13-18 noiembrie 2018

Am încheiat o săptămînă absolut nebună. Atît prin evenimentele petrecute, cît și prin interpretările lor. Să mai adăugăm una, așadar.

Raportul MCV și rezoluția PE împotriva României ar fi ok integral dacă și numai dacă PE împotriva României nu ar conține și o referire pe care nu ar fi trebuit să o vedem acolo, și anume cea referitoare la organizarea referendumului pentru familie. Ce rost are să bagi așa ceva, cînd e clar că nu de competența UE ține politica demografică și stabilirea acestei chestiuni în legislația fiecărui stat component al UE?

Bază de discuție? Un raport al ILGA, una din cele mai asidue organizații ale lobbyului internațional gay.

Punctele L și M din rezoluție:

L. întrucât, în mai 2016, a fost lansată o petiție de revizuire a Constituției din România pentru a se limita definiția familiei la căsătoria dintre un bărbat și o femeie; întrucât numeroase grupuri de apărare a drepturilor omului și-au exprimat preocuparea cu privire la faptul că această propunere ar putea încălca standardele internaționale în materie de drepturi ale omului și ar putea duce la creșterea discriminării homofobe în România; întrucât parlamentul a aprobat această revizuire cu o majoritate de două treimi; întrucât la referendumul organizat pe această temă nu s-a înregistrat pragul minim necesar de 30% din alegători;

M. întrucât România se plasează pe locul 25 din cele 28 de state membre în ceea ce privește legislația, discursul de incitare la ură și discriminarea împotriva persoanelor LGBTI, potrivit Analizei anuale din 2018 a situației drepturilor omului în cazul persoanelor LGBTI în Europa, publicată de Regiunea Europa a Asociației Internaționale a Lesbienelor și Homosexualilor (ILGA-Europa)

în care ”standarde internaționale” este o expresie goală de conținut, vagă, imprecisă. Nexeistînd nici un tratat sau prevedere concretă care să oblige România să aibă o anumită legislație privind căsătoria și familia, standarde internaționale nu numește și nu acoperă nimic. Cum CJUE a stabilit, România, ca orice altă țară europeană, poate decide singură în privința căsătoriei și familiei. Dacă invocarea parlamentului și a referendumului sînt motive sau dovezi ale încălcării statului de drept, atunci UE a reușit să se decredibilizeze singură.

2. Cînd atacul la adresa justiției este o simplă amendă aplicată unui procuror prins în neregulă, poate ar trebui să ne gîndim mai bine la definirea clară a termenilor, înainte de orice.

Ce s-a întîmplat, aici.

3. Avem ministru nou la Educație. Nou, vorba vine, nou a patra oară. Cati Andronescu. Numită fără o tresărire de sprînceană de către Iohannis. Ceva, ceva, probabil a mai rămas de distrus în învățămîntul românesc.

4. De bine ce ne plîngeam pînă acum că nu avem ce vota de dreapta, acum avem cu asupra de măsură.
Pe lîngă PMP, parlamentar deja, au apărut PDL, Partidul Dreapta Liberală, al lui Cataramă și uniunea celor 5, de săptămîna trecută, Alternativa Dreaptă. Săptămîna viitoare vin și țărăniștii, PNȚ MM (Marin Mihalache, să nu existe confuzii!!)
De electorat mai trebuie să facem rost acum, călcatul pe bătături electorale nefiind recomandat.  PNL nu intră la socoteala asta, a demonstrat de mult că nu e dreapta.

5. Pentru cine avea impresia că președintele nostru nu este important în Europa, iacătă este. Ne confirmă acest lucru chiar Angela Merkel, despre care aflăm că l-ar fi convocat în luna aprilie pentru a îi spune (to urge)să facă ceva privind hotărîrea guvernului de la București de a muta ambasada României, de la Tel Aviv la Ierusalim,

Adăugată la punctul 1, această știre îmi confirmă feelingul că avem de-a face, în această luptă aparent internă, cu mai multe servicii de intelligence din care, surprinzător poate, lipsesc rușii. Unul pare a fi sigur format din americani și israelieni, partea bună a poveștii, Celălalt, posibil european, mai tînăr și neexperimentat, face în continuare greșeli de care adversarul, ce să facă și el? –  profită.

