11 septembrie, ziua în care a început apocalipsa

În ziua aceea, am crezut că lumea se sfîrșește. Și-mi părea rău, pentru mine, că eram tînără, pentru copil, că era mic. Mai ales pentru copil, ce viață îi dădusem, ca să nu aibă timp să o trăiască?

Au trecut 17 ani și astăzi, în tăcere, ne dăm seama că am mai trăit o bucată de viață, am iubit, am lăsat, fiecare din cei care au putut, un semn pe lumea asta.

Și că ei nu au putut pune atunci mîna pe cea mai avansată societate occidentală datorită comportamentului ireproșabil al poporului american.

Nu e suficient să punem hashtag-ul #neverforget astăzi, pe toate postările de Facebook și Twitter, e momentul să înțelegem că atunci s-a încercat distrugerea civilizației occidentale, din chiar vîrful ei. Iar ce se întîmplă azi în Europa este planul II, de invadare a lumii civilizate, pentru că lumea asta are prinicipii, printre care viața umană este sfîntă.

Și la adăpostul acestei ”scuze”, să profite de prostia și lipsa de responsabilitate a liderilor europeni, pentru a distruge, acum, chiar locurile începuturilor civilizației occidentale.

Știu că trebuie să rezistăm cu toate forțele, dacă nu pentru noi, atunci pentru copiii noștri, așa că mă lasă rece orice epitet folosit în batjocură la adresa mea. NU sînt ”rasistă”, nu sînt ”xenofobă”, nu sînt nici atît ”nazistă”. Sînt o femeie simplă care își apără avuția ei, moștenită de generații.

Am umblat, după 11 septembrie 2001, în pantofi cu toc cui pe toate cursele aeriene pe care am avut de umblat. Gîndindu-mă că, dacă se întîmplă ca în cazul zborului 93, să putem să ne batem cu ei, un ochi tot scot cu tocul, pînă cineva mai puternic poate imobiliza dușmanul. Am avut agrafe în păr, broșe, în fine, tot arsenalul pe care îl poate aduna o femeie pe o cursă aeriană. Dacă mor, măcar să nu mor nefăcînd nimic!

Asta în timp ce liderii occidentali așa zis ”responsabili” fac și ei ce pot mai bine ca dușmanul să ne intre în casă mai numeros și mai feroce an de an. Dacă nici astăzi nu se vede legătura dintre 11 septembrie 2001, SUA, și anii 2015 pînă astăzi, Europa, e pentru că nu se vrea a se vedea, nu pentru că nu se poate. Cînd eram mică, un om deștept mi-a spus: arabii nu gîndesc ca noi, ei au alte repere. Reperele lor temporale fac ca 15 ani să pară a nu avea vreo legătură în uriașa economie a timpului universal, în realitate au. Ce nu au reușit atunci în SUA, fac acum în Europa, cu mai multă determinare, cu mai mult curaj, încurajați de prostia maselor, prostite la rîndul lor de conducători iresponsabili.

Eu nu am uitat. Și mi-am educat și copilul să nu uite. Dar eu sînt doar o femeie simplă, asta e tot ce pot face pentru umanitate.

Dumnezeu să ne binecuvînteze pe toți!

31 octombrie 2017

Înregistrarea pe care am realizat-o ieri cu Lucian Vâlsan va apărea cel mai tîrziu sîmbătă, așa că pînă atunci:

Cine a spus că trebuie? Cine a forțat-o? Da, uneori mai mergem și la evenimente unde nu toate persoanele prezente ne plac, dar nu ne obligă nimeni să facem asta. Am putea foarte bine să refuzăm invitația. Nu o facem pentru că… Completați pe spațiul punctat.

”Să știți că nici mie nu îmi este plăcut să merg la astfel de evenimente în care mă întâlnesc cu inculpații. De multe ori în activitatea mea am fost nevoită să vorbesc cu persoane despre care știam că sunt cercetate de către DNA. Nu mi-a plăcut, dar asta este, nu am avut ce să fac”,

a spus Kovesi.

