Posts Tagged → lovitura de stat

Împotriva regulilor jocului

În 1 noiembrie 2016, Raluca Boboc nota pe Facebook:

Raluca Boboc:

Cioloș, la Antena3, nu comentează dacă în 2012 a fost sau nu lovitură de stat. N-a fost implicat, nu știe, nu cunoaște și, mai ales, spune că nu contează ce s-a întâmplat în trecut.

P.S – tocmai ce a pierdut un segment important de simpatizanți.

P.S 1 – trecutul contează întotdeauna. Nu poți construi viitorul, fără să cunoști trecutul.

Nu am văzut emisiunea respectivă, dar nici nu am de ce să mă îndoiesc de spusele Ralucăi. Și am a mă cutremura de cele aflate. A fost primul moment în care l-am chestionat în mintea mea pe premier, rezultatul nefiindu-i nicidecum favorabil.

Nu a fost implicat, asta știam. Dar să nu știe și să nu cunoască? Cum e posibil, cînd în vara respectivă știa toată Europa și nu numai ce se întîmpla la noi? Vrea să scape de povara acelei veri, de poziționarea proprie, ce vrea, de fapt? Cum poate fi lumea atît de încrezătoare în faptul că prim-ministrul respectă statul de drept, cînd nu își mai aduce aminte nimic din cea mai puternică lovitură postdecembristă dată acestuia? Cum să nu își mai aducă aminte și să nu mai conteze ce s-a întîmplat, cînd acum este speranța atîtor români?! Despre faptul că vorbea despre soarta unui om care se străduise enorm să-l propulseze în structurile europene de conducere, nici atît nu poate vorba.

Ieri, era planificată deja prezența premierului în studioul Antena 3 cînd, la GDS, am mai primit o dovadă că, după aproape 30 de ani, la noi încă nu se face și nici nu se stie cum se face politică. Precis, echipa Antena 3, exact acolo unde avea să fie prezent premierul seara, este scoasă din incintă. Declarația lui Cioloș, ulterioară momentului, nu îi este deloc favorabilă:

Eu, la acel post (Antena 3 n.r.) am fost o dată în acest mandat și mă mai duc încă o dată acum. Eu mă duc acolo din respect pentru publicul care se uită la acel post sau care se uită doar la acel post, nu le judec sau nu încerc să le înțeleg opțiunea. Eu vreau ca acei oameni să audă și punctul meu de vedere, chiar dacă se exprimă mai rar, însă dacă transmit mesajul la altă televiziune, acesta ajunge foarte greu sau nu ajunge deloc la acei oameni. Eu vreau ca oamenii care urmăresc acel post să audă și mesajul meu.

Eu sunt agronom și am învățat că sunt plante care cresc în mocirlă, dar nu poți să-ți faci bine meseria dacă nu te cobori în mocirlă. Sigur, îți iei cizme de cauciuc sau faci un duș după aceea, dar tot trebuie să cobori în mocirlă.

Și dacă nu de altceva, numai pentru că în mocirla respectivă se bălăcesc seară de seară peneliști și useriști, adică exact partidele care îl susțin pe Cioloș premier după alegeri. Și pentru că, pînă una alta, este premierul tuturor și nu trebuie să-și permită să catalogheze în nici un fel o instituție de presă, chiar dacă ”știm noi cum stă treaba cu acea instituție de presă”. Pentru că noi, aici, sîntem una, iar el, în funcție, e cu totul altceva.

Emisiunea nu a avut chiar nimic special, privită calm și obiectiv, a fost prilej pentru Antena 3 de a seta discuția asupra ei, adică exact ce dorea. Premierul, chemat parcă să dea socoteală pentru vorbele spuse mai devreme, nu poate nici mișca, nici emoționa. Așa e el și mai mult nu-i poți cere. Nici să fie hotărît în a impune o agendă, nici aspru privind interlocutorii, e tern, plat și fără absolut nici o sclipire, croit fix pe modelul funcționarului bruxellez.

Și atunci de ce două partide stau cu speranța în Cioloș? Pentru că nu au altceva mai bun. Iar dacă ceva mai bun, cu viziune, cu planuri, cu agendă nu există, trebuie să recunoaștem că politica românească se îndreaptă spre sterilitatea celei europene, corectă aparent, aseptică și care nu miroase.

Numai că asta nu e politică. E regresul politicii pînă la statutul funcționărimii. E împotriva oricărui joc electoral, e împotriva politicii înseși. Și ce dacă?! Orice ar face și ar spune acum Cioloș, orice a făcut sau spus pînă acum e motiv de a-l vedea drept salvatorul, singura persoană care poate ocupa fotoliul de la Palatul Victoria. De ce? Pentru că altceva mai bun nu este. Aici am ajuns, la echivalarea politicianului cu un funcționar obscur, muncitor și corect. Cînd nu ceri mai mult, nici Dumnezeu nu-ți bagă în traistă.

ciolos(Foto: b1.ro)

Où sont les coups d’état d’antan?

