10-13 aprilie 2018. Cioloș și Orban

„This year will go down in history. For the first time, a civilized nation has full gun registration! Our streets will be safer, our police more efficient, and the world will follow our lead into the future!”

Cînd mai intrați în dezbateri privind dreptul americanilor (și al altor cetățeni) de a purta arme, dați citatul de mai sus. Îi aparține lui Hitler și a fost rostit în 1935, înainte de a începe să perfecționeze bolșevicele lagăre de concentrare, aduse la rang de fabrici ale morții. 11 aprilie 2018, astăzi, cînd scriu aceste rînduri, sînt 73 de ani de cînd trupele americane au intrat în lagărul nazist de la Buchenwald, eliberîndu-l. Ce au găsit acolo depășea și cea mai groaznică imaginație umană, așa că au ordonat locuitorilor orașului Weimar să vină să vadă cu ochii lor ororile petrecute deloc departe de casele lor. Numai la Buchenwald numărul morților se estimează a fi fost de 56 000, vii – dar în ce condiții! – au mai fost găsiți circa 20 000.

”Numai” 96 de morți au fost victime ale accidentului de la Smolenks, în care și-a pierdut viața președintele polonez Kachinsky, împreună cu o numeroasă delegație care se îndrepta spre Katyn, locul altor atrocități, de data asta comise de către sovietici. Avionul în care se aflau s-a prăbușit. Subiectul este acoperit de colegii mei de la În Linie Dreaptă, aici. 

În Ungaria a cîștigat Orban alegerile prezidențiale, cu un scor mare. Ceea ce a întristat pînă la depresie comentariatul românesc, de Facebook și nu numai. Cum să cîștige dictatorul ăla?! Incredibil! Imposibil! Cum să ne-o luăm peste ochișori de la dușmanul lui taica Soros, cum, cum, cum?!?

Deși Orban a cîștigat într-un proces electoral corect (știu, știu, așa și Hitler), deși singura lui vină este că se opune politicilor imigraționiste bruxelleze, deși este preferat de populație, nenorocire! Cum să ajungă dictatura atît de aproape de noi?! Cum nu se găsește un sistem electoral prin care să nu mai aibă acces la urne toți prăpădiții și toți țăranii unei nații?! Cum să facem să votăm numai noi, ăia frumoși și buni?!

Oamenii obișnuiți, urîții și răii, ”iliberalii” cum îi numesc ei, își știu interesul și votează accordingly. Iar interesul lor nu este cel dictat de la centrul european de comandă, este al lor, personal, și al nației lor. Și cînd e vorba de supraviețuire și bani, mulți bani, poate băga cine vrea, ca să nu zic vorba urîtă ”Soros”, cît vrea, e degeaba.

Dar nu cumva ăsta este conservatorismul, să ții și să votezi conform intereselor tale și ale comunității din care faci parte? Nu asta a făcut omenirea de cînd se știe, mai puțin în societățile totalitare, impuse de te miri ce putere?!?

Exact. Mai puțin în societățile totalitare impuse populației. Și cine vrea să impună acum populației ceea ce ea nu dorește? Bruxelles-ul. Cine o apără de Bruxelles? Orban. Vedeți, e simplu, cauza alegerii lui Orban este în altă parte, ceva mai la vest. Dar nu vestul așa cum îl știam noi, o societate a libertății, ci vestul nou, o societate închisă în propriile-i reguli, din care evadează cine poate.

Orban, cu toate ale lui, nu putea fi, în absența cauzei, mai mult decît un politician oarecare. Orban a ajuns să fie omul în care ungurii au încredere și-n mîinile căruia își pun viața numai din cauza Uniunii Europene, care a capitulat în fața Rusiei prin Nord Stream 2, și a impus cote de imigranți ILEGALI islamici fiecărei țări membre, deși la venirea acestora aici nu a întrebat pe nimeni ce să facem cu ei. Cauza apariției și persistenței pe prima scenă politică a lui Orban este Uniunea Europeană, și nu poporul maghiar care l-a ales, ca răul mai mic.

Dacă vreți să aflați originea răului, căutați cauza și expuneți-o onest, nu dați vina pe efecte.

Ungaria, pe lîngă Polonia și Cehia, a putut să se smulgă din postadevărul bruxellez. Cine urmează?

Am fi putut fi noi, dacă. Și sînt atît de mulți de ”dacă” încît mă opresc la ultimul. Domnul Cioloș.

Domnul Cioloș, venit deja contaminat exact de acolo, de la centrul de comandă european, ne-a spus la lansarea partidului mriîtor că nu e nici de stînga, nici de dreapta. E competent, adică, și atît. Sau competent și cinstit, cel mult. Ce nu știam am aflat de Paști. Nu dă nici doi bani pe noi și pe credința noastră. Pentru domnul Cioloș, Mama Natură are copiii ei, anotimpurile, un fel de sfinți, dn moment ce se scriu cu literă mare.

Poate domnul Cioloș să se îmbrace în îngeraș de pus în vîrful bradului de Crăciun, acum, noi ne-am lămurit cum stau lucrurile. Ce doare e lipsa de consistență și de soluții concrete, de stînga sau de dreapta, care să ne ajute să scăpăm de PSD. E această bălăcăreală în postadevăr, aceste piruete stilistice în spatele cărora se poate ascunde orice. Absolut orice.

Despre domnul Cioloș și partidul dumnealui, abia lansat, avem timp să discutăm. Dacă mai avem ce.

Susțineți Blogary cu o donație

Select Payment Method
Personal Info

Contul Asociației Blogary este:

RO55INGB0000999906034097

ING Bank

Sucursala Favorit

Cod fiscal: 29013920

Donation Total: €10.00

11- 13 decembrie 2017

Despre USR scriu de multă vreme. Și tot de multă vreme mi-au sărit mulți în cap, acuzația principală, argumentată temeinic, fiind ”băsisto”. Ce ar putea avea niște oameni de dreapta cu singura formațiune de, culmea, dreapta, din țară? Ori cu un senator din această grupare?

Știu, Udrea. Deși Udrea nu a mai apărut în spațiul politic de o bună bucată de vreme, deși despre Udrea am scris, la vremea ei, și nicidecum laudativ, deși a fost jumulită pe toate părțile. Da, aici și pe Bestiar. Puteți găsi după tag.

Dar nu. Băsescu e o persoană compromisă definitiv în ochii unora (votanții lui Antonescu din 2009, cred eu, în principal, mulți rămași fideli PNL), deși NU are nici un dosar la DNA, iar Udrea merită, după aceiași sau/și alții, tăvălită prin smoală și fulgi și lapidată în piața publică. Pentru că asta este ideea de justiție a multora. Să crape ăla pe care nu-l suportă, vinovat sau nu, nu are importanță.

Și așa ajungem din nou la legile justiției. La circul făcut de Cosette Chichirău și Șerban Nicolae în Parlament.

Ce credeți că se întîmplă peste nici o săptămînă?

Ia să vedem prin ochii jurnaliștilor:

 

Mircea Marian, așadar, Facebook.

 

Sorina Matei:

Timp în care:

 

Între timp, aflăm că amendamentul a fost retras. După stupoarea manifestată de presă.

Întrebare: Cîte din amendamentele (700 ori 7000, nu rețin numere mari și lipsite de importanță) depuse de USR erau sau sînt la fel?

Ce rămîne din toată povestea asta, după retragerea amendamentului? Intenția USR de a vota cot la cot cu ALDE.

