Democrat sau totalitar?

Ieri, după aflarea deciziei CCR în privința referendumului solicitat de Iohannis pe 26 mai, Caramitru ăl mic și agitat a scris pe Facebook ce vedeți în captura de mai sus.

 

Așa că articolul meu se putea numi foarte ușor: stat sau cetățean? Dar să-i lăsăm pe alții,  atîta vreme cît avem ceva pe suflet noi înșine. Eu, mai precis. Eu, aceea care a votat la referendumul lui Iohannis cu entuziasmul prostului.

Am fost fraieră, stimați cititori! Atît de fraieră încît, în alte condiții, mi-ar fi teamă pentru mine. Dar nu, nu este cazul. Am realizat grozăvia înante de ziua de ieri, am realizat-o după, din păcate, ce am comis-o.

Am votat! asta am făcut. Și cum am devenit totalitară? mă veți întreba. Exact așa, votînd, mi-am exprimat pornirea totalitară. Dar purtînd eticheta de ”pesedistă” de mai bine de doi ani, am hotărît că e mai bine să fac un gest decisiv care să o înlăture. Și am votat, deși știam că e o prostie.

În Constituția României scrie clar:

2) Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea. – art.74

Iar în Declarația Drepturilor Omului, invocată de CCR,

Toţi oamenii sînt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare. –art.7

Să judecăm drept. Și calm, se agită destul alții. Cum poate să i se refuze unui condamnat pentru corupție dreptul la grațiere, iar unui criminal să-i fie acordat? De cînd a devenit crima mai puțin importantă/periculoasă decît corupția? În ce bălării totalitare ne aruncă ”incoruptibilii” zilelor noastre?

Dacă m-aș fi gîndit mai mult și mai serios înainte de vot, nu aș mai fi făcut prostia. Dar nu! Cel puțin, am tras cea mai serioasă învățătură de minte a ultimilor ani.

Ceea ce nu se poate spune și despre zăltații useriști (vezi captura foto). După ei, statul este mai important decît cetățeanul. Vom vedea cum țin la cetățean după ce vor cîștiga și alegerile care vin.

După ei, pesedistul nu e om. Dar ei nu discriminează, Doamne ferește!

Transmit calde salutări, pe această cale, prietenilor mei totalitari de Facebook, care îmi explicau, înainte de referendum, că nu există control de constituționalitate decît după. Ceea ce, după cum s-a văzut, este adevărat. Lasă fraierul să propună, să se organizeze (cost total: 53 milioane lei)și fraierii ăi mici să voteze. Avem noi grijă după. Și au avut!

Așa cum spunea Raluca  Boboc pe Facebook, statul paralel a jucat foarte bine runda asta. CCR nu a avut obiecții la mai mult decît evidentele procese verbale de votare, cu cheia neînchisă, dar a lovit după. Și a lovit pe drept, orice spune unul ori altul. Iohannis și-a diminuat serios, după mine, șansele la al doilea mandat, iar Barna vine puternic din urmă.

Să cîștige ei tot! Să cîștige, să vedem ce fac!

Cîștigă și fără ajutorul vostru, cîștigă oricum. Apetența pentru minciună a acestui popor încă nu a fost epuizată, din ce se vede.

Dacă, într-o bună zi, se va hotărî ca cei cu inițialele AC să nu mai facă parte din lanțul decizional românesc, să știți că ”politizata” CCR este de vină!

În ce mă privește, de data asta nu. Nu candidez. Ușurința cu care am căzut în capcana întinsă cere o perioadă serioasă de reflecție.

Și nu și din cauză că la întrebarea l-ați grația sau nu pe Dragnea, aș răspunde, cinstit, da. În asemenea condiții de presiune, nu știu dacă dosarul lui a fost judecat corect. Iar mai presus de lege, într-un stat, pentru mine nu este nimeni și nimic.

5-6 noiembrie 2018. #Teleormanleaks, oamenii.

1. #Teleormanleaks

Din primul calup publicat pe RISE PROJECT, aflăm fără urmă de tăgadă legăturile existente între Liviu Dragnea și firma Teldrum, în totală contradicție cu declarațiile primului, din 26 august 2017:

Din 2004 se tot vorbește despre asta,  articole, controale, anchete. Nu au găsit nicioo legătură, pentru că nu au ce să găsească. Asta e ca și cu hotelul pe care îl am în Brazilia. Am auzit pe cineva la o emisiune când a spus că am 500 de milioane de euro în Brazilia. E de râs, dar e și de plâns, pentru că mie îmi pare foarte rău că sunt oameni care suferă din cauza mea”, a spus Liviu Dragnea, în dialog cu Radu Tudor.

Se pare că aveau ce să găsească, nu știau cum sau unde să caute, se pare. Nu este treaba mea să evaluez activitatea DNA, ca să știu dacă nu au știut sau nu au vrut să găsească, așa cum nu e treaba mea să evaluez lovitura de imagine dată de apariția valizei. Să luăm din ce ni se oferă ce ne interesează.

Și ne interesează cum Dragnea jr și-a tunat mașina (Cost total: 78000 euro) din banii statului.

Cum a ajuns o pițipoancă de provincie, Nicoleta Pene, de la departamentul CPF (unde nu se știe cum a aterizat”) la poziția de director comercial. În fapt, Nicoleta este contabila grupării, pe monitorul ei afîndu-se toate firmele controlate de cei doi Dragnea, tată și fiu, și finul primului.

Teldrum și firmele conectate au creat, astfel, un mediu de afaceri paralel în sudul țării, cu un singur furnizor de bani: statul.

Asta ne interesează. Banii de la stat. Pentru că tot ce vedeți în imaginile prezentate de RISE Project este făcut, plimbat, operat estetic pe bani de la stat.

Cum cu banii de la stat se fac drumuri a căror calitate nu poate fi pusă la îndoială măcar ne spune Dacian Pene, soțul Nicoletei, om care a lucrat la privat înainte de a fi transferat la stat, ajuns între timp consilier județean.

Mai aflați și cum cu banii de pensie plus cîteva atenții modeste, se poate trăi liniștit labătrînețe. Cu o singură condiție: să fii părintele Nicoletei.

”Dunărica” nu este vreo poșircă din sud, este numele unei alte firme din grupul vesel.

Grupul vesel este atît de sudat nu numai de afacerile făcute împreună, pe banii statului, dar și de preferințele turistice și de shopping comune.

Și în final, aflăm că soțul președintei CSM, Simona Marcu, Gil Vasile, se află pe nota de plată a grupului. Sau, cum bine spune o prietenă de Facebook, Elena Cristina Cojan, anticorupții fac afaceri cu corupții.