Dosarul Clinton/DNC – Rusia

Trei oameni acuzați pînă acum, printre ei Paul Manafort, trei luni șef de campanie Trump. Suficient ca toată prostimea leftistă să urle ”Trump-Russia”. De fapt, acuzația la adresa lui Manafort privește activități care ar fi avut loc aproape exclusiv în timpul administrației democrate Obama.  Conspirația împotriva Statelor Unite se referă la activitatea prin care Manafort ar fi schimbat și spălat bani pentru Ianucovici, președintele ucrainean putinist.

Dosarul NU îl implică pe Trump. Este momentul și va fi permanent să o spunem, chiar dacă Manafort, așa cum se bănuiește, va fi presat să spună ceva și despre mantra democrată, Trump-Rusia. Dar Trump era, în momentul acestor acțiuni, un om de afaceri și atît, fără implicare politică, așa că mai curînd dosarul va duce către John Podesta, managerul de campanie al doamnei Clinton. Da, acel Podesta care, în 2012, scria favorabil pentru Ponta.

Cu alte cuvinte, cînd ucrainenii se luptau la Kiev cu forțele ruse, iar noi pe aici ajutam chiar și numai prin diseminarea știrilor, unii americani erau împotriva lor și împotriva noastră. Pro-Putin și pro-Ponta.

Ianucovici la Kiev și Ponta la București, ăsta pare a fi lobby-ul democrat în zona noastră.

Trump mănîncă copii cruzi dimineața și femei gravide seara

În acest timp, presa românească ajută cum poate. Cu o traducere din Mirror, care spune că Donald Trump ar putea fi rudă cu un canibal din secolul al XVI-lea. Urmînd acest narativ, nu m-ar mira ca președintele american să fie rudă și cu Cain. Sau mai simplu, direct cu dracu’. Ei, acum realizați ce catastrofă au putut face la alegerile de anul trecut americanii?!

Halloween cu morți și răniți la New York

8 morți și 11 răniți în Manhattan, după ce un uzbec, rezident în Florida din 2010, a intrat cu un camion pe o pistă de biciclete. A strigat Allahu Akbar înainte să apuce să-l împuște poliția. Care a găsit în duba pe care o conducea probabil în timpul liber, altfel fiind șofer Uber, și mesaje ISIS.

Începem seria ghicitorilor: tu știi unde e președintele tău astăzi?

Da! La Congresul Femeilor Francofone!

Lumea globală a imbecililor

La Manchester, seara trecută, au fost ucise 22 de persoane și rănite alte peste 59. Printre care și copii. Este un act de o sălbăticie incompatibilă cu societatea în care trăim, cu gradul de civilizație pe care l-am atins. 

Este manifestarea ultimă, crima în masă, nu a unor fanatici religioși, ci ai exponenților unei religii (mai degrabă grupări) din a căror viață face parte, zi de zi și ceas de ceas, crima. Este manifestarea ultimă a urii cu care acești oameni trăiesc, la adresa lumii civilizate și, implicit, la adresa noastră, a celor care o populăm. Fanatismul presupune existența unor elemente distructive într-un întreg acceptabil. Dar ce poate fi fanatism în islam, cînd crima ca pedeapsă pentru ”necredincioși” este cea la care se recurge cel mai des?! Cînd exact asta scrie în Coran (cartea lor de căpătîi) că au de făcut?!? Cînd asta sînt îndemnați să facă?!? 

Cînd a rostit ”multiculturalismul e mort”, Merkel a spus un adevăr. Nu poți multiculturaliza societăți aflate la milenii de dezvoltare distanță. Nu poți multiculturaliza religii care slăvesc viața cu cea care slăvește doar moartea. Nu poți multiculturaliza tehnologii de secol XXI cu obiceiuri și așa zise credințe de secol VII. Ei pot profita de ele, ceea ce și fac, dar nu și le vor însuși niciodată, nefiind conforme cu tradiția și obiceiurile. 