Cu ce sînt mai buni, mai frumoși și mai inteligenți decît gașca de la putere? N-au furat, știm. Și nici nu concepe lumea bună de la proteste că pot face ceva rău. Ba uite că pot. Rămîne furtul. Nu au avut încă ocazia, accesul la fonduri.

Un om nu fură atunci cînd este crescut și format în baza unor principii sănătoase de viață. Care pot începe de mic copil, cu porunca a opta din Vechiul Testament, să nu furi.

Care sînt principiile pe care este fondat USR? Nu știm. Nu sînt clarificați doctrinar nici acum.

Ceea ce pentru un partid de dreapta este o imposibilitate, un nonsens. QED.

Vă mai mirați atunci de ce, în ciuda strigătelor disperate de luptă, duminică, cel mai mare protest a fost Tîrgul de Crăciun din Piața Constituției? Unde oamenii, cu copii după ei, se călcau în picioare. Oameni care vor ca, împreună cu copiii lor, să se poată bucura de sărbătoarea nașterii Domnului Nostru Iisus. Despre care așa zisele partide de opoziție nu vor să vorbească, d-apăi să mai și bage în seamă asemenea manifestări. Pentru că, după cum se știe de la Marx și Engels, religia este drog. Opiumul popoarelor.

În Piața Victoriei, loc de acum dorit tradițional pentru proteste, s-au întîlnit simpatizanții a două partide plus domnul Cioloș. Mult mai puțini, dar în și la locul lor. PNL, USR și domnul Cioloș nu au considerat de cuviință, ca partide sau platforme de opoziție, să cheme și singurul partid de opoziție din România: PMP.

Per total proteste, în Craiova, unde mitingul de susținere pentru PSD s-a transformat rapid în miting de comemorare a fostului rege Mihai, s-au adunat circa 8000 de oameni. În București, trei partide sau aspirante la partidism, abia au adunat 1000 de  oameni. Care oameni vor alegeri anticipate. Al căror rezultat va fi același.

3-4 octombrie 2017

”Bunătatea” securistului de cursă lungă

Ieri, 4 octombrie, l-au înmormîntat pe asasinul securist Iulian Vlad. Emoționant, cu discursuri, coroane și porumbei albi. Sigur, pentru familie, prieteni (dacă o fi avut adevărați prieteni), colegi (din ăștia sigur a avut, chiar prea mulți) și pupincuriștii de cadavre, e normal. Pentru noi, cei ”salvați” de el, nu. E o rușine și o jignire. E o rușine și o jignire să auzim ce bine a fost atunci și cum oamenii din sistem nu regretă ceva. Și este îngrozitor să vezi ziariști și influensări poziționați și de partea foștilor torționari comuniști. și de partea ”justiției”  (în ghilimele pentru că ce numim în mod curent justiție numai aia nu este). 

Cel mai amplu și mai exact articol poate veni din zona CNSAS, de la Mădălin Hodor, istoric cercetător la această instituție. ”Adio, bătrîne asasin”, un must read.

Aşa cum spuneam, nu te-am cunoscut niciodată personal. Nici nu mi-am dorit să o fac vreodată. Nu am simţit nevoia să-ţi înghit poveştile şi să le reproduc ca un papagal fără discernământ, asemeni celor câteva zeci de ziarişti, pseudoistorici şi oameni de televiziune, care mint intenţionat un public neavizat, se păcălesc singuri, sau pe care ai reuşit să-i păcăleşti de-a lungul timpului. Eu te-am cunoscut însă mult mai bine. Pentru că, spre deosebire de ei, eu ţi-am citit timp de 16 ani „operele“, ţi-am urmărit lucrătura „fină“, ţi-am contabilizat victimele. Ce-ar fi să le spunem şi lor, acestor prieteni ai tăi, care te ridică astăzi în slăvi, acum, că am ajuns la final, câte ceva despre adevăratata față? Ce-ar fi să începem cu ziua de 17 decembrie 1989? Mai ţii minte ce ai ordonat atunci? Ai dat următorul ordin:

Țigănia de la ÎCCJ

Dacă își închipuie cineva că pot fi de acord cu ce s-a întîmplat la ÎCCJ, Mălin Bot venit cu justițiarii străzii, cu cătușe, să i le fluture lui Dragnea pe la nas, se înșală amarnic. Cînd omul ajunge exact acolo unde, teoretic, se înfăptuiește justiția, a veni cu asemenea manifestări ale justiției populare nu poate să însemne decît prostie. De cealaltă parte, a îți închipui că intimidezi pe cineva cu băieții cu spate lat este o dovadă egală de prostie.

Conflictul acesta, presă – cercetați penal, trebuie dezamorsat cît mai repede. Cu cît mai repede, cu atît mai slabe șansele să cerem, la următoarele alegeri, observatori străini înarmați.

Dar despre presă și închipuirile ei că poate să facă și desfacă tot voi reveni.

Trezirea frumoasei adormite

Cioloș s-a produs astăzi, printr-o postare pe Facebook, în care afirmă că a fost naiv cînd nu a candidat la alegerile parlamentare. Naiv îi va rămîne numele, nici prea prea, nici foarte foarte, adică așa cum a fost și guvernarea cu același nume. Domnul Coloș uită și că a candidat, în felul său, figura apărîndu-i pe afișele PNL și USR. Sau ”uitat” îi va rămîne numele. 🙂

Strigătul neputinței

Este rostit însă de Gabriel Liiceanu: ”Pleacă, domnule. Lasă-ne în pace să ne vedem de treabă. Du-te naibii cu problemele tale. Ne sufoci ţara. Lasă-ne istoria în pace”. Asta ca și cum Dragnea ar fi culmea moralității și ar pleca de rușine. Asta ca să-l băgăm pe Dragnea în istorie. Dar atîta pot intelectualii noștri, așa văd ei politica, de la înălțimea studiilor care nu au nimic de-a face cu politica. Asta ca să știm și de ce vom pierde și cu cine, de acum încolo.

Domnul Liiceanu ar trebui să știe măcar că dacă vom mai cîștiga vreodată alegeri, pentru ca PSD să le recunoască și să nu spună nimănui să plece de la putere, așa cum face dînsul acum, noi trebuie să facem același lucru. Acum.

(Foto: Mălin Bot, Facebook)

PSD cîștigă, tehnocrații guvernează

Ce se poate întîmpla politic în România, în următoarea perioadă?

Sursele mele spun așa. Că la toamnă, cel tîrziu iarna viitoare vom avea guvern tehnocrat. Imposibila pricepere pesedistă în gospodărirea treburilor țării va face ca acest lucru să se întîmple. Sigur, parlamentar se va găsi opoziție permanent la acțiunile guvernului, dar ce să faci, ori e democrație, ori nu mai e. 

Da, Cioloș și echipa sînt mult mai buni decît orice am avea acum. Da, Cioloș și echipa nu pot fi suspectați că fură. Dar tot da, Cioloș și echipa nu au cîștigat un vot popular. De asta vor rămîne permanent chestionabili și atacabili. 

Și tot parlamentar, partidele care vor sprijini, care vor susține guvernul Cioloș sînt: PNL, USR și aripa Constantin pe post de Oprea, acum, pe stil nou. Pentru că niciodată nu reușești fără așa ceva, la noi. 

Ce va face PSD? Va avea timp să se recupereze pentru viitoarele alegeri. Pe care le va cîștiga iarăși, în aceleași condiții ca cele de la alegerile trecute. Cele mai corecte alegeri, la noi, dau cîștigător PSD. PSD,  peste ani, poate să-și scoată țidulă de persecutat politic. Cel care cîștigă, dar nu guvernează. Cînd din incapacitate, cînd tot din incapacitate trebuie să predea guvernarea.

