Democrat sau totalitar?

Ieri, după aflarea deciziei CCR în privința referendumului solicitat de Iohannis pe 26 mai, Caramitru ăl mic și agitat a scris pe Facebook ce vedeți în captura de mai sus.

 

Așa că articolul meu se putea numi foarte ușor: stat sau cetățean? Dar să-i lăsăm pe alții,  atîta vreme cît avem ceva pe suflet noi înșine. Eu, mai precis. Eu, aceea care a votat la referendumul lui Iohannis cu entuziasmul prostului.

Am fost fraieră, stimați cititori! Atît de fraieră încît, în alte condiții, mi-ar fi teamă pentru mine. Dar nu, nu este cazul. Am realizat grozăvia înante de ziua de ieri, am realizat-o după, din păcate, ce am comis-o.

Am votat! asta am făcut. Și cum am devenit totalitară? mă veți întreba. Exact așa, votînd, mi-am exprimat pornirea totalitară. Dar purtînd eticheta de ”pesedistă” de mai bine de doi ani, am hotărît că e mai bine să fac un gest decisiv care să o înlăture. Și am votat, deși știam că e o prostie.

În Constituția României scrie clar:

2) Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea. – art.74

Iar în Declarația Drepturilor Omului, invocată de CCR,

Toţi oamenii sînt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare. –art.7

Să judecăm drept. Și calm, se agită destul alții. Cum poate să i se refuze unui condamnat pentru corupție dreptul la grațiere, iar unui criminal să-i fie acordat? De cînd a devenit crima mai puțin importantă/periculoasă decît corupția? În ce bălării totalitare ne aruncă ”incoruptibilii” zilelor noastre?

Dacă m-aș fi gîndit mai mult și mai serios înainte de vot, nu aș mai fi făcut prostia. Dar nu! Cel puțin, am tras cea mai serioasă învățătură de minte a ultimilor ani.

Ceea ce nu se poate spune și despre zăltații useriști (vezi captura foto). După ei, statul este mai important decît cetățeanul. Vom vedea cum țin la cetățean după ce vor cîștiga și alegerile care vin.

După ei, pesedistul nu e om. Dar ei nu discriminează, Doamne ferește!

Transmit calde salutări, pe această cale, prietenilor mei totalitari de Facebook, care îmi explicau, înainte de referendum, că nu există control de constituționalitate decît după. Ceea ce, după cum s-a văzut, este adevărat. Lasă fraierul să propună, să se organizeze (cost total: 53 milioane lei)și fraierii ăi mici să voteze. Avem noi grijă după. Și au avut!

Așa cum spunea Raluca  Boboc pe Facebook, statul paralel a jucat foarte bine runda asta. CCR nu a avut obiecții la mai mult decît evidentele procese verbale de votare, cu cheia neînchisă, dar a lovit după. Și a lovit pe drept, orice spune unul ori altul. Iohannis și-a diminuat serios, după mine, șansele la al doilea mandat, iar Barna vine puternic din urmă.

Să cîștige ei tot! Să cîștige, să vedem ce fac!

Cîștigă și fără ajutorul vostru, cîștigă oricum. Apetența pentru minciună a acestui popor încă nu a fost epuizată, din ce se vede.

Dacă, într-o bună zi, se va hotărî ca cei cu inițialele AC să nu mai facă parte din lanțul decizional românesc, să știți că ”politizata” CCR este de vină!

În ce mă privește, de data asta nu. Nu candidez. Ușurința cu care am căzut în capcana întinsă cere o perioadă serioasă de reflecție.

Și nu și din cauză că la întrebarea l-ați grația sau nu pe Dragnea, aș răspunde, cinstit, da. În asemenea condiții de presiune, nu știu dacă dosarul lui a fost judecat corect. Iar mai presus de lege, într-un stat, pentru mine nu este nimeni și nimic.

30-31 mai 2018. Să se facă lumină

Există o strânsă legătură între carte, educație și consolidarea democrației. O educație inadecvată reprezintă un risc pentru existența unui popor. Evenimente precum Bookfest sunt, tocmai de aceea, esențiale pentru a încuraja lectura, dezbaterile de idei și pentru a promova libertatea de exprimare. Vă recomand tuturor să citiți, doar astfel este posibilă dezvoltarea noastră!

