Posts Tagged → Catalin Voicu

Merituosii

Nu vă înțeleg, chiar nu vă înțeleg! Cum se poate să fiți atît de supărați, atît de nervoși din cauză că parlamentul nu a aprobat cererea DNA de urmărire penală a fostului ministru de Externe, Titus Corlățean? Păi bine, oameni buni, fără contribuția lui neprețuită, mai era astăzi Iohannis președinte? Ei, ia gîndiți-vă! Așa-i că nu? Și atunci?!

Cum a spus și senatorul UNPR Haralambie Vochițoiu:

Procurorul exagereaza (…) UNPR va sustine intotdeauna institutiile statutului, insa in acest caz… Titus Corlatean este un produs rar al diplomatiei romanesti. Nu are nicio vina pentru faptul ca unii romani au fost obstructionati sa voteze.” – revista22.ro

Și este firesc să fie un produs rar, din moment ce, în mai 2012, la formarea guvernului Ponta, a primit recomandare de la însuși Cătălin Voicu! Păi e puțin așa ceva?!

Așa că merită ieșirea în stradă și merită tot din partea voastră! Eu nu voi fi aici, dar voi urmări, cu atenție și preocupare, bineînțeles, evenimentele. Care – și îmi pun nădejdea în voi – sper să fie pe măsura înaltului personaj, de neuitat pentru mulți dintre concetățenii noștri. Mai ales pentru cei din diaspora. Și pentru ei merită!

Nu pot să-l înțeleg nici pe președinte, care a declarat că nu poate să conceapă ”că în Parlament să fie oprită o procedură care se poate termina fie cu declararea nevinovăției, fie cu urmărirea penală”. Asta-i bună, de parcă e prima dată cînd se întîmplă așa ceva! Dar să conceapă că e președinte poate?

Și ce, parlamentul protejează pe cineva? Dimpotrivă, ferește de ispită. De ispita de a umbla cu amante, ori cu mai știu eu cu ce bagaboante, aleșii neamului. Că ce poate însemna amnistia pe care și-au acordat-o, aceea de a nu mai fi acuzați de confict de interese dacă și-au angajat rudele la cabinetele parlamentare pe care le dețin? Păi în cine să mai ai azi încredere, dacă nu în familie?! Nu-i familia celula de bază a societății? Este, deci?! Și ce, fetele și băieții aceia au terminat o SNSPA, o particulară, ceva acolo, și-au julit coatele degeaba pe băncile facultăților, fără să aibă șansa de a intra, ca oamenii, în cîmpul muncii?! Se poate așa ceva, să nu doriți integrarea tinerilor în societate?!

Și ei merită!

Merită și cei care au votat ca aleșii locali cu condamnări definitive cu suspendare să nu-și piardă mandatele. Păi nu vă uitați la domnul Dragnea? Cum zburdă el pe tot terenul politic aproape, face și desface, ne dă lecții de politică, e ca și cum nu ar fi pățit niciodată nimic! Și atunci pentru ce să-și piardă oamenii funcțiile?! Și notarii, la fel. Cu ei ce aveți?

Și pensii speciale, da, ce, nu merită? Cum să nu merite, doar nu degeaba și-au pus ei pielea la bătaie cît au fost sau sînt în funcție, să nu aibă și ei o bătrînețe senină, lipsită de griji materiale? Păi de ce, după ce-au suferit atîta pentru comunitățile lor să nu merite? Dar ce voiați, nerecunoscătorilor, muncă patriotică, voluntariat? Cu voluntariatul abia dacă te mai descurci cu studenți, și aceia cu chiu, cu vai, cum să facă așa ceva oameni în toată firea?!

Deci, merită!

La fel cum merită și miniștrii ăștia de și-au luat lumea în cap, vorba lu Sebastian Ghiță, ce înțelege Ghinea din fondurile europene? Un diletant, nimic! El, Ghinea, Prună – care vrea ordonanțe de urgență pe perioada vacanței parlamentare – Borc, care se găsește să o contrazică pe doamna Udrea, Dragoș Pîslaru, care culmea, zice că stăm rău cu banii de pensii, și ei merită.

Mai ales ei, ultimii, merită. Chiar merită! Să le arătăm că merită.

cristian ghinea

(Foto:  monitorulexpres.ro)

PS: Știu, azi e ziua Brexit. Or not Brexit. Nu vor fi sondaje de opinie, marja de eroare este prea mare.
Deocamdată, vă spun doar atît: Anglia nu are nici măcar același sistem de măsură la haine, și voi o vreți în UE. Domnul să vă mai înteleagă, că eu nu pot!

De ce cred ca procurorul Panait va fi razbunat

Să vedem ce au de apărat, de pierdut și de cîștigat oamenii din sistem care se poziționează de partea Mafiei și puciștilor și ce au de apărat, de pierdut și de cîștigat oamenii din sistem care se poziționează de partea statului de drept. Pentru a putea a afla răspunsurile trebuie să ne întrebăm mai întîi nu ce vor oamenii din sistem de la Mafie sau de la statul de drept ci ce vor Mafia sau statul de drept de la oamenii din sistem.