Lipsa de cultură politică și de alternativă va face ca PSD, ori ce va mai rămîne din el, să fie votat multă vreme de acum încolo. Pînă cînd va fi înlocuit cu noua stîngă, de care îmi este mai frică decît de PSD. 

De ce? Într-un episod viitor. După Bookfest și după o lansare de carte, săptămîna viitoare, la care am fost invitată să particip. 

Titulari și rezerve

Cioloș a plecat la Bruxelles. De ce? Degeaba. Acum, cînd nu mai are nici o funcție, călătoria este o simplă lovitură de imagine pe care încearcă să o dea. Pe cine reprezintă la Bruxelles, în ce calitate? Sînt călătorii și vizite cu rost, nu plimbări.

Cioloș are de pansat și niște răni, cele produse de partidele care s-au folosit de imaginea lui în campania electorală, iar acum l-au refuzat în încercarea de a obține o funcție în unul din ele. 

Guvernarea Cioloș, ”cea mai bună guvernare postdecembristă”, este o exagerare pe care numai anii de guvernare pesedistă o pot face cît de cît credibilă. Pentru că luată la bani mărunți, e departe de a fi așa. 

Cioloș a numit inițial în guvern oameni controversați, să ne aducem aminte de acel tînăr de la sănătate, retras rapid. Cioloș este cel care a tolerat în guvern persoane cel puțin controversate, ca Adrian Curaj, de exemplu, făcînd remanieri pe care nu le-a înțeles nimeni. Bine, nu că ar fi destinat înțelegerii limbajul folosit la UE. 

Cioloș este cel în guvernarea căruia ne-au plecat doi artiști foarte importanți de la Opera Română, în urma unui scandal atît de prost gestionat. Johan Kobborg și Alina Cojocaru și-au căutat împlinirea și desăvîrșirea profesională pe meleaguri unde lumea îi acceptă și respectă. 

Coloș, nu în ultimul rînd, este cel care a ținut neapărat ca statueta Cumințenia Pămîntului să intre în posesia statului român. Nu știm nici acum resorturile care au dus la manevra eșuată atît de lamentabil în strîngerea de fonduri. Nu se putea aranja cu proprietarii ca statueta să fie expusă periodic aici, în România? Și culmea, după colecta publică, aflăm că trebuie să plătim toți, prin bugetul de stat, pentru păstrarea ei în tezaurul României, ca imediat după să se constate că nu sînt acte legale pentru așa ceva! Iar banii celor care au donat prin telefon să le fie returnați. O scărpinătură cu mîna dreaptă la urechea stîngă mai rar așa!

În campania electorală, Cioloș a preferat să nu se înscrie în vreun partid, susținînd totuși două. Nehotărîre, deh. Între două nu te plouă, dar nici nu obții ceva. Mai curat și mai uscat, dar degeaba. 

Cînd s-a hotărît, în sfîrșit, să facă politică, Cioloș a anunțat că-și face asociație. Ca să ce? Ce să faci cu asociația cînd în politică îți trebuie partid? Să chibițezi de pe margine, să faci consultanță, să ce? Orice ar fi, bun venit printre noi, domnule Cioloș!

Cînd s-a hotărît și mai și să intre în politică, au început să se bată pe el partidele susținute în campanie. Să se bată care îl respinge primul și mai vîrtos. 

Cum PNL își continuă agonia, cu indiferent cine dintre cei propuși la conducerea partidului, USR, după zbucium mare și ininteligibile declarații ale liderului, a luat hotărîrea să-l invite înăuntru. Și să-l anunțe că va candida la șefia partidului. Nu i se dă, așadar, decît posibilitatea să candideze. 

Ce poate face Cioloș? Din păcate, nu prea multe. Un om retras, la locul lui, poate cu prea mult bun simț pentru politica mare, Cioloș nu cred că poate aduce USR un procent mai mare de alegători decît la următoarele alegeri. Într-un partid în care și așa sînt lupte subterane, Cioloș mai lipsea. 

Cioloș pe care educația și buna creștere îl vor face să tragă partidul, în eventualitatea în care ar cîștiga președinția, spre dreapta, nu va putea opri scindarea acestuia, știut fiind că partidul adună practic tot spectrul politic la un loc. 

Și degeaba se spune că sîntem în epoca post-adevăr, ce găselniță o mai fi și asta și ce-o fi însemnînd ea, Cioloș ori va continua pe linia atît de discret relevată publicului, ori pe cea indicată de la Bruxelles: seacă, rece și urmărind interese mai mult sau mai puțin știute. 

Una peste alta, Cioloș pare, mai ales cu această acceptare de către USR, după un refuz care părea categoric (și de înțeles, trebuie să adaug), omul care stă pe bancă și este introdus în teren numai cînd celelalte variante sînt epuizate. Pentru a transforma șansa în atu e nevoie de date psiho-politice pe care Cioloș nu a arătat că le are. 

Iar dacă omul e supus greșelii, apoi omului politic i se numără greșelile. Și Cioloș are deja cîteva ratări. 

PS: Ce motive pentru refuz invoca Nicușor Dan înainte de acceptare. 

Majoritatea spune că Cioloș va aduce un transfer de credibilitate și USR va crește în sondaje, va aduce un plus de profesionalism și un plus de leadership. Asta e opinia majoritară. Opinia minoritară e că el, ca imagine publică, este oarecum asociat cu PNL, a fost pe afișele PNL. Dacă intră în USR, prin brandul foarte pronunțat pe care îl are, USR devine ”partidul lui Cioloș”, că oamenii simplifică foarte mult. În plus, distanța pe care am încercat să o luăm de PNL se estompează. Mai apoi, devenind USR, simplificat, ”partidul lui Cioloș” automat ni se lipește toată Guvernarea Cioloș cu plusuri și minusuri și, în fine, există și publicul…”, a declarat Nicușor Dan. – stiripesurse.ro

(Foto: digi24.ro)

Să vorbești despre dreapta cu referire la USR și PNL e în sine o glumă.

Lucian Vâlsan o spune, nu eu. Și mai spune în această înregistrare despre Mircea Cărtărescu, PNL și ultima lui inițiativă de dreapta, cota unică, acum peste 12 ani, ce înseamnă un partid și de ce cîștigă PSD aproape tot timpul. 

Din cauza voastră, băieți, ori băieți și fete, care faceți inventarul oamenilor și al orientărilor lor politice pe internet. Dacă înțelegeți ceva din ce spun oamenii ăștia. 

Dar cel mai bine vă las eu și îl ascultați pe ”pesedistul” Lucian, colegul meu de etichetă. Merită! 😉

Mircea Cărtărescu e un scriitor semi-decent. Mă rog, Comitetul Nobel tot insistă să nu fie de acord – dar asta-i altă poveste. Ideea e că omul e scriitor. La asta se pricepe. Că-mi place mie cum scrie literatură sau nu e poveste separată.

Apropo – ”De ce iubim femeile?” a fost chiar okay.

Problema e când Cărtărescu pică în mândria vulgară a intelectualilor și crede autoritatea sa (atâta câtă este) pe un subiect (literatura, în cazul său) se traduce și în domenii despre care n-are nici cea mai vagă idee – precum politica sau economia.

Să explorăm.

Salutare tuturor și Bun Venit la Alternativa Libertății.

