E liniște. Nu e nici un scandal. Nu e nici cea mai mică forfotă, deși ar fi trebuit, într-o țară normală, să fie demisii, manifestații masive de stradă, măcar cerut socoteală.
Nu e nimic. E liniște. E Săptămîna Patimilor și lumea mai șterge un colț de tavan scăpat pînă acum curățeniei generale, mai adaugă un produs pe lista de cumpărături de Paști, mai schimbă planul în privința călătoriei pe care o va face cu prilejul Sfintelor Sărbători. Are treabă și nu o interesează fleacuri ca drepturile omului și încălcarea lor, de exemplu.
Sigur, nici vremea nu este bună pentru proteste. Dacă nu sînt minus nu știu cîte grade, să îngheți simțind că ai făcut ceva pentru țară, nu se pune la socoteală. Să te sacrifici, să ai ce povesti copiilor și nepoților, cum ai luptat pe frontul dezlănțuit al luptei anti-corupție.
Acum un an, cînd am spus că LCK va sfîrși, la fel ca procurorul italian Di Pietro, la Bruxelles, am fost, se pare, prea optimistă. Pentru că cine mai are curaj acum să garanteze pentru o persoană care a semnat un asemenea protocol, care dădea SRI dreptul să intervină în justiție?!
Acum un an, cînd spuneam că cea mai sinistră și mai antidemocratică lozincă strigată în piață este ”DNA să vină să vă ia”, nici nu bănuiam măcar cît de coruptă poate fi însăși instituția susținută cu atîta patos. Nu bănuiam că în România secolului XXI, după experiența securității comuniste, așa ceva se poate uita atît de ușor și poate reveni într-o formă atît de parșivă.
A trebuit să apară Portocală și DNA Ploiești, a trebuit reluat procesul Cosma și mai ales, a trebuit să apară protocolul ca să ne dăm seama ce sistem am apărat atîția ani, cui am cîntat osanale, în fața cui ne-am făcut preș și pe cine voiam să apărăm cu orice preț.
A trebuit să apară toate acestea ca să realizăm că NU sîntem experți în Drept. Și ca să înțelegem că și experții în drept pot fi părtinitori.
Încă nu se știe (ha!) dacă protocolul, unul din multele, conține ceva ilegal sau neconstituțional. Dar ne putem da ușor seama că nu e deloc în regulă după reacțiile celor implicați.
Slujirea însăși a călcat în străchini mai rău decît după beție. Vorba aceea, din beție te mai trezești, din prostie și infatuare niciodată. Și ne-a dat doct și cu tupeu lecții de semantică – nu e cooperare, e colaborare, nu e echipă mixtă, e echipă comună, sau invers, e același lucru – sau, la obiect, ne-a spus că și Morar a făcut la fel, în timp ce Morar susține contrariul.
Ce mai știm este că acesta este numai unul din numeroasele protocoale pe care SRI le-ar fi încheiat cu diverse instituții cheie ale statului.
Ce urmează?
Acum, nimic. Încă încearcă lumea să se dezmeticească din lovitura pe care a primit-o. Toată presa anticoruptă, care mai bine de un an a invitat oamenii în stradă, constată brusc și existența altor subiecte, aflate, altminteri, tot timpul sub nasul ei.
Ce va urma după ce se va dezmetici lumea?
Asta nu mai știm, dar putem încerca cîteva anticipări.
Lupta anti-corupție din România nu va mai exista ca subiect nici în țară, nici în afara ei. Domnul Klemm și alți ambasadori iubitori de Slujire pot fi rechemați imediat din funcții. Se pot face solicitări de rejudecare a mii de procese, viciate de protocoalele despre care se află acum. Iar Slujirea însăși este posibil să nu mai meargă la Bruxelles, așa cum anticipam în urmă cu un an, ci în altă parte, mai răcoroasă, pe plaiurile noastre. La maternitate, nu vă gîndiți la prostii.
Ce s-a făcut pînă acum.
Abuz în serviciu, abuz în serviciu, de unde îmi e cunoscut abuzul în serviciu? Ah, da! PSD-iștii voiau, anul trecut, să redefinească abuzul în serviciu.
Asta e, nu e pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește.
În final, încă mă întreb cum s-a ajuns la declasificarea acestui prim protocol. Nu au știut pesediștii de el și le-a șoptit acum un om de bine? Ori au știut și au lăsat pe toată lumea să se facă de rîs susținînd ce nu era de susținut?
Susțineți Blogary cu o donație
