-Retrogradă??? – Comunistule!!!

Se apropie data stabilită prin lege privind rederendumul pentru schimbarea în Constituție a cuvîntului”Soți” cu ”un bărbat și o femeie”, așa că s-au înmulțit jignirile și sudalmele la adresa noastră, a celor care vrem să votăm DA. Sîntem oameni care urîm, sîntem țărani proști, sîntem retrograzi, îi facem ( nu știu cum și nici nu ne explică) jocul lui Dragnea, sîntem, în cel mai fericit caz, oi. Și cîte și mai cîte.

Cum mîinile care scriu minunile astea aparțin unor corpuri care au, totuși, și cap, să le spunem de unde provin ideile astea luminate ale lor? Cine e tătucul și cine e mămuca ( sau mămucul, după preferință) căsătoriei homo și altor aberații de gen?

Ei bine, oricît de greu de crezut vi s-ar părea, neomarxismul și leninismul. Revoluția sexuală, din care face parte și căsătoria homosexuală, a început odată cu Revoluția bolșevică, cînd Lenin a scris, în decembrie 1917, ”Despre dispariția familiei”, urmat la scurtă vreme de pamfletul „Despre căsătoria civilă, copii şi înregistrarea căsătoriilor”.

Revoluția sexuală instaurată de bolșevici a fost prima impusă de către stat în mod oficial. Au fost distruse, în scurt timp, familia, sexualitatea și căsătoria. După doar cîțiva ani, dindu-și seama de declinul social asociat, bolșevicii au pus capăt revoluției lor sexuale.

Și pentru că acolo unde sînt ruși, trebuie căutat și neamțul, l-am găsit. În persoana lui Wilhelm Reich, cel care a scris, în anii 20, cartea ”Revoluția sexuală” și care a vizitat, fiind printre foarte puținii, Uniunea Sovietică pe vremea lui Stalin. Psihologul Reich explică, în cartea sa, multe din aspectele revoluției sexuale bolșevice. El își începe cartea deplîngînd faptul că Stalin a reincrimninat homosexulaitatea, în 1934, mulți oameni din armată, homosexuali majoritatea,  fiind astfel judecați și arestați,.

Dacă Revoluția bolșevică le-a adus tinerilor ”libertate sexuală”, pînă în 1932, această libertate a fost suprimată. Printr-o  rezolutie a Congresului Partidului Comunist din 1932, se cerea „desexualizarea” tineretului sovietic. Efecte: interzicerea avorturilor și reincriminarea homosexualității. Întoarcerea la Rusia țaristă, cînd homosexualitatea era pedepsită cu ani grei de temniță.

Bolșevicii au studiat mai întîîi homosexualitatea, i-au acordat, așadar, un caracter științific, nu imoral și nu în afara naturii, ”Marea Enciclopedie Sovietică” prezentînd  homosexualitatea ca un „act normal”, explicat din perspectiva lui Freud si a lui Hirschfeld.

Cu ce diferă foștii bolșevici de cei noi, europeni și americani? În timp ce primii și-au dat seama la timp de nocivitatea teoriilor lor, cei din urmă le reiau fără să înțeleagă cît rău pot cauza umanității.

Cînd mă luptam, anii trecuți, ca pe lîngă nazism, să fie condamnat și interzis și comunismul, nu mă refeream numai la milioanele de victime făcute de cel din urmă, ci și la ideile crețe promovate și reluate fără pic de discernămînt de așa zisele ”elite mondiale” actuale.

Dar cum lucrurile se petrec și rămîn cum au fost, nu cum vor unii să le sucească, pot așadar să spun liniștită cui mă acuză că aș fi retrogradă, pentru că votez DA la refendum, Comunistule sau Comunisto, fără să greșesc din punct de vedere ideologico-istoric. Homosexualitatea a fost legalizată prima dată de revoluția bolșevică din 1917, și reluată ulterior de mințile așa zis ”liberale” ale stîngii occidentale.

Desexualizarea tineretului sovietic a început în anii stalinismului și a însemnat, de la interzicea avortului, devenit practică contraceptivă, și pînă la criminalizarea homosexualității, și a însemnat realizarea faptului că ce propovăduia Revoluția bolșevică nu erau decît fantasme în mințile unora.

Pînă și sovieticii și-au dat seama, pe pielea lor, ce-i drept, de nocivitatea celor propovăduite. Iar revenirea la cele normale nu s-a făcut pentru om și în interesul lui, ci numai pentru forța sovietelor. Dar de dragul înlăturării a tot ce putea avea legătură cu regimul țarist, au făcut și acest experiment.

Astăzi, cînd prin progres nu se înțelege altceva decît prostiile care bîntuie prin capetele unora, tema este reluată în occident cu aceeași ardoare. Dar nimeni nu spune, uită să spună sau nu vrea să se știe de unde au plecat toate relele. De la Re445voluția bolșevică.

Ce ne determină să reluăm practici vechi de aproape un secol și dovedite falimentare chiar și pentru/de către bolșevici? Dorința de control a vieții oamenilor în cele mai mici amănunte și cele mai intime ipostaze. Aceasta este miza. Iată de ce, printre altele, comunismul ar trebui interzis la fel ca nazismul.

PS: Oricît nu mi-aș dori, știu că mai e mult de discutat pe acest subiect.

 

 

 

Comemorare 100 de ani

A fost, pînă acum, secolul cel mai atroce din istoria umanității. Au murit, din cauza lui, sute de milioane de oameni. A omorît sute de mii de oameni, altfel a fost cauza morții și mai multora, nu vom ști niciodată exact cîți. Au fost distruse societăți libere, așezate, ori altora, în formare, le-a fost smulsă și bruma de identitate în jurul căreia se regăseau.