Foto: antena3

4 noiembrie 2018. #Teleormanleaks

1. Un țăran găsește pe cîmpul lui o valiză. În valiză, focul care are să-l ardă pe Dragnea. Ce face țăranul? Sună RISE project, normal, nu?!

Scrisă pentru Facebookseara trecută, nota următoare are darul de a ne ține cu sufletul la gură pînă luni.

Bună seara,
Vă informăm că există “Teleorman Leaks”.
O valiză cu informații esențiale din interiorul corporației Tel Drum, la care procurorii DNA n-au avut acces când au percheziționat fizic și informatic sediul firmei, anul trecut, a fost găsită în zona rurală din Teleorman, de către un localnic, chiar pe proprietatea lui.
Localnicul a intrat în contact cu o sursă RISE Project din județ.
Valiza conține:

Un hard negru în care a fost salvat tot conținutul de 63,39 GB din computerul unui om-cheie de la Tel Drum.

  • Informație financiară: mii de facturi, contracte, bilanțuri, devize, procuri, acte constitutive de firme-fantomă, extrase de cont, ordine de plată, documente personale ale unor interpuși, rapoarte de audit, tabele contabile etc.
  • 14.800 de foto și video de la evenimentele companiei cu personajele grupării și standardul lor de viață, documente, selfie-uri, capturi de ecran cu discuții – majoritatea provenind din backup-ul mai multor telefoane.
  • 54.710 mailuri + atașamentele de pe adresa de serviciu
  • O tabletă Samsung P1000 Galaxy Tab din 2010 care i-a aparținut directorului general Tel Drum, Petre Pitiș.

    Peste 1000 de fotografii din excursii exotice cu anturajul, întâmplări din firmă și momente de familie

  • Agenda cu 980 de numere de telefon strânse în ultimii ani: “Băsescu”, “Hrebe”, “Dăncilă”, “Bănicioiu”, “Pieleanu” etc. Unul se remarca, scris cu pauză între majuscule: “L I V I U”.
  • E-mail-urile de pe adresa de serviciu a managerului.
  • Un stick de memorie burdușit cu informații de lucru ale unei șefe de gestiune din Tel Drum.

    • Sute de procese verbale cu lucrări edilitare recepționate și fotografii din companiei
    • Peste o mie de hârtii:
      • Copii de pe documente personale ale familiei Dragnea
      • Planurile detaliate ale unei proprietăți-mamut din Alexandria
        • Facturi pentru necesități private, achitate de Tel Drum
        • Evidențe contabile paralele structurate pe grup
        • Registre de vânătoare pentru domeniile controlate de corporație
        • Documentele firmelor-satelit care scot bani din Tel Drum
        • Tranzacții cu furnizori, cereri de oferte, corespondențe tipărite,
        • Desfășurătoare bancare ale mai multor companii
        • Bilete de avion, pliante din excursii, rezervări, chitanțe de hotel
        • Notițe scrise de mână cu cheltuieli urgente și socoteli
         
      • Le-am citit, procesat, analizat. În curând, pe RISE Project
        Weekend plăcut în continuare!

Pînă atunci, o observație: statul paralel nu a arătat niciodată mai clar, după Revoluție, cine conduce România.

Acum înțelege toată lumea ce scriam anul trecut, cînd mi s-a pus eticheta ”pesedistă”?

Eu nu am dovezi, numai o notiță în mesagerie, către un prieten american, despre proteste: it is a lot of intelligence.

Ce urmează după ”Muie PSD!”? Articolul acesta!!

În ordinea prezentă pe această platformă, chiar așa este. Am zis, instigată de Lucian Vâlsan, ”Muie PSD!”, în înregistrarea pe care am realizat-o amîndoi acum două săptămîni,  apoi am plecat o săptămînă la Praga, mi-a părut mie momentul perfect pentru vacanță.

Cînd mă lămurisem deja cum petrec oamenii normali vara, oameni normali, cehii,  care au înaintea noatră nici mult, nici mai puțin de 1000 de ani, o mie de ani de prezență continuă, documentată, în istoria Europei, vin la București și găsesc zarvă mare. Zarvă produsă de găsirea – nu, nu a Sfîntului Graal- ci, așa cum avea să ne explice filosoful Liiceanu, expresiei unificatoare a luptei noastre împotriva PSD. Pînă cînd, pe joi, apare și ezplicația.

0M-am uitat în dreapta, m-am uitat în stînga, înainte și înapoi, Muie PSD peste tot. Dar vine, salvator cred eu, articolul filosofului muii. Care-și aplică, cu ocazia acestui articol, o teslă peste mingiuțele din dotare.

Dacă intelectualitatea română renunță atît de ușor la munca ei de-o viață și la aspirațiile pentru poporul acesta, să vedem în ce măsură ne afectează pe noi ”Muie PSD” și protestul care a urmat. În ce măsură ne ajută, mai bine zis.

Scăderea dramatică a nivelului educațional al populației, atît de adusă în discuție pînă acum, nu mai contează, înțeleg. Putem vorbi pe limba tuturor și dacă asta ne va face să scăpăm (CUM??) de PSD, e perfect.

Bun, dar cum? Democratic, pe calea pe care ne place să credem că sîntem, în nici un caz nu putem. Au fost multe încercări de a dizolva cumva legal partidul ăsta, nereușite pînă la urmă. Și cu toată mize ia și cu tot circul făcut la sfîrșitul săptămînii trecute, pentru care niște capete este imperios necesar să cadă, nu se vede nici acum vreo soluție practică, exactă.

Ce văd eu, din perspectiva dreptei, sînt două fronturi. Frontul progresist care face valuri în Europa și frontul conservator, în SUA, al căui vîrf de lance este președintele Trump și administrația pe care o conduce. Stînga vs dreapta, a nu știu cîta oară în istorie.

Cine sînt componentele celor două fronturi?

Frontul progresist, la noi, este reprezentat declarat de către USR, și nedeclarat de către PNL și Președintele Iohannis. Frontul consevator, oricît NU m-ar reprezenta pe mine și prietenii mei conservatori, este PSD, o gașcă de penali și chivuțe ajunsă în fruntea bucatelor.

În marea construcție europeană, PSD nu are ce căuta. Trecînd peste dosarele din dotare, nu au capacitatea și oamenii necesari unei guvernări măcar decente. Guvernele Dragnea (I- III) sînt niște caricaturi, niște copii care se joacă în bazinul cu nisip, cu inconștiența și seninătatea copiilor care nu au nici o grijă. Despre responsabilitate nu cred că mai are rost să pomenesc atunci cînd vorbim despre PSD, PSD nu știe limbi străine. Altfel, pînă acum erau demiși cel puțin șefii jandarmeriei și ai poliției, la mizeria pe care au creat-o și alimentat-o în ultimele trei zile în București.

