Să îngropăm o imensă minciună politico-mediatică!

Întrucât comisia parlamentară pentru anchetarea alegerilor prezidențiale din 2009 și-a început lucrările, dl Hrebenciuc susține dinaintea ei că au fost mari probleme în Dispora (săraca, mereu e de vină, pentru votul ei constant ”necorespunzător”). Dau iarăși, inclusiv pentru uzul presei, cifrele legate de Ambasada de la Paris, pe care cu cinste am servit-o ca șef de misiune (căci nu degeaba m-or fi făcut francezii comandor al Legiunii de Onoare), dar care mi-a mâncat ulterior nervii, din cauza calomniei politico-mediatice pe care am suportat-o, deși am câștigat în justiție un proces contra acestei defăimări și am un al doilea proces pe rol. Așadar, cifre, ca să poată compara orice om cu mintea la el:

Statistici vot Paris:

2007 (referendum suspendare T. Băsescu – ambasador Sabin Pop): 3447 de voturi – 12 ore (program de vot 08:00-20:00), 287 de voturi/oră

2009 (turul I): 2377 de voturi

2009 (turul II): 3785 – 14 ore (program 07:00-21:00), 270 de voturi pe oră

2014 (turul II – ambasador Bogdan Mazuru): 4150 de voturi (secția I), 296 de voturi pe oră; 3528 (secția 2), 253 de voturi pe oră.

Prin urmare, în 2009, la Paris, s-au prezentat 3785 de alegători, care au votat între orele 7-21. Au votat așadar 270 de persoane pe oră, având la dispoziție 5 ștampile de vot. În medie, în fiecare cabină au votat 54 de persoane pe oră, deci ceva mai mult de 1 minut de persoană. Afirmația conform căreia s-ar fi înregistrat în medie un vot la fiecare 15 secunde este neadevărată, media fiind de peste 1 minut pentru un vot.

Numărul mare de votanți înregistrați la Paris nu e o noutate. Vă reamintesc că în 2007, la referendumul pentru suspendarea președintelui Traian Băsescu, în doar 12 ore, față de 14 ore la alegerile prezidențiale, au votat 3447 de alegători, deci 287 de persoane pe oră, față de doar 270 în decembrie 2009. Pe atunci, ambasador la Paris era d-l Sabin Pop, fost consilier de stat al lui Adrian Năstase.

Reamintesc că la turul doi al alegerilor prezidențiale au fost prezenți în comisia din care, de altfel, ambasadorul nu făcea parte, reprezentanți ai PNL și ai alianței PSD-PC, care au semnat procesul verbal fără a reclama vreo fraudă sau neregularitate. Nici Comisia de Apărare a Senatului României, care i-a audiat pe reprezentanții MAE la 15 decembrie 2009, nu a formulat la adresa mea sau a diplomaților ambasadei de la Paris vreo acuzație. De altfel, președintele comisiei la acea vreme, dl Teodor Meleșcanu, a declarat cu binecunoscutul d.sale fair-play, că nu are nimic de reproșat diplomației române pentru vot.

Cu aceeași ocazie, dl Meleșcanu a declarat – citez: “Una din principalele probleme pe care le avem este cea exercitării dreptului la vot a românilor din străinătate. Există dificultăţi, un număr foarte mare de oameni care nu pot vota. Se votează în condiţii improprii.”

Cam asta e, dacă mai există bun simț și rațiune, deși se pare că nu. 

Cercul vicios al unei minciuni politico-mediatice

Odată cu inițiativa unei comisii parlamentare care să cerceteze ipotetica ”fraudare a alegerilor prezidențiale din 2009” – dublată printr-o anchetă in rem, deschisă de Parchetul General – au reapărut câțiva jurnaliști care, cu profesionalismul și conștiința morală binecunoscute publicului, s-au apucat să rostogolească iarăși calomnia la adresa mea cu privire la o presupusă alterare a corectitudinii procesului electoral în secția de vot de la ambasada României din capitala Franței.

Reamintesc, mai jos, câteva date legate de acea secție de vot aflată în responsabilitatea mea, ca șef de misiune diplomatică.

1. Comisia electorală, din care nu am făcut parte, era compusă din diplomați și reprezentanți ai principalelor partide politice: aceștia au semnat, fără nicio rezervă, Procesul Verbal care consemna rezultatele, după DUBLA numărare a buletinelor de vot. Nici reprezentanții acreditați ai unor ONG-uri, care au supravegheat întregul proces electoral, nu au semnalat cea mai mică neregulă.

2. În 2009 s-au exprimat MAI PUȚINE voturi decât la prezidențialele din 2004 și 2014, când la Paris se aflau alți șefi de misiune: iată însă că ACELE alte scrutinuri n-au mai deranjat pe nimeni!

3. Interpelate după validarea alegerilor prezidențiale, Autoritatea Electorală Permanentă și Parchetul de pe lângă ÎCCJ au emis acte oficiale prin care atestatau că, la secția respectivă de vot, NU au fost semnalate nereguli.

4. Am câștigat definitiv și irevocabil, la Curtea de Apel București, un proces contra acestei defăimări devenite folclor urban printr-o campanie mediatică întreținută la comanda unor interese partizane, fără nici o dovadă. Am în curs un al doilea proces pe aceeași temă și, probabil, voi fi nevoit să acționez în instanță orice persoane sau surse media care – terfelindu-mi pe mai departe dreptul la bună reputație – vor continua să reitereze această minciună.

În ceea ce privește cele două anchete menționate, ele sunt binevenite, dacă e ceva de clarificat cu privire la ansamblul procesului electoral. Există două concluzii posibile ale acestor demersuri politice și instituționale:

1. Alegerile din 2009 nu au fost corecte, așadar: a) România nu îndeplinește criteriile de la Copenhaga privind organizarea proceselor electorale democratice, nemeritându-și poziția de stat-membru al UE și b) al doilea mandat al fostului președinte al României trebuie anulat, dimpreună cu totalitatea actelor oficiale, decretelor și tratatelor sau acordurilor internaționale semnate de aceasta. Prin extensie, și mandatele miniștrilor validați de fostul președinte sunt nule de drept.

2. Alegerile prezidențiale din 2009 au fost corecte, așa încât orice suspiciune cu privire la rezultatul lor dispare.

Nu mi-aș fi dorit ca jocurile politicianiste să ne pună țara, pe care am slujit-o cu toată loialitatea și priceperea, ca diplomat și intelectual public, într-o asemenea situație imposibilă, dacă nu chiar absurdă prin implicațiile sale. Dar dacă tot s-a ajuns aici, mă aștept la o concluzie fermă, emisă fără echivoc atât de către forul legislativ, cât și de către Parchetul General.

(Foto: digi24.ro)