Islamul nu este o religie, este o ideologie. O ideologie a morții. La fel ca toate stîngismele apărute mult mai tîrziu în istorie, islamul crede numai în moarte. Viața omenească nu valorează nimic ori, atunci cînd se folosesc de ea, este strict în scop de intimidare prin luarea de ostateci sau chiar vieți. Între islam și comunism, cea mai ucigașă ideologie, nu există decît deosebiri de formă, nu de fond. 

Cînd i-a invitat, în ciuda tuturor evidențelor și a tuturor tratatelor, pe migranți în Europa, Merkel a comis o greșeală care nu se știe încă cum se va sfîrși. A ignorat complet toate pericolele pe care această invazie necontrolată le poate aduce și a instituit controlul asupra populației băștinașe. Cuvîntul ”naționalism”, atît de disprețuit după cel de al Doilea Război Mondial, trebuia infirmat cu toată suita de urmări pe care o presupune, și cu lipsa completă de adecvare la realitatea secolului XXI. 

Libertatea, ceea ce am descoperit cu toții, mai greu sau mai ușor, cu tot ce presupune ea, este incompatibilă cu islamul. Islamul vrea să o suprime, asta este ținta lui. După care ar urma impunerea voinței unui scelerat din secolul VII, care a vrut religie proprie. 

Ce a trezit Merkel & comp însă este greu de estimat acum. Alte forțe ale răului, extrema dreaptă.  Exact ce, să presupunem, a vrut să evite. Dar cînd o întreagă clasă politică europeană se dovedește a nu avea cea mai mică idee cu ce se confruntă, urmările nu pot fi, pentru ea, decît imprevizibile. 

Și ca lucrurile să meargă din răul pornit înspre și mai răul dezvoltat, s-a instituit controlul. Nu asupra posibilelor atacuri, nu asupra celor veniți aici, nu asupra celor despre care afirmase că nu au reușit să se integreze (”multiculturalismul e mort”), ci asupra exact aceleiași populații care încerca să atragă atenția asupra a ceea ce se petrece. 

A căuta – și a găsi – vinovați acolo unde nu există, lucrurile fiind lămurite de mult, vedeți cruciade și cuceriri, nu poate duce la stîrpirea răului, ci numai la multiplicarea lui, sub diferite forme. Trăim într-o lume binară, cu dualitatea bine-rău prezentă permanent. Dacă și din binele știut facem noi rău, pentru că așa vrem sau așa considerăm că e cazul, ajungem la tragedii inimaginabile acum. 

Lumea binară este sabotată din interior de două categorii de imbecili. Unii care nu vor să o recunoască, inventînd concepte care să o anuleze, chipurile, de parcă realitatea s-ar schimba la bunul plac al unora, și care vor spune, identificînd prost totul, de la context și pînă la urmări, că cei care au atenționat dintru început asupra pericolului islamist se bucură acum, cînd văd cadavre de copii, și ceilalți. De parcă nu ei, socialiștii, creează situații cu cadavre de copii, vedeți cazul copilului găsit înecat, bine aranjat, și al cărui tată îl luase din siguranță pentru a-și pune dantura în Europa, și cazul copilului din Salvare, cel bine fardat cu moloz și la care putea avea acces toată lumea, că doar așa se lasă ușile mașinilor de Salvare, larg deschise. 

În categoria ”și ceilalți” intră exemplarul de mai jos. Despre care îți este și rușine de rușinea lui să vorbești, pînă în momentul în care îți dai seama că, din poziția de ”expert social media”, cum își spune, bagă în capul oamenilor tîmpeniile care nu-i dau pace lui. Dar asta e lumea liberă, în care și unul ca el are voie, spațiu și libertate să se exprime. 

Diferența fundamentală între lumea liberă și restul lumii, populate de triburi, dictatori și alte viețuitoare, exact asta este: în lumea liberă are voie să vorbească oricine, aproape orice. De unde și fragilitatea acestei lumi, care trebuie să lupte permanent pe două fronturi: cel extern și cel intern. Care fac corp comun în imbecilitate. 
 