Asta a scris Klaus Iohannis pe Facebook, acum 15 ore, cînd scriu eu, adică după pronunțarea CCR în problema conflictului constituțional președinție-guvern. Iar mîine va fi în Germania, unde va primi un… un… Un premiu, da!

Omul e rupt de realitatea înconjurătoare, dus cu pluta, ori ce spun de ani de zile, pur și simplu al lor, al USL, pentru cine își mai amintește. Premierul de la Grivco.

Ce s-a întîmplat, de fapt, din ce cauză e iureș iar?

CCR a scos practic președintele din cursul de demitere a procurorilor, lăsîndu-l cu prerogativa goală. Atîta vreme cît mai are  un cuvînt de spus la numirea acestora, la demitere e nul. Asta înseamnă că dacă DNA anchetează pe cineva, iar asta nu convine guvernului, ministrul de Justiție poate să-l demită pe șeful DNA fără alte comentarii din partea nimănui.

Asta este partea gravă a lucrurilor. Că președintele poate amîna decizia revocării oricît vrea, că nimeni nu îl obligă să o dea azi afară, că lui poate să-i și convină situația, pentru campania celui de-al doilea mandat (”eu am vrut s-o țin, dar nu am putut”), astea deja sînt amănunte, dacă și numai dacă NU ținem cont de oameni, ci de principii.

Știu că e greu să nu ții cont de oameni, cînd exact oamenii răsar în fața ta. Useriștii, ieri, de exemplu, cu ideea ”strălucită” să nu ținem cont de CCR. Apoi fostul președinte Băsescu, culmea, cu aceeași idee. Tocmai el, care s-a supus tuturor hotărîrilor CCR, chiar și atunci cînd nu-i conveneau. Tocmai el care, atunci cînd a venit vorba să aleagă între frate și justiție, a spus că alege justiția.

Ne pierdem cumpătul extrem de ușor și devenim astfel și extrem de manipulabili. Nu mai sesizăm, de exemplu, că justiția a fost deja făcută praf prin semnarea (oare de către cine?!?) protocoalelor cu SRI. Nu le-am dat de capăt nici acum, dar ce contează?! PSD subjugă politic justiția. Și noi nu vrem să fie PSD, copii răsfățați ce sîntem, oricine în afară de PSD.

Nu vrem nici să ținem cont că PSD a cîștigat alegerile, cele mai curate alegeri din istoria noastră postdecembristă. Nu vrem să ținem cont de nimic, nouă să nu ne-o ia pe Lulu de la DNA!

Lulu (LCK, șefa DNA), aflată la sfîrșit de mandat II, ar fi putut face singura mișcare care să salveze situația: să-și dea demisia. Mai are cîteva luni în fruntea instituției, ar fi cîștigat și puncte de imagine, președintele rămânea cu prerogativele intacte, ar fi fost perfect.

Dar nu. Cum să se întîmple așa ceva?!? Cum să facem ce vor ei?!?

Cum să se întîmple așa ceva cînd mase mari de cetățeni (au fost 2000 după cele mai optimiste numărători) pentru ca ea să NU plece demonstrează?

Părem pe zi ce trece mai slabi și mai neajutorați în lupta cu un PSD hotărît să încalece tot. Și de ce nu ar face-o, dacă are posibilitatea? Pentru că noi nu am făcut, la vremea noastră, și am crezut că impunem niște standarde de comportament democratic? Noi, în primul rînd, nu am avut niciodată rezultatul lor în alegeri. Apoi, noi avem grijă să dărîmăm cu conștiinciozitate tot ce am susținut ieri. Dar vrem să fie ca noi!

Problema e mai simplă decît pare: noi, noi toți, trebuie mai întîi și mai întîi să învățăm. Democrație, constituționalism (e posibil să fie și Constituția confuză și ăștia să profite), ordine instituțională, drepturi, libertăți și multe altele. Și trebuie să le învățăm la un nivel la care să fim foarte greu de manipulat și să știm de ce și cînd pierdem. Ca mai apoi, firește, să știm și ce avem de dres. Și de ales. Plecăm oricum cu un mare dezavantaj: PSD a furat startul chiar de la început, din 1990, cînd a și jucat, a și arbitrat.

PS: Președintele n-a plecat încă, mai are ceva de făcut. Participarea la seminarul „Abordarea celui de-al treilea obiectiv de dezvoltare durabilă: asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării pentru toți la toate vîrstele – dialog asupra politicilor“.