Okay, clipul ăsta nu e despre Cărtărescu în sine decât cel mult tangențial.

Mircea Cărtărescu a zis acum câteva zile într-un interviu pentru Digi24 că Dacian Ciolos ar fi… citez: „probabil, singurul personaj politic capabil, in acest moment, sa creeze o coagulare a dreptei” – am încheiat citatul.

În primul rând: Care Dreaptă?

Nu, serios – care Dreaptă? Nu sunt mai mult de 5 oameni în tot Parlamentul ăla care pot fi în mod corect numiți „de dreapta”. Deci, despre ce vorbim?

În al doilea rând: Cioloș nu e de dreapta. Cioloș e un bun funcționăraș internațional socialist potrivit pentru uriașul aparat birocratic al Uniunii Europene (care, apropo, îl depășește pe cel al Republicii Populare Chineze – da’ cică eu-s extremist când le zic Uniunea Sovietică Socialistă a Republicilor Europene).

Dar nu pot să-l învinuiesc prea tare pe Cărtărescu, sincer. El subscrie unei poziții greșite dar larg răspândite în rândul clasei clevetitoare: și anume că oricine e anti-PSD, anti-corupție, pro-NATO și pro-UE e automat de dreapta.

Asta nu e discuție politică. E o glumă. O glumă proastă pe deasupra!
Hai să le luăm pe rând.

Ceaușescu era anti-corupție. Asta totuși nu l-a făcut de dreapta.

Intrarea în NATO s-a făcut în vremea lui Năstase. De altfel pe subiectul NATO stânga și dreapta tind să fie în acord în majoritatea timpului. Cel puțin în Europa de Est – în cartierul nostru, cum ar veni.

Cu UE e ceva mai complicat.

Excesele Uniunii Europene în ultima vreme au dus dreapta pe poziții ceva mai eurosceptice. Și pe bună dreptate!

Uniunea Europeană a dus o politică predominant de Stânga în ultimii 5-6 ani. O politică orientată spre reglementări din ce în ce mai absurde – care lovesc exact în micul producător și în antreprenorii mici și mijlocii. Adicătelea coloana de bază a oricărei economii capitaliste.

Adaugă peste asta excesele anti-naționale, anti-creștine și în genere leftist-sociale ale Uniunii Europene și devine destul de limpede de ce dreapta nu mai este așa o mare fană a proiectului european.

Asta dacă vorbim principii – și nu partide.

Și-aici e partea pe care n-o pricepe încă multă lume. Principiile contează. Partidele mai puțin.

Partidele și personalitățile contează numai în măsura în care respectă principiile. Când nu le mai respectă – nu mai contează.

De exemplu – recent, Florin Cîțu, de la Partidul Niciodată Liberal, ales pe o platformă de dreapta cu tăieri de taxe, tăieri de cheltuieli și în genere o agendă liberală economic… n-a avut nicio jenă să voteze PENTRU o creștere masivă a cheltuielilor de la bugetul de Stat prin „acordarea unui spor de risc şi solicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază pentru funcţionarii publici”.

Păi cu-așa Dreaptă… cui îi mai trebuie Stânga?! Nu, pe bune-acuma!

Cărtărescu îmi vorbește despre unificarea Dreptei… care Dreaptă măi oameni buni?!

Că tot suntem la asta cu sporul de solicitare neuropsihică … ce denumire… mă rog… Florina Presadă, autodeclarată comunistă din USR a votat ÎMPOTRIVA măsurii.

Noh… mai zi ceva!

Să vorbești despre dreapta cu referire la USR și PNL e în sine o glumă.

Au trecut 13 ani de la ultima inițiativă liberală a PNL-ului. Sau mă rog.. 12… de când cu cota unică. De-atunci n-a mai venit o inițiativă serioasă, majoră și liberală de la PNL.

Cam cât mai trebuie să pretindem că PNL-ul e de dreapta până când admitem o dată pentru totdeauna că PNL-ul NU este un partid de dreapta?!

Și să fiu scutit de poveștile alea cu „centru-dreapta” – aia o fi mergând la leftiști. Aici merită citat Giani Popescu c-a dat-o bine pe facebook.

„Când cineva vă zice ca el e de centru-dreapta, fugiti mancand pamantul! Ala de doua ori periculos. O data pentru ca e de fapt de stanga si a doua oara pentru ca iti vinde ideile stangii zicand ca sunt de dreapta. Am patit asa cu candidatii USR. Cand eu ii intrebam daca se considera de dreapta sau de stanga, ei o scaldau ca sunt de centru-dreapta. A te declara de centru-dreapta e exact ca vorba aia inteleapta, romaneaca: și cu pula-n cur si cu sufletu-n rai!”

FIX AȘA!

Și-acum să recapitulăm.

 

  1. anti-PSD e o condiție necesară dar nu și suficientă pentru a fi de dreapta. Există mulți stângiști anti-PSD care cred că PSD-ul a întinat nobilele idealuri. Și au dreptate, în esența lor. Dar ăia nu-s oameni de dreapta.

 

  1. anticorupție e un termen insuficient de clar. Dar, din nou, toată lumea e anticorupție. Inclusiv Ceaușescu era anticorupție. A fi anticorupție nu te face de dreapta sau de stânga. Metodele de implementare și scopul final pot fi însă partizane. Ești anti-corupție pentru că vrei ca Statul Maximal Socialist să ”funcționeze” (așa cum sunt destui oameni) sau ești anti-corupție pentru că vrei ca Statul să fie mai mic (așa cum sunt eu)? E importantă distincția! Pentru că din ea vin și diferențele în abordări.

Pentru oameni ca mine, privatizarea și scăderea puterii statului în economie mătură 90% din corupția existentă – lăsând restul de 10% în grija DNA. Abia ăla e un program de dreapta anticorupție!

         3. Mai ușor cu liberalismul pe scări. Toată lumea folosește termenul de „liberal” dar nu toată lumea înțelege același lucru.                  PNL-ul are liberal și în nume – dar doar atât. Doar în nume. Că liberalismul și PNL-ul sunt literalmente pe planete diferite.

        4.Pentru Dreapta îți trebuie și oameni, nu doar program. Așa,… la capitolul program… are PMP-ul. Nu, pe bune, la program            îs puține lucruri pe care i le pot reproșa PMP-ului. Are un program de dreapta chiar okay. Fără glumă! Dar tot nu i-am votat.          De ce? Pentru că oameni. Nu poți să faci dreapta cu băieți condamnați definitiv pentru fraudă. Nu merge!

Și cam aici se-mpotmolesc toate.

Pentru că noi încă nu avem o cultură a creării de jos în sus.

Ne pricepem foarte bine să ne facem singuri fără să așteptăm de la Stat sau ”specialiști” o grămadă de chestii. Ne reparăm singuri chestiile prin casă, încă ne mai construim aproape singuri casele, ne gătim molful acasă chiar și când e mai scump să facem asta… etc. etc.
Dar nu transformăm această tendință și în alte direcții – precum cultură, presă și, da, politică.
La noi noțiunea de membru cotizant la un partid politic e în continuare destul de slabă.

A încercat USR-ul ceva dar n-au ajuns prea departe. Bașca s-au mai trezit și-ntr-o anchetă penală pentru că neatenție și amatorism. Dar mă rog… despre asta altădată.

La fel și-n presă. La noi noțiunea de plătit pentru conținut a murit cu totul odată cu căderea presei tipărite.