(Foto: mirror.co.uk: Super Mario busker in Manchester city centre hours after arena attack shows why terrorists will never win)

Cum să-l aducem pe Obama înapoi?

cnn trump

Era o vreme în care, ca să mai ocolesc mizerabilele știri interne, mă refugiam în externe. S-a dus.

Și nu numai că s-a dus, dar a luat-o cu mult înainte peisajului politico-social intern. Ca de obicei, rămînem de căruță.

Cu toți proștii și neterminații noștri, care au posibilitatea să se exprime liber, inclusiv de propriile merite și propria conștiință. Cum poți spune altfel, dacă tu nu ai făcut măcar o casă, și dacă nu ai bani de mîncare mîine, că Trump este prost?!

Dar cum posibilitatea exprimării libere există, poți. Poți și mai rău, și mai grav. Poți face ce a făcut CNN cu o zi înainte de a prelua Trump președinția.

Poți să-ți pui problema cine ar veni în Biroul Oval, la Casa Albă, dacă președintele ȘI vicepreședintele ar muri chiar de ziua inaugurală?

Poți, dacă te cheamă CNN. Nu vreun tîmpit, nu vreun neterminat, nu vreun incapabil din cei care stau pe food stamps și urlă la protestele anti-Trump, ci una din cele mai mari televiziuni americane. Atîta jigodism nu am crezut că pot vedea la americani! Să pui problema morții ambilor, președinte și vicepreședinte, este egal cu închiderea imediată în închisoare. Dar nu pentru ”presă”. Care le ambalează, aceste probleme, în așa fel încît oricînd poate să scape.

I-a împiedicat ceva să facă asta? Nu. CNN a demonstrat, cu această ocazie, nu numai cît de toxică este pentru toată lumea, ci și cît de mult își dorește să dispară republicanii de la Casa Albă. Să dispară în cel mai strict înțeles al noțiunii. Să moară. În atentat terorist islamic! Cît de nepatriotică, cît de jalnică, cît de fanatică, cît de jos poate ajunge presa?!

Atît de jos. Presa care nu prezintă fake news. Presa așa zisă quality. Presa progresistă. Dar se mai poate numi presă un organism care, ar putea spune unii, își dorește sau sugerează asasinarea președintelui și a vicepreședintelui, numai și numai din cauză că democrații au pierdut?

Urmăriți și judecați singuri, am sau nu dreptate? Cînd s-a mai întîmplat așa ceva? Asta e presă?!

 

 

9/11 – Dupa 15 ani

S-a spus că ziua aceea este ziua care va schimba lumea. Și habar n-au avut ce adevăr rosteau.

Toți atentatorii din 9/11 erau perfect integrați. Cu studii superioare, oameni liniștiți, colegi de treabă, vecini politicoși, nimeni n-ar fi crezut vreodată că pot fi în stare. Și totuși, s-a întîmplat. Nu au trecut decît 15 ani de atunci. Ștergerea memoriei recente și nu a celei reziduale este semn de îmbătrînire (prematură sau biologic firească).

Ca să nu îmbătrînească populația și să aibă cine ne plăti pensiile, Europa a adus, în anul care a trecut, peste 1 milion de migranți. I-a adus, i-a chemat, i-a așteptat cu brațele deschise, ursuleți de pluș și pian.

Germania, de fapt. În ea, campioana toleranței care a dat sau favorizat trei totalitarisme într-o sută de ani, se declanșa un mecanism psihologic umanitarist care avea să schimbe politica europeană și lumea pentru nu știm cîtă vreme. Europa nu a avut un 9/11, doar Londra, Madrid, Munchen și alte incidente izolate. În timp, se obișnuiește cu noile tradiții aduse de migranți: taharrush gamea, cuțitarea oricui, aleatoriu sau cu cine știe ce motiv și, mai ales, cu noua modă, preluată deja de marile case de creație, burqa. Întoarcerea la tradiție. La tradițiile altora.

Tot tradițional, Germania cea înțeleaptă și brusc umană spune, dictează restului țărilor europene – rasiste, xenofobe, niște brute care ridică garduri, speriate de o invazie – ce au de făcut. Speră să le aducă la ordine cu orice preț. Inclusiv cu preț de sînge. Picurat deocamdată, pentru că noi nu am avut un 9/11.