Haideți că sîntem salvați, durabil vom fi sănătoși.

PS: În asemenea ”logică” se scaldă opoziția.

Mihaela Baciu, Facebook:

Sica: Președintele este omul cel mai legitim care beneficiază din votul a jumătate plus unu a cetățenilor României cu drept de vot și care nu poate fi determinat să ia o decizie împotriva voinței oamenilor care i-au acordat mandatul…bla, bla, bla…

Desigur, asta-i valabil in 2018, dar n-a fost prin 2007, 2012, nu-i asa, domnu’ Sica?

Mai departe, tot Sica: Nu poate o Curte Constituțională, bla, bla, bla…să îl oblige pe președinte să facă ceva.

Nea Sica, Klaus nu are cum sa fie deasupra INSTITUTIEI CCR. Asa ca, daca hotararea actualilor membri CCR (aia sase) este ticaloasa si pune in pericol separatia puterilor in stat, independenta Justitiei, statul de drept, sa-si asume presedintele costul nerespectarii ei (doar beneficiaza de votul ala de care ai pomenit). Ca nu prea merge doar cu „nu-mi place”, „nu e buna”, „nu-mi convine”.

Domnul Șică este liderul liberal, nota mea.

 

15-16 noiembrie 2017

Astăzi, joi, 16 noiembrie 2017, toată lumea așa zis bună, justițiară și one sided spune că s-ar putea petrece o nenorocire. Concret, CCR ar putea declara conflict de natură constituțională între două puteri ale statului român, cea judiciară (DNA) și cea executivă (guvern). În urma acestei hotărîri, dacă se întîmplă, DNA nu și-ar mai putea desfășura activitatea în cazul Belina, adică dosarul s-ar închide în acest moment.

Și dacă am înțeles cum e cu amestecul politic în justiție, acum mă interesează cînd vorbim și despre amestecul justiției în politic.

Știu, justiția, adică DNA, care nici măcar nu este decident în materie legală, nu se poate amesteca în decizia politică. Anchetarea lui Ludovic Orban exact atunci cînd avea 30% în sondaje pentru PMB, cu declararea nevinovăției în primă instanță, a fost doar o coincidență, în urma căreia ne-am ales la primărie cu catastrofa de acum. Mai știu și că nici un om nu e sfînt, de unde fiecare om greșește.

Acestea fiind spuse și cu precizarea că tot ce mă interesează nu este să fiu avocatul diavolului, ci să avem un stat de drept funcțional, pun unei persoane de specialitate, cu studii juridice, următoarele întrebări prezentate în statusul de Facebook următor, în comentarii.

Să încercăm măcar să ieșim din logica găștilor, adică ai noștri sînt buni și frumoși pentru că sînt ai noștri, ai lor sînt și urîți, și răi, pentru că sînt ai lor.

Foarte important: eu știu că legile trebuie să fie simple și clare, adică și un om cu patru clase să priceapă ce se întîmplă. Sînt așa legile noastre sau nu? Eu spun, avînd în vedere discuția de mai sus și nu numai, că nu. Alte păreri?

Pentru cine nu are cont Facebook, voi copy/păstui în comentarii discuția.

Grupul Infracțional Organizat pe lîngă Dragnea naște reacții tragi-comice și analize și mai și. În timp ce președintele Iohannis a declarat, luni, că vrea stabilitate – ce altceva?! – el declarînd de acum ceva vreme că este mulțumit de guvernul Tudose, și fragilizînd astfel moțiunea de cenzură pe care PNL, cu susținere USR și cu Ponta, vrea să o depună, vizita secretarului de stat american, Rex Tillerson, pentru o noapte – dormită, posibil, după atîta drum în avion, completez eu – capătă valențe nebănuite în mintea analiștilor de meserie și de bancă din fața blocului. Iar ca tot peisajul politic românesc să aducă a spital de nebuni cu pacienți lăsați acasă pe semnătură, se găsește cineva care vede și cauza tuturor relelor actuale: Băsescu și Udrea.

Lipsa unui om politic puternic, impresia – și nu numai – că USL trăiește bine mersi și a ocupat toate instituțiile statului, trebuia, într-un final, să ducă și la așa ceva. Căci la ce mai e bună anticorupția dacă pe Băsescu nu are cu ce să-l agațe, iar Udrea e deja pe mîna judecătorilor, adică într-o situație destul de imprevizibilă?!