Mafia vrea ca oamenii din sistem să încalce legea, să abuzeze de funcțiile lor, să mintă în numele Mafiei și să fure pentru Mafie. Mafia nu e omniprezentă și omnipotentă. Ponta, Antonescu, Voiculescu și Hrebenciuc nu le pot face ei pe toate. Au nevoie de executanți, au nevoie de instituțiile statului, de oamenii care lucrează în aceste instituții. Voiculescu, Fenechiu și Cătălin Voicu nu pot fi și funcționari publici, și directori de instituții, și șefi de serviciu sau șefi de birou, nu pot fi și judecători, și procurori, și polițiști sau ofițeri de informații. Cineva trebuie să semneze, cineva trebuie să facă munca de grăjdan. Ponta nu poate trimite el o adresă de la ISC la Înalta Curte de Casație cu care să încerce să-l scape de pușcărie pe Năstase, trebuie să-l pună pe Grăjdan să facă asta. Rus nu se poate îmbrăca în polițist și medic și șofer de ambulanță și să se ducă la Năstase acasă. Ponta, Voiculescu, Hrebenciuc și Antonescu nu puteau modifica ei conținutul unei adrese a Curții Constituționale, aveau nevoie de un angajat al Curții pentru asta. Mafia și puciștii le cer oamenilor din instituții să nu-și facă datoria, să nu-și facă meseria, și să facă ilegalități. Le cer să fie incompetenți și infractori. Să fie deci dependenți. Fiindcă asta înseamnă incompetența și infracțiunea: dependență. Ești dublu șantajabil: pe de o parte, poți fi oricînd dat afară pentru incompetență sau pur și simplu cînd Mafia nu te mai vrea și, neștiind să faci nimic, sînt șanse destul de mici să-ți poți găsi de lucru în altă parte și, pe de altă parte, poți oricînd ajunge la pușcărie, dacă apare o breșă în gangul de mafioți cu care ai făcut ilegalitățile și tu ești aruncat peste bord. Incompetența și ilegalitățile creează dependență, care, la rîndul ei creează incompetență și ilegalități, și așa mai departe. Ești utilizabil în măsura în care Mafia are nevoie de cineva care să nu-și facă meseria și care să facă ilegalități. Iar dacă timp de trei, patru sau șapte ani nu ești lăsat să-ți faci meseria, devii fără să vrei un incompetent. Asta în condițiile în care reziști în anii ăștia să nu faci și ilegalități pentru șefii tăi politici. La final, ești un sclav. Îți calci meseria în picioare, îți calci conștiința, îți calci demnitatea, te calci pe tine în picioare. Unii se obișnuiesc cu viața de rîmă, alții, ca procurorul Panait, încolțiți, amenințați, transformați în sclavi, nu mai văd decît o singură ieșire. Grăjdanii nu sînt toți incompetenți sau infractori din start și din proprie inițiativă. Incompetența se învață, conștiința se tăbăcește. La finalul zilei rămîn doar nesiguranța, teama și dependența de stăpîn.

Statul de drept vrea să-ți faci meseria (mă refer exclusiv la oamenii din sistem) şi să nu încalci legea. Nu e mult, am putea spune. Dar dacă adăugăm ”în orice condiții” ne dăm seama că nu e deloc ușor și că în anumite momente e nevoie și de eroisme. Meseria nu se învață decît făcînd-o. A fi competent și a nu încălca legea aduce după sine libertatea. Și, mai departe, puterea. Nu ești dependent de nimeni, nu ești șantajabil. Dincolo de tot, în momentele grele, în situațiile limită, rămîi cu ceea ce știi să faci, ești ceea ce știi să faci și te salvezi prin ceea ce știi să faci. Și nu ți-e teamă că la un moment dat ilegalitățile vor ieși la suprafață, că cineva te va trăda sau că pur și simplu vei fi descoperit. La finalul zilei rămîn siguranța, încrederea în sine și independența.

În acest război care se duce și în interiorul sistemului, nu numai la nivel politic, grăjdanii luptă pentru stăpînii lor, ceilalți luptă pentru ei înșiși. Nu luptă nimeni pentru Băsescu. Mulți poate nici măcar nu-l plac sau au un cui împotriva lui pe partea financiară, de salarii și sporuri. Luptă pentru ei înșiși. Fiindcă ei sînt țintele finale ale puciului, nu Băsescu. Băsescu va intra în istorie, și în aia politică, și în aia navală. S-au dus băile de mulțime, dar, peste ani de zile, din manualul  de istorie de clasa a IV a, le poate face deja cu ochiul puștilor. Și-a făcut și meseria de marinar, și-a făcut-o și pe aceea de politician. A fost comandantul navei amiral a flotei comerciale a României, a fost și președintele României. Nu prea mai are cine știe ce mize. Însă oamenii din sistem, funcționari publici, polițiști, procurori, judecători, ofițeri, au o miză, pe ei înșiși. Dacă puciul reușește, Băsescu nu pierde mare lucru. De fapt, nu pierde aproape nimic. Însă oamenii din sistem își pierd dreptul de a profesa și libertatea. Formal vor rămîne angajați și nu vor ocupa pușcării sau lagăre. Însă li se va interzice să-și facă meseria, vor fi obligați să execute ilegalitățile dictate de șefii politici și vor deveni sclavi pe domeniile instituționale ale acestora, atunci cînd instituțiile nu vor fi altceva decît domenii private ale statului aflate în proprietatea Mafiei. Cînd hoțul e șeful paznicului, paznicul nu-și mai poate face meseria fără să calce interesele șefului. Din momentul în care Voiculescu, Ponta, Hrebenciuc, Fenechiu și Cătălin Voicu devin stăpînii României, tot aparatul de stat își încetează activitatea și se transformă într-o butaforie și toți oamenii din sistem în sclavi.

Ceea ce este important în acest moment, este absolut vital, e moralul și atitudinea oamenilor din instituțiile de stat. Fără ei nu se poate face nimic, nici de o parte, nici de alta. Ei sînt grăjdanii sau koveșii, manoloii sau morarii. Demisia lui Rus și remanierea, dacă sînt folosite cum trebuie, au un efect devastator asupra oamenilor din sistem care ar fi fost la un moment dat dispuși să dea o mînă de ajutor puciului. ”Dacă ăi mari se sperie și dau înapoi, atunci e groasă. Dacă peste trei luni se duce dracu tot puciul și eu ajung la răcoare cinci ani de acum încolo?” Dacă puciștii dau impresia de forță și Băsescu de slăbiciune, se va instala frica și resemnarea și unii dintre oamenii din sistem se vor gîndi că doi, cinci, șapte sau zece ani stau sub puciști și vor fi dispuși să facă aproape orice pentru aceștia, în speranța că vor fi recompensați de noul regim sau măcar vor fi tolerați. Este important ca Băsescu să dea mesaje puternice, să se adreseze acestor oameni, nu poporului (relația sa directă și pe bază de procente cu poporul e compromisă definitiv – nu-i mai rămîne decît relația viitoare prin intermediul manualului de istorie).

Am spus-o de la început, încă de la debutul loviturii de stat, într-o emisiune la B1Tv: e o demonstrație de forță. Mafia nu-și putea permite să arate semne de slăbiciune, să se resemneze și să accepe mioritic condamnările lui Năstase, SOV, Iacubov și Cătălin Voicu și demisia lui Victor Ponta din cauza plagiatului. Mafia a reacționat cu violență extremă și ostentativă, menită să sperie, să arate oamenilor din sistem că la orice acțiune care vizează un membru sau interesele Mafiei, există o reacțiune înmiit mai violentă și mai puternică. ”Atingeți-vă de un fir de păr din capul unuia de-al nostru și Apocalipsa se va abătea asupra voastră și asupra întregii țări.” Dacă această demonstrație de forță presupune distrugerea României, fie! Acesta este mesajul transmis de puciști.

