O retrospectiva

Ce scriam anii trecuți pe Facebook, atunci cînd blogul era sau nu online.

28 august

2013: Decizie oficială a Guvernului: Religia este considerată serviciu public esențial – Hotnews

2013: Eu nu înţeleg de ce trebuie să se bată americanii cu ruşii pînă la ultimul sirian, cînd ei între ei, acolo, o pot face mult mai bine.

2013: Nu merg la Waters, n-am fost nici la Stones şi nici la alte „legende vii” care mai trecură pe aci. Era să zic în drum spre cimitir, mă scuzaţi, firi mai sensibile, da’ asta-i viaţa. În principal, dacă nu i-am putut vedea în concerte pe vremea cînd eram o adolescentă nebună după tipii ăia mişto din pozele de pe casete, ce se întîmplă acum mi se pare o compensaţie jalnică, cînd io-s femeie-n toată firea, iar domnii respectivi se apropie sau chiar sînt cam de vîrsta lu’ tata.

Stinge-vi-s-ar rasa de comunişti şi cu ocazia asta, că din cauza voastră nu s-a putut atunci.

2013: Remus Cernea, fost consilier al lui Victor Ponta, ataca Executivul dupa adoptarea proiectului privind Rosia Montana: Guvernul Romaniei a trecut de linia rosie. Opozitia trebuie sa se mobilizeze, iar interventia straina este legitima – Hotnews

O linie roşie sigur nu e trecută pe o carte de identitate, dar se impune.

2013: Waters şi Zgonea. Şi aceeaşi senzaţie de silă ca la Iliescu – Michael Jackson.

2013: Vrei să fii parlamentar? – ediţia 2016 este în plină desfăşurare. Opoziţia se pregăteşte intens cu preţul corect al biletului de metrou, omul care aduce cartea de latină, una scrisoare pe zi şi falsez pentru tine, ca în finalul competiţiei să fie aleşi conform celor mai exigente standarde de la noră pentru colegiul meu.

2013: Exploatarea de la Roșia Montana ar urma să înceapă în noiembrie 2016. (Adică anul acesta.)

Redevenţa pe care statul român o va încasa pentru proiectul minier de la Roşia Montană a fost majorată la 6%.

Finlanda şi Suedia percep între 0% şi 2%, în vreme ce Rusia solicită o redevenţă de 6%. Australia are o redevenţă variabilă, cuprinsă între 0% şi 2,5%, în Brazilia se situează la 1%, iar Chile cere o taxă situată între 0% şi 14%, potrivit unui raport realizat de compania de consultanţă PricewaterhouseCoopers în 2012. […] SUA percep, într-un sistem complicat, între 2% şi 5%.

2014: Dacă e ceva de dărîmat în politica românească acum, atunci acelea sînt miturile. Supravieţuirea lor nu face decît să amîne conştientizarea şi implicarea omului simplu în politică. Mitul este o poveste frumoasă, dar poveste şi atît. Nu numai că nu-ţi face niciodată viaţa mai bună, dar te mai şi împiedică să ţi-o faci, ţinîndu-te ocupat cu ce-ar fi putut să fie.

2014: Rusia a început să refacă, încet dar sigur, fostul bloc comunist. Ucraina cade pas cu pas, Ungaria, Bulgaria şi Serbia sînt suite deja în căruţă. Sîntem singurii pro-occidentali rămaşi, şi avem alegeri prezidenţiale peste două luni. Nu ne permitem să lăsăm politica externă nici pe mîna lui Ponta, nici pe a lui Bogdan Chireac.

2014: General britanic, fost conducător al trupelor NATO în Europa: NATO nu are puterea pentru a opri o invazie rusă în Europa de Est.

2014: Germania vrea să înăsprească condiţiile de imigrare pentru cetăţenii est-europeni. Posibil să nu mai aibă deja loc arabii în restul Europei.

2014: Dacă de la est vin acum ruşii, nu speraţi să vină de la vest eliberatorii occidentali, cărînd în spate valorile democraţiei. Vor veni, în ceva timp, arabii.

2014: Ce vom opune unei puteri care a demonstrat deja că nu-i pasă de lege, de Constituţie, nici măcar, mai nou, de poziţiile SUA şi UE? O Românie frumoasă, cu oameni zîmbitori.

Nu e glumă, oamenii ăştia chiar se iau în serios. Urmează, după ei, să rîdem ca tîmpiţii în faţa tăvălugului pesedist. Şi tot fără glumă, vă spun acum că, în acest moment, opţiunile mele clare sînt: Monica Macovei în turul I, iar în eventualitatea în care, în turul II vor ajunge Ponta şi Iohannis, Iohannis. Nu, n-am uitat ce-a făcut acum două veri, şi nici la prezidenţialele trecute. Dar nu e Ponta. Şi nici şanse să fie mai rău decît Ponta nu cred că sînt.
În acest moment, aşadar. Dacă va interveni ceva, orice, pe parcurs, care să-mi schimbe opţiunile, voi scrie.