O  presă obsedată de propriile-i fantasme era clar că ratează cel mai important eveniment al serii trecute, speech-ul președintelui american Donald Trump, în care acesta a rostit, pe lîngă altele, și ”to protect and to promote western civilisation”. Dar ce noroc, nu-i scapă gura de apă băută de președintele american! Azi dimineață, la primele ore ale dimineții, numai despre asta se vorbea în presa stîngistă de pretutindeni. Dacă mai poate fi numită presă cuibul mondial de bîrfe și cancanuri.

 

Cu CCR ce facem?

Ce facem cu Curtea Constituțională? 

Din momentul anunțării deciziei prin care constata un conflict de natură constituțională între DNA și guvern, la sesizarea președintelui Senatului României, Călin Popescu-Tăriceanu, neliniștea a cuprins masele justițiare. 

După un ușor moment de acalmie, mai degrabă resemnare, din ce mi-a părut, au început să apară amintiri despre ce puneau la cale acum niște ani buni Valer Dorneanu cu Florin Iordache ca, acum, momentul să prindă putere treptat și să se pună chiar problema desființării Curții. 

Aflăm de la un domn care publică un editorial pe ziare.com că:

Chiar existenta acestei Curti, ca institutie, este o amenintare la adresa libertatii si ordinii publice din aceasta tara.

Ciudat, nimeni nu ne-a mai spus ceva de o asemenea gravitate pînă acum. Curtea a mai avut momente de tensiune maximă, culminînd cu amenințarea cu moartea la adresa Aspaziei Cojocaru, în 2012. Dar atunci erau ”ei” cei răi, acum sîntem noi cei buni. Altă gîscă în altă traistă.  

Și fiind cei buni, să ne îngrozim la ideea că  am putut tolera atîția ani o instituție atît de nocivă democrației și însăși libertății noastre. 

Iata de ce cred ca intreaga Curte Constitutionala, ca institutie, trebuie desfiintata. Controlul de constitutionalitate trebuie reglementat, precis, prin alte mecanisme. Exact ca in numeroasele democratii solide, din Occident (Suedia si Finlanda sunt doua asemenea exemple), care nu au Curti Constitutionale.

Modelul suedez, așadar. 🙂 Ce bestie e și istoria asta cîteodată! 

Așa că ce mai tura vura, s-o desființăm , zic. Dar cum procedăm, cum facem asta? 

Legal, frumos și curat ar fi să modificăm Constituția, că acolo este statuată prezența ei în spațiul public, cu tot cu atribuțiuni. Dar cum să modificăm Constituția acum, cu PSD la putere? 

Marșuri, mitinguri, punem presiune pe ei. Și dacă nu vor? 

Și dacă nu vor și nu vor, putem măcar să o depolitizăm. Cum? Tot așa, prin modificarea Constituției. Să alegem noi, poporul frumos și deștept judecătorii, în mod direct. 

Și dacă votează și cei care nu sînt nici frumoși, nici deștepți, ce facem? Există riscul acesta, asumăm sau nu rezultatul? 

Cum din această dilemă pusă pe tapetul societății civile nu putem ieși, vă întreb pe voi, cum să facem să rezolvăm odată și  odată și spinoasa problemă a Curții care stă în calea libertății și ordinii publice? 

PS1: La mitingul de ieri nu s-a strigat absolut nimic privind măririle de salarii. Dar am apreciat ecologicul ”Ne-ați tăiat copacii/Să vă ia toți dracii!”.

PS2: Văd (și mi se spune) că au început prognosticurile în ce privește verdictul în cazul Udrea. Între 5-6 și 8 ani. Ura, ura, ura! 

Sigur că justiția nu se uită la unul și la altul, oricine ar fi de pe internet și din presă, așa că zic să așteptăm totuși ziua judecății. Și nici de presiune nu poate fi vorba, nicicum de încercări de influențare.

(Foto: stirileprotv.ro)

Între Partid și Securitate

Așa mă simt acum, între partid și Securitate. De asta nu pot lua nici o parte. 

Pentru că orice parte aș lua, cred sincer că rezultatul ar fi același. Pentru că aceasta este o falsă alegere. O amăgire. 