Da’ altfel știm să ne smiorcăim că cutare a cumpărat de X sau Y, că cutare ia bani nu-știu-de-unde. Păi și?! Dacă mâine face un ziarist cunoscut o strângere de fonduri de… să zicem 15,000 de euro ca să trăiască el un an de zile timp în care scrie și investighează ce vrea publicul plătitor. Câți se înghesuie să dea 50 de euro? Serios întreb!

În schimb, invers, să-l înjure că cere bani – se găsesc destui. Că doar înjuratul e moca.

Câtă vreme produsul de cultură (și presa e tot cultură, să ne-nțelegem) – câtă vreme job-ul ăsta e unul neprofitabil – el va fi făcut fie în format amator (cum face subsemnatul) – fie în format profesionist dar cumpărat de X sau Y interese. E absolut firesc!

Nimeni nu o să moară de foame pe altarul corectitudinii deontologice. Cine crede asta, nu operează în planul lumii reale!

Presa e scumpă! Cultura e scumpă! Politica e scumpă!

Un partid care să merite și să fie o forță pe bune costă mult. Și nu doar în bani – ci și în timp, muncă, și nervi irosiți.

Un partid ca să aibă o șansă să conteze are nevoie de măcar 20 milioane de euro și 3-4 cicluri electorale consecvente în mesaj ca să înceapă să fie o forță. Adică vreo 8 ani!

Sună mult dar Românii au cheltuit vreo 25 de milioane de euro doar pe 20 noiembrie 2016 într-una din multele zile de black friday. Deci problema nu e că românii nu au bani. Ci problema e că românii vor să apară partide care să le apere interesele așa… dacă se poate din cer… fără ca ei să facă nimic mai mult decât să meargă la vot. Și nici aia dacă se poate.

Nu funcționează așa!

O presă mai bună și o clasă politică mai bună nu apar peste noapte. Ele se cultivă și, da, se finanțează de cei care o doresc!

Dar pentru toate astea trebuie muncă, transpirație, inspirație și bani. Nu-s mulți dispuși la așa ceva.

Vorbele-s ieftine – munca, mai puțin.

Și pentru că nu-i nimeni prea curios – tot ce avem îs cârpeli. Cârpeli gen ce propune Cărtărescu. Hai să unim pseudo-dreapta în jurul unui birocrat bruxellian și hai că poate mai merge o dată și batem PSD-ul. Aia e cârpeală – nicidecum o soluție. Nu mai zic că nu-i o soluție de dreapta… aia am stabilit deja.

Și uite-așa-ți piere tot cheful…

În fine… cam atât deocamdată. Pe bune… e frustrant rău să fiu luat de prost.

De-aia nici nu mă am eu prea bine cu majoritatea băieților ăstora din așa-zisul stabiliment de dreapta de pe la noi. Pentru că cei mai mulți dintre ei îs o glumă.

Petrec 80% din timp înjurându-se și înțepându-se între ei pe prostioare minuscule care nu contează pentru 99% din Românie în timp ce PSD-ul, dimpreună cu pseudodreapta din PNL ne ruinează economic nu numai pe noi – dar și pe nepoții noștri prin cheltuieli iresponsabile „pe caiet” pe care le vom plăti cu dobândă cu tot de-o să ne iasă pe nas!

Și-apoi se miră de ce nu pot câștiga alegeri.
Păi ie-te de-aia!

Când vine vorba de nițel agitprop strâmbați din nas că voi nu faceț d-astea că v-o făcut muma direct intelectuali pe tăț.

Când vine vorba de donații, vă fată vaca brusc sau v-ați uitat laptele pe foc.

Da’ când vine vorba de vânători de vrăjitoare că cineva n-a criticat PSD-ul suficient de mult sau, ferască dumnezău, a îndrăznit să aibă o poziție ceva mai nuanțată despre DNA – brusc aveți toți principii. SICTIR!

Nu, pe bune, sictir!

Îi întrebam mai deunăzi pe niște înflăcărați din ăștia câți PSD-iști cunosc. Cu câți PSD-iști au vorbit în ultimele 6 luni. Știi tu… chestii de bază că doar români suntem toți și dacă vrem să câștigăm alegeri trebuie să ne convingem… our fellow citizen… cum ar veni.

M-au făcut PSD-ist pentru că am întrebat și dup-aia mi-au zis că n-au nevoie să vorbească cu PSD-iștii. BRAVOS națiune! Bravo, mă!

Păi cu atitudinea asta PSD-ul scoate lejer 40% și data viitoare!

Alt înflăcărat din ăsta s-a apucat să mă înjure după ce i-am zis că e pur și simplu neonest să afirmi că majoritatea votanților PSD îs analfabeți. Stai boss așa un pic… nu-s mai mult de 250 de mii de analfabeți în România. Și dacă 100% din ei ar vota și ar vota cu PSD tot ar face cel mult 7% din votanții PSD analfabeți.

De-aia vă bate PSD-ul! Și de-aia o să continue să vă bată pentru că spre deosebire de așa-zisa dreaptă (definită ca dreapta pur pentru că se opune PSD-ului) – PSD-ul știe să practical politics. PSD-ul știe măcar să se prefaCĂ CĂ ascultă.

Sigur, dup-aia se face c-au uitat și-și vede de drum. Dar măcare face primul pas corect – sau mă rog…. mai bine decât non-PSD-ul.

Și-asta se-ntâmplă fix din motivele pe care le ziceam mai devreme – pentru că-și permite. Financiar vorbind.

O să batem PSD-ul când vom avea partid care să-și permită să concureze la jocul ăsta.
Hashtag-urile nu țin loc de infrastructură politică. Asta nu pricep din păcate prea mulți oameni.

În fine… o să mai vorbim despre asta sâmbătă noapte la podcast… am divagat deja prea mult… dar na… de la un punct încolo te-ajunge sictirul din urmă.

Și cu-acestea fiind spuse, vă mulțumesc pentru atenție și… ne vedem curând! La Alternativa Libertății!

 

 

Cînd prostia nu-ți dă pace

1. Ca să nu uităm cumva prin ce perioadă de coșmar am trecut, Jigodel Ponta scoate capul din țărînă și ne aduce aminte. Din țărîna imperiului. 

Cazurile Negulescu și Rarinca sînt excepții, sînt greșeli, nu s-a demonstrat și nici nu se va putea demonstra că sînt regulă, ca în Turcia. Unde se arestează cu sutele și cu miile, în urma loviturii de stat eșuate, de anul trecut, iar despre respectarea drepturilor omului nici nu poate fi vorba. Dar de ce să nu profite și să nu se victimizeze cînd are posibilitatea, Negulescu fiind procurorul lui de caz?!?

Cît despre iubirea de țară, am avut și noi un președinte care și-a iubit țara mai mult decît locuitorii acesteia, l-a chemat Ceaușescu și a murit împușcat la zidul de la Tîrgoviște. 

Și dacă oricum e atît de bine în Turcia față de România, ce te împiedică, băiețel, să te duci definitiv acolo? Ia să vezi cum e chiar la locul cu pricina cînd spui o minciună. 

Te cutremuri numai cînd te gîndești că țara asta a fost pe mîna unui asemenea prim-ministru trei ani!

2. Domnului Cărtărescu sper să se găsească un prieten bun care să-i spună că la literatură este as, și ne mîndrim cu el, dar politica mai trebuie și învățată. Ca să nu mai spună prostii ca cele de ieri, iar lumea să se uite în gura dînsului ca și cum ar picura aur și nu vorbe. Pentru că dacă în cazul Ponta știm că minte cum respiră, în cazul dînsului situația e cu totul diferită. 