2015: Înțeleg că tovarășa Andronescu a solicitat să fie împușcată în piața publică. Nu-i putem îndeplini doleanța, dar poate încerca la poporul-frate chinez. Dacă are chitanță.

2015: Stimată doamnă,

Ca-ntre noi, femeile, vă spun. La 20 de ani, poți fi frumoasă și proastă. La 56, mai poți fi bine mersi frumoasă, dar numai atit nu mai este sub nici o formă scuzabil.

Cu respect și admirație, sînteți rară!

Later și pe înțelesul tuturor: cînd președintele, alesul, este absent din viața publică pînă la a ajunge lumea să se întrebe pe unde mai există, pînă la bancuri pe temă,
în condițiile în care în țară sînt probleme serioase asupra cărora ar fi indicat să aibă un punct de vedere, tu, nevastă-sa, nu pui poze senine și rupte de realitate, în care să pozezi ca pentru reviste. E o problemă de conștientizare a poziției ocupate, de armonizare în cuplu, de responsabilitate. Nu, nu l-am ales pe Iohannis ca să vedem ce nevastă frumoasă are. Dar pe măsură ce trece timpul, asta constat că a înțeles ea. Poate și el, nu știu.

2015: In Orientul Mijlociu are loc un adevarat genocid al crestinilor, mor zilnic aproape cu zecile, sint schingiuti, femeile violate, viata femeilor musulmane, la rindul lor, nu valoreaza nimic, absolut nimic acolo, niste barbarii de ev mediu le omoara sau nenorocesc pe viata, daca batjocura aceea se poate chema viata, si nimeni, dar nimeni nu se mai sufoca de indignare. De bocit si de aparat astia care vin cu miile, cu zecile de mii, insa, imediat.
Ipocritilor, asta nu e umanism in voi, nu e nimic. E mizerie morala si caracter de doi lei.

roger waters valeriu zgonea

 (Foto: adevarul.ro)

Feudalismul cu internet si Victor Vocea Ratiunii

Hai că-i la fix!

Salutări din feudalism. Da, feudalismul nostru este cu internet. De pe internet, mulţi oameni de ispravă culeg o sumedenie de bazaconii, pe care ajung să le confunde cu adevăruri absolute. O fac fiindcă aşa le spun voci autoritare, pe bloguri, pe Facebook, pe Twitter, vai de noi, cianură, gaze de şist, sfîrşitul lumii. Vocile autoritare de unde ştiu? Ei, na. Ştiu. Hai în stradă. Să ce? Să jos. Uniţi, salvăm. Ce? Tot! Cum? Jos, nu pricepi? Jos cine? Toţi! Şi-n locul lor? Vedem noi, hai că nu se mai poate. Hai odată!

Oamenii de ispravă sînt convinşi că nu-i conduce nimeni, e un protest apărut spontan, pe Facebook, pe Twitter. E ştiut, Facebook şi Twitter se scriu singure, spontan. Şi chiar dacă nu e aşa cu cianurile, cu şistul, bine că iese lumea, că prea şi-au luat-o în cap ăştia, cu majoritatea lor de 70%. Au promis fără cianuri, fără şist. Au minţit şi ei. Dar aşa e: uite, de la gazele de şist deja sînt cutremure în judeţul Galaţi. De unde ştii? Nu fi copil, toată lumea ştie. E şi pe Facebook. La Pungeşti, din cauza jandarmilor a şi murit un om. E revoluţie, oamenii nu vor să aibă şi ei cutremure, au dreptul să îi gonească pe ăia cu şistul. Dar n-a murit nimeni, doar a leşinat unul. Ehei, la cîţi jandarmi erau, putea să şi moară, nu doar să leşine.

Cum se face treaba

Peste această Curte a Miracolelor cu informaţii beton, de aceeaşi calitatea ca şi în feudalismul clasic, fără internet, se ridică, demnă, calmă, Vocea Raţiunii. În cadrul cel mai adecvat, cu lansarea cea mai adecvată. La telefon este ministrul Culturii, bună seara, domnule profesor Daniel Barbu. Bună seara, domnule Gâdea, au intrat peste noi în Club A, discutam despre cultură. Mi-au reproşat că susţin exploatarea cu cianuri de la Roşia Montană şi mi-au cerut demisia. Afară, mi-au spart geamul de la maşină. Am ţipat la ei: “Voi strigaţi demisia, legionari ce sunteţi!” I-am făcut neonazişti, domnule Gâdea. Va mulţumim, domnule profesor. Domnule premier?