Cine a mai rămas necuprins în cele două fronturi? PMP și ALDE.

PMP este singurul partid care poate prelua ștafeta dreptei cu succes.PMP, neregăsindu-se acum în nici unul dintre fronturi, a picat de partea bună a societății, adică anti-PSD, sancționînd ferm fiecare abatere de la lege a acestuia.

Cu un Tomac care poate e mai puțin vizibil, PMP rămîne și singurul partid cu adevărat de opoziție, cu platformă și program.

AlDE nu a avut mai nimic de spus acum, lipit de guvernarea PSD fiind. Deși ALDE are și ceva idei liberale, pînă în momentul ruperii de PSD rămîne la fel de toxic și de nociv. Cînd se rupe, dar se tupe? Dacă e provocat, se rupe. Se poate întîmpla asta la alegerile parlamentare viitoare, la cele prezidențiale, dacă Tăriceanu vrea să candideze, ori, în eventualitatea în care poate înghiți PNL.

PNL Nu mai are leadershipul necesar să schimbe ceva, să facă ceva. Este un partid îmbătrînit de copil, dus în parc ba de unul, ba de celălalt. Cînd va intra pe mîinile Marei Mareș, va fi copt și pentru fuziunea cu Alde.

Conglomeratul politic al opoziției este unul masiv, dar împrăștiat. Și împrăștiat nu numai mult, dar și pRost. Ceea ce duce la o fragmentare a opoziției pe planuri din care, la următoarele alegeri, ar putea ieși victorioasă stînga.

Avem deja un lider de stînga, președintele Iohannis. Susținut de Germania merkeliană afară, înăuntru este cel mai slab președinte pe care l-a avut România după 1989. Lipsit de trăire, emoții și sentimente pentru țară, iese aiurea; prost și neinspirat; adesea defazat cu evenimentele.

Tot pe stînga mai avem pe: Tăriceanu, Orban, Cioloș, Barna. cine e prezidențiabil? Toți ar putea fi; mai puțin Barna, nu are anvergura  necesară și nu numai.

Ce se întrevede pînă acum? O luptă reală Iohannis – Cioloș. Se bat Germania și Franța pînă la ultimul român. Ce cîștigăm noi din asta? Unde eSte interesul poporului român? eu nu_l văd; poate voi.

Și care ar fi  interesul acesta azi? Păi să vedem: sîntem în an centenar: Adică ar trebui să ne concentrăm pe probleme naționale, mai puțin politice: unirea, de exemplu; este o problemă națională.

Cîte partide sânt real preocupate de unire? Unul singur, și nici acela nu mai știm dacă mai prinde viitorul legislativ sau nu: PMP. Cît pot celelalte partide; cît vor să se ocupe de unire? Mai bine nu întrebăm; știm răspunsul. E frumos să koci în horă, mai greu e să faci hora să funcționeze.

Deci; cu atît de multă stînga pe firmament, cu atît de puține partide și oameni politici care să se lupte în mod real pentru Unire; ce șanse mai avem să vedem România mare din nou? Spre 0 an de an.

Cum poate fi intereseul național la mijloc într-o bătălie IOhannis-Cioloș? Cum ar putea fi între Merkel și Macron. 0, nada, din nou.

La ce ne folosesc oamenii politici care apar și dispar, steluțe trecătoare pe firmamentul politic, dacă nu au intuiție, drag de noi, de țară și de oameni, dorință de implicare și nu simt, nu ne simt?

Vom ajunge terenul de joacă european pentru mai marii lumii, în dorința de-a avea o țară ca afară, disprețuind și înjurînd ce avem românesc, al nostru.

Mai presus de toate, cînd a ajuns politicul să fie mai presus de național la români? Și, la ce ne ajută asta? Ce ne mai rămâne nouă, oamenilor de dreapta, din înfruntarea, oricît de dureroasă, a stîngii?

 

 

20-23 aprilie 2018

I. Povesteam acum o săptămînă despre manifestările comemorative dedicate împlinirii a 200 de la nașterea lui Marx, în orașul lui natal, Trier. Din Germania. Știri proaspete ne arată că primarul localității, Wolfram Leibe, care a declarat:

“Este un simbol frumos și cu aceste semafoare Trier amintește că este locul nașterii filozofului”

a reușit, din prea multă admirație, să îl facă pe Marx exact ce a fost: un milițian. Un milițian care dirijează circulația. Mai precis, luminile semafoarelor din Trier, cu Marx roșu și Marx verde, cum puteți vedea în imaginea de mai sus, nu numai că onorează adevărata vocație a omagiatului, dar arată și evoluția marxismului. Roșu inițial, verde, cu o carte la subraț, mai acum, în zilele noastre.

Vă propun un exercițiu. Înlocuiți în fragmentul următor Marx cu Hitler. Se schimbă ceva? Exact. Să ne pregătim, așadar.

II. Ălora care au premiat-o pe Steer, săptămîna trecută, le doresc să fie tratați de ea, după rețetele ei, indiferent ce afecțiuni sau boli ar avea. De la o simplă durere de măsele și pînă la necesitatea extracției (inclusiv chirurgie buco-maxilo-facială) și de la dischinezie biliară pînă la ce e mai rău.

Poate termină dr@cului o dată cu ploconeala* și o trimit unde îi e locul, dacă e pe bune bolnavă. Ceea ce eu cred.

Cine e Steer să pui în pericol atîția oameni pentru incredibilele inepții pe care le spune și scrie?! Nevasta lui Moisescu. Așa, și, Moisescu cine mai e?!

Dacă nici Moisescu, nici cei care o promovează nu iau măsuri, își merită soarta. Nu și lumea disperată (poate nu știți ce înseamnă disperarea reală) care se uită în gura ei cînd debitează frumos și calm toate grozăviile pămîntului.

Da, eu sînt pentru responsabilitate individuală. Dar Steer, prin promovare, a ajuns o problemă socială pe care nu putem să ne prefacem că nu o vedem. Și nu e vorba numai despre vaccinuri, este vorba despre sfaturile pe care le dă referitor la cancer! Să ne imaginăm un om normal, cu discernămînt, care îl pierde din cauza unei tragedii. Și urmează cataplasmele cu mămăligă ale Oliviei, împreună cu busuioc mîngîiat de soare. Ei, unde ajungem?!