Au fost omorîte în închisori elitele naționale ale țărilor îngenunchiate și au fost aduse la putere scursurile societăților. Au distrus palate, conace, case, opere de artă, obiecte de suflet. Au intenționat să radă de pe fața pămîntului tot ce aparținea acelei lumi care le pemisese să iasă din văgăunile istoriei.

Cea mai sinistră colaborare a două neamuri, cel german și cel rus, a dat, de-a lungul istoriei acestei sute de ani numai nenorociri. O colaborare prea strînsă astăzi ca să nu fim extrem de atenți la ce se întîmplă.

Mai presus de toate, au vrut să înlocuiască Dumnezeirea din om și Dumnezeul nostru cu alții, pămînteni trecători, ocazional, circumstanțial prezenți pe pămînt. Au pierdut. Acolo au pierdut, la această nerușinată încercare. A te lua la trîntă cu Dumnezeu este o aventură din care nu poți decît pierde.

Detest istoria contrafactuală, ce-ar fi fost dacă nu ar fi fost. Poate ar fi fost bine sau diavolul ar fi îmbrăcat alt chip, nu vom ști niciodată. Știm ce a fost și asta ajunge. Sau ar trebui să ne ajungă.

Așa că astăzi prefer să mă gîndesc la acea zi din anul 2006, 18 decembrie, în care președintele de atunci al României, domnul Traian Băsescu, a prezentat în Parlamentul României Raportului Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. 

Din care:

Țin de asemenea să elogiez gestul intelectualilor care și-au ridicat direct glasul împotriva lui Nicolae Ceausescu: Paul Goma, Doina Cornea, Radu Filipescu, Mircea Dinescu, Dan Petrescu, Liviu Cangiopol, Gabriel Andreescu, sau gestul disperat, căzut astăzi cu totul în uitare, al lui Liviu Babeș, care pe 2 martie 1989 și-a dat foc la Poiana Brașov pe pârtia Bradu în semn de protest față de un regim criminal. În același timp, îmi exprim compasiunea pentru suferințele îndurate de marea majoritate a poporului român.

Posturile de radio occidentale, „Europa Liberă”, BBC, „Vocea Americii”, „Deutsche Welle”, „Radio France Internationale”, au contribuit esențial la informarea cetățenilor României privind situația din țară și din lume. Spre disperarea regimului comunist, Radio „Europa Liberă” a fost într-adevăr ceea ce s-a dorit a fi: ziarul vorbit al românilor de pretutindeni. Omagiez memoria unor Ghiță Ionescu, Mihai Cismărescu, Noel Bernard si Vlad Georgescu, oameni care au luptat cu altruism și pasiune pentru cunoașterea și rostirea adevărului.

Au putut învinge numai, exclusiv pentru că libertatea în care s-au născut i-a tolerat. Sînt produsul toleranței noastre. Cea mai putredă și mai criminală ideologie.

Cu ocazia comemorării unui secol, cel mai îngrozitor secol al istoriei noastre de pînă acum, ca umanitate:

God, save The Tsar!
Strong and majestic,
Reign for glory, for our glory!

Reign to make foes fear,
Orthodox Tsar!
God, save the Tsar!

Culianu, despre Putin si Romania anului 2014

Culianu, pornind de la o imagine a unui poet rus, avea următoarea teorie: revoluția bolșevică a fost o revoluție pravoslavnică și antioccidentală, de reîntoarcere la sufletul rus, la tradiția pravoslavnică a bunului sălbatic, la țăran și la glie. A fost răzbunarea sufletului rus împotriva occidentalizării Rusiei sub Romanovi, începută de Petru cel Mare și continuată, cu mai multă sau mai puțină incompetență, de urmașii săi. Isus purtînd steagul roșu al revoluției în fruntea unei gloate de mujici beți e imaginea de care vorbește Culianu și apare într-o poezie a lui Aleksandr Blok. E vorba, evident, de Isusul pravoslavnic.

Nu e de mirare nici că la noi comunismul a preluat legionarismul și naționalismele antioccidentale. De altfel, aceasta e marea noastră problemă: orice discuție despre identitatea națională deviază în anticapitalism și antioccidentalism. Sufletul românesc, ca și sufletul rus, s-ar simți bine și în deplinătatea facultăților doar în peisaje vlahuțiene, departe de orice formă de modernitate, piață liberă și capitalism. Știți prea bine povestea, ați citit-o la istorie și literatura română.

Nu Putin e problema. Nu Rusia e problema. Degeaba sîntem împotriva lor, dacă nu sîntem împotriva a ceea ce reprezintă ei. Cea mai bună formă de luptă împotriva expansionismului rusesc e lupta pentru valorile occidentale ale pieței libere, statului de drept și libertății.

Iar alianța dintre ecologiști, marxiști, putiniști, adepți ai corectitudinii politice, socialiști, legionaroizi, filoruși, ortodoxiști și dacopați nu e deloc suprinzătoare. Pe toți îi leagă ura față de Occident și capitalism.

România nu-și va găsi armele de apărare împotriva Rusiei atîta timp cît va considera Occidentul și capitalismul incompatibile cu ”sufletul românesc”, identitatea națională sau cum i-o mai zice. Fiindcă orice formă de patriotism la noi se transformă în tiradă isterică împotriva Occidentului și capitalismului. Mai nou, tot poporul implicat luptă, de la mic la mare, cu Putin în frunte, împotriva ”Corporației” și mașinațiunilor americane menite să ne spurce sufletul, rîul, ramul și fîntîna.