Acum doi ani – tocmai ce fusese doborît avionul malaezian MH17 în estul Ucrainei – un prieten scria pe Facebook un status despre care am avut tot timpul impresia că poate fi sfîrșitul unei cărți foarte bune. Acum n-o mai am.

Văd numai știri despre avionul Malaysia Airlines. Din ce în ce mai multe. Rusia, Donețk, insurgenți, ba căzut, ba doborît. De cine?

Beau o bere pe o terasă din București, România. Se aude tango. Cîteva cupluri dansează. Se rîde – un scaun potrivit de un tip unei domnișoare sau doamne.

Așa începe un război mondial. Tango, bere, flirt. Și pe dedesubt începe să tremure, neauzit, pămîntul. – Bogdan Budeș

Vineri seară, tîrziu, agențiile de știri anunțau că în Turcia este în desfășurare o lovitură de stat. Pentru o țară al cărei președinte nu a ezitat în ultima vreme să se comporte ca un dictator, afirmînd chiar, în ianuarie, că modelul lui este Hitler, și care a mai avut patru lovituri de stat armate în istoria recentă, toate menite să restabilească ordinea și derapajele de la vîrful puterii, nu era chiar neobișnuit.

Comunicatul facțiunii armate care preluase puterea suna încurajator:

According to Turkish media, the military statement said the army had taken action to: „reinstall the constitutional order, democracy, human rights and freedoms, to ensure that the rule of law once again reigns in the country, for the law and order to be reinstated.”

Ce s-a întîmplat în următoarele șase ore a dat peste cap nu numai rostul loviturii, dar și posibil rostul lumii. 

Erdogan a făcut apel, inițial prin Facetime, la populație, să iasă în stradă și să apere ceea ce el numea ”democrația”. Cancelariile occidentale au transmis comunicate în care se făcea referință tot la democrație, respectarea votului rezultat în ultimele alegeri, calm și, înainte de orice, respectarea statului de drept.

Numai calm nu a fost în orele următoare pe străzile Ankarei. Populația a ieșit în stradă să-l apere pe Erdogan. Ciudat, din elicoptere se trăgea asupra oamenilor. Mai tîrziu s-a aflat că președintele putea fi capturat, dar a fost scăpat, surprinzător, printr-o mișcare care numai cu timpurile moderne nu rimează.

În final, după o noapte de tumult și groază, Erdogan apare la televiziuni, nu se știe de unde, cu un comunicat. Și de atunci începe o mișcare de epurare cruntă a tuturor celor care, de-a lungul timpului, i se opuseseră președintelui.

Inițial, în dimineața zilei de sîmbătă, o lume întreagă vede militarii celei de a doua ca mărime armate a NATO umiliți și chinuiți. Pe străzile Ankarei se petrec atrocități, militari sînt decapitați de o populație aflată în plină desfășurare a instinctelor primare. Președintele revenit la Ankara anunță și primele măsuri. Nu reinstituirea democrației, nu a calmului, nicidecum a statului de drept, ci mișcări crunte de răfuială cu oponenții. Inițial, cu reprezentanți ai puterii judecătorești. 2745 de înlocuiri din funcții și arestări sînt anunțate numai sîmbătă, la prima strigare. Nu participaseră la lovitura de stat, dar ce conta, se opuseseră, democratic, aberațiilor anterioare ale președintelui. Baza militară NATO de la Incirlik este sigilată și nu are legături cu exteriorul nici acum.

Duminică, numărul celor care dispar din funcțiile ocupate și/sau sînt arestați ajunge la 6000. Tot din justiție. Ceea ce deja pune sub semnul întrebării întreaga lovitură de stat. Ieri, marți, numărul lor ajunsese la 9000, în plus, sînt epurați din sistemul de învățămînt 15 000 de oameni.

Încă de la revenirea din dimineața zilei de sîmbătă, Erdogan își identifică adversarul, clericul Fethullah Gulen, și somează SUA să-l extrădeze. Cel care condamnase dintru început lovitura de stat devine dușmanul numărul 1 al regimului de la Ankara și sursă de tensiuni serioase cu Washingtonul. Mai nou, Erdogan, în plină criză megalomanică cel puțin, transmite prin ambasadori și ce instituții trebuie rapid închise, avînd legături cu dușmanul. Față de ruși s-a scos, ofițerul care a ordonat prăbușirea avionului rusesc a fost parte la lovitura de stat.

Faptele sînt deja cunoscute, evoluțiile pot fi surprinzătoare de la oră la oră.

Ce se mai poate întîmpla?

Sultanul Erdogan, și așa aliat cu țarul Putin, să se înțeleagă cu Iranul. În condițiile în care valurile uriașe de migranți, plecate din Turcia și oprite acum în schimbul unor sume uriașe de bani au șubrezit o Europă oricum atacată imun de corectitudine politică sau calcule ascunse, și în condițiile în care acordul Iran – SUA este cel puțin discutabil, ce este mai rău. Axa Ankara – Moscova – Teheran, noua axă a răului. Țarul, sultanul și ayatollahul. 