O confesiune. Am pierdut-o pe mama cînd aveam 14 ani, după o boală crîncenă descoperită cînd eu aveam 12. Nu am căutat să vindec cancerul, nu am căutat metode alternative, am fost sigură că medicina este cea care poate vindeca sau măcar prelungi cît de cît viața. Deși, cîțiva ani după moartea mamei, visam din cînd în cînd că mergem împreună acolo unde știam eu că va fi vindecată. Dar visam! Și mai tîrziu, am vrut să aflu semnificația psihologică a visului, nu am descoperit, fără nici o pregătire medicală, minuni de vindecare.

Așa cum oamenii nu sînt vinovați pentru că PSD modifică ce nu convine, ci nu au știut pe cine votează cînd le-au dat puterea, așa trebuie și educați acum că nu orice zboară se mănîncă. Există de mii de ani medicină, ajunsă acum la performanțe uimitoare. Aceea trebuie să vindece, nu descîntecele unei femei aparent normale, în realitate dusă.

*Nu v-am uitat, domnule Liiceanu, cînd a publicat Humanitas o carte a nebunei.

III. Dragnea și mutarea ambasadei României la Ierusalim a fost șocul, pentru unii, săptămînii trecute. Inclusiv pentru Iohannis. Prima țară din UE care ar face această mișcare, oricîte discuții ar genera aici, este un fapt, și este unul din cele mai bune în plan extern.

IV. Cîte porcării s-au încercat ca explicații privind bombardarea punctuală, în Siria, a facilităților militare privind armele chimice, de către SUA, UK și Franța, nu a găsit nimeni nici un cadavru și nici un rănit real, nephotoshopat. Mișcarea a fost de natură, probabil, să dea de înțeles guvernului sirian că linia roșie (trasată și lăsată așa de Obama) nu poate fi trecută fără consecințe imediate.

V. Cînd lumea zisă bună și de stînga era pe cale să urle că monstrul portocaliu de la Casa Albă aruncă pămîntul în aer, vine și ”bomba”: Kim Jong Un anunță că va renunța la orice capabilități nucleare și că în viitor nu vor mai fi făcute experimente de acest gen. Și asta numai după o întîlnire cu Mike Pompeo, noul Secretar de Stat american.

VI. Ducesa de Cambridge naște acum al treilea copil, în ziua în care, acum 454 de ani, se năștea Shakespeare. Frumos omagiu.

Susțineți Blogary cu o donație

Select Payment Method
Personal Info

Contul Asociației Blogary este:

RO55INGB0000999906034097

ING Bank

Sucursala Favorit

Cod fiscal: 29013920

Donation Total: €10.00

 

24-26 februarie 2018. Șantajul

A fost suficient ca eurodeputata socialistă portugheză Ana Gomes să spună:

Oficialii europeni nu sunt proşti, ei obţin informaţii din multe surse din România. Socialiştii nu pot închide ochii în faţa corupţiei.

Și toată lumea bună de la București să vadă deja o alianță a socialiștilor români cu actualii guvernanți ai Poloniei, adică accederea PSD în PPE.

Cum ar putea un partid socialist, urmașul celui comunist din România, să se împace cu doctrina conservatoare europeană? Cum ai putea așeza PSD lîngă PiS-ul polonez, altfel decît dorind din răsputeri să îl compromiți pe ultimul?

Faptul că PSD pregătește, zice-se, o mutare pe plan european, de la PES la PPE, e ori șantajul practicat rece, tăios, la beregata socialiștilor europeni care mai cîrcotesc privind politica dusă de partid în țară, pentru că la Bruxelles oricum votează toate aberațiile socialiste, ori pur și simplu imaginația prea bogată a socialiștilor de la noi, care văd posibile asemenea asocieri.

Ce are PSD conservator doctrinar? Nimic, absolut nimic. Ce ar putea avea conservator un partid care moștenește ideologic partidul comunist, aflat în permanentă luptă cu conservatorismul?!

Ce au în comun PSD și conservatorii polonezi, PiS? Nimic, absolut nimic.  Faptul că jurnalistic, european, s-a pus problema schimbărilor operate în justiție de PiS înseamnă ori că nu au înțeles ei, ori că nu vor să înțeleagă ce se întîmplă în Polonia. Faptul că ei nu pricep sau nu vor să priceapă că schimbările din justiția poloneză sînt schimbările făcute de noi, românii, în timpul președinției Băsescu este pentru că ei, europenii, nu suportă guvernul conservator de la Varșovia, care i se împotrivește în aproape toate cele.

A pune semnul egal între o doctrină care iubește și ocrotește viața, conservatorismul, și una care o disprețuiește și o ucide pînă să clipească măcar, socialismul, este o crimă în sine.

Faptul că în presa românească și europeană PiS a devenit socialist, iar PSD conservator este o diversiune menită să sucească mințile și să dea apă la moară noilor socialiști, ori cei care ne spun că sîntem în post-doctrinar, în post-adevăr.

Ori în post-doctrinar și post-adevăr totul este posibil. Adevărul nu mai contează. Iar smintelile astea ideologice nu sînt românești, nici măcar pesediste.

Ah, că Dragnea vrea să profite de post-adevărul creat de europeni, e altă poveste. O poveste pe care europenii și-au făcut-o cu mîna lor. Dar omul e departe de conservatorism cît racheta spațială de pămînt. Iar faptul că vrea să șantajeze PES cu această mișcare exact asta spune: că este un socialist.

Asocierea strict conjuncturală a PSD cu conservatorismul nu face din partidul acesta altceva decît ceea ce este: moștenitorul partidului comunist. A spune că noii comuniști sînt conservatori este nu numai o blasfemie, este bătaie de joc la adresa miloanelor de victime ale comuniștilor.

Dar dacă, într-o bună zi, PSD își va asuma conservatorismul cu tot ce presupune acesta, va fi numai ca să lupte împotriva noii stîngi, cea frumoasă, curată și fără de păcat.

Iar dacă, într-o altă bună zi, conservatorii vor fi nevoiți să facă alianță cu comuniștii, acest lucru nu se va întîmpla din cauza lui Dragnea sau a PSD. Se va întîmpla din cauza post-adevărului în care se scaldă cu prea mult entuziasm Europa, și numai americanii ne vor mai putea salva. Din nou.

 

 

19-22 ianuarie 2018. Puterea și opoziția, găini fără cap

În debandada asta nu prea se pricepe o treabă simplă: ca să-i dai un cap în gură PSD-ului îți trebuie cap.” – Mihai Cușută

În cele ce urmează vom încerca să găsim capul.

La președinție nu e sigur. Pentru ceea ce a făcut Iohannis nu are nici scuză, nici nu-i poate fi găsit vreun argument serios. Am citit atît de multă literatură în urma nominalizării premierului, făcută de președinte, dar nimic politic în ea, deși așa s-ar fi dorit. Așa că să sintetizăm:

Acceptarea de către președinte, cu un asemenea discurs și cu o asemenea expresie, a primului om propus de PSD mă face să cred că este ori prost, ori prost. În realitate, nu este decît președintele așa zis defunctei USL, mai vie și mai operațională ca oricînd.

