Am încheiat o săptămînă absolut nebună. Atît prin evenimentele petrecute, cît și prin interpretările lor. Să mai adăugăm una, așadar.

Raportul MCV și rezoluția PE împotriva României ar fi ok integral dacă și numai dacă PE împotriva României nu ar conține și o referire pe care nu ar fi trebuit să o vedem acolo, și anume cea referitoare la organizarea referendumului pentru familie. Ce rost are să bagi așa ceva, cînd e clar că nu de competența UE ține politica demografică și stabilirea acestei chestiuni în legislația fiecărui stat component al UE?

Bază de discuție? Un raport al ILGA, una din cele mai asidue organizații ale lobbyului internațional gay.

Punctele L și M din rezoluție:

L. întrucât, în mai 2016, a fost lansată o petiție de revizuire a Constituției din România pentru a se limita definiția familiei la căsătoria dintre un bărbat și o femeie; întrucât numeroase grupuri de apărare a drepturilor omului și-au exprimat preocuparea cu privire la faptul că această propunere ar putea încălca standardele internaționale în materie de drepturi ale omului și ar putea duce la creșterea discriminării homofobe în România; întrucât parlamentul a aprobat această revizuire cu o majoritate de două treimi; întrucât la referendumul organizat pe această temă nu s-a înregistrat pragul minim necesar de 30% din alegători;

M. întrucât România se plasează pe locul 25 din cele 28 de state membre în ceea ce privește legislația, discursul de incitare la ură și discriminarea împotriva persoanelor LGBTI, potrivit Analizei anuale din 2018 a situației drepturilor omului în cazul persoanelor LGBTI în Europa, publicată de Regiunea Europa a Asociației Internaționale a Lesbienelor și Homosexualilor (ILGA-Europa)

în care ”standarde internaționale” este o expresie goală de conținut, vagă, imprecisă. Nexeistînd nici un tratat sau prevedere concretă care să oblige România să aibă o anumită legislație privind căsătoria și familia, standarde internaționale nu numește și nu acoperă nimic. Cum CJUE a stabilit, România, ca orice altă țară europeană, poate decide singură în privința căsătoriei și familiei. Dacă invocarea parlamentului și a referendumului sînt motive sau dovezi ale încălcării statului de drept, atunci UE a reușit să se decredibilizeze singură.

2. Cînd atacul la adresa justiției este o simplă amendă aplicată unui procuror prins în neregulă, poate ar trebui să ne gîndim mai bine la definirea clară a termenilor, înainte de orice.

Ce s-a întîmplat, aici.

3. Avem ministru nou la Educație. Nou, vorba vine, nou a patra oară. Cati Andronescu. Numită fără o tresărire de sprînceană de către Iohannis. Ceva, ceva, probabil a mai rămas de distrus în învățămîntul românesc.

4. De bine ce ne plîngeam pînă acum că nu avem ce vota de dreapta, acum avem cu asupra de măsură.
Pe lîngă PMP, parlamentar deja, au apărut PDL, Partidul Dreapta Liberală, al lui Cataramă și uniunea celor 5, de săptămîna trecută, Alternativa Dreaptă. Săptămîna viitoare vin și țărăniștii, PNȚ MM (Marin Mihalache, să nu existe confuzii!!)
De electorat mai trebuie să facem rost acum, călcatul pe bătături electorale nefiind recomandat.  PNL nu intră la socoteala asta, a demonstrat de mult că nu e dreapta.

5. Pentru cine avea impresia că președintele nostru nu este important în Europa, iacătă este. Ne confirmă acest lucru chiar Angela Merkel, despre care aflăm că l-ar fi convocat în luna aprilie pentru a îi spune (to urge)să facă ceva privind hotărîrea guvernului de la București de a muta ambasada României, de la Tel Aviv la Ierusalim,

Adăugată la punctul 1, această știre îmi confirmă feelingul că avem de-a face, în această luptă aparent internă, cu mai multe servicii de intelligence din care, surprinzător poate, lipsesc rușii. Unul pare a fi sigur format din americani și israelieni, partea bună a poveștii, Celălalt, posibil european, mai tînăr și neexperimentat, face în continuare greșeli de care adversarul, ce să facă și el? –  profită.

6. Ce ați văzut sîmbătă la locuința (vila) lui Iordache seamănă cu mișcările extremiste de stînga, din anii 90, din SUA.
Cu așa ceva nu se cîștigă ceva vreodată, dimpotrivă, se pierde.
Ori sîntem mai buni decît ei, ori nu și pace. Ori stabilim niște standarde de comportament public, ori ne luăm la trîntă. Și oricît ar dori unii trînta, nu e utilă nimănui: nici lor, nici poporului, nici țării. Cînd își dau chiloții jos și unde, ca să se măsoare???
Luați aminte!

Ce pot face?

1. pot înăspri sancțiunile și pedepsele și pot restrînge libertățile noastre, ale tuturor.

2.putem transforma noi persoane publice și vieți private în ținte publice.

3. compromite mișcarea de protest.

Am auzit ”cu porcii nu te pui”, refuzul de a-i considera oameni, cînd ”justiția nu funcționează”, dar nu știe să spună nimeni cînd, și multe alte povești care să acrediteze ideea că ce au făcut Dide, Bot și alții a avut impact, a fost util.

În realitate, cei ca ei nu-și pun niciodată problema că ar putea fi ei în locul celorlalți. Atît de mare este dorința pentru statul de drept, încît începem prin a demola chiar statul de drept. Atît de egali sîntem în fața legii, încît unii sînt mai egali decît alții.

Aici s-a discutat și despre statul de drept. și despre protestele de susținere a procurorilor, mai ales una. Să nu zică nimeni că nu a știut.