Nu știu unde erau Merkel, Mogherini, Juncker și toată garnitura actuală de lideri europeni în ziua atacului de la WTC. Nu știu nici unde era Obama, cel care, odată instalat la Casa Albă, cu sloganul ”Yes, we can!”, a și arătat că poate. Numai că nu îl întrebase nimeni înainte: poți, dar ce? poți, dar cum?

În 15 ani care au trecut, lumea a suferit o adevărată mutație cognitiv-sentimentală. A ajuns să își întîmpine cu bucurie nedisimulată posibilii atacatori, a ajuns să le găsească scuze, adăpost și hrană, a ajuns să cenzureze știrile despre ei. Sînt depresivi, toți. Și au venit în acest uriaș sanatoriu numit Europa la tratament.

Dincolo de ocean, politica pașilor mărunți, dar veseli, a adus wc-ul pentru aberațiile cromozomiale. Așa am învățat eu la școală, că o jumătate de X și o jumătate de Y asta înseamnă. Teoretic, practic nici nu e posibil. Cea mai avansată tehnologic țară a lumii și-a atins gradul de incompetență. De la primul pas pe Lună, acum 37 de ani, la wc-ul pentru toată lumea. A adus BLM, ultima mișcare de anihilare a răului pe pămînt, rasa albă. Care, într-o simetrie dementă a faptelor, ar trebui să accepte sclavia.

Și a adus, recent, o campanie electorală în care se înfruntă, nepermis de incorect, o femeie bolnavă și un bărbat al cărui singur merit e că spune lucrurilor pe nume, scăpat de regulile, impunerile și cedarea establishmentului.

Nu știu dacă America comemorează astăzi 15 ani de la cel mai atroce act terorist, petrecut chiar pe pămîntul ei. Știu însă că din fundul oceanului, acolo unde s-a spus că zace, Bin Laden rîde în hohote. Noi mai rămînem pe aici, încercînd cu disperare să salvăm ce se mai poate salva. În 15 ani, fotografia omului care se aruncă din Turnul de Nord devine însăși fotografia lumii în care am ajuns să trăim.

God bless America! Și pe noi odată cu ea.

falling-man

(Foto: youtube.com)

Atac cu maceta la Reutlingen

O femeie gravidă a fost ucisă și alte două rănite în atacul cu macetă al unui refugiat sirian în Germania, la Reutlingen. Criminalul – confuz, evident, după cum relatează presa germană – a putut fi oprit cu ajutorul unui șofer care l-a lovit cu BMW-ul. Să sperăm că legea nu-l va găsi vinovat pe ultimul.

E mult prea greu să mai spui ceva în condițiile acestea. Oricum, și dacă spui, se interpretează abject ca bucurie pentru că ai avut dreptate la momentul intrării fără nici un control a peste un milion de migranți în Europa. Trebuie să taci, așa a hotărît centrala de partid și de stat, conform noii corectitudini politice impuse.

Atacul vine la două zile după ce un musulman născut în Germania a omorît 9 persoane, printre care și copii, într-un McDonald”s din Munchen, și după ce încercările de a-l ”spăla” ca fiind depresiv, inspirat de extrema dreaptă, de atacul lui Breivik, de acum cinci ani și de cîte și mai cîte, încercau să liniștească o populație din ce în ce mai speriată de ceea ce se întîmplă, practic peste noapte.

Teoria lupului singuratic este fluturată pe toate gardurile, ca salvatoare a celor care au permis migrația necontrolată, practic cedarea Europei în mîinile unor oameni aparținând cultural altor secole. Multiculturalismul n-a murit, așa cum doamna Merkel spunea acum niște ani,  multiculturalismul a fost prost înțeles. Nu poate exista multiculturalism între membrii unor societăți pe care le despart secole de civilizație.