Ascultați:

Prima propunere a PSD-ALDE-UDMR, Viorica Vasilica Dăncilă, un europarlamentar cel mult mediocru, cu cunoștințe geopolitice de genunchiul broaștei (Iran și Pakistan sînt membre UE!!!) și fără nici o experiență în administrație, este pe cale să formeze noul guvernn al României.

Ce putea face Iohannis, omul politic cu cele mai multe voturi acordate de către cetățeni?

1) Putea să o respingă, motiv lipsa de experiență. 2) Putea veni chiar el cu o propunere de premier.

  1. Da, dar PSD l-ar fi suspendat! Și ce ne mai făceam noi fără un și așa absent aproape permanent de la treburile țării?! Adevărul este că poate fi suspendat oricum și oricînd, fără un motiv anume. Au exersat manevra cu președintele Băsescu.
  2. După două guverne date jos într-un an, de către propriul partid, președintele putea ține cont de declarația sa anterioară, ne întrebăm dacă PSD poate guverna sau nu. Și atunci, fără să fi consultat înainte partidele de opoziție, propunea tot un europarlamentar, dar cu activitate serioasă la Bruxelles, Sever Mureșan. Fusese propunerea PMP și în celelalte situații de desemnare a unui premier, ar fi trebuit să se aștepte că va fi și acum. Urma consultările cu opoziția și membrii minorităților, în care încercau să configureze o altă majoritate parlamentară. Greu de crezut că în fața unui președinte cu autoritate partidele ar fi avut ceva de obiectat. Și dacă da, atunci le cerea propria nominalizare.

Mai putea încerca sugerarea către PSD a unui nume ostil lui Dragnea, Chirică de la Iași, de exemplu. Dat afară din partid pentru afirmațiile făcute la adresa lider-ului PSD, președintele ar fi încerat astfel crearea unei breșe în PSD.

Dar nu. Iohannis nu numai că o acceptă pe această cvasi-necunoscută, dar se și grăbește să facă nominalizarea. Omul cu care șeful statului se presupune că va lucra pe competențele stabilite de Constituție este, înainte de orice și de oricîte costume populare ar purta, un vot în Parlamentul European pentru Raportul Estrela. Președintele, un om prezentat drept credincios în alegerile prezidențiale, nu s-ar simți, în mod normal, confortabil cu așa un prim-ministru.

Iohannis, per total, pierde și bruma de susținători pe care îi mai avea. O nouă candidatură nu este periclitată de deciziile de suspendare ale PSD (care ar coagula lumea în jurul său), ci de către el însuși, prin decizia de a face pe plac PSD, în timpul cel mai scurt posibil.

Faptul că pentru numirea guvernului nu exista așa o grabă o confirmă astăzi PSD, care amînă pentru vineri nominalizarea miniștrilor. QED.

Partidele de opoziție se comportă deloc mai responsabil decît cele de la putere, nu știu de unde atîta susținere pe care consideră unii că ar avea-o. Orban vehiculează aceeași aberație ca și Turcan, că PSD poate să suspende președintele FĂRĂ a mai organiza referendum (stipulat în Constituție, de altminteri). Și pentru a nu mai știu cîta oară, se duce la Cotroceni la o cafea, un fursec, o atenție, adică cu mîinile în buzunare, fără un nume de premier. La fel și USR, încă bîjbîind dotrinar, de fapt preocupat numai de anticorupție și spectacol.

Singura opoziție (cel puțin la nivel central) la PSD rămîne PMP. Care s-a prezentat la Cotroceni cu două propuneri de premier, tocmai anticipînd situația în care primul ar fi fost respins, cel de al doilea ar fi fost votat, de frica alegerilor anticipate. Și de la al cărui președinte, Traian Băsescu, aflăm ceea ce bănuiam deja, că USL trăiește.

Mafia este tarnspartinică (Legea 29 din 2018 )
După ce au rupt oficial cârdăşia cu PSD-ul prin spargerea monstruosului USL, liberalii nu mai prididesc ţipând demagogic în apărarea justiţiei. Uită că urlau din toţi rărunchii şi cu ochii bulbucaţi, cu glasuri când mai baritonale când mai piţigăiate, când pe stadioane, când în pieţe publice, când pe la gardurile Cotrocenilor, voiculesciana zicere “nu avem puterea până nu controlăm justiţia” sau “Băsescu la puşcărie”. Din păcate, mizeria USL-ului este mai actuală ca oricând, iar mafiile transpartinice PNL – PSD funcţionează perfect . Azi, primul exemplu de ‘luptă’ liberală pentru combaterea corupţiei :
1.Deputaţii PNL Ion Ştefan, Raluca Turcan (şi tu Ralucuţa ?), Claudiu Racuci şi Bogdan Huţucă iniţiază o lege prin care se dă amnistie fiscal pentru dezvoltatorii imobiliari evazionişti. Iniţiativa trece fulgerător prin Senat şi Camera Deputaţilor, este trimis la promulgare pe 30 decembrie şi promulgată pe 15 ianuarie 2018 de Iohannis.
2.Cu siguranţă sunt destui evazionişti în imobiliare, protejaţi în mod egal de PSD şi PNL. Explicaţia pentru avizele rapide şi pozitive din comisii, dominate de PSD şi PNL, stă în buna cooperare dintre evazioniştii susţinuţi transpartinic şi politicienii servitori ai evazioniştilor. Desigur, serviciul nu este gratuit.
3.Printe alţii, această lege i-a închis dosarul unei evaziuni de 77,5 milioane ron (16,5 milioane euro) făcută de PSD-istul Robert Negoiţă la vânzarea celor 1250 apartamente construite în Bucureşti. Cu siguranţă sunt şi mulţi alţii pe care eu nu-i ştiu.
4.Nu cred că Raluca Turcan sau Klaus Iohannis sau consilierii domniei sale nu ştiau cazul PSD-istului Robert Negoiţă atât de mediatizat de presă.
Încep să înţeleg tot mai bine de ce PNL-ul nu a propus candidat pentru funcţia de premier, dar şi uşurinţa cu care doamna Viorica Vasilica Dăncilă a obţinut desemnarea.
Spun ce-am mai spus: mafia este transpartinică, indiferent dacă ne place sau nu.
PS – prezenta postare nu este un atac la Turcan sau Iohannis, este doar o constatare.