6. Ce ați văzut sîmbătă la locuința (vila) lui Iordache seamănă cu mișcările extremiste de stînga, din anii 90, din SUA.
Cu așa ceva nu se cîștigă ceva vreodată, dimpotrivă, se pierde.
Ori sîntem mai buni decît ei, ori nu și pace. Ori stabilim niște standarde de comportament public, ori ne luăm la trîntă. Și oricît ar dori unii trînta, nu e utilă nimănui: nici lor, nici poporului, nici țării. Cînd își dau chiloții jos și unde, ca să se măsoare???
Luați aminte!

Ce pot face?

1. pot înăspri sancțiunile și pedepsele și pot restrînge libertățile noastre, ale tuturor.

2.putem transforma noi persoane publice și vieți private în ținte publice.

3. compromite mișcarea de protest.

Am auzit ”cu porcii nu te pui”, refuzul de a-i considera oameni, cînd ”justiția nu funcționează”, dar nu știe să spună nimeni cînd, și multe alte povești care să acrediteze ideea că ce au făcut Dide, Bot și alții a avut impact, a fost util.

În realitate, cei ca ei nu-și pun niciodată problema că ar putea fi ei în locul celorlalți. Atît de mare este dorința pentru statul de drept, încît începem prin a demola chiar statul de drept. Atît de egali sîntem în fața legii, încît unii sînt mai egali decît alții.

Aici s-a discutat și despre statul de drept. și despre protestele de susținere a procurorilor, mai ales una. Să nu zică nimeni că nu a știut.

 

 

 

 

Repetiție generală?

După două săptămîni de proteste – cele mai mari proteste din istoria României – și după reușita tricolorului uman, să ținem minte ce e de făcut: de armonizat codurile cu Constituția.

Președintele va merge înainte cu referendumul, a mai rămas să aflăm la ce întrebare ne va solitica să răspundem.

Noi vom merge înainte cu același guvern, cu același parlament, respectînd rezultatul votului. Ceea ce e bine.

Ce nu e bine:

Ultimul zvon, pe o piață mass media în care nu mai poți avea încredere, pentru că printre știri furnizează ”pe surse” și diverse șopîrle, este că Ponta ar putea prelua Ministerul Justiției. Motiv pentru care Iordache nu mai pare, brusc, atît de blamabil.

O presă care trîmbițează că l-ar fi prins pe Grindeanu la masă cu niște infractori. Bine că nu l-au prins cu Dragnea niciodată!

Atît de îndrăgostiți de anti-corupție ne-am arătat, încît mă întreb: un referendum pentru justiție populară cînd facem?

Atît de iubitori de anti-corupție sîntem încît nici un partid din opoziție nu a furnizat explicații simple ca să înțelegem pe de-a-ntregul ce s-a întîmplat, cine și unde a greșit. Și cînd. Nimeni din cei aleși la distanță mai mică de jumătate decît PSD în decembrie trecut.

O națiune de anticorupți sub steag, o prezență la vot sub așteptări. Paradoxul românesc.

Dar tot s-a ițit ceva. O repetiție generală pentru următoarele mișcări, cele care vor să vină? Priviți:

steag lgbt(Foto: Ana Maria Itoafă/Facebook)

Rusia invadeaza Ucraina iar companiile si autoritatile occidentale boicoteaza St. Patrick’s Day

Cine zicea că Occidentul e molîu și nu ia atitudine?

Guinness și Heineken, primarii New York-ului și Bostonului au boicotat St. Patrick’s Day din cauza refuzului de a permite însemnele pro-gay la manifestare. Comunitatea gay a putut participa, însă organizatorii au refuzat să aprobe și alte însemne la paradă decît cele tradiționale. Cu alte cuvinte, au refuzat să transforme Parada de St. Patrick’s Day într-o altă paradă gay. În aceste condiții, mai multe companii și autorități americane au decis să boicoteze parada.

În timpul ăsta, Occidentul se cîcîie să impună sancțiuni economice Rusiei pentru invazia Ucrainei și nici Guinness sau Heineken nu au anunțat că-și suspendă operațiunile și sponsorizările în Rusia. Am mai spus-o, singura șansă a ucrainienilor să fie băgați în seamă de Occident e să se declare toți gay și să se căsătorească bărbații între ei și femeile între ele.

Putin și ideologii ruși acuză Occidentul de slăbiciune, decadență și irelevanță. Iar Occidentul nu face decît să confirme acuzațiile.