Este un război al precedentelor și al demonstrațiilor de forță. Personalizările nu-și au rostul. Băsescu nu e o miză nici măcar marginală. În fața atîtor precedente periculoase, cu efect mortal pe termen lung asupra statului de drept (le voi trece cîndva în revistă), în fața unei asemenea demonstrații de forță, sistemului, instituțiilor statului, societății civile, acelor dintre români care știu pe ce lume trăiesc și încă mai cred în libertate și Occidentului nu le rămîne decît să reacționeze cel puțin la fel de dur. Nu vorbim aici de persoane, de tactici, de aranjamente și strategii. Uitați procentele electorale și discuțiile tehnice. E un război pe viață și pe moarte pe care sîntem condamnați să-l cîștigăm. Nu avem de ales.

Am înțeles că puciștii sînt cu spatele la zid, sînt disperați și nu mai au nimic de pierdut. De parcă noi ar trebui să fim relaxați. De parcă noi n-am fi cu spatele la zid. De parcă noi, dacă pierdem acum războiul, am mai avea ceva de pierdut.

Reiau un text la care țin foarte mult, pe care l-am scris în septembrie 2010, după prima arestare a lui SOV:

Nu Băsescu duce un război împotriva lui SOV ci sistemul sau, mai bine zis, tînăra generaţie din sistem. Fiindcă ei sînt înlocuitorii oamenilor lui SOV. Iar lupii ăştia tineri nu se vor lăsa pînă nu-i vor executa pe toţi cei care au parazitat sistemul timp de 20 de ani şi care îi ameninţă de cîţiva ani că se vor reîntoarce şi că-i vor da la o parte. De ani de zile, SOV, Felix, Patriciu şi reţelele lor mediatice, economice şi politice atacă justiţia, poliţia şi serviciile şi ameninţă că o dată ce vor lua puterea, vor face curăţenie. Iată că lupii tineri, învăţaţi deja cu gustul sîngelui, îi sfîşie pe cei care vor să-i treacă iar pe ştevie. Nu e vorba de bani sau de funcţii. Au prins gustul meseriei, au simţit aerul înălţimilor şi a început să le placă. Şi nu par deloc încîntaţi de perspectiva revenirii la marile dosare de corupţie ale naşilor de pe cursele de navetişti. După ce ai vînat urşi, nu prea îţi mai arde să te reapuci de cules castraveţi.

La început au dat cîteva rateuri importante, însă era de aşteptat. Ca procuror, judecător, poliţist sau ofiţer de informaţii te descurci mai greu la primele dosare ale peştilor mari atîta timp cît experienţa ta se rezumă la urmărit, arestat, inculpat şi condamnat hoţi de capace de canalizare. Însă au trecut deja şase ani de cînd s-a deschis Cutia Pandorei şi între timp au căpătat ceva experienţă. Dacă în 2014 le va fi indiferent cine cîştigă alegerile prezidenţiale, războiul e cîştigat. Mai au patru ani.

Mai tineti minte?

Un vis urît

Totul pare ireal. Pare un episod din Tetelu sau Divertis Animat Planet. De aici și lipsa de reacție a societății civile, a elitelor, a poporului. E un vis urît din care nu se poate să nu ieșim. Mai țineți minte coșmarurile alea în care, atunci cînd ați ajuns la punctul culminant și nu mai aveți nicio șansă în fața forțelor răului, indiferent care-s alea, brusc vă dați seama că e doar un vis și tot ce trebuie să faceți e să așteptați să vă treziți? Vă aleargă o haită de cîini mari și negri, v-ați împiedicat, ați căzut jos și vă simțiți paralizați, nu vă mai puteți ridica? Nu-i nimic. Închideți ochii, vă spuneți că e doar un vis și așteptați să vă treziți.

Așa se întîmplă și acum. Toată lumea, anesteziată, speră că e doar un vis și ne vom trezi. Ceva se va întîmpla, va veni cineva de undeva și ne va salva. Va face așa, un gest larg din mîna în care ține bagheta magică, și tot coșmarul ăsta se va încheia. Pînă atunci nu ne rămîne decît să facem, tîmp, calcule despre referendum, despre campania electorală (???), despre forțele dreptei (?????). Am să vă dau o veste proastă. Nu e un vis urît. E realitatea. Nu așteptați, că nu aveți ce aștepta. Nu va veni nimeni și nu va face așa, un gest larg din mîna în care ține bagheta magică, și Ponta și Antonescu împreună cu USL-ul nu vor dispărea.

Lumea se mobilizează la ce?

Mi se reproșează că sînt prea dur, că demobilizez. Nu știam că lumea se mobilizează la ceva. Nu înțeleg pe cine demobilizez. Vrea cineva să facă ceva și eu mă opun? Să-mi fie cu iertare dacă jignesc cetățeni respectabili și bine intenționați, dar în afară de calcule electorale imbecile nu văd altceva. Nu înțelegeți, nu-i așa?

Prima lovitură de stat din istoria Uniunii Europene

Uniunea Europeană a înțeles. De aici și reacția de o duritate fără precedent. În toată istoria sa, Uniunea Europeană nu a avut o reacție mai dură împotriva unui stat membru. Reacția la problemele economice ale Greciei și la lipsa reformelor a fost floare la ureche, joacă de copii, în comparație cu reacția față de România cuplului Ponta-Antonescu. De ce această reacție fără precedent? Fiindcă Uniunea Europeană a realizat că se află pentru prima dată în existența ei în fața unui lovituri de stat. România este primul stat din istoria Uniunii Europene în care se dă o lovitură de stat. O spune presa occidentală, o spun cancelariile occidentale, o spun oficialii Uniunii Europene. Nu și românii. Care, placizi, își fac calcule electorale și se pregătesc să legitimeze lovitura de stat. Nu există democrație în afara regulilor. Nu există libertate în afara statului de drept, nu există suveranitate în afara Constituției. Legitimarea loviturii de stat se va face prin referendum, indiferent de rezultatele acestuia (fie vorba între noi, referendumul va fi o simplă formalitate care va încheia lovitura de stat, vom fi martorii tembeli și creduli ai unei fraude comparabile cu cea din 1946 – știu, așa ceva nu se poate, trăim în Europa civilizată iar Dan Voiculescu, Ponta și Antonescu sînt totuși oameni ca și noi, basically de bună credință).

