7-12 noiembrie 2018

Ieri a fost Ziua Armistițiului, ziua în care armamentul a tăcut pe toate fronturile Primulul Război Mondial. Lideri din întreaga lume s-au adunat la Paris, pentru comemorarea milioanelor de victime ale acelei infernale confruntări. Nu ne vom bloca acum în culoarea bleu a paltonului doamnei Iohannis, în vădită discordanță cu negrul îmbrăcat de celelalte prime doamne, pentru că altele sînt problemele care ne preocupă. De exemplu, Președintele Macron. Care a declarat cu nonșalanță că naționalismul este trădare. Jucîndu-se cu concepte al căror înțeles pare că-i scapă, Macron ne anunță că valorile morale ale Franței ajută la lupta pentru viitor a țării sale. Pretinzînd că dorința de răzbunare și umilirea de după Primul Război Mondial au dus la naționalismul care a generat a doua mare conflagrație a secolului trecut, Macron rescrie practic cauzele care au stat la izbucnirea Marelui Război, într-o interpretare personală, lipsită de orice fundament.

Ezitînd în a se identifica ca globalist, Macron e de presupus că a vrut să dea o palmă invitatului său, Donald Trump care, de la tribuna ONU, a pus accentul, în ultima sa cuvîntare, exact pe naționalism.

Ieri a fost și ziua în care, după Cehia și Slovacia, la 28 septembrie, și Polonia și-a serbat Centenarul independenței. Polonia este o fostă țară socialistă care a înțeles ce înseamnă libertatea de a-ți alege singură soarta și, spre marea mea bucurie, chiar are un parcurs frumos. Numai în ultimii ani Polonia a refăcut transporturile feroviare ale țării și are în plan dezvoltarea infrastructurii feroviare în continuare. Și cu toate că polonezii au făcut tot ce le era posibil ca să împiedice pătrunderea extremei drepte din Rusia, la noi a apărut așa. La Digi, televiziunea de la care multă lume își ia știrile.

Foto: Alexandru Supeanu

Chiar, Deșteaptă-te române o mai fi voie să cîntăm, sau intră tot în categoria naționalisme de extremă dreaptă?

Tot ieri s-au împlinit și 23 de ani de cînd ne-a părăsit Corneliu Coposu. Și ne-a lăsat vorbele ”Negociem orice, dar nu negociem principii”. Nu este greu să ne imaginăm ce ar fi spus astăzi Corneliu Coposu, într-o lume care face din socialismul care l-a ținut prizonierul unei celule, timp de mai mult de 17 ani.

Ce ne spunea atunci, cînd era încă cu noi:

„Credinţa mea sinceră, pe care o am de când eram mic şi cu care voi trece pe lumea cealaltă, este că democraţia şi normalitatea în ţara românească se va face numai o dată cu restaurarea Monarhiei.”

„Românii nu ar trebui să aibă linişte până ce Basarabia nu se va întoarce la patria mamă.”

„Nu resemnații scriu istoria, ci cutezătorii ei. Prin aceștia, neamurile sunt veșnice.”

„În fond nu e importantă persoana mea, importantă e ideea legată de viața mea. Dacă această idee va triumfa și dacă ea este îmbrățișată de prietenii mei și de opinia publică, apariția sau dispariția mea sunt secundare. Totul este să supraviețuiască o atitudine. Dacă aceasta va triumfa, dispariția mea nu mai e semnificativă.”

Atitudinea a supraviețuit, chiar dacă în puțini dintre noi. Dar aceștia nu ne vom lăsa pînă cînd nu vom reuși să determinăm o pate cît mai mare a electoratului românesc pe cine este corect și demn să voteze.

În privința regelui, acum îl avem pe Nicolae. Cu el poate sau nu poate fi restartată Casa Regală a României.

 

 

O ciudatenie paralogica: ‘adevarata’ dreapta nationala

Una dintre cele mai mari ciudatenii ale istoriei noastre in secolul 20 este aceasta traditie a „adevaratei” drepte, „adevaratului” nationalism romanesc, a romanismului adevarat, integral. Chestia cu model, inflorire si far calauzitor in anii 30, cu capitanii, ducii si fuhrerii lor, cu doctrinele lor paralogice si coregrafiile lor stradale. Cu ciudatii astia vad ca trebuie sa-si piarda timpul si sa se contreze chiar si acum – in secolul 21 – cineva ca sussemnatul, adica cineva care, in mod normal, ar avea si alte prioritati publicistice si intelectual-doctrinare.