Teocratiile corect politice

Statul laic e acela în care Biserica, oricare ar fi ea, nu este o putere a statului iar autoritățile religioase nu au drept de decizie în conducerea statului. Laicitatea statului nu presupune eliminarea religiei din viața publică și înlocuirea sa cu diverse forme de isterie, terorism, propagandă resentimentară și exhibiționism.

Din păcate, am ajuns deja în situația în care statul a devenit prizonier, platformă de manifestare și instrument de propagandă, spoliere și impunere prin forță în viața publică a ideologiilor sau isteriilor momentului. Așa cum comuniștii au înlocuit religia cu comunismul, astăzi înlocuim religia cu terorismele puritane și resentimentare ale unisexului, LGBT-ului, ecologismelor, egalitarismelor, corectitudinii politice și altor experimente împotriva libertății și naturii umane. Comunismul, ca și celelalte manifestări ale puritanismului resentimentar, și-a subordonat statul și s-a transformat în unica putere a statului. Ceea ce bisericile creștine, de exemplu, nu au reușit niciodată.

Dacă în secolul XX autoritățile comuniste se substituiseră statului, astăzi avem organe și autorități ale statului a căror funcție, instituită oficial, este de a face propagandă, de a impune prin forță și de a veghea la respectarea, cu strictețe, în relațiile sociale, în orice formă de exprimare publică, chiar în relațiile de familie și în intimitate, a noilor religii. Statele nord americane și europene se transformă, văzînd cu ochii, în teocrații ai căror dușmani sînt religia și piața liberă, cele mai importante forme de libertate, de evadare de sub controlul gestapoului paradisului terestru.

Legalizarea casatoriei intre rude de acelasi sex

Sau argumentul ”Irons” (actorul Jeremy Irons e cel care a pus problema).

De ce căsătoria nu s-ar legaliza și pentru rude de același sex? Argumentul genetic, al consanguinismului, nu stă în picioare. Se știe că din legăturile sexuale între rude rezultă copii cu malformații genetice, însă în cazul relațiilor între rude de același sex nu există acest risc. Atunci de ce am interzice căsătoria între rude de același sex? Relația sexuală între rude e anormală? Dar cum definim normalul și anormalul? Este imorală? Dar cum definim moralul și imoralul? Dacă criteriul după care luăm decizia este libertatea și fericirea individului, atunci de ce le-am răpi indivizilor fericirea de a se împreuna cu rude?

Am stabilit (noi, societatea modernă și progresistă, nu eu) că nu procreerea este criteriul după care judecăm căsătoria dintre două persoane. Am stabilit că nu morala publică, indiferent care ar fi izvorul acesteia, este criteriul după care judecăm căsătoria dintre două persoane. Am stabilit că nu normalitatea, înzestrarea naturală, este criteriul după care judecăm căsătoria dintre două persoane. Am stabilit că libertatea și fericirea individului sînt singurele criterii după care judecăm căsătoria dintre două persoane. Acestea fiind zise, de ce nu am permite căsătoria între rude? De ce nu am permite căsătoria între rude de același sex? Care este argumentul care i-ar sta împotrivă? În cazul relațiilor sau căsătoriilor cu copii și animale încă mai avem argumentul lipsei de discernămînt a uneia dintre părți (copilul sau animalul), însă ce argument avem în cazul relațiilor și căsătoriilor între rude? Poate că în cazul căsătoriilor între rude de sex opus există argumentul genetic, deși am stabilit că nu procreerea este criteriul după care judecăm căsătoria, dar hai să zicem că ele nu pot fi legalizate fiindcă în urma lor ar rezulta copii cu grave malformații genetice, însă ce argument am putea avea în cazul căsătoriilor între rude de același sex? După criteriul libertății și fericirii individului, aceste căsătorii ar trebui legalizate, la fel ca și căsătoriile între persoane de același sex. Despre moral, normal, natural nu putem discuta, aceste criterii nefiind permise (sînt abuzive și medievale). Nu contituie discriminare interzicerea căsătoriilor între rude de același sex?

A nu se confunda căsătoria cu relația sexuală. Căsătoria este o uniune legală recunoscută și consfințită de stat și opozabilă terților, nu relație privată sub cearceaf. Zic asta fiindcă am văzut reacții de genul: ”Dar ce interesează statul ce fac cetățenii sub cearceaf?”