Posts Tagged → Klaus Iohannis

27-28 noiembrie 2017 II. Imbecilii nației

Aceste țațe care ne conduc și bufeurile lor puturoase

Departamentul de Stat al SUA a trimis autorităților de la București un comunicat de 4 (patru) rînduri. Ăsta:

The United States notes with concern that the Parliament of Romania is considering legislation that could undermine the fight against corruption and weaken judicial independence in Romania. This legislation, which was originally proposed by the Ministry of Justice, threatens the progress Romania has made in recent years to build strong judicial institutions shielded from political interference. We urge the Parliament of Romania to reject proposals that weaken the rule of law and endanger the fight against corruption.

Ca orice țață proastă, venită la capitală cu greieri în călcîie, șefii legislativului bucureștean se înfoaie că ei nu au ars mîncarea, îi mai puneau doar ceva sare, să o mai dreagă puțin. Și spun asta pe două cearceafuri de declarație, în care povestesc și cum l-am bătut noi, de fapt, pe Traian, și cum am ținut locul cald pentru americani încă din paleoliticul superior, și cum își permit ei să ne spună nouă cum să facem mămăliga? În loc să-și dea seama rapid, ca femeia deșteaptă, că nu mai e timp de analize lingivistice pe tema ”to urge”, ci că ar putea însemna chiar urgie, adică dăm de dracu’.

Și să tacă și să se poarte în consecință. Pentru că dacă americanii scriu asta, înseamnă că s-au săturat de timpul pierdut la București cu modificarea legilor justiției, pe care au și timp, și posibilitate să le modifice, dar nu pe fugă și nu obsedant. Tot femeia deșteaptă s-ar mai fi gîndit și că dacă îi mai zboară mult inima la ruși, nenorociții ăia îi spun că e frumoasă și tînără numai pînă o iau, apoi nu mai vede nici de-un parfum bulgăresc fabricat la Slatina.

Fata mare a politicii dîmbovițene, Predoiu, a fost cel mai afectat, se pare, din moment ce a sărit de c@r în sus și a declarat că nu permite. Ceilalți viteji din poveste s-au repezit cu capul în mijloacele mass media, aka Facebook, să-și exprime dezaprobarea. Un comunicat oficial, cu poziția opoziției parlamentare, în situația asta, nu se putea, mai întîi arătăm ce rochiță curată avem noi. Creierul este bine pus la păstru, la cutie, deci nu cumva să arătăm cuiva că avem.

Într-o situație ca asta, stai, te oprești, tragi aer foarte adînc în piept și abia apoi răspunzi. Pe urmă, ai timp destul să lămurești problemele.

Făt Frumos din plapumă

Se trezește brusc de la niște zgomote de unire, și ce-mi zice?

integrarea europeană a Republicii Moldova nu poate fi făcută, în acest moment, prin calea ”indirectă a unirii cu România.

No shit, Top Gun, dar prin ce? Cît te-ai gîndit înainte de a rosti asemenea prostii? Pe 3 octombrie, an de an, Germania sărbătorește, alături de comunitatea germană din România, ziua națională. Care nu întîmplător este data la care cele două Germanii, diviziunile de după cel de Al Doilea Război Mondial, s-au reunificat. Și atunci, ce-ai bădie cu România și Basarabia, prima provincie românească care s-a unit cu Țara, în decembrie 1918? În logica cui rămîi, a lui Hitler sau a lui Stalin? Sau mai bine zis a ambilor, pentru că situația de fapt a românilor, obligați să trăiască în două state separate, este (i)logica celor doi. Tu cu cine votezi? 

Asta și pentru că în Republica Moldova,  peste 60% dintre electori au votat, în decembrie, 2014, cu tălică. Puteau vota cu Ponta, la ce ”bună” impresie au mulți de aici despre ei, dar nu, au votat cu țara și, astfel, ai ajuns președinte.

Nu-ți este rușine acum să jignești 25% din populația Republicii Moldova, care în momentul ăsta se declară în favoarea reunirii? Nu faci nimic ca să ajuți acest proces, am înțeles, l-ai lăsat în grija fostului președinte, ori nu ai avut niciodată, mai bine zis, grija Republicii Moldova. Dar chiar să le dai una peste ochi în halul ăsta moldovenilor?! N-ai să mai vezi voturi!

