6 mai 2018. Ziua de după. Sper că Juncker e fericit acum.

În timp ce Juncker, președintele Comisiei Europene și spălătorul de cadavre vorbea prostii la Trier, în memoria lui Marx, la Moscova avea loc o demonstrație pe viu (sau mort, există zvonuri că ar fi și morți) a contribuției lui Marx la umanitate.

Și în timp ce în SUA se dau jos statuile confederate, în Europa se ridică altele, chinezești, pentru criminalii istoriei.

Asta au făcut 200 de ani de la nașterea lui Marx. Iar acum 100 de ani, în Bavaria, inima conservatorismului german, era instituită Munich Soviet Republic. Numele spune totul. Ce nu spune este că republica a trăit numai o lună, consecința fiind ura față de tot ce este sovietic. Sînt evenimente mai puțin sau deloc cunoscute, de care, dacă va fi nevoie, ne vom ocupa pe îndelete. 

Revenind la ziua de ieri, Violence is the midwife of every old society pregnant with a new one” a spus Marx. Și Putin a executat.

Un colaj de fotografii document: copii arestați pentru participarea la un miting. Aleksei Navalnîi, organizatorul manifestației și principalul oponent rămas în viață încă al lui Putin a fost arestat de cum a apărut în Piaţa Puşkinskaia.

Îi mulțumesc regizorului Bogdan Budeș pentru fotografii. Vorbitor de limbă rusă, el este sursa mea de informare pe spațiul răsăritean.

O țară care-și arestează copiii este o țară care-și arestează viitorul. Rusia lui Putin este o țară pierdută.

 

 

Atentate politice europene. 17-19 martie 2018

Intervenția mea săptămînală în cadrul emisiunii Ora diasporei. Puteți să mă ascultați, mai sus, ultimele 10 minute, ori să citiți textul, mai jos.

Împușcat în propriul apartament, alături de prietena sa, ambii de numai 27 de ani, jurnalistul slovac Jan Kuciak este pe cale să redeschidă în Europa vechea și, se pare, niciodată pe deplin vindecata rană a atentatelor politice.

Corupția ieșită la iveală din scrierile lui Kuciak, publicate post-mortem, corupție avînd legătură cu Mafia, cu organizația mafiotă ‘Ndragheta, ne fac să uităm, cel puțin pentru moment, pericolul terorist aflat la tot pasul, printre noi.

După demisia ministrului Culturii și a celui de Interne, demisia prim-ministrului Fico ar fi putut pune capăt, cel puțin pentru o vreme, crizei politice în care se afundă Slovacia.

Numai că izbucnirea manifestațiilor populare de revoltă, în toate orașele mari ale țării, fac puțin probabilă această soluție, acum. Se cer cu din ce în ce mai multă putere alegeri anticipate care, în speranța generală, ar curăța scena politică de actorii bănuiți a avea legături cu gruparea mafiotă presupusă executantă a dublului asasinat.

Alegerile anticipate, chiar și aducînd actuala opoziție creștin-democrată la putere, nu vor putea stăvili însă valul de corupție ce însoțește orice partid socialist, chiar și aflat în opoziție. Val de corupție ce poate fi distins în toate țările, din China și pînă în SUA, trecînd prin ”liberala”, cu ghilimelele de rigoare, Europa.

Pentru că liberalismul nu mai are astăzi aproape nimic din ce citim în cărțile de politologie. Liberalismul modern este socialism deghizat, pentru a fi mai frecventabil socio-politic și nimic mai mult. Și ca orice socialism, de la apariție și pînă astăzi, iată,  este însoțit de nelegiuiri și crimă, fundamentele pe care a fost creat. Nu poți aștepta de la un sistem politic altceva, oricîte îmbunătățiri ar suferi, decît întoarcerea, periodică și conjuncturală, la origini. A crede în transformări miraculoase este la fel de naiv cu a crede deplin și fără nici un semn de întrebare în teoria evoluționistă.

Întoarcerea către credință și competitivitate se dovedește a fi singurul pattern civilizațional. Întoarcerea la adevăr și la sacralitatea ființei omenești este singura cale de însănătoșire a unei civilizații ajunsă într-o stare de dezvoltare socio-economică atît de avansată încît crede că își permite să-și piardă nu numai mințile, dar și umanitatea. Și le pierde exact atunci cînd susține că le apreciază cel mai mult.

Dar nu numai cancelaria de la Bratislava este zguduită de o crimă, ci și cele ale Rusiei și Marii Britanii, de ceea ce am putea numi un nou caz Litvinenko. Alexander Litvinenko, fost agent FSB, cel care a numit Rusia Mafia state, în legătură cu moartea oligarhului rus Boris Berezovsky este, la rîndul lui, ucis la Londra, unde se refugiase împreună cu familia. Asta se întîmpla în 2006.

Ce s-a întîmplat acum? Un rus, fost agent dublu, arestat în Rusia și apoi, în 2010, eliberat în cadrul unui schimb de spioni cu occidentul, este otrăvit în mod misterios, scrie presa britanică, la Salibury, orașul în care se stabilise în Marea Britanie la sosirea în insulă.

Serghei Skripal, cel care spionase în favoarea Marii Britanii, și care fusese arestat în 2004, ulterior eliberat în 2010, ducea o viață retrasă pînă acum, cînd a fost găsit aproape inconștient alături de fiica sa de 33 de ani, venită din Rusia să-l viziteze, pe o bancă în mall. În ultimii doi ani, soția și fiul lui Skripal muriseră în condiții suspecte.

Cei doi, tată și fiică, sînt internați în stare de inconștiență, în timp ce doi ofițeri care investigau cazul la fața locului au ajuns și ei la spital, după ce au intrat în contact cu substanța pe atunci necunoscută, identificată ulterior de Scotland  Yard ca fiind un agent neurotoxic iritant, pentru uz militar, Novichok.

Ca și la Bratislava, tensiunea crește exponențial la Londra și Moscova. În timp ce Ministrul britanic de externe, Boris Johnson, declară:

Problema noastră este cu Kremlinul lui Vladimir Putin şi cu decizia sa. Noi considerăm că există o probabilitate covârşitoare să fi fost decizia sa de a direcţiona folosirea unui agent neurotoxic pe străzile din Regatul Unit, pe străzile din Europa, pentru prima dată după al Doilea Război Mondial.

Kremlinul consideră șocante și de neiertat declarațiile Londrei, considerate un atac la adresa președintelui Putin, aflat cu cîteva zile înaintea unui nou scrutin electoral.

În contextul crizei, Marea Britanie expulzează 23 de diplomați ruși, care vor părăsi teritoriul britanic pe 20 martie, în timp ce Kremlinul continuă să nege în continuare orice amestec în problema respectivă.

Ce au în comun aceste crime și tentative de crimă, această corupție, aceste aceleași practici dintotdeauna ale părții întunecate a societății de pretutindeni? O lipsă cruntă de respect față de ființa umană, fie prieten, fie dușman. Și un potențial exploziv al desfășurării evenimentelor, cu consecințe greu, dacă nu cumva imposibil de anticipat.

Sînt Florina Neghină și sigur ne vom mai auzi.

(Photo: Michal Lukáč)