Protestul de ieri seară a fost mai mult o ședință colectivă de psihoterapie, avînd în vedere poziționarea principalilor actori politici, dar atît de necesară în condițiile în care PSD este pe cale să încalece țara. Dar ca la orice protest, fiecare este acolo pentru el, reprezentîndu-se pe sine. S-au postat fotografii, s-au postat filme, s-au scris statusuri. S-a citit ”condica de prezență” a evenimentului. Toată lumea bună a fost la protest!
Pînă și Mircea Toplean ne-a anunțat, cu o povestioară simpatică, că a fost la protest. Dar el știe că protestul este despre fiecare în parte și despre raportarea lui (a fiecăruia) la societate.

Problema rămîne. Din 1990 protestăm minunat, sublim, inefabil. Și tot PSD e la putere. Trebuie altceva, mai deștept, dar nu ne dă prin cap. Și atunci aprindem telefoanele la protest. Ce poate fi mai înălțător?!?

E nevoie de muncă om la om, e nevoie să le oferim ceva oamenilor, iar schimbările politice să se facă politic, nu cu ajutorul DNA. Deocamdată, cu foarte puține excepții, toată lumea se mișcă precum găina fără cap.

”Teoria că în cei 60% care nu vin la vot e o proporție gigantică de anti-PSDiști e la fel de valabilă ca teoria că pe partea nevăzută a lunii trăiește nu știu ce civilizație.” – Mihai Cușută

PS: O grămadă de lume spune că vrea să părăsească țara. Nu știu dacă a luat în calcul că în occident(ul european), se duce să muncească pentru imigranți. Niște pesedei în fașă, mai criminăluți de felul lor, din frageda pruncie de aprox 30 de ani.

Ce cred eu e că se vor gîndi mai bine înainte să facă pasul. Punînd la socoteală și faptul că acolo nu mai este deloc lumea liberă, așa cum o știam odată.

 

 

 

 

18 ianuarie 2018. Ziua de după

Acum cîteva zile discutam cu un amic pe Facebook, om inteligent considerat de mine și cu o viață plină, împlinită, freelancer care știe ce înseamnă că dacă nu muncești din greu nu ai nimic, un om care ne bucură de fiecare dată cînd îi vedem cîte un spectacol de teatru. La un moment dat, îmi spune că el nu știe mai nimic despre Tomac. Înșiră sursele de informare, mă crucesc.

În fine, trecînd peste detaliile discuției, omul voia alegeri anticipate. I-am spus că nu se poate (pentru alegeri anticipate e nevoie să cadă două guverne în interval de 60 de zile, în Parlament, ceea ce la noi nu se va întîmpla niciodată, cine ar renunța la scaun + pensie pentru un iluzoriu loc prins încă o dată în Parlament?). Nu știu dacă l-am convins sau nu, cert este că a încheiat discuția cu aceeași dorință, spunîndu-mi că el tot asta vrea, alegeri anticipate.

Faptul că ne dorim ce nu se poate denotă un infantilism politic, cel puțin. Politica se face cu ce ai, în condițiile pe care le ai.

Dar nu ăsta este subiectul acum. Îi recomand amicului meu pagina Facebook, cel puțin, a lui Eugen Tomac. Care, azi, a spus:

Mediocritatea, în toată splendoarea ei, la putere!

Nu mă miră faptul că Iohannis a devenit cel mai de încredere partener al lui Liviu Dragnea.
Face parte din felul lui de a privi lucrurile, cu nepăsare și dezinteres pentru România.

Trei ani de zile nu a generat nicio idee, niciun proiect, nicio inițiativă prin care să ne convingă de faptul că poate mai mult.

Acum, prin această nominalizare, când din nou îi dă frâu liber lui Dragnea pentru a face tot ce-l taie capul cu viitorul acestei țări, domnul Președinte ne confirmă ceea ce intuiam cu toții de mult timp, dar nu voiam să tragem linie și să spunem răspicat că acestea îi sunt limitele. Indecizie și neputință, asta îl definește pe cel votat de românii care nu au vrut să dea toată puterea PSD.

Nu există nicio scuză pentru această nominalizare, în condițiile în care Vasilica Viorica Dăncilă ilustrează perfect profilul mediocrității în politică.

Iohannis, dacă își dorea atât de mult să-și conserve liniștea asta asurzitoare, putea cere un alt premier PSD, cu minimă experiență administrativă și politică.

În PSD existau oameni care, cel puțin, nu ar fi pus România într-o situație penibilă pe plan european și internațional, dar a preferat să dea, din nou țara pe mâna lui Dragnea, care va distruge totul, promovând în funcții cheie oameni mai slabi și mai docili decât acest munte de incompentență, numit premier de către un Președinte dezinteresat și un PSD condamnat să o ridice în slăvi pe Vasilica.

În speranța că Eugen Tomac va fi urmărit pe Facebook măcar de cei fără idei pre-gestionate în cap, ieri a fost o zi nebună la propriu, cel puțin pe rețeaua de socializare unde tot românul poate să-și dea cu părerea, că doar ce-l costă?! De cînd are posibilitatea să se exprime, zici că românul numai asta ar face, non-stop. Așa că Adelina Rădulescu, jurnalist din anul 1992, notează astăzi:

Nu mai fac față la valul de analize de comunicare politică! Creierul meu mic și neted nu poate digera în timp real ”bogăția” de interpretări, citarea trunchiată, dar plină de certitudine, a Constituției, fără nicio corelare între articole. Ce mai, mintea mea e depășită de backgroundul politic al ”analiștilor” pe comunicare. Pentru mai toți istoria PSD începe cu Năstase premier și Băsescu președinte. Analizele tuturor se încheie cu o unică soluție (și aia lipsă în multe cazuri), dar impregnată de ethos personal. Cum s-ar spune, poziționare, frate, că doar e analiză, cum altfel! Cel mai mult îmi plac analizele jurnaliștilor care n-au vorbit niciodată cu politicieni, care nu-s în stare să-ți spună dintr-o suflare un profil profesional al vreunui actor politic despre care vorbesc (evident invocă doar info de wiki și google). Și-mi mai place foarte tare o specie de analiști – a activiștilor civici, ăia de au contracte nenumărate cu administrațiile și s-au transformat în viața reală în contabili de fonduri europene. E cam mult, zău așa! Ce vreau să spun este că PressOne și Rise Project ar face un mare serviciu tuturor dacă ar publica mai multe contracte între politicieni, servicii, de o parte, și, de cealaltă, jurnaliștii sau civicii de ne inundă teveurile și fb-ul, ca să nu mai facem atâta zarvă cu influencerii. Apoi, ar fi o mare victorie dacă s-ar impune prin Codul CNA ca invitații din studiourile unei televiziuni să fie prezentați nu cu numele de redacție sau ong, ci, concret, cu contractele pe care le încasează.