Speranța moare prost

Viitorul în politică, speranța și singurul om de dreapta de la firma aceea de resurse umane care și-a plasat excelent oamenii în posturi foarte bine plătite dă de gardul grădiniței, supărat că nici acolo nu l-ar primi.

Car’vasăzică, omul vrea filibuster. Nu știe că OUG în cauză este deja în vigoare și că dacă pînă la 31 decembrie nu se modifică sau abrogă ceva la ea, de la 1 ianuarie 2018 se va aplica în cea mai rea formă posibilă?

Miza este tocmai aceasta, să se modifice sau abroge pînă la 31 decembrie, deșteptule, nu să amîni cît poți! O fi văzut în filme, i-o fi plăcut la tv, dar să nu ne arătăm găunoșenia în văzul lumii, că-i rușine.

PS: Și toată inteligența asta revărsată de mai sus se ferește ca de dracu’ să facă front comun cu Băsescu împotriva PSD. Voi cu cine țineți, măi băieți?

 

 

 

 

 

 

 

Punem țara la cale

Țineți copiii departe de calculatoare, un clip incorect politic, se bea și, oroare! – se fumează.

Am discutat cu Lucian Vâlsan (Freedome Alternative) despre:

  1. Colectiv. Anticorupția nu poate fi proiect de țară. Puterea judecătorească nu este și NU TREBUIE să fie putere politică.
  2. Eliberări condiționate. Isterie pe subiect. Legile trebuie să fie înțelese și de cei cu patru clase.
  3. Psiho-politică. Congresul USR și ce vor ei de la lume și viață. Infantilismul formațiunii.  Se va duce Dohotaru la PSD?
  4. Seducția în tîmpenie a tinerilor PNL.
  5. Antibăsismul. Ce este și de ce?
  6. PSD a intrat cu picioarele în viața noastră.
  7. Președintele ales este absent. Intermarium, un proiect pe care nu îl înțelege.
  8. Istoria se repetă și nu se învață nimic din ea.
  9. Viteza cu care se duce Partidul Democrat american spre centrul Pămîntului. Cearta cu Dumnezeu.
  10. PNL va mai guverna vreodată? De ce?
  11. Libertatea se întreține, altfel o pierzi.

 

25-26 octombrie 2017

Ziua Armatei Române

”Armata a fost, este și va fi mereu una dintre cele mai iubite și stimate instituții ale statului român de-a lungul timpului.
Sărbătorim Armata prețuindu-i pe militarii care au știut să pună Țara înaintea sinelui. Îi sărbătorim pe veteranii celui de-al Doilea Război Mondial, astăzi din ce în ce mai puțini și mai apăsați de vreme și vremuri, dar și pe eroii și veteranii din conflictele recente, la care România a fost parte.
Aproape 50.000 de militari români au participat, din 1991 și până în prezent, la numeroase misiuni ONU, NATO, UE sau OSCE, pe trei continente. Dintre ei, 29 de militari au căzut la datorie și peste 180 au fost răniți pe timpul îndeplinirii misiunilor. Iar astăzi este un bun prilej să ne amintim de ei, de jertfa lor, și să-i onorăm.
Ziua Armatei este sărbătorită, de 15 ani, și în Afganistan, unde se află în prezent peste 600 de militari români care luptă, împreună cu aliații, pentru o lume mai bună, pentru un viitor mai liniștit!” – Eugen Tomac, președinte executiv PMP

Este și ziua fostului rege Mihai, pe care cred că îl vor mai ține în fereastră puțin. Puțin astfel încît la anul, de centenar, să fie prezentă noua familie zisă regală, fără umbra a ceea ce a fost Mihai I. Și poate e mai bine așa, avem impostura manifestată în toată splendoarea.

Rege cred că a vrut să fie ales și președintele actual, despre care nu am mai aflat nimic de ceva vreme. De mai multă vreme, din moment ce am întrebat mai devreme pe Facebook dacă măcar astăzi l-a văzut cineva. O fi și el bolnav, din spirit de solidaritate cu fostul conducător încoronat al statului?

LATER: mi se transmite că președintele e în Parcul Carol, ține un discurs.

Mie îmi pare că l-am văzut pe Dragnea, lîngă Tudose, la Carei. E sau nu e, ce ziceți? Să știm și noi cui i se cîntă imnul. Și de ce, dacă se poate.