În anii ’30 ai secolului trecut, lumea își vedea de viață. Muncea, iubea, petrecea. Doi demenți își asigurau ascensiunea și controlul asupra Europei, dar nimeni nu părea să vadă. Unii mai erau și de acord că lucrurile nu merg bine și ”ceva trebuie făcut”.

Și s-a făcut. Sîntem în anii ’30 din nou. Dar prea puțini par să vadă. Pînă cînd, într-o bună dimineață, în timp ce ne vom bea cafeaua, de la știri vom afla că un nou război a început.

PS: Încerc de zece zile să scriu un articol despre summitul NATO de la Varșovia fără să bat cîmpii (să mă scuze analiștii) și nu-mi iese mai mult de atît:

– noi nu am cerut nimic;
– am primit mai mult decît am cerut.

erdogan putin

(foto: en.publika.md)

Oroarea umana

Este extrem de dificil să mai găsești ceva de spus despre Ponta, după cîte a făcut și cîte s-au spus. Și totuși, cînd pe străzile Ankarei au murit 265 de oameni, au avut loc decapitări și linșări, sînt peste 1400 de răniți și un număr neștiut de militari bătuți și umiliți, e greu să te stăpînești cînd citești că acești sălbatici, autorii acestor atrocități, ar fi ”cetățeni adevărați”.

ponta turcia

Așa că oricum fiind un nimeni în politica românească, mergi și fii un cetățean ”adevărat” acolo unde îți place, la cei pe care îi admiri, la lipsa oricărei urme de umanitate cu care rezonezi, mergi acolo unde meriți să fii. Mergi și caută-ți libertatea și drepturile fundamentale într-un stat condus discreționar-dictatorial, mergi și vezi cu ochii tăi ce este manipulare și ce nu. Mergi și fii mîndru și demn împreună cu cei pe care-i lauzi, mergi și identifică-te cu acele exemplare, mergi și nu te mai întoarce! Niciodată! Nu te merităm, din fericire pentru noi, nu vom ieși niciodată pe străzi cu mîinile goale să te apărăm, neavînd absolut nici un motiv, nimeni nu va dori să fie vreodată mîndru, asociat cu o lichea ca tine.

Restul urărilor nu suportă a fi scris, oroare umană ce ești!

Raul mai mic. Dar cit de mic? Si pina cind?

La prezidenţialele de anul trecut, a fost mai bun Iohannis decît Ponta. Acum, mai bun Oprea decît Ponta. Ei, asta e problema care trebuie rezolvată, raportarea continuă la Ponta. Va fi imposibil să ne fie mai bine atîta vreme cît punctul de reper va fi Ponta.

Ceea ce îngrijorează serios este faptul că Ponta nu e apărut de ieri, de azi în politica românească, ci de ani buni. Urmînd exact calea de ascensiunea a răului cunoscută deja din istorie.

În septembrie 2010, se împlinesc curînd cinci ani,  scriam:

Criza politică în care ar fi aruncată ţara şi afectarea gravă a credibilităţii ei externe, ca urmare a suspendării preşedintelui, nu-l preocupă cîtuşi de puţin pe Victor Ponta. Drept pentru care plusează chiar, chemînd cetăţenii în stradă în ziua votării moţiunii de cenzură şi solidarizîndu-se cu protestul ilegal al poliţiştilor. Să fie inconştienţă? – Ponta şi iresponsabilitatea opoziţiei

În primăvara anului 2012, Ponta şi aliaţii dărîmă prin moţiune de cenzură guvernul Ungureanu. În vară, suspendă preşedintele şi schimbă sefii celor două Camere ale Parlamentului în interval de trei zile, în ceea ce s-a constituit, împreună cu toate acţiunile premergătoare, în tentativa de lovitură de stat. La numai trei luni după, USL cîştiga cu un incredibil procent alegerile parlamentare şi formează o majoritate care pune stăpînire, practic, pe Parlament, opoziţia, să zicem, „reuşind” să stabilească un record negativ, ~16%, cel mai prost scor electoral al (aşa zisei) dreptei post-decembriste.

Dacă ne întrebăm astăzi de ce, răspunsul este simplu: din cauza mafiei transpartinice existente. În stare latentă înainte de 1989, prin anumiţi oameni, consolidată apoi temeinic an de an. Cît de temeinic, se poate constata din activitatea Justiţiei.

Aşadar, raportarea la Ponta (& asociaţii), a cărui toxicitate era demult cunoscută, s-a făcut nu numai contra, dar şi pro. Mai rău decît atîta poate fi? Mai rău poate fi oricînd, mai bine cum facem să fie, asta-i întrebarea, asta-i provocarea.