Așadar, ce soluție vede Cărtărescu pentru situația care a fost? Să nu fi cîștigat Băsescu și al doilea mandat. 

Perfect, adică să fi fost Geoană președinte. Adică PSD, cu tot ce e acum, și împotriva căruia Cărtărescu participă la proteste. Asta se înțelege din declarație. Faptul că Cărtărescu pare a nu ști nimic despre ce s-a întîmplat atunci și numește reducerile de salariu ale bugetarilor ”curbe de sacrificiu” e clar ca lumina zilei. Nimic despre cei care au suplimentat nepermis numărul bugetarilor, nimic despre criza economică care a afectat întreaga lume, nu numai pe noi. Dar să-l vrea chiar pe Geoană președinte? Asta e prea mult. 

Ce soluție vede pentru acum? Cioloș, unificatorul dreptei. În opoziție veșnică, poate, dacă ne gîndim că PSD a cîștigat ultimele alegeri parlamentare la scor după un an de guvernare Cioloș. Singurul capabil să coaguleze dreapta este, după părerea lui, cel care nu a fost capabil nici măcar să candideze sau să prezinte o poziție fermă în campania electorală. 

Mitul tătucului în literatura română. Mitul curățeniei, al capacității nevalidate de alegeri, al ”lasă că știm noi că e cel mai bun”. Mitul omului nostru. Nu mai trebuie să și dovedească asta, nu mai trebuie să fie și ales, nu? 

Domnul Cărtărescu ar face bine să se lase de orice fel de politică pînă apucă să construiască un partid de dreapta pe model Podemos

 

PS: La Oscaruri, premieră. După ce s-a anunțat un cîștigător, în timp ce oamenii sărbătoreau, se anunță altul. Nimic de mirare, ori au recreat ce voiau să se întîmple la alegerile prezidențiale, 5 minute cu Trump, restul zilelor, pînă la adînci bătrînețe, cu Hillary, ori a fost o aluzie la știrile false. Care vin exact de la centru și din sursele cele mai de încredere. Ha!  

 

 

 

Tot înainte, spre o nouă epocă de împliniri mărețe? Și un post-scriptum

A trecut o lună de la alegeri. PSD are tot. Primăria Bucureștiului, primăriile de sector, jde șefii de Consilii Județene, Parlamentul. Plus guvernul ăsta care ne aduce aminte de scena aia celebră din Sissi, în care nobilii italieni și-au trimis la întâlnirea cu împărăteasa femeile de serviciu și servitorii, îmbrăcați în haine de domni.

După Ponta, după votul în străinătate din 2014, Colectiv, ‘Oprea/ Nu reziști/ Nici cu mii de securiști’, 2 ani de Iohannis și un an de Cioloș. După ce Ponta se refugia prin Turcia, de ziceai că cere cetățenie. După ce toată lumea s-a dat cu capul de pereți că vai ce petardă de Parlament am avut, iată că avem unul și mai și.

Rezultatul alegerilor a fost pentru mulți o surpriză. În majoritatea analizelor din presa pe care o citim noi, Cioloș, Gorghiu (& Isar, cea mai bună reclamă ever la Isărescu) și Dan, erau pe cai mari. Iar unii analiști mai vizionari, care se aventurau chiar și până după alegeri, ne povesteau că pe lângă PNL – USR, Iohannis va rupe și o bucățică din ALDE, taman la fix cât să ne ajungă de un guvern.

La știrile noastre, Guvernarea Cioloș mergea brici. Era transparență și bun simț ceva de nedescris. Iohannis, culmea, începuse să vorbească și îl dovedise pe Dragnea. PNL era la 30%. Bani europeni zburau prin aer, mai ceva ca la maneliști. Hârtii se tăiau țac-țac-țac, de și copiii ajunseseră să scrie în palmă. USR avea 19%. Economia tot creștea, tot creștea, mai ceva ca un cozonac, de principala noastră grijă părea să fie cum o priponim cu o funie groasă, ca să nu o pierdem, ca pe baloanele cu heliu.

Și a venit Ziua Z. Cu scoruri de anii ’90. Și am înțeles că poți să bagi pe venă ce vrei, că asta nu schimbă realitatea. Ci doar, temporar, poate, percepția asupra ei.

Acum, pe fond, avem două posibilități mari și late:

1. Prima e să o ținem langa în continuare că am pierdut din cauză că lumea e proastă și crede că Cioloș e copilul lui Soros.

2. A doua ar fi să tragem linie. Și să discutăm pe bune. Cum am ajuns în situația asta. Și cum ieșim din ea.

Realitatea e că nu a fost niciodată timp de o discuție serioasă, pe problemele de fond. Și probabil nici nu va fi. După alegerile din 2014, Iohannis abia devenise președinte. Apoi învăța. Apoi iar învăța. Și când învață un om, faci liniște, nu? Apoi drama Colectiv. După aia abia se instalase Guvernul. Apoi, era totuși prea la început pentru analize. Apoi, da, erau blocaje la Sănătate, Educație, Transporturi, Agricultură, Fonduri Europene, Cultură, plus Tobă, dar Cioloș zice că se ocupă. Și dacă zice că se ocupă ce analize critice să faci.. Apoi Cioloș spune sec că i s-a cerut stabilitate, nu reformă; și dacă i s-a cerut așa, noi ce să mai.. Apoi se intră în campanie; și era aiurea ca exact atunci să.. Apoi alegerile, și.. După aia, Crăciunul, Revelionul. Nu? Și ne atacă PSD, urlă Ghiță; și cum naiba taman acum să.. Apoi vine Mărțișorul, Paștele, Iepurașul, vacanța de vară. Probleme.

Și, pe fond, nici nu îți trebuie școli înalte să vezi că la noi nu prea are cine să facă analize de genul ăsta. Unii nu sunt în stare, iar alții nu sunt fraieri să se bage la din astea. În plus, nici nu avem tradiție la tras linii. Nu e stilul nostru. Noi aplaudăm. Și mai degrabă tragem o liniuță – două. Și gata. Pa și pusi. Ne continuăm drumul, cu mic, cu mare, în etapa post-liniuță. End of story.

******

P.S. Totuși, cândva, peste 10-25 de ani, poate se va găsi cineva care, într-o zi ploioasă de vineri 13, va începe cu începutul: cu punerea întrebărilor. Și va scormoni trecutul, va intervieva actorii principali și nu numai pe ei, va obține răspunsurile, mergând pe drumul înțelegerii a ceea ce s-a întâmplat. Pe aceia merită să îi ajutăm cu niște idei, niște subiecte, niște întrebări, sperând că le vor fi de folos:

1. Iohannis nu a făcut alegeri când a picat Ponta, după Colectiv. Iar acum PSD ia tot ce lua în ’90, plus Bucureștiul. Iohannis ce explicație are? L-a întrebat cineva?

Tot apare la TV și ne zice cum o să continue el lupta cu PSDul. El, berbecele cu care acum 7 ani PSDul si Voiculescu băteau să rupă poarta Cotroceniului. Și se bate, și se tot bate. De a adus PSD la 50%. Păi atunci poate hai să încercăm și invers: Să nu mai lupte. Că poate iese mai bine. Serios, putea mai rău? Ne-a îngropat.