Trădare națională

Putem numi trădare națională ansamblul de norme legislative, propagandă, acțiuni politice interne și atitudini diplomatice care provoacă, deliberat sau nu, pierderea anumitor drepturi sau chiar ieșirea unui stat dintr-o alianță care îi asigura independența și securitatea politică și economică, respectarea statului de drept și a drepturilor și libertăților omului,  integritatea teritorială.

Calcule electorale sau lovitură de stat?

Ce să facem, ce să facem? Păi să facem calcule electorale pe ruinele statului român, zic. Oameni buni, iertată să-mi fie insistența: trăim o lovitură de stat! Uitați-vă la Ponta, la Crin Antonescu, la Cătălin Voicu, la Andrei Marga, la Hașoti, la Dragnea, la Nicolăescu, la Mazăre, la Mihai Voicu, la Fenechiu, la Corlățean. Uitați-vă la felul în care vorbesc despre Curtea Constituțională, despre Parlament, despre Președinție, despre statul român, despre justiție, despre Uniunea Europeană, despre Germania, despre Angela Merkel, despre Comisia Europeană.

Pînă acum aveați o scuză. Puteați spune: Nu cred! Așa ceva nu se va întîmpla! Nu vor merge așa de departe! Ei bine, i-ați văzut zilele astea. Vreți să vi se deseneze? Sîntem în plină lovitură de stat. Iar cine nu înțelege asta este, iertată să-mi fie franchețea, absolut imbecil.

Mai țineți minte?

Mai țineți minte, atunci cînd citeați despre cum au luat puterea comuniștii, naziștii sau fasciștii, în Rusia, Germania, Italia, România, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, Argentina, Venezuela, China, Cuba, Coreea sau Vietnam, cum vă enervau orbirea și naivitatea ”băieților buni”? Băieți buni care, placizi și anesteziați, au așteptat miracolul pînă în ultima secundă, pînă în fața plutonului de execuție condus de Che Guevara sau în lagărul condus de oamenii lui Nicolschi (sau cum dracu îl chema – nu rețin nume și date, nu țin minte nici măcar unde a murit Maniu). Au sperat că e un vis urît, că va interveni cineva, că așa ceva nu se poate, că și comuniștii, naziștii și fasciștii sînt tot oameni, că rațiunea va învinge, că trebuie să ne bazăm pe buna credință a acestora. Însă toți aceștia au o scuză: nu mai văzuseră așa ceva. Așa cum americanii și britanicii au scuza că, pînă la Reagan și Thatcher au fost rușinați de Imperiul Sovietic.

Mai țineți minte cum țărăniștii și liberalii au mers la alegerile din 1946 ca oile la tăiere? Sau Tămădăul? Mai țineți minte bîlbîielile, prostia nesfîrșită, naivitățile năucitoare și orbirea incredibilă a liderilor germani și ruși înainte de preluarea puterii în Rusia anului 1917 și Germania anului 1933 de către comuniști și naziști?

Pe toți aceștia îi leagă același lucru: incredulitatea. Pînă în ultima secundă nu au crezut că așa ceva li se poate întîmpla tocmai lor. Și tocmai lor li s-a întîmplat. Și noi știm asta. Noi nu avem nicio scuză.

Garda veche va prelua România

Nu vă îmbătați cu apă rece. În momentul ăsta mii de oameni din vechea gardă a sistemului (justiție, administrație, servicii, poliție, armată) sînt în block starturi și așteaptă să-și reia locurile în sistem. În momentul în care Crin și Ponta au puterea absolută, schimbă garda peste tot și nimeni din noua gardă (justiție, administrație, servicii, poliție, armată) nu va scăpa. În momentul acela, totul e pierdut. România este condusă de Mafie și de Rusia prin intermediul a doi puțoi iresponsabili, înapoiați mintal și dezechilibrați psihic.

Un referendum corect, ca-n 46

La cît au investit oamenii ăștia în această lovitură de stat, la cum au tratat Constituția, regulile democrației, Uniunea Europeană, pe Angela Merkel, liderii europeni, la cum au tratat instituțiile statului român și legile, la cît au riscat, credeți că sînt dispuși să piardă totul la referendum? Vi se pare USL-ul, în frunte cu Dan Voiculescu, Crin Antonescu și Victor Ponta dispus să stea să aștepte să piardă totul în urma unui scrutin organizat corect, după reguli? Asta după ce au ajuns la referendum trecînd peste Constituție, peste legi, peste regulile democrației și peste cererile Uniunii Europene? Știu că oile placide se înnebunesc după calcule electorale, dar credeți că va lua cineva în considerare calculele electorale ale oilor placide?

Reacția populară și instituțiile statului

Instituțiile statului nu reacționează, nu au suficient curaj, dacă nu văd că poporul nu iese în stradă. Nu vă cere nimeni imposibilul. Nu vă cere să ieșiți cu pieptul gol înaintea tancurilor. Nu e cazul. În lipsa reacției populare, lovitura de stat va fi oficializată și instituțiile statului vor asista paralizate la oficializarea ei, incapabile să reacționeze.

Reprezentanții instituțiilor statului sînt și ei oameni. Și se demobilizează în momentul în care se simt singuri. E nevoie de liderii de opinie care să scoată oamenii în stradă. Hai să facem un miting. Autorizat. Dar trebuie să fie cîțiva lideri de opinie care să scoată lumea în stradă, să facă apel la oameni. Nu politicieni. Lideri de opinie. Un miting făcut pe bune. Nu pentru Băsescu. Pentru statul de drept, pentru democrație, pentru Europa. Pentru rămînerea României în lumea civilizată. Liderii de opinie să iasă în stradă, la balcon, pe scenă sau ce dracu o fi, și să vorbească, cu subiect și predicat. Vreau să văd un Liiceanu, un Pleșu, un Patapievici, un Sorin Ioniță, un Cărtărescu, un Perjovschi, un Ionuț Popescu, un Lucian Mîndruță, un Turcescu, Anca Cernea, Monica Macovei etc etc etc (mai veniți și voi cu idei). Toată lumea nemulțumită, toți liderii de opinie, toată elita. Toți. Un miting, o demonstrație care să scoată din țîțîni popor, Europă, oameni din instituțiile statului, să ți se facă pielea de găină, să ți se ridice părul pe spate.