Pe termen foarte scurt, numirea lui Oprea ca prim-ministru interimar nu este ceva rău. Numire care a fost aşa un şoc, ca atunci cînd află bărbatu’ ce ştia tot satu’. Ţinînd cont însă de repetatele declaraţii pro-justiţie din ultima vreme şi de faptul că s-a ţinut de cuvînt în trecut, este singura acceptabilă. Pînă la rezolvarea situaţiei lui Ponta, cel puţin. Asta şi pentru că propunerea opoziţiei, de a se organiza alegeri anticipate, este imposibilă spre utopică acum. Iar ce i se poate reproşa preşedintelui nu este persoana numită, Oprea, ci întîrzierea cu care a acţionat. Este inacceptabil să ceară documente medicale după mai bine de o săptămînă de la plecarea premierului din ţară, cînd la nici un loc de muncă nu-ţi este permis să lipseşti mai mult de 48 de ore fără să anunţi. Personal, nu pe Facebook, nu prin presă. Este inacceptabil să le ceară după ce zile întregi au vuit Facebook-ul şi unele televiziuni pe acest subiect, şi după ce fostul preşedinte a declarat ce ar fi făuct el într-o situaţie similară. Este inacceptabil să aştepte mişcările lui Ponta şi abia apoi să reacţioneze, dînd impresia că face ce-i spune acesta. Şi reuşind, astfel, să-şi mai şifoneze imaginea şi aşa deteriorată într-un timp foarte scurt. Dumnezeu a facut lumea în şase zile, lui Iohannis i-a trebuit mai mult ca să-i solicite prim-ministrului în funcţie documente oficiale din care să rezulte motivul absenţei. Să sperăm că le-a primit şi oficial, şi nu a trebuit să le descarce de pe pagina de Facebook a lui Ponta, acolo unde au fost postate. Altfel, ce mai poţi să zici?! La conducerea ţării, doi absenţi.

Şi aşa am revenit la răul cel mai mic. Cel ales în noiembrie 2014 se dovedeşte, pe măsură ce trece timpul, a fi nimic. Urmează alegerile locale şi parlamentare de la anul. Acela va fi testul PNL-ului, este sau nu este opoziţie, este sau nu este de dreapta? Vom vedea ce candidaţi propune şi ce ofertă electorală prezintă. Deocamdată, Ponta şi PSD le fură ideile, uneori înainte de a fi exprimate.

Şi inevitabil, iar am ajuns la Ponta. Care, totuşi, nu reprezintă întregul PSD. Dacă Ponta nu va mai fi, nu înseamnă, cum se aşteaptă mulţi, să dispară PSD-ul, să se dezintegreze, Va urma, cu siguranţă, o perioadă de cădere, apoi de adunare din bucăţi şi posibil reconfigurare. Timp extrem de util opoziţiei să devină semnificativă, să stabilească agenda publică, să nu mai tolereze corupţi dovediţi în partid, să se impună ca variantă credibilă pentru 2016. Dacă vrea şi dacă poate. Dacă nu, chiar elimininarea politică a lui Ponta îi va fi utilă tot PSD-ului, a cărui capacitate de regenerare nu trebuie sub nici o formă neglijată. Socialiştii nu mor, socialiştii se transformă.

UPDATE: Răul cel mai mic în politică există. Nu numai la noi, există peste tot în lumea civilizată. Problema e numai de raportare.

(Foto: napocanews.ro)

Saptamina 7-13 iulie 2014

Votați articolul pe care îl vom promova săptămîna viitoare pe prima pagină a Blogary (în sliderul de pe pagina de home), pe conturile de Twitter și Facebook ale Blogary (inclusiv financiar).

Lovitura de stat, 3 iulie 2012, Dragoș Paul Aligică

Mai țineți minte?, 14 iulie 2012, Bleen

Articolul de promovat in saptamina 14 - 20 iulie 2014

  • Mai țineți minte? (14 iulie 2012, Bleen) (53%, 9 Voturi)
  • Lovitura de stat (3 iulie 2012, Dragoș Paul Aligică) (47%, 8 Voturi)

Total Votanţi: 17

Loading ... Loading ...

Acest articol-sondaj săptămînal ține loc și de forum offtopice. Puteți comenta orice vrea suflețelul vostru.

Teribila greseala a Dreptei

Boicotul din vara lui 2012. Dacă nu boicotam atunci, aveam acum președinte de dreapta pînă în 2018. Domnul Crin Antonescu, candidatul Dreptei Unite la prezidențiale, era deja președinte. Nu mai trebuia să trecem prin emoțiile unor alegeri prezidențiale în care oricum șansele candidatului nostru, domnul Crin Antonescu, sînt minime. Am ratat la cîteva procente șansa de a avea un președinte de dreapta. Și de ce? Din prostia noastră, că am stat acasă și am susținut tot felul de tîmpenii. În loc să recunoaștem oportunitatea care ni se oferă nudă pe tavă, ne-am pierdut în discuții, comentarii și editoriale sterile despre boicot, naziști, Hitler, lovitură de stat, plebiscite și dictatura majorității.