Cum a modificat PSD legea recursului compensatoriu

În favoarea propriilor penali, bineînțeles. Ăștia nu dau în cap la oameni, doar stau și ei ca oamenii cinstiți, cu familiile, colegii și prietenii, afară.

Raluca Prună, aici.

Adică, dacă tehnocrata Prună a luat în considerație spațiul dintr-o celulă și a propus 3 zile de compensație la fiecare lună, Toader și gașca au luat în considerație pușcăria cu totul, și le-a dat dublu, 6 zile compensatorii la fiecare lună de detenție.

La ceva tot trebuie să ne închinăm. Sexul oral, celebrarea vieții

Parcă au zis oamenii sau omul cărora/căruia i-a venit ideea sexului oral la balul bobocilor minori. Și de ce să se închine la moaște, cînd pot sta în genunchi în fața vieții, așa cum crește ea sub ochii noștri? Și ca totul să fie clar și să nu existe urme de îndoială, acțiunea, să o numim așa, s-a desfășurat în Cluj, adică spre vest, nu la Iași, tradițional, ca la încuiații ăia mintal care pupă mortăciuni.

Ghiță a scăpat de controlul judiciar. Definitiv

 

 

 
 
 

 

19-20 octombrie 2017

Frontul european

a) Taxa de solidaritate

De 2% din fondul de salarii este venită, din ce spune ministrul de finanțe, pe filieră europeană. Solidaritate cu cine? Cu alți europeni, cu alți români, cu cei bătuți de soartă, cu cei care nu vor, cu cine?

b) Cu cine

Cu Juncker, de exemplu, dacă taxa chiar vine de la nivel european. Care ultima dată, a glăsuit:

Putem oare cu adevărat să gândim la viitorul Europei fără a fi atenţi la Marea Rusie? Este primul dintre vecinii noştri, ţara cu care într-un anume fel şi neuitând conflictele care există, trebuie în mod absolut să reînnodăm legăturile.

c) De ce
 
Trebuie, deci. Pe noi ne-a întrebat ceva? Nu, evident. Trebuia? Da, la fel de evident. Știam că UE este un organism colectiv de conducere, nu unul care impune și care vorbește fără să țină cont de părerea statelor care îl compun. Evident, știam cum nu trebuie. Ce trebuie este ce dictează Bruxelles-ul, nimic mai mult, nimic mai puțin. Iar dacă Bruxelles-ul vrea cu Rusia, cine sîntem noi să ne opunem?
 
Frontul moldavo-european
 
De acesta se ocupă fostul președinte, Băsescu. Și tocmai de aceea are șanse mai mari de izbîndă, omul știe ce vrea. Unirea Moldovei, a Republicii Moldova, cu România. Cu cît proiectul comun al celor două state, momentan, va fi realizat, cu atît le va pica cheful celor care vor să-l paraziteze. Și sînt destui. Despre asta vom mai discuta.
 
Acum, cu un președinte român care vrea să spunem ”da” sau ”nu”, după caz, tuturor inițiativelor europene, bune sau rele, fără să cunoască interesul nostru, al românilor, înainte de orice, cu noile remarce privind Grupul de la Vișegrad și cu intensificarea, chipurile, a luptei anticorupție (ce să mai  intensifici dacă ambasadorul american spune că au fost 15 ani de succese?!), avem toate șansele să rămînem și la coada Europei,  și în afara Grupului. Categoria ”sîntem și noi pe aici și ne luptăm cu morile de vînt”, lăsați, de fapt, pe dinafara proiectelor politice care contează și vor conta. Spun asta pentru că anticorupția NU este o temă politică. Iar dacă este, atunci ne-am ars.
 
(Foto: Karl-Peter Schwarz)

 

 

17-18 octombrie 2017

Fabulos! PSD a modificat geografia României

În încercarea de a o scăpa pe Rovana Plumb de procurori și judecători, PSD ne anunță de ce este capabil. Au modificat geografia. Ce nu se poate realiza natural, în perioade lungi și foarte lungi de timp, iată, PSD reușește, numai respectînd principiile statului de drept, să realizeze peste noapte.

Dacă se mai încordează puțin, dispare și România. A cărei existență, ca să fie clar, le-o datorăm.

Iohannis acceptă al doilea mandat

Mă scuzați, miniștrii. Cei propuși de PSD, în ciuda justițiarilor de Facebook și chiar în ciuda propriilor CV-uri.