Și-n încheiere, excelent, Mihai Mangiulea:

Carmen Dan are un ceva bovaric, neclar, interogativ (să zicem că pare că te întrebă ceva și nu știi ce), ceva mister. Pură aparență, desigur, dar în iluzie trăim. Olguța are orgoliul obraznic al fetelor de pe centură ce se poartă ca și cînd ar avea-o de aur, plus simțul ludic, neseriozitatea jovial-relativizantă, recte școala vieții (“lasă-mă cu de astea înalte, că știu eu, sîntem toți niște porci și nu vrem decît să ne-o aia“). Firea e tățica mămoasă și mănoasă, șmechera de cartier, cu valorile (molfăite patetic) în gură, cu sensibilitatea formată în contemplarea cu lacrimi în ochi – sincere, zău! – a carpetelor cu Răpirea din serai; probabil din genul celor care la bătrînețe dau în bigoterie. Semne prevestitoare ar fi. Șamd. Femei.

Însă madama asta blondă, Viorica, are legitimitate, nu-i ca astea adunate de prin paturi, de-au frămîntat droturile (zic așa să dau intensitate, pasional, uman, chiar dacă referința literară e prea înaltă în context…), vine dintr-o tradiție, e tovarășă, descinde decis, fără ambiguitate, drept din neamul tovarășelor Suzanica Gâdea, Alexandrina Găinușa, Aneta Spornic, Ana Mureșan, Lina Ciobanu, Maria Bobu, and least but not lest, cel al Lenuței noastre, incomparabile, unică-n toate cele, prima inter pares. Tovarășe adevărate, nu femei.

Am început acest articol cu oameni care speră lucruri care nu pot fi obținute. Nu o ascultasem pe Raluca Turcan, de dimineață. ”Iohannis a răsturnat planul diabolic al PSD”.

Asta e, ăsta e nivelul, nu ai ce face, nu mai ai ce zice.  Tocmai mă pregăteam să-i recomand lui Orban să nu se mai afișeze cu dînsa, dacă vrea să arate cît de cît a om serios, preocupat, implicat, și iacătă surpriza!

Pentru lumea sănătoasă la cap, Constituția României:

CAPITOLUL II
Preşedintele României

ARTICOLUL 95

Suspendarea din funcţie

(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui.

(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.

PS: PSD-ului i-a mai rămas acum să se joace cu președintele așa:

– ori îl suspendă acum, după ce ”le-a mai dat o șansă”, de ce nu ar face-o, dacă poate?!
– ori îl propun la prezidențiale. Serviciu contra serviciu. Să-i dea și lui o șansă.

Sfîrșitul lui 2017

Dacă nu ar fi fost proiectul de lege depus de către un grup de pesediști în parlament, lege care să modifice Codul Penal și Codul de Procedură Penală, schimbările de pînă acum la legile justiției rămîneau discutabile. Rămînea ca acea Comisie de la Veneția să verifice schimbările și să-și dea acordul sau nu.

Dar apariția acestui proiect de lege demonstrează, dacă mai era nevoie, că PSD are resurse inepuizabile de tupeu și mizerie umană. Ce prevede proiectul, inițiat de 40 de parlamentari ai partidului de guvernămînt? Printre altele:

  1. Pedeapsa cu închisoarea de pînă la 3 ani să se execute la domiciliu.
  2. Luarea și darea de mită pentru altul nu mai constituie infracțiune.
  3. Traficul de influență pentru altul nu mai este infracțiune. Banii ori alte bunuri primite nu mai pot fi confiscate.
  4. Cumpărarea de influență pentru altul nu mai este infrațiune.
  5. Abuzul în serviciu a cărui pagubă este mai mică de 200 000 de euro nu mai este infracțiune.

Și, mai ales, de ce acum și de ce în gura mare strigă că vor să facă așa ceva? Care este substratul unei asemenea mișcări? Vrea Dragnea să arate lumii întregi că, scăpat de sub control, PSD poate face absolut tot praf, în ochii tuturor, fără ca cineva să opună cea mai mică rezistență? Sau fără ca cineva să opună rezistență pe subiectul acesta, nu legile justiției, în general?

Care este rostul, așadar? Nici măcar din partea ambasadelor străine nu am auzit vreun cuvînt referitor la acest proiect.

Dacă proiectul este conceput pentru reconfirmarea lui Dragnea ca lider al partidului, nu prea are mari sorți să fie considerat așa chiar dacă pesediștii resping proiectul la vot, la îndemnul său. Dragnea încearcă cu disperare să se revalideze șef al PSD, și asta nu ar fi prima încercare. Ultima, asupra căreia revine, este mutarea ambasadei României la Ierusalim, după anunțul făcut de Donald Trump privind recunoașterea orașului drept capitală a statului Israel și mutarea ambasadei SUA.

Dacă luăm în considerație tot ce a făcut Dragnea pînă acum, pe plan extern, este de bănuit, mai degrabă, că în fața partenerilor externi vrea să se valideze ca lider. Și nu în fața oricui, ci chiar în fața celui mai mare, SUA.

Pentru că la inaugurarea președintelui Trump  a fost (treceți peste glumele de pe internetul românesc, contează cît o ceapă degerată), 2% pentru bugetul Armatei, pentru anul 2017, a prevăzut, ca urmare președintele Iohannis a fost invitat la Washington (și i se va aduce aminte de asta, nu aveți grijă), iar acum urmează calea deschisă de președintele Trump și dorește mutarea ambasadei României la Ierusalim.

Cu alte cuvinte, din punctul de vedere al relațiilor externe, numai bine a făcut. Cel mai bine, chiar. Cum mai poate cineva să spună că PSD (cel puțin sub conducerea lui Dragnea) este un partid care ne întoarce spre Rusia, cînd președintele lui urmează cu sfințenie aproape tot ce spune președintele american?! Cum ar mai putea spune cineva că geopolitic orientează România pe un drum rău, din moment ce se află, de la primele semnale, în imediata vecinătate a acțiunilor partenerului cel mare, SUA?!

La fel cum, deviind puțin de la tema principală, întreb cititorii: cu cine țineți pînă la urmă, cu tinerii frumoși și anticorupți, susținători de lgbt-uri, egalități de șanse și influxuri uriașe de islamiști, i.e. cu Europa care renegîndu-și trecutul, își distruge viitorul, ori cu, la limita limitelor suportabilului, cu un partid care urmează calea deschisă de alegerea președintelui Trump, în cel mai important și mai greu partener extern, SUA, cele care tocmai s-au trezit din coșmarul stîngist și redescoperă valorile tradiției și ale capitalismului?

