ori cu două fețe. Ce e rău, așadar, în a-l folosi?! Nu există oameni așa? Iar dacă rău și lacom se referă la homosexuali, e bine de reținut că unul de-al lor îi numește așa, nu noi, hetero.

Ce să mai zic despre faptul că acel comentariu incriminat este un citat dintr-un homosexual cunoscut în România, Mihai Solcanu. Vorbele sînt, așadar, ale lui despre ei. Unde am greșit, deci?

Acolo unde au ”greșit” și alți prieteni, ca: Costin Andrieș (momentan blocat 30 de zile, vedeți PS), Ana Maria Itoafă, Bogdan Glăvan, sau alți oameni de pe Facebook, ca Julius Constantinescu, Patrick Andre de Hillerin, Oana Despa. Asta numai din ce știu eu. Toți blocați, toți acum, toți din motive rizibile.

Într-o societate normală, astfel de întîmplări se tratează așa cum e firesc, adică nu li se întîmplă absolut nimic celor care emit comentariile respective, pricepîndu-se înțelesul și al cuvintelor, și al frazelor, și al emitenților. Facebook, însă, nu e o societate normală, e o societate unde puterea prostiei și lipsa personalului specializat pentru a verifica despre ce e vorba cu adevărat fac cea mai bună casă. Este spațiul unde ești căutat sau unde se ține minte sau se pune semn acolo unde persoane ultrasensibile, care în viața lor nu au auzit asemenea cuvinte, se pot întoarce la nevoie și pot raporta. Pentru că asta mi s-a întîmplat, am fost blocată pentru un comentariu scris, probabil, cu luni în urmă.

Și ca să iei block pe Facebook trebuie număr, adică să fie mulți cei ”jigniți”, ”ofensați” de ceea ce ai scris. Că sînt mulți nu am dubii, speram ca Zuckerberg să desfășoare o afacere bine pusă la punct în fiecare colț al lumii în care a pătruns, cu oameni pregătiți să răspundă și la o mie de cereri de blocare. Oameni care să răspundă exact de ce NU trebuie să se simtă nimeni ofensat, oameni care să știe exact, pe specificul național-lingvistic, care este semnificația cuvintelor folosite.

Asta în cazul în care proprietarul are intenția să ducă mai departe afacerea. Dacă ne va permite numai poze cu pisici, youtube-uri fleșcăite și neo-marxisme corecte politic, poate să-și ia adio.

Noi, voi și eu, precum și ceilalți autori ne vom întîlni aici. Aici, unde nu șterge nimeni nimic, aici, unde ce depășește limitele normale ale bunei cuviințe nu este publicat, aici, unde putem avea și secțiune audio-video, și scris, aici, în siguranță. Siguranța că vă aflați pe un domeniu cumpărat de Asociația Blogary. Nu am de gînd să aștept blocări pe perioade mai lungi de timp ca să înțeleg că Facebook e pe ducă. Lumea își face bloguri acum, cînd vede care este situația, noi avem deja unul, de aproape 8 ani. Unul consistent, de care putem fi mîndri, atît autori cît și cititori-comentatori. Ce se întîmplă este mai grav decît ce a făcut vreodată în termenii aceștia, ai comunicării online, PSD. Despre ei poți zice oricînd, orice, contul rămîne acolo, netulburat. S-a întîmplat asta pînă și în 2012, la lovitura de stat.

PS: De ce este blocat Costin Andrieș pe Facebook:

Ieri am publicat pe contul Costin Andrieș o postare despre cum Facebook considera ca o alta postare de acolo, una despre Lordul Ismay, primul sef al NATO, incalca „starndardele comunitatii”, motiv pt care a fost eliminata. Si le incalca atat de tare, ca Facebook a blocat contul timp de 7 zile.

Ei bine, postarea despre cum Facebook a sters o postare despre cum Facebook a sters o postare despre scopul NATO „incalca (si ea) standardele comunitatii”, dar le incalca cu furie, nu oricum, iar contul Costin Andries de Facebook a fost pedepsit cu o suspendare a oricarei activitati timp de o luna.

Ati ametit? Si eu.

PPS: Facebook mă anunță puțin mai devreme că mi-a șters o postare. Cea de duminică, cu Michael Moore și Harvey Weinstein în fotografie, unde am folosit numai cuvinte dragi lor, progresiștilor, ca socialist și comunist. Nimic, absolut nimic ofensator.

Asta înseamnă că sînt cu ochii pe mine. Nu voi mai posta decît, atît cît mi se va mai permite, articolele de pe acest blog, poze și starea vremii, dacă e cazul. Rar cîte o melodie. Sîntem în război.