Academia Națională de Informații dă diplome din donații

Robert Turcescu, deputat PMP, ne anunță aseară pe Facebook:

Scena halucinanta in studioul “Romania 9”, asta-seara la TVR. Sint invitat in emisiune alaturi de Dumitru Bortun, Florin Iaru, Bogdan Ficeac, Radu Soviani si Orlando Teodorovici. Vine vorba de “fortele oculte” pe care le acuza Dragnea ca incearca sa distruga PSD. Inevitabil se ajunge si discutii despre Sistem si oamenii Sistemului. In acest context ii sugerez realizatorului Ionut Cristache sa-l intrebe pe domnul Teodorovici de la PSD (fost ministru de Finante) cum e cu diploma pe care a obtinut-o de la Academia Nationala de Informatii. Teodorovici, senin, povesteste cum a obtinut diploma FARA SA MEARGA O ZI MACAR LA VREUN CURS!!!
Se astern momente de uluiala. Apar intrebari: daca a dat examen, cine i-a dat diploma, ce scrie pe ea samd. Teodorovici, senin, habar n-are. S-a inscris la ANI si dupa trei luni a primit pur si simplu o diploma! Intr-un tirziu, cind isi da seama de gravitatea situatiei, o da in mistouri ieftine si in jigniri.
Ionut Cristache il intreaba cine i-a adus diploma. Teodorovici anunta “misterios” ca nu ne poate spune. Asa cum nu ne poate spune nici de ce si-a trecut cursul in CV daca, practic, n-a trecut nici macar o ora pe la Academia SRI.
Halucinant! Absolut halucinant!
Si acum, intrebare: cine din presa va scrie despre aceasta intimplare? Ca de revazut emisiunea e simplu, va fi pe site-ul TVR. Sper

Iar Claudiu Năsui, deputat USR, astăzi, întregește imaginea unui învățămînt superior de calitate garantată.

Putin trimite un regizor la urși

”Ukrainian filmmaker Oleg Sentsov sent to brutal prison north of the Arctic Circle”. La urșii polari. .

”Eroul” trădător Bergdahl

Vă mai amintiți cazul celebrului succes de politică externă a lui Obama, cînd, contrar zicalei populare ”Nu se negociază cu teroriștii”, a schimbat un cetățean american contra cinci teroriști închiși pînă atunci la Guantanamo, în proces pierzînddu-și viața alți șase marines americani? Ei bine, ceea ce spuneam atunci se verifică acum, cînd Berghdal a recunoscut că e vinovat de dezertare. Cinci teroriști în libertate și șase americani morți pentru un dezertor, și iaca-șa zicala se verifică din nou.

Maltei i se va ridica statutul de membră UE și Schengen

Mint. După asasinarea jurnalistei malteze lăsată singură în lupta împotriva corupției, acestei țări membre UE și Schengen nu i se va întîmpla nimic. Ca să înțelegeți cum e cu corupția și normele europene atît de aspre.

Așa se instalează dictatura

Cînd intervine frica. Vezi că unii din prietenii tăi de Facebook au fost blocați degeaba. DEGEABA, să repetăm pînă se înțelege. Și începi să te gîndești ce să mai postezi ca nu cumva să fii tu următorul. Pentru că, la fel ca și ei, știi foarte bine regulile platformei, nu vorbești urît niciodată, deci teoretic nu ar trebui să ai probleme. Și totuși, se întîmplă. Așa că, mai bine, nu mai scrii nimic.

Așa s-a întîmplat și în anii 50. Unii, care își văzuseră de treabă și nu comiseseră nici un delict, s-au trezit din senin ridicați, cu averea confiscată și trimiși, în cel mai bun caz, la mari depărtări. Deportații au fost cumva norocoși. Au scăpat cu viață. Alții au ajuns, tot așa, la pușcărie. Tot peste noapte, tot degeaba, tot neînțelegînd ce făcuseră atît de rău. Alții au fost condamnați la moarte. De tribunale ad hoc.

Povestea comunismului e prea hîdă ca să o repetăm. Acum sau ever.

Am să revin asupra subiectului, acum mă sufoc de furie. Am prea mulți prieteni blocați pe platforma de așa zisă socializare.