Îmi povestea Cristi Hrițuc de mitingurile lui Băsescu din 2009 (era cu organizarea etc). ”Le știam pe dinafară și cu toate astea de fiecare dată cînd vorbea mi se făcea pielea de găină.”

Ei bine, fără asta nu se poate. Oamenii trebuie să se simtă uniți, să simtă siguranța pe care ți-o dă mulțimea, cînd te bagi unul în altul și capeți curaj și nimic nu-ți poate sta în față, cînd ai impresia (justificată) că poți trece cu pieptul gol peste tancuri. Fără asta, nici instituțiile statului, formate din oameni, nu vor avea curajul și forța să reacționeze.  Asistăm placizi la calcule electorale și analize despre construcțiile de dreapta. Nu despre asta e vorba, nu înțelegeți?

Cele 11 porunci ale Uniunii Europene

(Sorina Matei -Someone, please, call 911!) – de citit toate articolele sale de la începutul scandalului suspendării. Sorina Matei este, la ora asta, unul dintre puținii oameni lucizi.

UE cere în mod clar și fără dubii următoarele:

A. Respectarea statului de drept şi a independenţei sistemului judiciar:

1. Reinstaurarea atribuţiilor Curţii Constituţionale de a verifica inclusiv constituţionalitatea deciziilor adoptate de Parlament: abrogarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 38

2. Reinstaurarea regulii majorităţii necesare pentru validarea rezultatelor referendumului (jumătate plus unu din numărul celor înregistraţi pe listele electorale): abrogarea OUG nr. 41

3. Renunţarea la folosirea de ordonanţe de urgenţă în cazul unor decizii care afectează statutul instituţiilor fundamentale ale statului ori Constituţia şi în situaţii care nu prezintă urgenţă

4. Evitarea utilizării publicării selective în Monitorul Oficial pentru a urmări scopuri politice şi mai ales pentru a evita decizii judiciare.

5. Conformarea imediată în faţa tuturor deciziilor Curţii Constituţionale.

6. Angajamentul autorităţilor publice de a respecta independenţa sistemului judiciar şi evitarea criticării acestor decizii judiciare.

B. Redarea încrederii:

7. Numirea unui Avocat al Poporului care să se bucure de sprijinul majorităţii partidelor politice, printr-un proces de numire transparent şi obiectiv

8.Nicio numire în posturile de procuror general şi procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie sub actuala preşedinţie: proceduri publice şi transparente şi liste deschise pentru oricine, selecţii bazate pe criterii de profesionalism şi integritate şi de palmares în domeniul luptei anti-corupţie.
9. Nicio graţiere prezidenţială în cursul actualei preşedinţii

10.Numirea unor miniştri împotriva cărora să nu fi fost formulate decizii că nu respectă criteriile de integritate. Obligaţia celor care nu respectă aceste criterii să părăsească posturile.

11. Demisia membrilor Parlamentului care au primit decizii finale privind incompatibilitatea, conflictul de interese sau corupţie la nivel înalt

 

Bilanțul guvernării USL

Și despre asta este vorba:

(@Cristihan, comentariu pe Blogary)

– au renuntat la un ministru inainte de numirea acestuia, din cauza unei incompatibilitati de notorietate (Alistar)

– au schimbat 4 ministri la educatie, din cauza minciunilor si plagiatelor dovedite (Dumitrescu, Mang, Pop, Andronescu)

– au schimbat un ministru la cultura, din cauza unei incompatibilitati de notorietate (Diaconu)

– au schimbat si controlat direct o institutie pentru a-l salva pe Adrian Nastase (ISC)

– au intervenit in procesul de justitie impiedicand punerea in aplicare a unei decizii definitive de condamndare (AN)

– au mutat o institutie culturala in subordinea Parlamentului, cu scopul destituirii unui intelectual incomod (ICR)

– au schimbat conducerile unor institutii ale statului pe criterii politice (IICMER, arhivele statului)

– au amenintat si cenzurat reprezentanti incomozi ai mass-media (EvZ, B1, Curentul)

– au schimbat conducerea TVR fara respectarea legislatiei in vigoare, incalcand regula de reprezentare a partidelor politice

– au schimbat si intervenit in politica editoriala a stirilor TVR

– au uitat sa rezolve lucrurile reprosate guvernelor anterioare (gazele de sist, universitatea maghiara, cresterea imediata a salariilor, guvernarea fara OUG)

– au atentat la siguranta economica a statului prin intrarea in insolventa a Hidroelectrica

– au incalcat prevederi ale acordurilor de imprumut cu organismele internationale (privatizarile programate, schimbarea conducerii unor societati de stat, etc)

– au ignorat abordarea problemelor economice ale tarii, concentrandu-se exclusiv asupra luptelor politice (75% din timpul sedintelor de guvern)

– au mutat Monitorul Oficial in subordinea Guvernului dupa 150 de ani de subordonare fata de Parlament, cu scopul de a-l folosi ca instrument politic

– au desfiintat o institutie in ziua in care aceasta trebuia sa se pronunte asupra plagiatului primului ministru (CNATDCU)

– au incalcat decizii definitive ale justitiei, refuzand retragerea calitatii de parlamentar unor parlamentari declarati incompatibili (Andon, Paslaru)

– au incalcat o decizie a Curtii Constitutionale cu privire la reprezentarea Romaniei pe plan extern, uzurpand astfel calitati oficiale

– au blocat comunicari oficiale ale sefului statului catre Uniunea Europeana (Marga)

– au emis Ordonante de Urgenta neconstitutionale prin care au blocat exercitarea puterilor CCR

– au schimbat Avocatul Poporului incalcand legislatia in vigoare si blocand posibilitatea atacarii OUG la CCR

– au schimbat presedintii Senatului si Camerei Deputatilor prin incalcarea legislatiei in vigoare

– au suspendat Presedintele Romaniei fara ca acesta sa fi incalcat grav prevederile Constitutiei