Noi l-am votat președinte în 2014. Pe neve. Fără program, fără idei, abia bolovănind niște vorbe. Și ce-a făcut? Palton pe mașină, fundul pe Masa Tăcerii, consilieri de la Năstase și aia cu ‘Noooii, când primim o informare, o citiiim, și ne considerăm informați’. Aha. Păi cu oamenii lui Năstase vrea să bată PSDul? Sau cu de’alde Muraru brothers bocind pe umărul lui Chiuariu? – Unde sunt consilierii de primă mână? Unde sunt experții adevărați pe spațiul ex-sovietic, mai ales în contextul ăsta internațional? Cu idei. Cu înțelegerea realității. E la mișto? Suntem la Camera Ascunsă?

2. În 2007, după caltaboșul lui Remeș, Cioloș a fost numit Ministru al Agriculturii în guvernul PNL, cu susținere PSD. În 2009 a fost numit la conducerea Comisiei pe Agricultură a lui Băsescu. În 2010 a fost numit Comisar European. Iar în 2015 a fost numit Prim-Ministru al României. Foarte frumos. Cum apărea un post tare, era numit el. Ori are noroc cu caru’, ori cineva acolo sus îl iubește. Chiar e doar baftă?

E de întrebat și de clarificat relația cu „Vulpea” Ardelean. Mai ales în contextul deciziei de militarizare a serviciului de informații DGPI din Ministerul de Interne.

Plus: Cum a fost guvernarea? Pe domenii. Pe bune. Nu cu triumfalismul de la prezentarea „Bilanțului”. Că prezentarea Activului fără Pasiv, nu e prezentare de Bilanț. Dacă e să fim onești cu adevărat.

Continuând: De ce prin septembrie, când era clar că guvernarea nu decolează, nu a mers la Parlament să își asume răspunderea pe legile din platforma lui? Dacă PSD vota, se legifera. Dar dacă pica guvernul barem avea program de guvernare pentru campania alianței PNL – USR al cărui premier desemnat era. Unde a fost curajul?

Mai departe: De ce dorește să scoată MCV, așa cum vrea acum și PSDul? E ideea lui sau cere cineva asta? Cine?

Iar la final, după ce s-a pompat în el imagine tot anul, spre alegeri, Iohannis și PNL îl tot presau să se înscrie în campanie. Și el nu și nu. Senzația fiind că aleargă cât îl țin picioarele cu rucsăcelul cu imagine în spate, iar Iohannis și PNL fuga-fuga să i-l ia ei. Cum a fost?

3. AntiPSDismul. Cum face PSD ceva, sărim de fund în sus, țipăm și facem pe dos. Pare deja un reflex care s-a încetățenit.

Paradoxal sau nu, noi de fapt nu am fost niciodată antiPSDiști. Rațiu, Coposu, liberalii adevărați, nici ei nu au fost vreodată antiPSDiști. Nu. Au fost pentru niște valori. Iar noi suntem niște oameni care vor o viață într-o societate liberă, democrație, să facem parte din concertul european de valori, și așa mai departe. Noi suntem Noi. Ei sunt antiNoi.

AntiPSDismul este în sine un concept PSDist. O făcătură care pare că ține loc de morală, de idei, de valori. Dar nu ține.

Dacă am fost și suntem anti ceva, suntem antiComuniști. Și contra altor idei nebunești, național-socialiste și alte totalitarisme.

Poate că în anul 2000 e cea mai vizibilă virarea dinspre antiComunism spre antiPSDism. Când la alegeri, ne-au reprezentat – nu? – ceilalți tehnocrați: Stolojan și Isărescu – care fugea cât îl țineau picioarele de Coaliția care îl susținea, să nu îi strice imaginea (sună cunoscut, nu?) – consiliat și de Hellvig, ulterior parlamentar PUR-Voiculescu, ajuns acum șef SRI.

Acest antiPSDism a făcut posibil aberații ca Stolojan, tehnocratul lui Iliescu – șef PNL, Meleșcanu, ministrul de externe al lui Văcăroiu – prim-vicepreședinte PNL. Și multe altele. Inclusiv Băsescu. Și USR – partid nou, autodeclarat transparent, cinstit și democratic – mergând în alegeri nedeclarându-și valorile, ascunzându-și punctele de vedere, abținându-se de la orice dezbatere pe bune – sub strălucitoarea cupolă a antiPSDismului.

Dar acest antiPSDism nu ne e indus doar de PSD și celelalte componente ale sistemului lor. Ne-o mai facem și cu mâna noastră. De exemplu când îi ștampilăm pe antiPSDiști cu „garantat de intelectuali”, ca domnul Liiceanu pe Cioloș la GDS. Și ca alții, dilematici în general, dar culmea, nu și pe subiectul ăsta. Fără analiză, fără bilanț. Fără întrebări, fără clarificări. Cu patimă însă. Poate din disperare. Dar disperarea deja nu mai poate fi o scuză. Nu după 27 de ani.

comunism(Foto: octavpelin.wordpress.com)

 

 

Dragnea și gaura

Președintele PSD a anunțat țara că a descoperit o gaură. Nu neagră, dar pe aproape la cît se va vorbi despre ea. Voia – și poate mai vrea, nu știu – chiar să-i cheme să dea socoteală pe fostul prim-ministru Dacian Coloș, pe fostul ministru de finanțe, Anca Dragu, pe șeful Consiliului Fiscal și pe toată lumea care crede el că ar fi responsabilă de lipsa asta de bani.

Zece miliarde de lei, la atît a estimat Dragnea gaura. Din buget. Din bugetul țării, nu cel de buzunar. Problema PSD-ului nu e, de fapt, că lipsesc 10 miliarde, problema e că nu le-au luat ei. Cheltuit, mă rog.

Trecînd peste anecdotică, puși față în față cu realitățile și cu promisiunile, pesediștii constată, probabil, că nu pot îndeplini ultimele. Și ce e cel mai simplu decît să dai vina pe guvernarea precedentă, pe ”greaua moștenire”?!

Dai vina, dar povestea lovește ca bumerangul. Pentru cine are capacitatea, cît de cît, și bunăvoința de a se informa și de a pricepe. Nici nu e prea greu.

Ce-i răspunde Dacian Cioloș, pe Facebook:

Dragi români,

Confruntat probabil cu câteva cifre și realități ale economiei românești pe care eu le tot spun de câteva luni, conștient că nu știe pe unde să scoată cămașa ca să acopere financiar promisiunile făcute în campania electorală, domnul Liviu Dragnea face o scamatorie și anunță că ar fi găsit, citez, „o gaură de zece miliarde în buget”.

Pentru orice om cu minime cunoștințe economice, o astfel de „gaură” ar fi presupus fie venituri mai mici, fie cheltuieli mai mari decat cele prognozate și, oricum, ar fi trebuit să se regăsească în deficitul bugetar – ceea ce nu este cazul. Această „gaură” NU există.

Realitatea este că în 2016 veniturile au fost mai mari decât în 2015, iar deficitul final a fost sub cel prognozat și aprobat de Parlament odată cu bugetul pentru anul trecut. Mai mult, în decembrie am rambursat integral firmelor TVA în valoare de 2,1 miliarde de lei, fără a lăsa presiune pe bugetul anului următor, cum se obișnuiește, tocmai pentru a ușura povara noului Guvern. Restul sunt povești.

De altfel, în 2017 este alt buget. În caz că anul acesta nu își poate onora promisiunile electorale, domnul Liviu Dragnea nu poate da vina pe bugetul de anul trecut. Dar, nu-i așa, domnul Dragnea nu se încurcă în detalii.