Din păcate ne-am trezit prea tîrziu. Am mai avut cîteva puseuri de luciditate, dar și alea tardive, în noiembrie 2013, la un an și cîteva luni de cînd ne-am bătut joc de noroc.

Dacă Crin Antonescu e frecventabil și votabil ca ”prezidențiabil al dreptei”, de ce n-ar fi frecventabil și votabil ca prezidențiabil al USL?  La urma urmei, în cazul președintelui contează persoana, nu din partea cui candidează. Crin Antonescu e același, indiferent din partea cui candidează, persoana e aceeași, fie din partea USL, fie din partea ”dreptei unite”.

Dacă Ponta e răul mai mare și Antonescu e răul mai mic, atunci toți cei care luptă pentru răul mai mic ar trebui să militeze pentru unitatea USL și candidatura lui Antonescu la prezidențiale.

Blogary, 21 noiembrie 2013

PMP, aceeasi mizerie

Adrian Papahagi s-a retras din PMP și din viața politică.

Nu sînt fanul intelectualilor în politică și plecarea unui intelectual dintr-un partid nu mi se pare vreo pierdere. Nici fan al lui Adrian Papahagi n-am fost vreodată. Însă este extrem de important contextul plecării.

Adrian Papahagi s-a opus intrării lui Marin Anton în PMP.

Cine este Marin Anton?

Marin Anton este un fiost director la Danubiana și RAFO, implicat în ultimii 20 de ani în tot felul de scandaluri de corupție.

Marin Anton e un parlamentar care a trecut prin PDL și PNL, care a părăsit PDL cu 3 zile înaintea moțiunii de cenzură care a trîntit guvernul MRU.

Marin Anton este un parlamentar care a participat activ la lovitura de stat din vara lui 2012, prin votul de la suspendările lui Băsescu și a celor doi președinți de camere. LATER EDIT: nu a fost parlamentar în legislatura 2008-2012.

Marin Anton e un parlamentar care în „marțea neagră” a votat pentru modificarea Codului Penal în favoarea Mafiei și a corupților.

Marin Anton este un parlamentar care a inițiat un proiect de lege prin care supermarketurile ar fi fost închise în weekend. O lege stalinistă, îndreptată împotriva pieței libere, biznisurilor, cumpărătorilor, unul dintre cele mai grave atacuri la adresa libertății. Mai mult, Marin Anton avea un interes personal de afaceri în acest caz.

Astfel, în afarâ de scandalurile de corupție, Marin Anton are la activ trei atacuri la adresa demicrației, statului de drept și pieței libere: lovitura de stat din vara lui 2012, marțea neagră de la finalul lui 2013 și închiderea supermarketurilor, la începutul lui 2014.

PMP a decis, prin Comisia de Integritate, că Marin Anton este un politician compatibil cu spiritul și principiile PMP.

Să notăm astfel, gestul lui Adrian Papahagi și să notăm lașitatea celorlalți lideri și fondatori ai PMP (avînd în vedere în ce zonă ideologic sinistră erau unii dintre ei, nici nu e de mirare)

PS. PMP trebuie să lămurească atitudinea sa ca partid față de lovitura de stat din 2012, față de marțea neagră și închiderea supermarketurilor. A decis că Marin Anton este compatibil cu partidul și au renunțat chiar și la Papahagi, vicepreședinte fondator, pentru Marin Anton, deci PMP este de partea puciștilor din vara lui 2012, de partea celor care au votat pentru Mafie în marțea neagră și de partea celor care sînt împotriva pieței libere. Cel puțin ăsta e semnalul dat de partid.

UPDATE 11:54: Papahagi nu și-a dat demisia din PMP. A renunțat la funcțiile deținute în partid și continuă să lupte pentru partid din Fundația Mișcarea Populară.

Alianta dreptei cu PNL, nociva si antinationala

Este utilă o alianță a „dreptei” Băsescu/PMP/PDL cu PNL? Depinde de care sînt obiectivele „dreptei” Băsescu/PMP/PDL.

  1. Dacă obiectivul sînt funcțiile și accesul la resursele guvernării o asemenea alianță este utilă celor care o fac și clientelei de partid. Și cam atît.
  2. Dacă obiectivul e promovarea unei doctrine autentice de dreapta, această alianță e inutilă. PNL nu a arătat nicio clipă că ar fi un partid de dreapta. Nu a avut inițiative de dreapta, nu a avut proiecte sau atitudini care să aducă cît de cît cu ceea ce putem numi o doctrină de dreapta. Nici PDL sau PMP nu au arătat vreo clipă că ar avea cineștiece vagi intenții de a promova oareșce politici de dreapta. Din punctul acesta de vedere o alianță între PNL și PDL/PMP nu diferă cu nimic de o alianță între PNL și PSD.
  3. Dacă obiectivul e apărarea statului de drept, atunci o asemenea alianță e inutilă. PNL a fost în toți acești ani vîrful de lance al luptei împotriva justiției și statului de drept. Încă din 2005 cițiva parlamentari PNL votau pentru desființarea DNA, urmînd apoi scandalu bilețelului, chemarea luii Macovei în biroul lui Tăriceanu, la o „discuție” cu inculpatul Patriciu, suspendarea lui Băsescu, eliminarea PDL-ului din guvern după refuzul lui Boc de a scăpa de Macovei și apoi toate voturile din Parlament împotriva justiției, toate acțiunile miniștrilor PNL împotriva justiției, de la Chiuariu la Pivniceru, toate declarațiile și atitudinile împotriva justiției și statului de drept ale liderilor PNL, culminînd cu lovitura de stat din vara lui 2012, cînd PNL a fost vîrful de lance al puciștilor. Dealtfel, în ultimii șapte ani PNL a reprezentat aripa dură a grupării antijustiție, care s-a remarcat prin virulență și radicalism.  Este utilă justiției și statulu de drept o alianță cu PNL? Categoric nu. PNL e totuși partidul care a dat doi miniștri ai justiției din partea unei mafii locale și care are trei miniștri condamnați penal.