Conflicte juridice de natură constituțională între instituții ale statului, găsite sau negăsite de către CCR. Jos CCR!

Jos CCR? Ce înseamnă ”depolitizarea” CCR? CCR poate da decizii politice? Poate exista politizare în ce privește Constituția? Și de ce am stat pînă acum așa, permițînd legal și legislativ să se întîmple asta?

Mulți, speculînd trendul negativ al lumii occidentale și de la noi, de a-l considera pe Trump o lepră, îl aseamănă cu Dragnea. Pentru că da, mișcarea de a plăti pentru a se afla în preajma lui, la inaugurare, oricît photoshopată și ironizată de către dreapta, le-a ieșit și dă rezultate. Și nu pe cele scontate de partea bună a societății. 

Numai că Trump este la ani-lumină de Dragnea. Altă poveste. 

O judecătoare are o casă în nefericitul Teleorman, e ”clar că-i de-a lor”, un deputat USR a mîncat – la propriu! – din gunoaie, la Ploiești – abia acum, coincidență sau nu? după ieșirea din magistratură a lui Negulescu-Portocală – sînt puși sub control judiciar acoliții lui Ghiță, protocoalele SRI sînt denunțate de către șeful instituției, Hellvig. 

Televiziunile sînt atît de părtinitoare încît ar trebui, ca să-ți faci o idee măcar, să le urmărești, seara, pe toate în același timp. Concursul cel mai bun președinte TVR vs justiția e a noastră continuă, cu spor și cu înflăcărare, cu nebunie aproape. 

Mulți spun că sîntem în aceeași situație ca cea din anii ’40-50. Mai puțin faptul că, de data asta, nu avem ruși în țară și alegerile au fost corect cîștigate de ei. Eu spun că sîntem, dintr-un anumit punct de vedere, mai rău. Avem de ales, în timp ce lumea e în toiul celei mai mari reconfigurări de paradigmă și geopolitice de după cel de-al Doilea Război Mondial, între partid și Securitate. O alegere pe care nu am să o pot face niciodată. 

Încrengătura antidemocratică, penală sau hipsterească, este mult prea fin țesută ca să pot lua partea cuiva. Împotriva CCR și pentru o structură (posibil abuzivă) a Ministerului Public nu voi striga niciodată. 

Între cinste și responsabilitate și ”să-mi dea statul” aleg fără discuție prima variantă. Dar acum e mai complicat. Acum avem de construit, cu cinste și responsabil, ce vrem să ne reprezinte de acum  încolo. Și trebuie să o facem tot mai mulți, astfel ca la alegeri ei să nu mai cîștige. Pentru cine vrea să rămînă în țară și să ajute, sînt soluții. Pentru cine nu vrea spectacol, dar vrea rezultate. S-a mai făcut, dar cu jumătăți sau orice alte fracții de măsură ajungem invariabil în situația actuală. 

Și deși oameni mult mai deștepți decît mine spun că acesta este momentul în care să te poziționezi, eu tot nu pot să o fac. Orice aș alege, îmi dă același lucru. Rău. Răul. 

PS: De urmărit neapărat! 

Rise Project: Undeva, pe o plajă din Brazilia, niște localnici au învățat câteva cuvinte românești: „Bună dimineața, Liviu!”

Dragnea – fortăreața din Brazilia.

Azi, pe www.riseproject.ro


 

Ce mai putem face?

Este clar declanșată isterie națională pe un anumit segment din populație. 

Pe segmentul activ, instruit, cu pretenții. 

Este la fel de clar că opoziție funcțională, la nivel de partide, nu avem. USR este o glumă, o joacă de copii, PNL este în (auto)distrugere liberă.

Bușoi, secretar general, este abia ceva de natură să-i sperie și pe pesediști.

Adevărata jignire la adresa noastră este opoziția. 

Sînt dați afară jurnaliști. Nu lumini ale presei, dar oameni. Pe lîngă ei, proprietarii ziarelor nu sînt oameni. Sînt numai niște mașinării de făcut bani din piatră seacă ca să-i plătească pe angajați să scrie împotriva propriilor lor interese. Așa se vede situația de la România Liberă din afară.

Din afară și fără isterii. 

Trebuie să supraviețuim cumva. Trebuie să mergem mai departe. Știu, nu cu ei. Dar cu cine? Acum, cu cine? 