În rest, este același mod de lucru folosit de PSD și cât timp am guvernat: tehnocrații sunt de vină. PSD își acoperă nerealizările și promisiunile mincinoase cu diversiuni și propagandă.

Bugetul țării nu este un sac fără fund și nici nu poate fi administrat haiducește, domnule Liviu Dragnea. Promisiunile dumneavoastră populiste vor fi aplicate pe spatele celor care muncesc cinstit și plătesc taxe, ne veți îndatora țara și viitorul. Chiar așa, de ce nu ați spus în campanie că veți crește taxele pentru o parte dintre angajați și ați făcut acest lucru în a doua ședința de Guvern?

Iar Anca Dragu, fostul ministru de Finanțe, precizează, pentru că mai era nevoie, că bugetul țării este monitorizat de Comisia Europeană, noi, România, aflîndu-ne în perioada de supraveghere post-program.

De precizări va fi nevoie permanent de acum încolo, dar acesta este un subiect următor.

UPDATE: Ce spune Florin Cîțu, senator PNL (Facebook):

Domnul presedinte Dragnea vine cu cateva acuzatii socante pentru mine. De aceea imi permit pentru prima oara de cand fac politica sa-i dau un sfat. Lucrurile nu trebuie niciodata judecate la suparare.

Am cel putin 3 motive:

1) Nu este elegant sa ameninti public niste fosti ministri. Mai ales ca ei nemaifiind demnitari nu poti sa-i chemi la Parlament la comisii.

2) Cand actualul ministru de finante a preluat ministerul de la fostul ministru de finante a semnat un protocol de predare-primire in care eu cred ca si-a asumat situatia curenta a ministerului.

3) Tot programul PSD cu care a castigat alegerile a fost intocmit si cu sprijinul celor peste 10 secretari de stat care au contribuit cu informatii si nu numai la acest program de guvernare. La care se adauga un prim vice-prim ministru. Asadar, PSD a fost prezent in guvernarea Ciolos. Aici sunt doua variante: ori secretarii de stat ai PSD -ului l-au mintit pe domnul Dragnea si nu l-au informat despre un asemenea pericol ori dansul hotaraste sa-i cheme si pe acestia (in special pe cei de la Ministerul de Finante Publice) la audierile din comisia de ancheta.

In concluzie, cred ca ar trebui sa fim mai precauti cand vorbim despre bugetul tarii la debutul unei guvernari.

Asta pentru ca domnule Presedinte Dragnea, in momentul acesta ochii tuturor investitorilor, ai institutiilor financiare internationale si ai ambasadelor straine sunt atintiti asupra noului guvern pe care l-ati instalat. De aceea mai multa prudenta in declaratii ar fi binevenita.

dragnea(Foto: bugetul.ro)

Împotriva regulilor jocului

În 1 noiembrie 2016, Raluca Boboc nota pe Facebook:

Raluca Boboc:

Cioloș, la Antena3, nu comentează dacă în 2012 a fost sau nu lovitură de stat. N-a fost implicat, nu știe, nu cunoaște și, mai ales, spune că nu contează ce s-a întâmplat în trecut.

P.S – tocmai ce a pierdut un segment important de simpatizanți.

P.S 1 – trecutul contează întotdeauna. Nu poți construi viitorul, fără să cunoști trecutul.

Nu am văzut emisiunea respectivă, dar nici nu am de ce să mă îndoiesc de spusele Ralucăi. Și am a mă cutremura de cele aflate. A fost primul moment în care l-am chestionat în mintea mea pe premier, rezultatul nefiindu-i nicidecum favorabil.

Nu a fost implicat, asta știam. Dar să nu știe și să nu cunoască? Cum e posibil, cînd în vara respectivă știa toată Europa și nu numai ce se întîmpla la noi? Vrea să scape de povara acelei veri, de poziționarea proprie, ce vrea, de fapt? Cum poate fi lumea atît de încrezătoare în faptul că prim-ministrul respectă statul de drept, cînd nu își mai aduce aminte nimic din cea mai puternică lovitură postdecembristă dată acestuia? Cum să nu își mai aducă aminte și să nu mai conteze ce s-a întîmplat, cînd acum este speranța atîtor români?! Despre faptul că vorbea despre soarta unui om care se străduise enorm să-l propulseze în structurile europene de conducere, nici atît nu poate vorba.

Ieri, era planificată deja prezența premierului în studioul Antena 3 cînd, la GDS, am mai primit o dovadă că, după aproape 30 de ani, la noi încă nu se face și nici nu se stie cum se face politică. Precis, echipa Antena 3, exact acolo unde avea să fie prezent premierul seara, este scoasă din incintă. Declarația lui Cioloș, ulterioară momentului, nu îi este deloc favorabilă:

Eu, la acel post (Antena 3 n.r.) am fost o dată în acest mandat și mă mai duc încă o dată acum. Eu mă duc acolo din respect pentru publicul care se uită la acel post sau care se uită doar la acel post, nu le judec sau nu încerc să le înțeleg opțiunea. Eu vreau ca acei oameni să audă și punctul meu de vedere, chiar dacă se exprimă mai rar, însă dacă transmit mesajul la altă televiziune, acesta ajunge foarte greu sau nu ajunge deloc la acei oameni. Eu vreau ca oamenii care urmăresc acel post să audă și mesajul meu.

Eu sunt agronom și am învățat că sunt plante care cresc în mocirlă, dar nu poți să-ți faci bine meseria dacă nu te cobori în mocirlă. Sigur, îți iei cizme de cauciuc sau faci un duș după aceea, dar tot trebuie să cobori în mocirlă.

Și dacă nu de altceva, numai pentru că în mocirla respectivă se bălăcesc seară de seară peneliști și useriști, adică exact partidele care îl susțin pe Cioloș premier după alegeri. Și pentru că, pînă una alta, este premierul tuturor și nu trebuie să-și permită să catalogheze în nici un fel o instituție de presă, chiar dacă ”știm noi cum stă treaba cu acea instituție de presă”. Pentru că noi, aici, sîntem una, iar el, în funcție, e cu totul altceva.

Emisiunea nu a avut chiar nimic special, privită calm și obiectiv, a fost prilej pentru Antena 3 de a seta discuția asupra ei, adică exact ce dorea. Premierul, chemat parcă să dea socoteală pentru vorbele spuse mai devreme, nu poate nici mișca, nici emoționa. Așa e el și mai mult nu-i poți cere. Nici să fie hotărît în a impune o agendă, nici aspru privind interlocutorii, e tern, plat și fără absolut nici o sclipire, croit fix pe modelul funcționarului bruxellez.

Și atunci de ce două partide stau cu speranța în Cioloș? Pentru că nu au altceva mai bun. Iar dacă ceva mai bun, cu viziune, cu planuri, cu agendă nu există, trebuie să recunoaștem că politica românească se îndreaptă spre sterilitatea celei europene, corectă aparent, aseptică și care nu miroase.

Numai că asta nu e politică. E regresul politicii pînă la statutul funcționărimii. E împotriva oricărui joc electoral, e împotriva politicii înseși. Și ce dacă?! Orice ar face și ar spune acum Cioloș, orice a făcut sau spus pînă acum e motiv de a-l vedea drept salvatorul, singura persoană care poate ocupa fotoliul de la Palatul Victoria. De ce? Pentru că altceva mai bun nu este. Aici am ajuns, la echivalarea politicianului cu un funcționar obscur, muncitor și corect. Cînd nu ceri mai mult, nici Dumnezeu nu-ți bagă în traistă.

ciolos(Foto: b1.ro)