De ce nu comentez niciodată evenimente politice

De-a lungul timpului, cel puțin trei persoane m-au întrebat de ce nu comentez niciodată evenimente politice.

În primul rând, din motive practice, de logistică: asemenea subiecte te țin în priză, racordat la Facebook într-un fel pe care eu nu mi-l pot asuma. Se comentează mult, discuțiile se ramifică rapid și imprevizibil, se deraiază ușor, grâul nu se poate cerne de neghină în timp real, iar să arunci „una bună” într-o postare si să te retragi apoi suveran din dezbatere imi pare nepoliticos si contraproductiv. La felul în care eu înțeleg să-mi organizez fiecare zi a săptămânii ca să pot fi un om nu doar eficient (eficiența n-are cum să fie un deziderat în sine) ci și – în sens larg – rezonabil, cât de cât agreabil și ancorat în realitate- e obligatoriu să acord platformelor sociale o atenție fluctuantă. Să nu fiu înțeleasă greșit. Pentru oameni ca mine, Facebook-ul este o șansă. E vital să țin zilnic legătura cu cei – foarte puțini – cu care simt că rezonez în zonele esențiale ale existenței (valori, interese, pasiuni). Cu toate acestea, nimic nu-mi dă un sentiment mai acut al pierderii decât să mă trezesc “looped in” în vreo dezbatere pe vreo situație curentă, insuficient de relevantă pentru agenda mea existențială. Mă apucă brusc rușinea și furia, ba chiar îmi vine să țin doliu după toate orele pierdute în conversații nesfârșite – cu niște “prieteni necunoscuți” și totuși revendicativi.

Trebuie să recunoaștem că noi romanii facem politica și de plăcere, nu numai din necesitate. Sigur, când spun asta simplific mult. Paleta motivațiilor pentru care românii se interesează aproape NUMAI de politică este – pot bănui – foarte vastă. Nu discut acum. Acum văd partea bună a lucrurilor: acest hiperinteres constant pentru politică înseamnă că în marginea fiecărui eveniment curent există, pe Facebook, sute de mii de intrări. Există comentariu politic pentru toate gusturile, capacitățile și nevrozele. „E de toate.” De la analize fine până la bâlbâieli și aberații.

Îmi place să cred că urmăresc pe Facebook oameni cu minți lucide, oameni competenți și echilibrați. De analiza lor politică depind în fiecare zi. Țin la acest tip de branșament pentru că mă ajută să-mi gestionez propriile-mi dezamăgiri, să îmi evaluez convingerile, să nu mă instalez prea confortabil în vreo tabără și – ceea ce mi se pare cu adevărat important – să înțeleg situația României într-un context mai larg (european, planetar) care include politicul, dar nu se epuizează (nici pe departe!) în politică.

Îmi doresc – ca toată lumea – să votez responsabil și, în sens larg, să înțeleg dinamica socio-politică în România contemporană. Nu-mi doresc, în schimb, să particip – public – la dezbateri pe eveniment. Cui i-ar folosi o voce în plus? Mi se pare infinit mai profitabil să urmăresc – exact atât cât îmi permite timpul și interesul – ceea ce spun alții, mai informați decât mine, fără să fiu nevoită să intru în nuanțări inutile. Garantat, de pe margine se vede mai bine. 🙂

Și ar mai fi o serie de motive, motive „psiho-fiziologice”: nimic nu mi se pare mai disperant, mai erodant dpdv psihic decât un subiect curent discutat și răsdiscutat până la saturație, cu ardoare nevrotică. Mă apucă durerea de cap când citesc așa ceva. Și cred sincer că și împotmolirea în eveniment e unul dintre avatarurile cele mai nocive ale răului cotidian.
Personal, aleg întotdeauna răul mai mic: schimb un pampers sau perii câinele.

politics facebook(Foto: shafiqsaidi88.blogspot.ro)

De ce pun parintii poze cu copiii dezbracati sau sumar imbracati, pe FB?

O mare parte din ei sunt pur si simplu inconstienti.
Avem aici insa 2 subcategorii: inconstienta, sa o numim, „naturala” – acei parinti pentru care copilul este copil si expunerea lui – mai mult sau mai putin imbracat – pur si simplu nu insemna nimic special; avem apoi inconstienta nevrotica – acei parinti pentru care puritatea (asexualitatea) copiiilor este foarte importanta in economia lor nevrotica.

Pentru acestia din a 2-a categorie, binele, frumosul, puritatea, siguranta etc, apartin copilariei, iar maturitatii ii sunt rezervate toate relele imaginabile: decadenta, rautatea, perversiunile, nesiguranta etc. Astfel ca un un copil este in mod magic securizat de o puritate prezumata de niste parinti nevrotici. Pe premisele acestea ei postează poze cu copiii – ca reprezentanți ai puritatii.