O alianță cu PNL este cu atît mai nocivă cu cît ar propulsa la președinție un penelist cu tradiție în lovituri de stat, în lupta împotriva statului de drept și justiției. Dacă o astfel de alianță ar presupune susținerea la prezidențiale a unui candidat din afara PNL, pro-occidental, care să sibă tradiție în apărarea statului de drept și justiției, care să fi fost la lovitura de stat de partea bună a baricadei, atunci ea ar fi oarecum utilă. Repet, cu condiția să propulseze la președinție un om din afara PNL.

O alianță cu PNL ar avea trei efecte:

  1. „Dreapta” PDL/PMP ar obține funcții și acces la resursele statului.
  2. Negrul ar căpăta nuanțe stridente de alb, răul ar fi banalizat și cauționat.
  3. La nivel de militanți și electorat, pe partea dreaptă ar urma o prăbușire greu de imaginat. Capitalismul, occidentul și statul de drept au și așa puțini susținători. După ce Băsescu/PDL/PMP vor parafa o alianță cu PNL care ar cauționa lovitura de stat din 2012, tabăra antioccidentală și antijustiție, electoral dreapta va arăta ca Hiroshima în 7 august 1945, cu moralul undeva la 150 de kilometri adîncime.

Tema care a legat PNL și PSD, care a fâcut un apendic al PSD din PNL, partidul istoric, simbol sl dreptei, membru al Alianței DA, e tocmai justiția. Singurele certuri pe justiție între cele două partide au avut loc atunci cînd PSD dădea semne de moderație sau retragere tactică. PNL a fost cel care nu a dat niciodată semne de moderație și a reacționat virulent chiar și împotriva PSD-ului, cum s-a întîmplat la lovitura de stat și la rămînerea lui Kovesi în fruntea DNA. PNL nu a protestat niciodată împotriva măsurilor stîngiste și populiste promovate de PSD, a protestat dosr cînd PSD nu a fost destul de radical împotriva  statului de drept, occidentului și justiției.

Nu în ultimul rînd, la fel ca și în Sodoma și Gomora, în PNL nu mai există absolut nimeni care să merite efortul. În PNL nu găsești personaje politice frecventabile.

PNL este un grup infracțional bine organizat și cu tradiție. De ce ar fi utilă o alianță cu o asemenea grupare?

PNL-ului, în schimb, i-ar fi extrem de utilă o asemenea alianță. L-ar ajuta în războiul pentru resurse cu celălalt grup infracțional organizat, PSD, și i-ar pune pe tavă jumătatea dreaptă a spectrului politic, după ce sute de mii de votanți care încă mai cred în capitalism, stat de drept și occident vor trece, pentru cîtrva cicluti electorale, la categoria scîrbiți și absenți.

Singurul cîștig al alianței cu PNL s-ar traduce în funcții și contracte pentru cei din PMP și PDL. Atît.

Cei care susțin o alianță cu PNL sînt ori nesfîrșit de proști, ori au de cîștigat dintr-o asemenea alianță pe partea de funcții, bani și, în general, acces la putere și resursele statului.

Cu pluta si sorcova, Ponta e de partea ta

Dormi liniştit, ambasadele lucrează pentru tine

Nu e nici o surpriză. În 2012, puciul parlamentar al USL în favoarea puşcăriabililor a început cînd România era cu mintea la vacanţa de vară, normal că trebuia continuat în 2013 cu mintea la vacanţa de iarnă, gata să plece cu sorcova, după ce în 2012 plecase cu pluta, româneşte vorbind. Ca şi atunci, singura opoziţie reală a puciştilor vine din exterior. Statele Unite, Marea Britanie, Germania, Olanda, de pildă, prin ambasadele de la Bucureşti, unele organe de presă occidentale, prin comentatorii lor, pe scurt, suspecţii de serviciu. Adică slugile credule şi ignorante ale lui Băsescu. Sau, din perspectiva cealaltă, păşunist-cool-hip-semănătoristă, slugile venale şi parşive ale capitalismului imperialist criminal. De ce s-ar teme Ponta, Zgonea şi Antonescu? De două sute de mii de oameni în stradă, ca la Kiev?