De ce spun „ciudati”, „paralogici”, „bizarerie” si implic stupiditate in stare primara?! Iata un exemplu. E suficient – cred eu – ca sa incheie orice discutie si sa risipeasca orice semn de intrebare cu privire la irationalul, dezaxarea ilogica sau paralogica a tututor celor care atunci si azi iau – ca ROMANI – pozitii ideologice si politice ce se revendica, imbratiseaza sau se inspira de la national socialism si Axa pentru a defini nationalismul romanesc. Asadar, ca nationalist roman ai doua optiuni:

Optiunea A:
Te aliezi si sustii o doctrina a autodeterminarii nationale, o Europa si o lume a natiunilor, o idee de guvernare bazata pe coexistenta si colaborare internationala intre tari si natiuni suverane, egale in fata dreptului international, cu schimb liber si mecanisme internationale de arbitraj si mediere si cu garantii colective de securitate, cu o Liga a Natiunilor si cu drepturi ale omului universale bazate pe individ si nu colectivitati, mase, rase, clase etc. Nu e o ordine perfecta, dar asa arata lumea in oferta democratiilor occidentale franco-anglo-americane. Ai zice ca suna excelent pentru un nationalist. Mai ales daca e unul dintr-o mica putere si un popor nu foarte competitiv aflat la periferia lumii occidentale si pe frontiera despotiilor asiatice.

Optiunea B:
Te aliezi cu si imbratisezi pe cei care sustin un drept al fortei, superioritatea unor rase si popoare, inferioritatea altora, o chemare mistica colectivista bazata pe darwinism social-national, bazarea dreptului international pe asimetria fortei si spun urmatoarele, negru pe alb, public, sistematic si repetat:

„Sarcina noastra este germanizarea Rasaritului.” – Hitler.

„Sarcina noastra nu este germanizarea Rasaritului dupa vechea formula adica insusirea de catre populatia de acolo a limbii si legii germane, ci sarcina noastra e ca la Est sa traiasca realmente oameni cu sange german.” – Himmler.

„Noi, national-socialistii, vom porni de acolo de unde ne-am oprit acum 600 de ani. Stopam marsul germanilor spre Sudul si Vestul Europei si ne indreptam privirea spre pamanturile din Est.” – Hitler.

„Daca alte popoare traiesc bine sau mor de foame ma intereseaza numai in masura in care avem nevoie de ele ca sclavi pentru dezvoltarea culturii noastre.” – Himmler.

„Niciodata nu vom fi brutali acolo unde nu e necesar. Noi, germanii, suntem singurii oameni din lume cu un comportament decent fata de animale. De aceea si comportarea noastra fata de acesti oameni-animale va fi decenta. Dar ar fi o crima fata de sangele nostru sa ne preocupam de soarta lor… astfel incat copiilor si nepotilor nostri sa le fie si mai greu.”- Himmler.

„Sangele bun al rasei noastre care exista in aceste popoare ni-l vom insusi, luandu-le, daca va trebui, copiii pe care ii vom educa noi” – Himmler.

samd samd samd…

Acum: nu e nevoie sa spunem ca romanii, in aceasta viziune, nu sunt chiar cine stie ce rasa superioara sau natie avansata. Cel putin in viziunea lui Himmler, Rosenberg, Goebbels & co. Aliati de conjunctura. Etapa in Marele Plan. Si sa notam ca sunt plasati geopolitic nu la Nordul sau Vestul sau Sudul Europei, ci in ceea ce era considerat atunci si azi, pana la urmatoarea deriva a continentelor, Estul. Pe scurt: oricine poate face matematica, verifica si poate vedea daca 1 + 1 da 3.

Bun. Dintre optiunile A si B, pe care credeti dumneavoastra ca s-a bazat si se bazeaza si azi „adevarata” dreapta si „adevaratul” nationalism romanesc cu care ma freaca si acum la cap copiii astia plangaciosi si nostalgici pentru vremurile bune, eterna junime nationalista anti-neoliberala, anti-neoconservatoare etc etc, azi cu acces la internet si cont pe facebook?! Evident ca pe optiunea B. Logic, nu?! Care e esenta nationalismului romanesc adevarat? Modelul: cei care declarau ca daca iau puterea, a doua zi ar muta Romania in tabara Axei:

„Sunt atât de convins că atât Fuhrerul Adolf Hitler, cât şi Ducele Benitto Mussolini merg pe căile planului dumnezeiesc, încât aş prefera – dacă ar fi cazul – să se prăbuşească neamul nostru deodată cu Axa.”

Mai sus a grait Capitanul, pentru cine cine nu a inteles inca ce si cum cu nationalismul ”adevarat” si dreapta romaneasca ”adevarata” in Romania, ieri, azi si maine. Si cu asta am incheiat discutia. Din simplul motiv ca nu avem ce discuta despre cat fac 1 plus 1. Si doi, eu sunt doar un publicist modest, nu un neurochirurg capabil sa pun la loc circuitele logice scurtcircuitate de prea multa si intensa gandire nationala si de dreapta. Gandire ”Adevarata”, evident.