Ah, cine sînt aceia care fac așa ceva? Niște neputincioși. Niște refuzați ai soartei.

(Foto: The Los Angeles Times)

 

 

 

13-14 octombrie 2017

Veste proastă

Nu vom avea Intermarium, cel puțin curînd. Klaus Iohannis:

Această apropiere de Grupul de la Vișegrad este o constantă a politicii externe românești și România tot încearcă să se apropie de mulți ani. Însă în ultima vreme, în ultimii ani, Grupul de la Vișegrad are unele opinii care sunt foarte diferite de ale noastre și în acest moment, după părerea mea, o apropiere între România și Grupul de la Vișegrad nu este realistă”, a spus Klaus Iohannis.

Ca să nu vorbim de faptul că în interiorul Grupului Vișegrad există, practic, două tabere care au din ce mai multe divergențe în ce privește viitorul Uniunii Europene, mersul lucrurilor în Uniunea Europeană, în general” – digi24

Nu că ar fi singurul.

Ne-am lămurit și cu premierul, între Grupul de la Vișegrad și greii Europei, Germania și Franța, Tudose alege Serbia, Bulgaria și Grecia.

Ce viziune au oamenii ăștia despre România, despre continent? Ce strategie? Vor să fim duși de mînă, de către cineva, ca pînă acum, sau vor să fim în poziția de a decide lîngă cine continuăm un drum pe care singuri, ori în alianță cu alții, trecuți prin aceleași suferințe, am hotărît să-l urmăm?

Și dacă există divergențe, nu putem oare, dacă am dori, să încercăm să le atenuăm? Dacă am dori! Să fim acolo, parte în discuții, implicați, să ne zbatem pentru ce știm că este bine pentru noi. Dar cum să dorească așa ceva niște politicieni prăpădiți, infatuați degeaba și degeaba, în general, ca ai noștri?!

Pe președinte aproape îl înțeleg, ajută la punerea României pe harta mondială a lumii. Prin golf. Dar ceilalți? Care ceilalți?

Veste și mai proastă

În timp ce partidul de guvernare, în nici un an de la ultimele alegeri, și-a trîntit un guvern și a provocat trei crize majore, nemaipunînd la socoteală tot ce a făcut de aproape 28 de ani, de cînd a luat puterea și nu a mai lăsat-o, mai joacă singur încă o dată în filmul ”Politică pentru tine”, din partea opoziției nu s-a auzit nici un sunet. Nici măcar un mieunat, un ciripit, ceva care să indice un semn de viață, cît de slab.

Și atunci te întrebi: e o tactică de a lăsa PSD fără posibilitatea să se victimizeze (a cîta oară?!?), ori e prostie, lene, bătaie de joc?

Dacă luăm în considerație așezarea clasică a PSD pe hartă, miniștrii au dorit să demisioneze, nu partidul, care nu a vrut să-i lase, succesele fabuloase ale guvernului, rezultatele incontestabile bla bla bla, tot tacîmul de vise frumoase cu care încearcă partidul să iasă basma curată din mocirla pe care a creat-o, am putea spune că prima variantă.

Și dacă e o tactică, la fauna care populează partidele românești, ar trebui să fie intelligence-ul românesc. Care, iată, trece iar de partea poporului, în lupta cu incapabilii de la guvern. A cîta oară?!

Este util sau nu acest narativ al serviciilor bune, care intervin salvator de cîte este cazul? Este real sau nu?

Dacă ne uităm la numărul serviciilor secrete pe care le avem, marele nostru noroc e că pînă acum nu s-au călcat în picioare, nu au dat semnale disjuncte, nu s-au certat pe tigăi în magazine și nu s-au încăierat la beție. Ce fac concret oamenii ăștia, în afară de a lua lefuri uriașe?

Sigur, nu vom afla niciodată. Și poate că e mai bine așa. Dar în același timp se desfășoară un întreg narativ al serviiciilor care fac și desfac politica românească, narativ care nu ar trebui să ne lase indiferenți.

Pentru că cine sînt acești oameni? Putem conta pe buna lor credință permanent? Pot să intervină de cîte ori cred ei că ar fi cazul, mai bine zis de cîte ori nu convine cineva cuiva? Cine i-a ales și cine i-a învestit să facă asta? Dacă ajută atît de mult poliitica dîmbovițeană, cît mai e politică și cît serviicii? Mai sîntem o republică? Mai avem un sistem democratic, din moment ce indiferent ce votăm, la un moment dat intervin ”băieții” și atenuează situația?