Și acum reflectarea în media germană, mai precis a televiziunii de stat ARD – cea care a cenzurat timp de 4 zile agresiunile sexuale din noaptea anului nou, de la Koln si din alte localitati – a atacului. Radu Bărgăoan, pe Facebook:

„AUTOPSIA” Prezentarii la Televiziunea germana 1 ARD a atentatului de la REUTLINGEN.

1. Prima stire (ora 20.00) :Atacul terorist din München cu sublinieri insistente asupra faptului ca asasinul era bolnav psihic si fapta nu are nici o semnificatie de terorism international. Sunt invinovatite masiv tarile est-europene de unde provin armele folosite de teroristi. O reprezentanta a Verzilor cu alura de precupeata/toapa, cere insistent inasprirea legilor armelor in Germania (care oricum este restrictiva la maximum).Durata : 5 minute
2 A doua stire : o veste trista. Russia nu a fost din pacate respinsa la a participa la Jocurile Olimpice. Atac masiv asupra Rusiei in materie de Dopping. Gaz in foc toarna jurnalista model Alineh Aktai despre aceasta problema. Durata :4 minute
3. A treia stire. G20 se intruneste pentru a discuta despre repercursiunile BREXIT. Durata 3 minute.
4. Amnesty International este activa in apararea drepturilor omului in Turcia si in consolidarea democratiei. Durata 2 minute
5. In REUTLINGEN o persoana confuza a atacat cu o macheta mai multe persoane. Persoana a fost arestata. Durata 18 Secunde
6. Au urmat stiri sportive timp de 24 minute.

Iar Sarah Harman relatează pe Twtiter:

Police in say machete attacker was acting alone and there is no acute danger to the public.

Atît. Deocamdată.
PS: Atacul este calificat de poliția germană ca nefiind terorist. Ceea ce, by the book, e corect. Atac terorist este considerat atunci cînd sînt cel puțin 4 victime. Probabil în curînd și cuvîntul ”terorism” va ieși din vocabular, aceste atacuri, din ce în ce mai dese, fiind orice altceva în afară de terorism pentru decidenții europeni.

reutlingen(Foto: news.sky.com)

Atac terorist la Nisa

84 de morți și peste 50 de răniți este, cel puțin pînă acum, tragicul bilanț al atacului terorist de aseară, de la Nisa. Riviera franceză, acel loc exclusivist, simbolul prosperității și al lumii boeme devine, presărat cu cadavre, nimic mai mult decît orice cîmp de luptă al unui război oribil.

Nu s-au dat publicității nici pînă acum, la zece ore de la atac, numele sau alte date de identificare ale teroristului, nu se stie dacă a fost unul sau au fost mai mulți, Franța reacționează haotic la ceea ce a devenit deja un război de uzură și de durată, un război pe care autoritățile nu-l declară și nu-l recunosc a fi război nici acum.

Masacru ca cel de aseară se poate întîmpla oricînd și oriunde, vina atacatorului va fi întotdeauna alta, dar justificată mereu de vreo copilărie nefericită, lipsurile de mai tîrziu și se va ajunge, inevitabil, la neadaptare sau radicalizare. Cîți neadaptați sau radicalizați sînt, aproximativ, nimeni nu vrea să spună sau îi e frică să spună. În războiul contra islamului Europa a pierdut deja, predată fiind de o masă conducătoare iresponsabilă, ale cărei calcule, care or fi fost, se dovedesc a fi fost distructive.

De acum înainte nici un loc nu mai e sigur, atrocitatea va intra în banal, forțele de ordine nu vor ști cum să răspundă, iar o populație abulică, mințită continuu, își va găsi imediat metodele de alinare a durerii: hashtag-urile de pe rețelele de socializare, #jesuis… #PrayFor… și, de ce nu, pianul și ”Imagine”. Masacrul de ziua Franței, de ieri, înseamnă încă o victorie pentru ei, încă un teritoriu marcat cu sînge, încă o capitulare a noastră, a lumii civilizate. Pentru care să dăm cezarului ce-i al cezarului: mulțumim, madame Merkel, mulțumim, monsieur Hollande!

nisa

(Foto: nytimes.com)