(Foto: ziaruldevrancea.ro)

‘Adevaratele’ doctrine. Ce vor oamenii acestia?

Suntem persecutati regulat – aici si aiurea – de entuziastii adevaratului conservatorism, adevaratei drepte, adevaratului liberalism, adevaratului nationalism si ai altor doctrine politice cu calificativ atletic, pure si fara adaosuri. Si trage tare iar cu adevarata dreapta, iara si iara povestile cu doctrinele de import, care fac si dreg si cu traditia romaneasca si cu fondul romanesc si cu specificitatea nationala etc etc etc… Decenii de experienta ne invata ca cea mai buna abordare e sa nu ii bagi in seama. Le trece. Apoi le vine iar. Iar le trece. Iar le vine…

Nu am putut vreodata intelege si nu inteleg ce vor oamenii astia, desi avem cea mai mare deschidere si cele mai bune intentii: Emotiile hormonale ce-i mana, clare. Dar in plan intelectual-practic habar nu am ce vor. Ce spun si propun ei in mod concret: (a) doctrinar si (b) ca design institutional?! Ii asculti si ii asculti, cum isi tot fac vant si tot isi iau avant si astepti sa sara odata si odata, sa vina si cu ceva concret dupa aceste lungi introduceri, sa spuna si ceva la obiect dupa atatea prolegomene… si … nimic. Te uiti la ei: asa. Bun. Si?!

Si nimic. Nu exista nimeni in universul asta care sa poata spune ce vor tinerii astia. O lunga introducere la ceva ce nu mai vine niciodata. In ce consta acel „specific national” politic-doctrinar, ce vor oamenii astia si ce au cu ideile institutionale si doctrinele stiintei politice moderne, occidentale?! Poate cineva sa articuleze? Sunt actiunea colectiva si agregarea preferintelor, identificate de doctrinele si stiintele politice clasice, occidentale ca centrale oricarei idei de ordine politica constituita, sunt ele inexistente, inoperante, diferite la noi?! Sunt principiile agregarii preferintelor prin mecanisme de vot si e algebra sistemelor de vot comparative – oricare ar fi ele – diferite in Romania?

Este teorema juriului a lui Condorcet sau paradoxul agregarii a lui Arrow sau teorema votului median sau mecanismele public choice ale logicii grupurilor de interese, irelevante la romani?! Sunt principiile de design constitutional sau de administrare publica – care, in mod normal sunt extensia tratarii problemelor de mai sus in plan institutiona l- cumva unice la romani si cer o abordare unica? Este logica insitutionala diferita la noi? Cum? Ce vor oamenii astia?!

Respectarea „traditiei”. Ce traditie?! Ce doctrina romaneasca avem noi in sistemele de guvernanta si n-am aflat inca? Tot, dar absolut tot ce a fost produs aici de sute de ani in materie de gandire politica si design constitutional- institutional e derivativ din idei si doctrine occidentale. Nu exista nimic, dar nimic, care sa poata fi identificat ca ceva specific romanesc care sa poata fi relevant, functional, operativ pentru constituirea si organizarea politica si economica a unei societati moderne in secolul 21. Ceva care sa se poata pretinde ca e o alternativa la 2000 de ani de evolutie in gandirea politic institutional-constitutionala care culmineaza cu regimurile democrat liberale occidentale contemporane. Cine pretinde contrariu trebuie sa arate ce si cum. Hic Rhodus, hic salta!

Am inteles: nu vreti vot democratic si teoriile pe care se bazeaza, nu vreti constitutie cu drepturi ale omului si teoriile pe care se bazeaza, nu vreti economie bazata pe schimb liber si teoriile pe care se bazeaza, nu aia, nu aialalta ca nu sunt neaose si sunt de import si nu reprezinta sufletul poporului. Dar ce vreti, concret? Ce naiba de regim vreti? Obstile satesti. Voievozi. Bun. Asa. Si?! Termina gandul. Si?! Concret.

Nici nu poti sa-i intrebi insa pentru ca e evident ca nici macar nu inteleg ce vrem de la ei. Se uita cu ochisorii lor mari si adevarati la tine, clipesc des si repeta fascinati de autoerotismul descoperirii propriei potente intelectuale de a spune: adevaratul conservatorism, adevarata dreapta, adevaratul nationalism, adevarata aia, adevarata ailalta… O imagine implicita a politicii romanesti in izmene si cu buciume pe dealuri si coline inverzite cu fete cu fote inflorate, alergand zglobiu in jurul sfatului batranilor etc etc. departe de finanta capitalului international si smintelile occidentale cu democratia constitutionala liberala. Si iar le trece. Si iar le vine…

Si uite asa, ducem toti lupta ideologica. Ca de-aia s-a inventat facebook.

(Foto: gazetaromaneasca.com)