Și dacă se supără și nu ne mai vor binele, ce facem? Cum pot fi pedepsiți? În fața cui dau socoteală? Cine le controlează afacerile? Dar le controlează cineva? Cîți au doctorate luate serios, pe muncă intelectuală?

Întrebările pot continua, oricum nimeni nu ne va răspunde. Dar oamenii politici, ei ce spun despre asta? Le place să se expună public în alegeri, în parlament, în ministere, ca mai apoi să regleze ”băieții” ce e de reglat?

Cum putem avea control asupra incontrolabilului?

Nu putem. Tot ce putem face este să le micșorăm schema (să cerem, să solicităm asta) și să creștem și să promovăm oameni politici competenți, cinstiți și dedicați. Dacă România este o țară cu asemenea oameni, nu ar trebui să fie prea greu să-i găsim. Mitul serviciilor care fac și desfac politică trebuie să dispară și ca mit. Conducerea României fără consimțămîntul populației, acordat prin vot, nu ne duce decît la crearea unui stat polițienesc de care fugim de la revoluție încoace.

 

Ecce politrucus. Și o speranță pentru noi. Nu el, alta.

Acum trei ani, în avanpremiera campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale, Iohannis declara:

Unul din marile mele defecte, manifestat nu numai online, este că am o memorie foarte bună. Memoria lucrurilor care contează. Acum mă ajută și aplicația On this day a Facebook, care mi-a adus sub ochi ce postam acum trei ani. 

Ăsta este omul. A spera, a ne entuziasma orgasmic în anumite momente, ”acesta e președintele meu”, ”așa se face, da!”, cu mai gregarele nu avem pe nimeni altcineva (de parcă pe el l-am avut vreodată, convingător, al nostru), cu scremutele ajutoare oferite aproape slugarnic de presă și influenceri este echivalentul visului frumos al urîtei satului care l-a visat pe Făt Frumos după ce și-a pus busuioc sub pernă.
 
Ăsta este omul, a demonstrat. Și ar fi foarte bine să fim atenți la ce spun politicienii despre ei înșiși și despre ce vor să facă, pentru că exact asta vor face, mai devreme sau mai tîrziu (aviz #rezist).
 
Însănătoșirea noastră mintală poate începe simplu și chiar ușor, pentru unii, cu a lua oamenii așa cum sînt. A evalua corect și cinstit situația. Asta neînsemnînd că nu putem avea, într-un interval rezonabil de timp, ceva ce ne dorim.
 
Credeți sau nu, acum de noi depinde. Numai de noi. De cine ne lăsăm influențați, de ce ne lăsăm influențați, de ce avem de gînd să facem mai departe. Ar fi bine să credeți, pentru că nimeni nu ne bagă în traistă degeaba. Toți vor, mai devreme sau mai tîrziu, ceva pentru ei. Vedeți Sistemul. Cel actual, da. Uitați-vă bine și cît mai puțin emoțional posibil la Iohannis. Revedeți ce a spus de-a lungul timpului. Este el însuși, chipurile tot ce am avut mai bun de votat la prezidențiale. Bun exclusiv pentru că nu a fost Ponta. Să nu scăpăm din vedere niciodată.
 
Nu am de gînd să fac partid. Au fost încercări de asemenea construcții, toate eșuate. Profit de ocazie pentru a vă recomanda, celor care nu ați citit-o, cartea ”Cum să NU faci un partid politic” a Ioanei Constantin. Este edificatoare pentru soarta oricărei construcții politice coaugulate în jurul unei personalități deja cunoscute. Este aplicabilă Noii Republici, Partidului Forța Civică și altora asemenea. Nu și Partidului Mișcarea Populară, despre care vom mai vorbi.
 
Ce am de gînd să vă propun este aglutinarea în comunități mici, fiecare cu problemele ei concrete. Și bineînțeles, cu dorința de a le rezolva. Comunități care să adere la valorile și principiile de dreapta. Comunități care să se mobilizeze în momente importante pentru țară și să acționeze ca unul. Ca una, mai exact, ca o forță.
 