Cel mai mare rău care ne poate fi făcut acum este să declare anticipate. Să mai cîștige o dată. Încă o dată. 

Paul Dragoș Aligică scrie că oamenii ăștia nu ne reprezintă. Yeba îl contrazice. Vedeți în subsolul articolului. 

CCR a declarat azi conflict de natură instituțională între guvern și Ministerul Public.

Deci, ce facem? Vrem să îi schimbăm, dar cu cine? Majoritatea parlamentară tot lor le aparține. La Justiție îl au acum pe Tudorel.

Deci, cu cine îi schimbăm?  

Tudorel, nenorocire, zice ca Băsescu. Ca borfașii, pentru că așa au hotărît niște oameni pe internet, că e borfaș.

Intelectualii, unii dintre ei, se uită speriați în jur, vorbesc prostii și numără dinți. 

Facem justiție populară sau ce facem? 

Putem constata că anticorupția nu este o miză pentru România, astăzi. S-a văzut la alegeri. Nu este pentru cei care votează. Nu e o nenorocire, nu a fost nici pentru italieni. De recitit ”Eșecul Mani Pulite” și ”Eșecul Mani Pulite. De ce?

Situația este dramatică. Ce facem?

Putem să protestăm și să ne batem în continuare. Putem să-i tocăm mărunțel la fiecare pas. Putem să părăsim, scîrbiți, țara. Sau putem să-i mai slăbim, să-i mai lăsăm, să vedem și dacă de altceva sînt în stare. 

Pentru că asta declară că vor. Să guverneze.

Pentru că mai există economie, sănătate, apărare, educație, religie, o grămadă de alte domenii de limpezit.

Și pentru că ne putem organiza pentru următoarele alegeri la termen. 

Așadar, ce facem? Ce fac ei, odată ajunși la putere, am văzut. 

Iar dacă sîntem mai deștepți decît ei, putem și acționa mai deștept. 

Avem altceva de făcut?

PS: Paul Dragoș Aligică: 

Nu se realizeaza poate ce bataie de joc imensa la adresa statului roman, poporului roman, institutiilor statului roman, si nu in ultimul rand la adresa serviciilor de informatii romane este :
(a) disparitia numitului Ghita
(b) conditiile disparitiei sale
(c) tacerea si musamalizarea disparitiei in conditiile date
(d) comportamentul general al sus numitului in calitate de colaborator apropiat al serviciilor romane de specialiate
(e) simpla asociere intre asa indivizi cu asa profil uman si pshihologic si varfurile elitelor „statului profund” romanesc post-comunist.

Imaginea care se desprinde din toata aceasta poveste sordida pare sa fie un balcanic comic, penibila farsa demna de ironiile celor mai dure clisee la adresa romanilor si experimentului lor politico-administrativ statal modern. O chintesenta a neamurilor proaste, neispravitilor, a reziduurilor sociale constraselectiv ajunse sa defineasca un popor si stat, a oportunsimului si coruptiei structurale din pamfletele anti-romanesti.

Cele de mai sus ar fi suficente sa ne umple de repulsie fata de ce fac oamenii astia cu Romania, cand ei ar trebui de fapt sa apere Romania si imaginea ei. E de fapt ceva si mai tragic. Pentru ca stim ca Romania si „statul profund” romanesc au fost si altceva decat cele de mai sus. Si ca pot sa fie. NU asta e Romania, ce se vede acum prin cazul Ghita, ca un turnesol al unui sistem de vodevil penibil. Caz picaresc intr-o republica exotica condusa de personaje impostoare si facaturi, adunate parca din literatura de profil.

Cazul Ghita reprezinta cel mai mare scandal posibil si cea mai mare bataie de joc la adresa romanilor si Romaniei din ultimele decenii. Iar musamalizarea sa -chiar daca unii cred ca face bine din motive de ratiuni de stat- nu face decat sa amplifice scandalul de 10 ori.

Asta e. Astia sunt cu ei defilam. Dar sa nu acceptam totusi un lucru: Ei NU sunt Romania. Romania poate si este mai mult decat atat.