Mai sunt parintii narcisici care se falesc iresponsabil cu odraslele lor. Mintea (performantele) si corpul (frumusetea) copiiilor sunt bunurile parintilor. Acestia pun poze cu copiii lor dezbracati/semidezbracati pe fb cu aceeași indreptatire cu care le cer acestora sa recite poezii pentru musafiri.

Mai sunt, desigur, si parintii perversi. Acestia obtin satisfactii sexuale prin „delegare”, adica reusesc prin mecanisme de identificare sa participe in experienta sexuala atat a copilului cat si a adultului. De obicei acestia sunt parintii narcisici cu o componenta perversa. Nu e o categorie foarte mare, dar exista. Comportamentul acestor parinti mai poate fi vazut si ca o forma de prostitutie deghizata nevrotic.


In toate cazurile, copiii devin un soi de paravan, niste instrumente prin care părinții isi îndeplinesc anumite nevoi – mai mult sau mai puțin bolnave, mai mult sau mai puțin inconștiente.

copii-plaja(Foto: parenting-blog.net)

Saptamina in Facebook

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1102002123203792″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1101941939876477″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1101486989921972″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1101172039953467″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1100789749991696″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1100681276669210″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1100634193340585″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1100480413355963″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1099837970086874″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1099365580134113″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1099152596822078″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1099137196823618″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1098756223528382″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1098696196867718″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1098563926880945″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1098460506891287″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1098281750242496″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1095744143829590″ mbottom=”50″]

obama

Experiment Facebook. ‘Moarte evreilor’ este permis, ‘Moarte musulmanilor’ nu.

Urmăriți videoclipul de mai jos, un experiment realizat de Israel Law Center. Pentru fapte identice, urmările sînt complet diferite. Este una din cele mai bune dovezi ale manipulării la care sîntem supuși, ale permanentei înclinări a balanței, chiar atunci cînd este vorba despre incitare la ură și chiar crimă, în favoarea unora și în detrimentul celorlalți, ale solidarizării cu călăul, respectiv ale condamnării victimei, dacă ținem cont de istoria, patternul comportamental și civilizațional ale celor două părți în discuție.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/709491732434343/videos/1105824379467741/?__mref=message_bubble” mbottom=”50″]

Și acum. La nici o lună de la atentatele teroriste de la Paris, din 13 noiembrie 2015, revendicate de ISIS și care au lăsat în urmă 130 de morți și o teroare nemaiîntîlnită pe continent de la sfîrșitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, și aparent ca reacție la declarațiile candidatului republican Donald Trump la alegerile prezidențiale de anul acesta, Mark Zuckerberg își declara întregul sprijin față de musulmani – a căror frică legată de eventuale persecuții și-o putea imagina – și îi asigura că vor fi întotdeauna bineveniți pe rețeaua socială al cărei fondator și CEO este.

After the Paris attacks and hate this week, I can only imagine the fear Muslims feel that they will be persecuted for the actions of others.

If you’re a Muslim in this community, as the leader of Facebook I want you to know that you are always welcome here and that we will fight to protect your rights and create a peaceful and safe environment for you. – The Guardian

Inclusiv dreptul de a incita la ură și chiar la crimă, conform filmului de mai sus? În plus:

As a Jew, my parents taught me that we must stand up against attacks on all communities. Even if an attack isn’t against you today, in time attacks on freedom for anyone will hurt everyone.

Ei, asta-i culmea! Carevasăzică una spunem și alta facem. Ba mai mult, mult mai mult. Recunoaște valorile familiei în care a crescut, valori ale familiei și civilizației iudaice. Și cu toate acestea, pe rețeaua socială pe care o păstorește, este permisă incitarea la crimă exact împotriva purtătorilor acestor valori, evreii.

Precizare. Nu sînt deloc o susținătoare a lui Donald Trump, dimpotrivă, consider că parazitează campania preliminară desemnării candidatului republican pentru Casa Albă. Dar asta nu înseamnă să nu constat disproporționalitatea între declarația lui, care privea strict accesul musulmanilor pe teritoriul american, și asta ca urmare a numeroaselor atacuri teroriste comise de aceștia, nicidecum instigare la ură, pe de o parte, și tolerarea unui discurs care incită la ură și crimă împotriva evreilor, pe Facebook, pe de altă parte.

PS: Intru intimpinarea eventualelor comentarii ”inteligente”, în care să mi se spună că Mark Zuckerberg nu se ocupă personal de solicitările privind eliminarea unor pagini: ar trebui. Ar trebui, conform declarațiilor pe care le face, să se asigure că este acordat tratament egal în situații similare.