– au atentat la independenta justitiei prin atacarea judecatorilor Curtii Constitutionale si a judecatorilor care l-au condamnat pe Adrian Nastase

– au mintit partenerii europeni ai Romaniei, practicand un dublu limbaj la Bruxelles si la Bucuresti (pragul la referendum)

– tergiverseaza aplicarea unor decizii ale Curtii Constitutionale

– au atras avertismente externe la adresa Romaniei, fara precedent in ultimii 20 de ani

– au emis pareri jignitoare despre inalti oficiali ai unor state membre ale Uniunii Europene (Merkel)

– au emis declaratii cu tenta nationalista si izolationista ca raspuns la cerinte ale Uniunii Europene de respectare a statului de drept (Ponta, Antonescu, „nu suntem colonie”)

PS. PDL a găsit soluția. Stănișoară propune ca voturile să fie numărate ziua, că noaptea se fură. Probabil în județul domnului Stănișoară nu a ajuns electrificarea. Nu știam că soarta statului român stă în lumina soarelui ale cărei raze mîngîie duios voturile din Mehedinți.

Vlad Petreanu – România, 13 iulie, anul 1 USL

Andrei Manțog – Judecată de om prost: între elitele mincinoase și mahalaua cinstită

Gen. Catalin Voicu a plecat la cele vesnice

„O viaţă dăruită statului român”.

Născut în 1965, în timpul dezgheţului, mort de glaucom, în 2010, în vremea dictaturii.

Vine dintr-o familie şi a fost crescut în spiritul respectului, educaţie care îi va folosi mai tîrziu, aşa cum veţi vedea. De mic copil a fost un luptător. Ni-l imaginăm pe micul Cătălin în cartierul natal, Pantelimon, Dudeşti sau Giuleşti (nu avem date despre cartierul copilăriei însă putem presupune cu exactitate), căţărat în cireşul copilăriei (actualul Cireş Memorial) şi parcă îi auzim glasul cristalin, „Şase, şase, vine gaborii! Mareane, mă auzi, bă? Sau trebuie să ţip în idiş?”

Tezele din Aprilie îl găsesc în faţa curţii, jucîndu-se de-a hoţii şi vardiştii. Micul Cătălin, liberal prin structură, general prin destin, va suporta greu şocul cultural. Mai tîrziu, încarcerat în universul concentraţionar de la Jilava, generalul va scrie în memoriile sale: „Era o frumoasă după amiază de aprilie. Eram cu Marean, ne întorceam de la Tîrgul de Carte. Ca de obicei, pe drum ne jucam de-a hoţii şi vardiştii cu oamenii locului. Şi acum îmi aduc aminte privirile blînde şi resemnate ale bătrînilor, în care se citeau două mii de ani de înţelepciune şi fatalism istoric, cînd ne vedeau fugind cu bicicletele lor ruseşti şi ce mai găseam prin curţi. Pentru noi era un joc nevinovat, de copii, dar care, aveam să ne dăm seama mult mai tîrziu, avea să ne ajute în încercările dure ale vieţii. Ajunşi în faţa curţii mele, furăm (scuzată să-mi fie expresia) luaţi pe sus de cîţiva gealaţi, verii lui Marean. Drumul pînă la frizeria din colţ mi se păru o veşnicie. Tîrît prin praful uliţei, paralizat de frică, avui totuşi puterea să mai zic: „ca un cîine” în timp ce eram urcat pe scaunul frizerului. N-am să uit niciodată ochii mici şi speriaţi ai copilului oacheş din oglindă. Epoca hippie se terminase. Un ev de reală deschidere liberală luase sfîrşit iar august 1968 era doar o amintire care pălea în contextul noilor realităţi socio-culturale…. And as the flames climbed high into the night/To light the sacrificial rite,/I saw satan laughing with delight/The day the music died.” („Memorialul fericirii, un jurnal al durerii” – cap I „Copilăria”, pag.8)

Anul 1986 (anul crevetelui, după zodiacul vietnamez) îl găseşte absolvind Şcoala militară de transmisiuni de la Sibiu. Se va reîntoarce peste ani în oraşul tinereţii, împreună cu delegaţia partidelor isterice, ocazie cu care va rosti, în biroul primarului, celebra sa replică: „Ich bin eine hamburger. Lui Mircea aduceţi-i doar nişte apă plată, Herr Klaus. Danke.”

Tot aceeaşi perioadă, ultimii ani de privaţiuni alimentare ceauşiste, marchează şi începutul prieteniei dintre Cătălin şi Dumitru „Mitică” Venicius Iliescu, cel care îl ajută să devină aghiotant al procurorului general, Gheorghe Robu.

Alegerile din 1996 îl găsesc ca ofiţer activ, aşa cum îl găsiseră şi cele din 1992 şi 1990, şi revoluţia, şi mineriadele. Înghite pilula amară a rezultatelor din turul II şi se decide să se retragă la bibiliotecă şi în sala de cursuri. Sînt anii de început ai rezistenţei prin cultură. Astfel, în 1997 absolvă din pasiune Facultatea de Ingineria Mediului iar doi ani mai tîrziu, din necesitate, Facultatea de Drept la Academia de Poliţie. Cu toate astea, nu-şi poate învinge plictiseala şi sentimentul inutilităţii. Mai tîrziu, va scrie în memorii: „Viorică se întoarse spre mine, trăgînd plictisit din ţigară, luă în mînă bustul de ipsos al lui Buddha şi glăsui cu o voce în care se citea toată deşertăciunea vieţii: „Cătăline, rezistenţa prin cultură e bună dar îşi are limitele ei. Sîntem puţini şi e vreme nasoală, uită-te şi tu pe geam şi la componenţa guvernului. E timpul să ne înmulţim. E vreme de făcut copii.” Ascultă sfatul lui Viorică şi făcu doi.