Mi s-a reproșat deseori că nu critic suficient PSD. Și la ce bun? Ce ar mai conta, pe lîngă tona de literatură, de mai bună sau mai proastă, adeseori, calitate, încă o critică? Ne-ar scăpa de partidul ăsta? L-ar scădea în sondaje? Nu. Ba chiar pe măsură ce scrierile din presă și din mediul online sînt mai virulente, cu atît PSD crește. În sondaje, la vot, la prostiile pe care le face.
 
Așa că nu intenționez, pentru că nu îmi este firea, să îmi gonflez artificial ego-ul cu producții inutile. Nu intenționez să îngroș rîndurile celor care, dacă partidul ăsta ar dispărea mîine, nu ar ști despre ce să mai scrie. Îi critic pe ai noștri, cine și cîți mai sînt, pentru că de la ei am pretenții. La PSD nu am absolut nici o pretenție, cum ar putea avea un om de dreapta pretenții la asemenea aberații?!?
 
Intenționez, în schimb, să încercăm să construim ceva. Pentru noi. Altfel, cît toată lumea așa pretinsă bună (cu mici excepții) este ocupată cu critica celor de la guvernare, aceștia au toate șansele să ajungă partid unic.
 
 
 

 

 
 

Cum să faci din președinte bici

Nu trebuie decît să spui adevărul – să nu minți, adică, cu știință, mai ales – să spui și să scrii ce crezi tu, rezultatul raționamentelor tale, și să ai răbdare. Toți proștii care te-au făcut pesedistă își vor mușca limba, iar lucrurile se vor așeza exact așa cum ai spus. Și să nu ai vreo poamă de promovat, că altfel mori de foame.

Asta am făcut. Și acum:

Cînd Băsescu l-a desemnat pe Ponta premier, era cît pe aci să fie linșat. 
Acum, cînd Iohannis l-a desemnat pe Tudose, și se pare că l-a preferat chiar pe Tudose, este o mișcare de geniu sau, pentru mai ponderați, ceva de care nu putea scăpa, ceva ce nu avea încotro să facă. Destinul crunt, implacabil al președintelui, zugrăvit în presa vremii. 

Ăsta este unul din modurile în care se manipulează la greu. 

Sigur că avea ce să facă. Putea încerca o altă majoritate parlamentară, avînd în vedere că moțiunea trecuse numai cu votul minorităților. Putea discuta cu Dragnea să nu facă astfel de propuneri. Putea respinge prima propunere. Putea recunoaște măcar că a mai primit o propunere de premier, cea a PMP, Siegfried Mureșan.

Putea. Putea dacă voia. Guvernul este un dezastru. Cel mai mare de după ’90 încoace. 

Șeful Cancan a devenit ministru la Cultură. Altuia i se spune ”Pițiponcul”. Altul mergea cu Hayssam la vînătoare. 

Dar poate ”președintele meu”, ”am cu adevărat președinte”, incoruptibilul de astă iarnă și chiar de acum puțină vreme are o taină, ceva secret, altceva decît bilete de tratament la băi, care l-a determinat să ceară atît de rapid un guvern. Numit și ”soluționarea crizei”. Poate a făcut chiar blat cu Dragnea, lansează timid presa bănuiala. 

Pentru că atunci cînd lucrurile nu sînt clare, la vedere, cînd  un om, cel mai sus om în statul român își încalcă singur cerințele și acceptă fără crîcnire ce i se oferă, asta se întîmplă, dă naștere la bănuieli. 

Iar bănuielile se chinuie să le înlăture băeții din hăul de potențial. Spunîndu-ne că nu avem ce face, ăsta este rezultatul  alegerilor, ăsta guvernul, cel pe care îl merităm și ne reprezintă. 

No shit! Ia întorceți-vă la ”Cînd Băsescu l-a desemnat pe Ponta premier…”. Ei, cum e? 

Simplu. Fețe duble, duble comenzi. Sau nu neapărat duble comenzi, dar fețe duble sigur.

Dar cum să ajungă toți susținătorii fostului premier de la Grivco și ai porcului de la penele (nu-i de colo să reușești să-ți bați joc de Unirea cu Basarabia) la concluzia că nu mai există nimic în afară de PSD, doar ca să nu pronunți Băsescu?! Cum să minți pe față o țară, tu, președintele țării respective, spunînd că ai avut o singură propunere?!? 