UPDATE:

Facebook finally caves on anti-Israel hate pages – algemeiner.com

La o săptămînă după ce pagina ”Stop Palestinians” a fost ștearsă de pe rețeaua socială, imediat după reportul privind conținutul, Facebook a anunțat inițiatorii experimentului că nici pagina ”Stop Israelis” nu mai există. Cum postările pe cele două pagini au fost identice în termeni de incitare la ură și crimă, explicația Facebook că a fost o greșeală eliminarea imediată a uneia și păstrarea celeilalte este greu de înțeles și de admis. Cu atît mai mult cu cît ”Stop Israelis” nu mai există în urma scandalului iscat de dubla măsură cu care rețeaua socială tratează subiecte identice.

“Unfortunately we do not believe it was a simple ‘mistake’ as Israelis and Jews worldwide have been relentlessly protesting that Facebook is completely unresponsive to this type of Palestinian incitement to violence,” said Shurat HaDin founder and Israeli attorney, Nitsana Darshan-Leitner. “Two months ago we filed a lawsuit in the New York State Supreme Court on behalf of over 20,000 Israeli citizens, seeking an injunction against Facebook for “intentionally disregarding the widespread incitement and calls for murder of Jews being posted on its web pages by Palestinians.  This simple experiment and its results speak for themselves.”

Găsiți articolul integral aici.

Facebook down, Isarescu the same?

Nu de multă vreme, rețeaua Facebook strănută, tușește, se împiedică și se întîmplă să mai și cadă. Asta s-a întîmplat și ieri, cînd un post al lui Paul Dragoș Aligică a dispărut pur și simplu. Asta după ce nu s-a mai putut comenta la topicul respectiv (vedeți captura mai jos). Așa că ceea ce urmează este testul pe care l-a făcut în urma întîmplării cu pricina.

Paul Dragoș Aligică:

 

Test. Prieteni, se pare ca si-a revenit. Va multumesc sincer pentru reactii. Ca test de confirmare formulez aceasta intrebare generala si cu nuanta, evident, umanitara: Se stie cumva, domnul Guvernator Isarescu si-a revenit din durere si soc dupa pierderea, disparitia, trecerea in nefiinta, repausarea prin raposare a acelui eminent „om de cultura, intelectual public” care „mai cu seama, a imprimat aceste trasaturi ale personalitatii sale discursurilor politice, activitatii jurnalistice si inegalabilelor lui pamflete”?

Ca am vrea sa nu-l vaduvim pe d-l Isarescu de placerea degustarii unor pamflete la adresa domniei sale dar pe de alta parte nu vrem sa inoportunam delicata perioada de vulnerabilitate emotionala si dezorientare prliejuita de pierderea valorosului sau reper intelectuall literar si moral.

E doar un test. Cand va fi pamflet, o sa anuntam.
Inca odata: multe multumiri pentru reactii.

În ce mă privește, avînd în vedere problemele Facebook, am avut o singură grijă:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/918598821544124″ mbottom=”50″]

Ba nu, mint, două:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/918625484874791″ mbottom=”50″]

Pentru că urmează ca statusurile respective să fie arhivate aici. Aici, unde în curînd va începe munca full time.

*facebook comentarii aligica

(Foto: ziartricolorul.roputeți intra cu încredere pe link)

Mastile anonime vor sa ocupe statul, nu vor libertate

E o întîmplare că simbolurile revoluției vremurilor noastre, Occupy și Anonymous, sînt simboluri opuse libertății și responsabilității individuale?

Ocupație, nu libertate. Anonimat, nu responsabilitate individuală. Anonimii nu vor libertatea de a spune și de a face, vor să ocupe pentru a lua și pentru a li se da, fără să-și asume propriiile identități și destine. Occupy și Anonymous e revoluție totalitară cu termeni moderni. Măștile intră cu bocancii și ocupă. Sună a 1917 sau anii 50.

Măștile care vor să ocupe cer etatism și reglementare, însă uită că tocmai instrumentele revoluției lor, internetul, gadgeturile mobile și social media sînt expresia capitalismului, a libertății și a lipsei de reglementare. Revoluționarii mișto și anonimi ridică în slăvi libertatea și lipsa de reglementare a internetului și rețelelor sociale și în același timp cer cît mai mult stat și reglementare. În Occident, în lumea pe care măștile ocupiste o urăsc, internetul e (încă) liber și nereglementat, spre deosebire de situația din țările pe care anonimușii le admiră (Rusia, China, Cuba etc).