Anul 2000 aduce cu sine şi eliberarea. Nu ratează momentul şi profită din plin de anii de liberalizare. Este reactivat ca ofiţer şi avansat de Ion Iliescu la gradul de general. Dealtfel, Iliescu e singurul preşedinte care l-a avansat de-a lungul timpului. Tot acesta îl şi decorează de două ori, cu Virtutea Militară în grad cavaler şi Virtutea Militară în grad de comandor, pentru fapte deosebite. Iliescu nu-şi dezminte aura de părinte spiritual şi îl ia pe lîngă el, ca consilier pe probleme. Experienţa de trei ani în această postură îi va folosi după 2004, cînd va deveni consilierul pe probleme al PSD-ului. În 2003, în plin avînt ştiinţific al societăţii româneşti, se înscrie la doctorat. Sînt anii frumoşi şi nebuni ai democraţiei româneşti. La sfîrşitul lui 2004, în plină campanie electorală, într-un gest de nelimitare spirituală şi încurajat de patronul artelor, Adrian Năstase, se decide să se apuce de pictură, ceramică şi tapiserie. Găseşte deja şi titlul primului tablou: „Seminţe de floarea soarelui” şi înfiinţează, împreună cu Mitică Venicius Dumitru, SC Agenţia Naţională de Pază, Protecţie, Investigaţii şi Protocol SRL. Zborul brîncuşian îi va fi frînt însă.

În decembrie 2004 nori negri se adună deasupra democraţiei româneşti. Deşi proaspăt ales deputat de Bacău pe listele PSD, generalul nu are motive de bucurie. În noaptea fatidică va  nota în memorialul-jurnal: „13 decembrie. E ora trei. Sparg seminţe şi plîng. Plîng şi sparg seminţe. Vocea lui Viorică, pe OTV, îmi sună dureros în creier: „Aţi cîştigat”. Totuşi este trist pe lume.” Se retrage în munţi împreună cu restul partidului, la schi. Acolo, la un grătar, se decide strategia de rezistenţă. Generalului Voicu îi revine sarcina cea mai riscantă: aceea de a fi cureaua de transmisie între fruntaşii partidului şi elitele dizidente din toate domeniile vieţii social-politice: justiţie, mediu de afaceri, servicii de informaţii, societate civilă sau vremelnic în civil şi chiar o parte din structurile represive ale noului regim.

Hăituit şi urmărit de forţele de represiune, reuşeşte totuşi să reia legătura cu Mitică Venicius Iliescu, binefăcătorul său. Împreună pun bazele Mişcării de Rezistenţă prin Cultură şi Justiţie. Astfel, ca prim pas al rezistenţei prin cultură, Iliescu, Năstase şi Geoană îşi fac bloguri iar Vântu şi Patriciu trusturi. A doua direcţie de luptă, pe care vor acţiona Cătălin şi prietenul său, Mitică Venicius, este justiţia. E perioada în care îi salvează viaţa bătrînului judecător Cristian Jipa şi încearcă s-o salveze de gulag pe Maria Schutz, o fruntaşă a partidului, descendentă din marea familie a schutzilor. Tot cu ajutorul Mişcării reuşeşte să-l pună în legătură pe judecătorul Florin Costiniu, un suporter al Rezistenţei, cu Locic şi Căşuneanu senior, un Malaxa şi-un Max Auschnitt al vremilor noastre. Dar laţul se strînge şi forţele fidele dictatorului se apropie din ce în ce mai mult de capii rezistenţei. Într-o zi mohorîtă de decembrie a anului 2009, generalul este încolţit de trupele de procurori pe strada din faţa casei şi încătuşat ca ultimul infractor de drept comun. Va urma lungul drum al Golgotei.

În timpul recluziunii în universul concentraţionar de la Jilava îşi va regăsi gustul pentru rezistenţa prin cultură, din această perioadă datînd şi volumul de memorii „Memorialul fericirii, jurnal al durerii”. În iunie, după o criză, generalul este internat la spitalul penitenciarului. Diagnosticul medicilor cade ca un trăznet: „nu suportă regimul de detenţie”. Mai exact, conform certificatului medical, generalul suferă de „nu suportă regimul de detenţie în fază terminală cu complicaţii şi glaucom”. Deja cu sănătatea şubrezită, va primi lovitura de graţie la căderea moţiunii de cenzură. „A picat”, îi zise cu voce tremurîndă Mona Pivniceru şi eroul nostru îşi dădu duhul.

Fotografia este luată din Adevărul

Marean Vanghelie – necrolog

Cu profundă durere, Madame Blogary anunţă trecerea în nefiinţă a celui care a fost, adică a lui Daniel Marean Vanghelie. Tragica dispariţie a intervenit în urma unui accident de tren soldat cu un mort şi cîteva cabluri de cupru împrăştiate pe linia ferată.

Născut în 28 februarie 1968, în Bucureşti, Marean Vanghelie face cursuri primare şi gimnaziale în Bucureşti, iar începînd cu 1982 şi terminînd cu 1983 urmează cursurile Grupului Şcolar Industrial Alexandru Sahia, din cartierul Pantelimon. După un an de pauză de meditaţie sau chiar meditaţii reia cursurile, pe care le abandonează un an mai tîrziu, pentru a le relua în 1997. Termină liceul în 2000, după care dă bacalaureatul de două ori, cam în acelaşi timp cu economatul. Un an mai tîrziu, în 2001, se înscrie la două facultăţi deodată, de drept şi de ştiinţe economice. În perioada studenţiei îşi regăseşte pasiunea, niciodată pierdută, pentru penal.

Ca experienţă profesională, e de notat că în anii cumplitei dictaturi a activat ca gestionar la Cooperativa Dragomireşti Vale. Revoluţia îl prinde ca şef secţie marochinărie la aceeaşi cooperativă. În 1991 iese din marochinărie şi intră în politică, împreună cu Miron Mitrea.

Din 2000 şi pînă în 2010 a fost primar al sectorului 5. În 2005 candidează la Primăria Capitalei dar, în ciuda unui outdoor cu un lighean care mie personal mi-a plăcut foarte mult, pierde alegerile. Trei ani mai tîrziu bucureştenii îl răzbună, alegîndu-l primar pe Oprescu, adică cam aceeaşi cocălărie cu altă pălărie.

În 2004 este cercetat penal în afacerea Economatul şi pentru modul în care a utilizat fondurile primăriei, an în care este implicat şi în privatizarea magazinului Bucureşti. În 2008, la alegerile parlamentare, garantează pentru colega sa de partid, fost şi viitor ministru al educaţiei, Ecaterina Andronescu. Tot la alegerile din 2008, un alt erou în slujba statului român (cel puţin aşa scrie pe monumentul de la Bellu), Cătălin Voicu cîştigă mandatul de senator într-un colegiu din sectorul 5, cu ajutorul lui Vanghelie şi largul concurs al electoratului local.