Măcar aveți curajul și ieșiți în piață și spuneți-le oamenilor acelora: Plecați acasă, totul nu a fost decît o minciună. USL trăiește.

Și singurul care se luptă cu monstrul este ăl bătrîn, că vă convine sau nu. Da, bețivul, curvarul, violentul și, mai nou, penalul. Pentru că așa vreți voi să se creadă, nu pentru că așa ar și fi. 

 

 

Ziua jegoșeniei naționale

Președintele Klaus Iohannis a făcut ieri tot ce a vrut. Tot ce a vrut PSD. Mihai Tudose, cel propus de Dragnea ca prim-ministru, a fost acceptat de președinte. 

Cînd spuneam că PSD trebuie să-și asume guvernarea pînă la capăt, mă refeream la un premier integru, cum spusese președintele că dorește. 

Prea mic pentru lupte atît de mari, apoi îl acceptă fără crîcnire pe omul care a plagiat, pe cel desființat de raportul Vâlcov, în urmă cu nici două săptămîni, care a dus la căderea guvernului Grindeanu. Pe un, considerat pînă acum puțină vreme, un incompetent.

Jocurile sînt atît de încîlcite încît SRI iese cu o declarație, fără să-i fi cerut nimeni, în care afirmă că nu s-a implicat în nominalizarea premierului. 

Cum??? În ce hal am putut ajunge dacă se întîmplă așa ceva?

Fostul  președinte Băsescu acuză o mascaradă la Cotroceni. 

Băsescu, acuzat la rîndul lui infect de Orban, șeful PNL, ieri, pentru că este ”ocupat” cu problema Basarabiei. 

Cît de cîine să fii să faci asemenea afirmații? Cît de gros jegul pe tine? Cum poți face și repeta asemenea afirmații cînd nu se dusese la curve, nu se dusese să bea, cum se rosteau pe vremuri celebrele mantre, ci era prins într-un proiect de țară a cărui importanță un Orban nici măcar nu poate să o realizeze? Dar nu trebuia, pare-mi-se, să uităm.*

Ce se putea face? 

Se putea schimba majoritatea parlamentară. S-a dovedit la votul moțiunii de cenzură, fără cel al minorităților, moțiunea nu trecea. Se putea măcar încerca schimbarea majorității parlamentare. Se puteau purta discuții serioase, cum de altfel este și situația. Dar pentru toate acestea trebuia să vrei. Să ai curajul și insistența de a produce schimbări, nu tupeul și prostia să ataci colegii de aceeași presupusă parte a baricadei. 

Președintele mai putea negocia cu Dragnea numirea altcuiva. Nu că e vreunul mai bun, mai capabil decît celălalt, dar e vorba și despre imagine. 

Cu cine rămînem?

Cu PSD și PMP, cu Dragnea și cu Băsescu. Cu singurii care știu ce înseamnă putere și opoziție. Cu cel care nu își bate joc, rămas singur în jocul mare al puterii și opoziției. Restul parlamentarilor, chiar și buni sau răi de gură, sînt plătiți degeaba din banii noștri. Fac acte de prezență și, la nevoie, se presupunea că pot conta nu individual, ci la număr. Se dovedește că nu are cine juca cu ei. 

Iohannis scapă de o concurență serioasă pentru campania mandatului doi la Cotroceni, anihilînd, prin înțelegerea cu Dragnea, despre care se vorbește, posibila candidatură a lui Ponta. 

Cu ce rămînem? 

Cu senzația pregnantă că jocurile se fac departe de ochii noștri, subteran și nu neapărat corect. Cu o mascaradă.**

Ce avem de făcut?

De susținut PMP sau de făcut partid. Despre mișcare de tip Tea Party v-am vorbit deja și este, după mine, cea mai bună  soluție în momentul de față. 

PS: *Orban acum cinci ani.

„Sustin ca USL are obligatia sa demareze procedura de demitere a presedintelui, rezultata din faptul ca majoritatea zdrobitoare a populatiei vrea schimbarea lui Traian Basescu. Orice presedinte aflat in situatia lui Traian Basescu si-ar fi prezentat demisia”, a declarat fostul ministru al Transporturilor, la Realitatea TV.

„Procedura e fundamentala, o coabitare cu Traian Basescu va fi nociva, va fi un razboi permanent, in care guvernului i se vor pune permanent bete in roate”, a adaugat acesta. – ziare.com

 

*