Ce înseamnă revoluția informatică, libertatea și accesibilitatea fără precedent a mijloacelor de comunicare din anii 80 pînă acum, în cuvinte simple, din popor? Înseamnă IBM, Microsoft, Apple, Google, Amazon, Yahoo, Samsung (dacă războiul coreean ar fi fost cîștigat de ”eliberatorii” iubiți de intelighenția occidentală, sud coreenii astăzi își mîncau copiii în lagăre, nu stăteau la masă cu Google și Apple), HTC, Nokia, Facebook, Twitter, Intel, AMD, Motorola, Orange, Vodafone, Verizon, WordPress și multe alte branduri. Părinții acestor branduri sînt capitaliști miliardari care, în cele mai multe cazuri, au început de la zero și, fără excepție, fără ajutorul statului. În goana lor după profit și avere au creat mijloace ale libertății și au făcut aceste mijloace ieftine, omniprezente și accesibile marilor mase populare. Uite, de exemplu, Microsoft, cvasimonopolistul cel rău, a făcut din computerul personal o ieftinăciune accesibilă aproape în fiecare casă proletară. Iar internetul astăzi e o rețea de miliarde de ieftinăciuni făcute de Microsoft, Apple, Intel, Samsung șamd. Capitaliștii cvasimonopoliști, ahtiați după profit, avere și putere, nu numai că nu au pustiit lumea și nu au trimis în lagăre ale morții și sărăciei miliarde de oameni, dar au transformat comunicarea instantanee a orice de la un capăt la altul al lumii într-o comoditate mai ieftină decît bicicleta. Și să nu uităm trilioanele de metri de cabluri și miliardele de antene, instalate de milioane de firme, cu milioane de patroni, milioane de secretare și milioane de muncitori care le montează și  care fac din comunicare o chestie care se întîmplă cît ai bate din palme. Dar în cazul acesta bătutul din palme nu are legătură cu magia. În spatele lui sînt toți cei enumerați mai sus. Își imaginează cineva comunicarea astăzi fără energie electrică? Fără milioane de tone de cupru? Fără milioane de gadgeturi cu plastic și siliciu și aur și aluminiu? Fără milioane de capitaliști? Fără trilioane de dolari profituri?

Revoluționarii idealiști și uniți ai anilor 60 au reușit să ocupe statul, academia și universitatea și să le transforme în spații polițienești ale terorii egalitariste și politic corecte. Revoluționarii anilor 80, capitaliști atomizați în garajele în care porneau Apple sau Microsoft, au eliberat lumea și au democratizat comunicarea și exprimarea liberă. Lumea internetului, cu toată nebunia ei, cu vulgaritatea, isteria și confuzia de valori, cu pornografia și miliardele de poze cu pisici și în fața oglinzii, e o lume vie, o piață liberă care a revoluționat comunicarea umană, presa, politica și artele. Dimpotrivă, statul, academia și universitatea, ocupate astăzi de agitatorii politici ai anilor 60, au devenit lagăre în care se fac demascări în lungi ședințe propagandistice și se distrug cariere și vieți.

Dar agitatorii politici nu renunță niciodată. Dacă la începutul secolului XX erau bolșevici și fasciști, dacă în anii 50 erau staliniști, dacă în anii 60 erau hipioți eco și antinucleari, astăzi sînt măștile anonime ale ocupismului egalitarist și ecologist. Fără să vrea însă, astăzi sînt mai sinceri ca niciodată: noi nu vrem libertate, noi sîntem măștile anonime care vor să ocupe statul, adică instrumentul cu care ocupi apoi întreaga societate. Revoluționarii de azi comunică și se exprimă liber prin mijloacele puse la dispoziție de capitaliștii ahtiați după profit, laudă virtuțile libertății și dereglementării internetului și în același timp vor cît mai mult stat și reglementare.

Vor reuși măștile anonime ale ocupismului să ocupe statul și să transforme internetul într-un lagăr al terorismului egalitarist și politic corect? Posibil. Statul a fost luat pe nepregătite de revoluția comunicării și nu a știut cum să reacționeze (statul occidental, care încă nu-și permite să dea cu barda – statul oriental și comunist n-a stat prea mult pe gînduri și tăiat nordul gordian, l-a împușcat sau l-a electrocutat).

 PS. Mulțumesc capitaliștilor americani și din lumea întreagă,  tinerilor din decembrie 1989 și celor trei crai de la Apus (Reagan, Thatcher și Papa Ioan Paul al II lea) că acest articol nu a sfîrșit într-o scrisoare trimisă la poșta redacției unui săptămînal comunist și aruncată la gunoi de un angajat (fără a fi arătată Securității în prealabil, dacă angajatul era de treabă).