Yeba:

Cum frumos zicea HRP, țara (aici, România) nu este patria lui Ștefan cel Mare, alea, alea, ci este alcătuită din niște foițe subțiiiri de prezenturi. Numai oamenii lui Ștefan au dreptul a se raporta la Ștefan și la țara eroică, ăia din 1950 trebuie să se raporteze la țara cucerită, la scârbăvnicia Ana, Luca, Teo, Dej, noi la ale noastre, la ce ne iese nouă din capete și din mâini acum, aia e țara acum.

Ghiță nu e cu nimic mai rău decât sistemul care l-a făcut posibil. Serviciile române „de specialitate” în care soțul e șef și soția, șef de cadre. În care soțiile adjuncților, pe ștatele de plată ale unui interlop la a cărui arestare s-a răsturnat cerul și a prins-o sub el pe acuzatoare. Și pe judecătoare.

Cine sunt aceste servicii? Cine sunt „oamenii ăștia” despre care aflăm acum, odată cu defecțiunea Ghiță, că nu reprezintă România?
Cred că trebuie să-i numim și să descâlcim ghemul de afinități elective.
Părerea mea este că în realitate RO poate exact cât dovedește că poate: în partea cea mai luminată, să aplice teoria „acum nu e momentul” și să se concentreze pe haștaguri.
A, și să îi jignească ăia care aduc vorba de „oamenii ăștia”.

 

 

De ai dracu’

Cred că nu vor aproba Ordonanța 13 în parlament. Vor proceda cum trebuie și cum vrem. Dar numai ca să ne arate că Dragnea e jupînul și că sîntem la mîna lor. Democratic, prin alegeri corecte la mîna lor.

Nu s-au sinchisit de oamenii din stradă, nu le va păsa nici de acum încolo. Dar în război dai cum și cînd ai ocazia, nu scutești. Și au ocazia.

Vor mai aștepta, ca toată lumea, să vadă ce se întîmplă mîine la CCR. E singurul obstacol care le mai poate strica ploile. Ploile și ninsorile, și soarele și mustul. 4 ani de acum  încolo.

dragnea

Schimbări. De legislație și de mentalitate.

Se revarsă valuri de emoție de pretutindeni, din fiecare colț al vieții digitale și din fecare colț al vieții reale. Sîntem, toți, pradă unei emoții atît de copleșitoare încît e dificil să mai vedem adevărul.

Mai precis, adevărul nostru e bun, suprem și de neclintit, al celorlalți e rău. Nu e adevăr de fapt, e minciună. Ei nici nu există. Sau există, dar în alt timp decît al nostru. Dar ei au votat. Majoritar, pentru PSD. E singurul mic impediment în calea fericirii noastre.

Avem cele mai spectaculoase proteste din Europa, probabil, și cei mai mulți creativi pe metru pătrat. Nici nu mai contează că telefoanele aprinse au fost deja folosite la Kiev, în Ucraina, acum 4 ani. Nici nu mai contează că aceiași creativi sînt autorii reclamelor de care rîdem sau pe care nu le mai suportăm, atîta vreme cît ei sînt în slujba binelui comun.

Cînd în piață cînți, dansezi și folosești aceleași efecte ca ale ucrainenilor, care crezi că poate fi sfîrșitul poveștii? Altul decît la ei?

Sîntem deja în stare de război cu ei. Un război inegal ca forțe, ei au toate instituțiile care sînt implicate în proces, noi nu avem decît strada. Adică aproximativ 500 000 de oameni, nici aceia furioși. Determinați să nu cedeze, da.

Atît de determinați încît se ceartă prieteni de-o viață, se blochează pe Facebook, ești dușman dacă nu ai fost în piață, dacă nu spui ce spune lumea. Este o atmosferă extrem de încărcată.

Și sper că știți că indiferent cît de mari și de frumoase ar fi manifestațiile, codurile trebuie puse în acord cu Constituția. Altfel, vom avea cea mai mare demonstrație ÎMPOTRIVA Constituției. Absolut nici un motiv de bucurie.

Astăzi a căzut moțiunea de cenzură a opoziției – surprinzător, mai avem așa ceva – iar la Curtea Constituțională au fost respinse sesizările CSM-ului și cele ale administrației prezidențiale. Mai rămîne să vedem mîine ce se întîmplă cu cea formulată de avocatul poporului.