Și pentru că tot vorbim despre Statele Unite, dacă doriți să vedeți prima femeie care va deveni președinta lor, a SUA, priviți-o cu mare atenție pe Nikki Haley. Ambasador al SUA la ONU (Organizația Rușinii Mondiale), născută din imigranți sikh punjabi, măritată cu un ofițer al armatei SUA, prima femeie guvernator amerindian (da, știu, Trump urăște minoritățile, de asta i-a și oferit postul, după ce i l-a oferit pe cel de vicepreședinte, ea a refuzat) din istoria SUA.

Reacția președintelui Trump privind votul din Adunarea Generală ONU privind Ierusalimul:

Carevas’zică: nici una din țările occidental europene, nici măcar Germania, autoarea Holocaustului din cel de-al doilea Război Mondial, nu a votat ceea ce trei președinți anteriori ai SUA promiseseră. Iar al patrulea a și făcut. Nimeni din civiliația europeană nu a simțit că se face o dreptate istorică celui mai vechi popor din lume. De frica palestinienilor, chipurile, nimeni nu a avut curaj să țină partea acestei femei dîrze, în rostirea unui adevăr istoric.

Trump le-a tăiat finanțarea. Cu teroriștii nu se negociază. Și nici cu cei care-i susțin. Nu poți toca banii celor cărora nici măcar nu le recunoști dreptul suveran de a alege ce vor și ce consideră bun pentru țara lor.

27-28 noiembrie 2017 II. Imbecilii nației

Aceste țațe care ne conduc și bufeurile lor puturoase

Departamentul de Stat al SUA a trimis autorităților de la București un comunicat de 4 (patru) rînduri. Ăsta:

The United States notes with concern that the Parliament of Romania is considering legislation that could undermine the fight against corruption and weaken judicial independence in Romania. This legislation, which was originally proposed by the Ministry of Justice, threatens the progress Romania has made in recent years to build strong judicial institutions shielded from political interference. We urge the Parliament of Romania to reject proposals that weaken the rule of law and endanger the fight against corruption.

Ca orice țață proastă, venită la capitală cu greieri în călcîie, șefii legislativului bucureștean se înfoaie că ei nu au ars mîncarea, îi mai puneau doar ceva sare, să o mai dreagă puțin. Și spun asta pe două cearceafuri de declarație, în care povestesc și cum l-am bătut noi, de fapt, pe Traian, și cum am ținut locul cald pentru americani încă din paleoliticul superior, și cum își permit ei să ne spună nouă cum să facem mămăliga? În loc să-și dea seama rapid, ca femeia deșteaptă, că nu mai e timp de analize lingivistice pe tema ”to urge”, ci că ar putea însemna chiar urgie, adică dăm de dracu’.

Și să tacă și să se poarte în consecință. Pentru că dacă americanii scriu asta, înseamnă că s-au săturat de timpul pierdut la București cu modificarea legilor justiției, pe care au și timp, și posibilitate să le modifice, dar nu pe fugă și nu obsedant. Tot femeia deșteaptă s-ar mai fi gîndit și că dacă îi mai zboară mult inima la ruși, nenorociții ăia îi spun că e frumoasă și tînără numai pînă o iau, apoi nu mai vede nici de-un parfum bulgăresc fabricat la Slatina.

Fata mare a politicii dîmbovițene, Predoiu, a fost cel mai afectat, se pare, din moment ce a sărit de c@r în sus și a declarat că nu permite. Ceilalți viteji din poveste s-au repezit cu capul în mijloacele mass media, aka Facebook, să-și exprime dezaprobarea. Un comunicat oficial, cu poziția opoziției parlamentare, în situația asta, nu se putea, mai întîi arătăm ce rochiță curată avem noi. Creierul este bine pus la păstru, la cutie, deci nu cumva să arătăm cuiva că avem.

Într-o situație ca asta, stai, te oprești, tragi aer foarte adînc în piept și abia apoi răspunzi. Pe urmă, ai timp destul să lămurești problemele.

Făt Frumos din plapumă

Se trezește brusc de la niște zgomote de unire, și ce-mi zice?

integrarea europeană a Republicii Moldova nu poate fi făcută, în acest moment, prin calea ”indirectă a unirii cu România.

No shit, Top Gun, dar prin ce? Cît te-ai gîndit înainte de a rosti asemenea prostii? Pe 3 octombrie, an de an, Germania sărbătorește, alături de comunitatea germană din România, ziua națională. Care nu întîmplător este data la care cele două Germanii, diviziunile de după cel de Al Doilea Război Mondial, s-au reunificat. Și atunci, ce-ai bădie cu România și Basarabia, prima provincie românească care s-a unit cu Țara, în decembrie 1918? În logica cui rămîi, a lui Hitler sau a lui Stalin? Sau mai bine zis a ambilor, pentru că situația de fapt a românilor, obligați să trăiască în două state separate, este (i)logica celor doi. Tu cu cine votezi? 

Asta și pentru că în Republica Moldova,  peste 60% dintre electori au votat, în decembrie, 2014, cu tălică. Puteau vota cu Ponta, la ce ”bună” impresie au mulți de aici despre ei, dar nu, au votat cu țara și, astfel, ai ajuns președinte.

Nu-ți este rușine acum să jignești 25% din populația Republicii Moldova, care în momentul ăsta se declară în favoarea reunirii? Nu faci nimic ca să ajuți acest proces, am înțeles, l-ai lăsat în grija fostului președinte, ori nu ai avut niciodată, mai bine zis, grija Republicii Moldova. Dar chiar să le dai una peste ochi în halul ăsta moldovenilor?! N-ai să mai vezi voturi!

Speranța moare prost

Viitorul în politică, speranța și singurul om de dreapta de la firma aceea de resurse umane care și-a plasat excelent oamenii în posturi foarte bine plătite dă de gardul grădiniței, supărat că nici acolo nu l-ar primi.

Car’vasăzică, omul vrea filibuster. Nu știe că OUG în cauză este deja în vigoare și că dacă pînă la 31 decembrie nu se modifică sau abrogă ceva la ea, de la 1 ianuarie 2018 se va aplica în cea mai rea formă posibilă?

Miza este tocmai aceasta, să se modifice sau abroge pînă la 31 decembrie, deșteptule, nu să amîni cît poți! O fi văzut în filme, i-o fi plăcut la tv, dar să nu ne arătăm găunoșenia în văzul lumii, că-i rușine.

PS: Și toată inteligența asta revărsată de mai sus se ferește ca de dracu’ să facă front comun cu Băsescu împotriva PSD. Voi cu cine țineți, măi băieți?