Revoltaţii ucraineni vor în Uniunea Europeană. România încă nu ştie ce caută în Uniunea Europeană. Revoltaţii ucraineni se luptă să scape de comunismul sulemenit, intrînd în UE. România se lupta să iasă din UE, suspinînd după comunismul fără nici o sulemeneală. După cum o arată şi ultimele sondaje. Se poate coborî de pe plută? Se poate renunţa la sorcovă? Teoretic, orice se poate. Ce nu s-a întîmplat în tricou şi-n şlapi, în vara lui 2012, cu gîndul la o bere la umbră, se va întîmpla în şubă şi-n galoşi, în iarna lui 2013, cu gîndul la porcul de Crăciun, nu? Care Crăciun este, desigur, o sărbătoare laică, dedicată cumpărăturilor, achiziţiei de brazi şi consumului excesiv de alimente grele şi alcool dur. De ce n-ar fi posibil? Ce-ar împiedica România să trimită în stradă, la colinde anti-USL prin centrul Bucureştiului, măcar o sută de mii de oameni? Că n-avem noi populaţia Ucrainei.

Clarviziunea prafului în ochi

Oricare ar fi piedica, Ponta, Zgonea şi Antonescu ştiu care este.  N-a mers acum, vor reveni prin februarie. Şi cu amnistia, şi cu gratierile, şi cu modificările la codul penal. Planul va fi dus pînă la capăt. Puterea pierdută în 2004 şi recuperată în 2012 nu va mai fi pierdută niciodată. Monopolul politic clădit prin jaful banilor publici nu va fi distrus prin intrarea în puşcărie a baronilor guvernării, televiziunii, asfaltului, bordurilor, holdelor, pădurilor, porturilor maritime şi ce-o mai fi.

Domnia legii nu va perturba mandatul etern al fărădelegii. Feudalismul românesc nu va fi înlocuit de capitalism, iobăgimea nu va evada în masă, prin muncă cinstită, spre clasa de mijloc, opoziţia politică internă nu va deveni credibilă, renunţînd la cai verzi pe pereţi, România nu va deveni vreodată Occident. Cu Rareş Ăla  şi cu Gigel Culturalul, ar fi şi păcat, nu doar imposibil (Rareş Bogdan şi Gigel Sorinel Ştirbu, evident). Iar dacă SUA şi UE mai fac pe nebunele, dezvoltarea se va face pe fonduri euroasiatice, de la adevăraţii prieteni dezinteresaţi ai României, Rusia putinistă şi China comunistă.

Sigur, nu se va ajunge niciodată pînă acolo. Dormi liniştit, ambasadele SUA, Marii Britanii, Germaniei şi Olandei lucrează pentru tine. Vei putea merge fericit să munceşti la negru în UK, spre satisfacţia întregii tale familii şi a USL, care nu mai trebuie să-ţi dea milionul de locuri de muncă pe care ţi l-a promis. De ce te-ai revolta? Şi ce-ai cere? Demisia guvernului Ponta şi alegeri anticipate? O prostie. Doar toţi sînt aceeaşi mizerie. Jos Băsescu! După cum ţi-a reamintit Ponta, mai sînt unsprezece luni şi scăpăm de dictatură, că-şi termină nenorocitul mandatul. Răbdare, se rezolvă.

Luciditatea derutei

Şi-apoi, USL nu e toată rea. Ei nu sînt aceeaşi mizerie. Mai există şi PNL, din fericire. Nu, pe bune, ţi se pare că Rareş Ăla şi Gigel Culturalul sînt descoperiri care trădează vreun dram de minte, vreo fărîmă de bun-simţ, vreo teamă de ridicol, vreo legătură cu realitatea? Mă refer la realitatea reală, nu la televiziunea omonimă. În PNL îţi pui tu speranţele, cu “soluţii” din astea? Păi na, decît Blaga, Udrea şi Predoiu, orice e preferabil, mai ales că dînşii iar nu fac valuri, tot Băse a ieşit singur la bătaie, ca fraierul. PDL luptă pentru unitatea “dreptei” (da, ştiu…) stînd pe bară. Cu cine să defilezi? Chiar. Cu cine?

Nu e nici o surpriză că n-ai crezut că uslamiştii vor face exact ce ţi s-a spus încă din 2012 că vor face. Nici atunci n-ai crezut, deşi ţi s-a explicat exact, dar exact ce se întîmplă. Nici acum nu crezi că vor merge pînă la capăt, eşti sigur că îi vor opri occidentalii. De aceea, Ponta, Zgonea şi Antonescu ştiu că n-are cine să-i oprească. Sau ce, le faci vreo surpriză? Teoretic, orice se poate, dar practic, se întîmplă numai ce se poate întîmpla. O sută de mii de oameni în stradă? Asta i-ar cam opri. Dar… Ar trebui să fie o sută de mii de oameni care înţeleg că o mişcare politică de instaurare a dictaturii infractorilor nu se opreşte printr-o mişcare “apolitică”.