Am marcat și un punct bun, președintele a ieșit la Cotroceni să discute cu cei care îl contestă. Că nu s-a putut purta un dialog e altceva. Acum să meargă și Dragnea în Piața Victoriei, pentru simetrie măcar. 🙂

De remarcat sloganul pesedist, același de pînă acum: Iohannis nu e român. Prostie, lene să gîndească, nu știu. Cert e că alimentează superficial și fără nici o bază reală o minciună.

Cel mai mișcător în piață, cel puțin pentru mine, s-a cîntat ”Mai bine mort decit comunist”. Mulțumim, PSD, e ca și cum am fi trăit degeaba.

În condițiile astea, în care Dragnea spune că nu e de acord cu aprobarea în parlament a ordonanței 13, dar poate parlamentarii doresc să arate că nu e stăpîn și votează exact pe dos, ce facem?

Nu am putea copia si modele de succes, dacă tot am făcut-o la mișcarea cu telefoanele aprinse?

Și care ar putea fi modelul acela? Unul care nu rezolvă nimic peste noapte, cum nu rezolvă nici altceva, de altfel. Unul de construcție, muncă în anonimat, alergătură pe coclauri, lipsă de somn, o muncă serioasă, însă cu beneficii potențiale mari.

Tea party. La asta mă refer. Modelul american al mișcărilor de jos, de la firul ierbii, de la adevăratul fir al ierbii. Pe structură de valori bine determinată. La americani a funcționat, în momentul de față au oameni de la președinte în jos. La noi de ce să nu meargă?!

Și astfel am putea recupera și legislația stricată de ei, o face acum Trump, în SUA, cu Obamacare, și am acomoda și mentalități aparent diferite.

Așa că deocamdată studiați. Voi reveni asupra subiectului.

p

 

Intenția ticăloasă a lui Cati Andronescu în privinta plagiatelor

Emilia Șercan, Facebook:

Sinistra Cati Andronescu a aruncat in seara asta la Digi24 o noua intentie ticaloasa pe care o pregateste Coalitia PSD+ALDE in privinta doctoratelor. Facand referire la decizia CCR din octombrie care interzice universitatilor sa retraga titlurile de doctorat, Cati a spus, in cel mai parsiv mod cu putinta, ca in decizia sa CCR stipuleaza faptul ca „un titlul de doctor nu poate fi retras de nicio instanta civila, ci doar de catre una judecatoreasca”, adaugand faptul ca, din aceasta cauza, trebuie sa fie modificata Legea Educatiei.

Si acum sa va dau traducerea pentru ticaloasa afirmatie a lui Cati Andronescu – noi stim ca avem mii de plagiatori in stucturile de partid sau in structurile statului carora incercam sa le salvam fundurile, asa ca, daca CCR a zis ca universitatile nu au voie sa retraga titlurile de doctorat si mai urla si presa din cauza asta, iar de CNADCU nu avem cum sa ne luam tot din cauza CCR si a presei, atunci inventam o golanie noua, ca vorba aia, cine se pricepe mai bine ca noi la golanii?

Si uite asa, Cati & Compania vor sa lase retragerea titlurilor de doctorat pe mana instantelor, pentru ca lucrul asta va insemna taraiala de ani de zile prin tribunale, nu verdicte date in doua luni, asa cum permite legea sa faca CNATDCU. Si acum sa va spun si de ce zice in mod ticalos Cati ca in motivarea CCR se spune ca un titlul de doctor nu poate fi retras de o instanta civila, ci trebuie retras de o instanta judecatoreasca.

CCR spune in motivare ca emitentul unui titlu de doctor (Ministerul Educatiei in cazul nostru) nu poate REVOCA sau ANULA un titlu de doctor, adica un act care este creator de drepturi, si ca REVOCAREA sau ANULAREA poate fi facuta doar de o instanta de judecata.

In schimb, CCR spune in aceeasi motivare, ca titlul de doctorat poate fi RETRAS doar de catre o alta entitate (CNATDCU) fata de cea care a emis titlul de doctor (Ministerul Educatiei), ca masura de sanctionare (adica pentru plagiat).

In concluzie, Cati creaza in mod voit confuzie in mintea omului care nu se pricepe ce subtilitati juridice de genul revocare/anulare si retragere (chestiuni total diferite, care se supun unor regimuri juridice distincte), luand in brate si invocand motivarea CCR.
Tot in concluzie, e doar prima zi de mandat.
#ziuaunu#statulcapturat

cati-andronescu(Foto: stirileprotv.ro)