În 2009 încearcă să pună mîna pe Ministerul de Interne şi, după ce eşuează în încercarea de a-l impune ministru pe Voicu, reuşeşte să dea jos doi miniştri, pe Gabriel Oprea şi pe Liviu Dragnea. Pentru eroul nostru, acelaşi an, 2009, coincide cu aşa zisele „happy times” la Ministerul de Interne, mai ales după numirea în fruntea ministerului a colegului său de partid, Dan Nica. E şi perioada în care reuşeşte, fără să vrea, în urma unei declaraţii cu dosare şi Moş Crăciun, să pună SRI-ul pe urmele Departamentului PSD de Apărare Internă împotriva Justiţiei, condus de Mitică Iliescu sau Cătălin Voicu (mă rog, SRI-ul ştie mai bine).

Ceremoniile funerare vor avea loc sîmbătă, la Cimitirul Bellu, Vanghelie urmînd a fi înhumat în capela familiei Lahovary. La ceremonii vor asista fruntaşii conservatori Dan „Felix” Voiculescu, Codruţ „Stamen” Şereş, Maria „25% de la tine cu 25% de la mine fac 50% de la noi” Grapini şi fruntaşii social-democraţi Victor „Titulescu” Ponta, Ion „Iliescu” Iliescu, Adrian „Bombo” Năstase şi Mircea „Winner Takes All Night Long” Geoană.

Se va ţine un minut de reculegere, urmat de cele 15 minute de posteritate la care are dreptul.

Citate celebre:

“Sumele alocate transportului în comun sunt infirme”.

“Am cîştigat procesele pe toate liniile”.

“Echipa PSD care am avut o serie de probleme cu ei”.

“Transportul în comun care mergem”.

“De la PNA am primit neurmărirea începerii penale”.

“S-au verificat toate actele pe foştii trei ani pe care am fost primar”.

“E adevărat că nu am studiile primarului Parisului şi nici ale domnului primar Căldărescu care aţi spus dumneavoastră (în context era vorba despre scriitorul Mircea Cărtărescu). Pot să conduc chiar mai bun ca amaîndoi la un loc”.

“Sînt un om pămîntean şi mă interesează decît Bucureştiul şi atît”.

“Da’ de ce în discutia cu mine acuma, de ce nu aţi găsit exact unde am greşit pînă acum? De ce nu aţi greşit nimic? De unde?”

“Avînd o relaţie foarte bună cu cadrele didactice, m-au sunat o profesoară de română…”

„Acel tînăr care s-a transformat în 300 este vorba de unul singur”.

„Deci mănînci, exişti”.

„Sînt atît de nervos şi de supărat, încît nu vorbesc decît administrativ.”

„Gigi Becali este un om uman”.

„Şi-ntr-un pom dacă mă puneţi, eu am puncte de vedere.”

„Vocea mea se va face auzită oriunde. Şi pe sub apă.”

„Avem nevoie de lideri adevaraţi, nu de maimuţoi implementaţi.”

Surse: ziare.com şi adevărul.ro

Meritocratia viciata a domnilor Blaga si Voicu

Dintre miile de nedreptăți strigătoare la cer și samavolnicii dintre cele mai grotești pe care ne-a fost dat să le digerăm în ultima duzină de ani, poate cea mai imorală, mai nesățioasă și mai viciată dintre toate, este legea rentei de revoluționar. Lege care a eternizat ieșirea în stradă în merit imprescriptibil, iar pe fericiții ei privilegiați, în posesori de legitimații gratuite pe mijloacele de transport și în proprietari de terenuri. Lege care îi exceptează de la plata taxelor și impozitelor, le permite să traficheze influența până la ușa cabinetului președintelui, îi cinstește la parastasele naționale și îi introduce în Parlament sau în Guvern, pe listele destinate special unor eroi în viu.

Astăzi, luptătorii remarcați în revoluție au tras linie și cer statului restanțe în cuantum de 400 de milioane de euro. Meritocrația lor s-a transformat în agresiune împotriva celorlalți. Pânda lor nerușinată, în care au țintit bugetul, a descris arcul voltaic al saltului la beregată. Problema morală nu este a atât a lumpenilor care și-au falsificat diplomele de revoluționari, 10.000 la număr după ultimele evaluări, pentru a beneficia de avantajele legilor nerușinării, cât a aleșilor. Gestiunea morală este a domnilor Vasile Blaga, Verestoy Attila, Toni Greblă, Ion Vasile, Cătălin Voicu și Radu Berceanu, care au beneficiat de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989.

La revoluție, Blaga era directorul cu stadii de perfecționare la CEPECA, al unei uzine mecanice din orașul Dr. Petru Groza, iar Cătălin Voicu era ofițer. Singurul merit al lui Blaga, care și-a petrecut revoluția acasă, este că după fuga lui Ceaușescu a făcut o plimbare până la primărie, unde a văzut la televizor că se înființează  organizațiile locale ale FSN. Pentru meritele sale deosebite, de “revoluționar remarcat”, a beneficiat  de un teren intravilan în Oradea, pe care l-a restituit statului abia în 2006. Cât despre Cătălin Voicu, meritul său pentru care a fost exceptat ani de zile de la plata impozitelor, a fost acela că după ce în calitate de ofițer l-a sprijinit pe dictator până în ultima clipă, unitatea sa ca și celelalte forțe militare represive, au primit ordin să se retragă în cazărmi.

Doar rănile sau moartea pot justifica participarea la o revoluție și așa discutabilă, câtă vreme ce nu se cunoaște nici acum identitatea agresorului din decembrie’89. Beneficiarii unei legi viciate, pentru folosul unei liote și mai alterate, au scormonit în trecutul lor după orice element relevant, amintire înălțătoare și exemplu pilduitor, pentru a se despărți prin onoruri și avantaje, de masa spectatorilor revoluției, rămași acasă la televizor. Cei care n-au cules nici măcar o zgârietură de pe câmpul de luptă al confruntării cu morile de vânt ale extratereștrilor, continuă să ne rănească moral, pretinzând recunoștința nației, după 20 de ani de înșelăciune patentată. Recunoștință evaluată la 400 de milioane de euro în vremuri de criză lucie.