O sută de mii de oameni care pricep că “aceeaşi mizerie” este sloganul prin care au fost ţinuţi departe de urne. Pentru ca 25% dintre alegători să dea majoritatea de 70% a USL din parlament, prin absenteismul năucitor al “dezgustaţilor” de politică. O sută de mii de oameni care ştiu că nu e deloc “aceeaşi mizerie”. Că printre mizerabili există şi destui nemizerabili. Dar nu şi în USL. O sută de mii de oameni conştienţi că timpul lucrează în favoarea baronilor, că în curînd va fi prea tîrziu, că intrarea în UE şi în NATO nu este ireversibilă. O sută de mii de oameni care să lase pluta şi sorcova, porcul şi şpriţul, ca s-o spună pe aia dreaptă: “Demisia”. Există? Ziceţi.

Lovitura de stat, frauda, plagiatul

Mona Pivniceru este numită de Crin Antonescu ministru al justiției. Traian Băsescu revine la Cotroceni. Mona Pivniceru nu-i revocă nici pe Daniel Morar, nici pe Laura Codruța Kovesi, pentru a evita o reacție vehementă a US și UE. Pe 2 octombrie, cînd expiră al doilea mandat al Laurei Codruța Kovesi (nu mai are dreptul la un al treilea), Mona Pivniceru propune un nou Procuror General, dintre oamenii de casă ai USL. Băsescu refuză numirea. Astfel, se amînă numirea unui nou procuror general.

Pe 2 noiembrie 2012 Traian Băsescu este suspendat pentru a doua oară, în numele voinței populare și ca urmare a refuzului de a numi procurorul general propus de Mona Pivniceru. În cel mult 30 de zile trebuie organizat referendum de demitere. Se stabilește ca referendumul să aibă loc în 2 decembrie 2012, odată cu alegerile parlamentare. Atît referendumul cît și alegerile parlamentare se țin după noile liste electorale, stabilite după voința USL.

USL face campanie electorală pe plecarea lui Băsescu și îndeplinirea voinței populare. Se face cvorum, USL fraudează la greu, după modelul patentat în 29 iulie. USL este în plină ofensivă, impune temele și face jocurile. Opoziția democratică se îmbracă iar în tricouaș bleu și își ia iar flăcăruia la spinare, horele motivaționale, dezamăgirile lui Vasile Blaga față de felul oarecum nelalocul lui în care se comportă domnul Ponta și domnul Antonescu, explicațiile din gel ale lui Boureanu, rugămințile înlăcrămate ale lui Cezar Preda, glumițele și caricaturile cu Ponta și Antonescu și obține un onorabil și meritoriu 21.37%.

Președintele interimar Crin Antonescu numește procurorul general și procurorul șef al DNA propuși de Mona Pivniceru. În același timp, președintele interimar Crin Antonescu desemnează prim ministrul. În cel mult 3 luni de la demiterea lui Traian Băsescu USL organizează alegeri prezidențiale anticipate. Scăpate de tirania justiției și regulii un om-un vot, alegerile sînt organizate cu aceeași eficiență ca și cele parlamentare și referendumul din 2 noiembrie. Crin Antonescu cîștigă alegerile prezidențiale, pornind din start cu prima șansă în sondaje și cu 1 milion de voturi băgate în urnă de Oprișan, Dragnea, Nicușor Constantinescu și echipa.

Aprilie 2013. Opoziția se declară un pic tristă și dezamăgită și îi roagă pe președintele Crin Antonescu (președinte pînă cel devreme în 2017) și pe premierul Victor Ponta să nu încalce legea. Se cumpără tricouașe bleu, se confecționează făclii, se fac caricaturi devastatoare cu Căcărău, Dottore și Paiața. Se cîntă cînticele tematice care mușcă adînc în beregata dușmană. Lupta continuă. Sulfina bate cu pumnul în masă și zice: ”Pînă aici! Pînă în 2047 promitem că vă scăpăm de ăștia! Am zis!” Cei 7 prezidențiabili ai Platformei de Dreapta își stabilesc candidaturile la prezidențiale în următoarele 7 alegeri pe care le vor pierde din postura de delfini îmbătrîniți, preferați de casă ai unui Băsescu aflat de ani de zile pe mare.

Prin catacombele net-ului unii cărora le place să facă pe deștepții vor vorbi în continuare de cele 3 mari teme cu care opoziția democratică (ah, cum sună asta a penețe și pac!) ar putea ieși într-o ofensivă puternică și agresivă prin care să încerce dislocarea USL-ul și a aliaților: lovitura de stat, frauda și plagiatul. Dar asta înseamnă ca Opoziția Democratică să lupte pentru o justiție independentă. Și uite că astfel lipsa de entuziasm și vînă războinică e de înțeles. De ce ar lupta PDL și sateliții împotriva propriilor interese?