Şi iat-o: Vocea Raţiunii. E a lui Victor Ponta. Oamenii au dreptul să protesteze, dar numai paşnic. În chestiunea Roşia Montană, va decide Parlamentul. Crearea de locuri de muncă este, însă, o prioritate. În privinţa gazelor de şist, nici măcar n-a început explorarea zăcămintelor. N-a început nimic. Dar asigurarea independenţei energetice a României este esenţială. Sigur că gazele nu vor fi luate de Chevron şi duse în America, sînt pentru piaţa românească. Sigur că vor fi mai ieftine decît cele din import. Normal că americanii au cea mai bună tehnologie, doar ei au pus-o la punct şi-o folosesc pe scara cea mai largă. În America, gazele s-au ieftinit cu douăzeci la sută. În Europa s-au scumpit. Peste patru ani, cît vor dura explorările din România, metodele vor deveni şi mai sigure decît sînt acum. Vă mulţumesc, domnule Ponta. Vă mulţumesc şi eu, domnule Gâdea.

Cui foloseşte

Fără iureşul iscat de protestele legate de cianuri şi gazele de şist, Victor Ponta n-ar fi căpătat platforma de pe care să se prezinte electoratului său potenţial, voila de vezi, ca politician echilibrat, responsabil, lucid, atent la soarta ţării. Poate singurul. Locuri de muncă. Independenţă energetică. Nici o legătură între cutremure şi gazele de şist, din moment ce explorările nici măcar n-au început. Toată înţelegerea faţă de manifestanţi, chiar dacă au ajuns să blocheze traficul din centrul Bucureştiului şi în timpul săptămînii, nu numai în weekend, dar înţelegere numai pînă la un punct. Violenţele nu vor fi tolerate. Şi atenţie la legionari, rămîn cel mai mare pericol!

Graţie iureşului iscat de cianuri şi gazele de şist, tentativa de cimentare a puterii baronilor locali, prin luarea în stăpînire a României descentralizate, trece aproape neobservată. Privatizarea CFR Marfă, privatizarea DNA prin schimbarea unor procurori incomozi, au fost, şi ele, împinse în plan secund. De la întîi septembrie, agenda e dominată de roşmontanism şi antişistism. Opoziţia PDL-isto, PMP-isto, MRU-istă e tot mai vraişte. Sărind pe valul roşmontanist, Crin a reuşit să se afunde în sondaje, cu tot cu PNL. Degeaba te dai cu hipsterii, cînd lor li se rupe de politicieni. PSD stă, însă, excelent în sondaje şi nici Ponta n-are de ce să se plîngă. Participarea la protestele din Bucureşti nu creşte, ci scade. Pînă aici, toate bune pentru Victor Vocea Raţiunii. Cui trebuie să-i mulţumească el, visînd la preşedinţie? Unei campanii apărute spontan, cu bazaconii luate drept adevăruri absolute, ca-n evul mediu clasic. Adică feudalismului cu internet. Adică nimănui. Este?

Medievalii din Pungesti si oamenii misto de la Bucuresti

Pungeștenii sînt ținta preferată a ”intelectualilor europenizanți” fiindcă sînt ”needucați, medievali, religioși”. Aici, pe terenul acesta, iluminiștii de la București se pot juca în voie, se simt ca peștele în apă. Cînd e vorba însă de lumea mișto, progresistă, educată, civilizată, de secol XXI cu iPhone, de la București, iluminiștii se simt încurcați. E lumea lor, pentru care au un respect aproape mistic, e tinerețea lor revoluționară, sînt ei înșiși. Drept pentru care psihologizează finuț și filozofează în cerculeț găsind tot felul de paradoxuri, oximoroane, metafore, analogii, nuanțe imperceptibile.

Vorba lui Nedormitul: ”Vor ajunge să spună că protestul anti Roșia Montană e o idee bună, prost aplicată.” Și asta și fac. Ăia care se plimbă de o lună langa prin București au o idee măreață în creier și o sclipire de geniu în suflet, dar nu știu să se exprime. Haideți să fim serioși, la nivel de imbecilitate tristă nu e absolut, dar absolut nicio diferență între protestatarii din București și țăranii hăbăuci din Pungești. Doar ambalajul diferă, dar nici ăla prea mult. Dacă protestele de la București au fost interpretate ca o mare trezire civică, protestele de la Pungești se pliază pe discursul iluminiștilor de la București: ”Popor medieval, de înapoiați naționaliști și superstițioși.” Nici nu vreau să-mi imaginez cîte editoriale vom mai citi săptămînile astea în care ni se va explica cum înapoierea medievală a poporului obscurantist e cauza tuturor relelor. Cam tot atîtea cîte am citit despre oamenii mișto cărora li s-a întîmplat o genialitate într-o dungă și se descarcă imbecil în alta.

Nu. Și Roșia Montană și Pungești fac parte din același film. Aceeași mentalitate, aceleași IQ-uri, același nivel de informare.

Privatizarea care ucide: azi, privatizarea Justitiei

MCV versus MC, eventual MCCC.

Ce bine, ceaţa începe să se risipească. O gaşcă de privaţi care acaparează maşinăria statului, ca s-o folosească la discreţie, în folosul cui vor ei şi împotriva cui vor ei, este reţeta dictaturii. În cadrul acestui magnific proces de privatizare, pasul esenţial este privatizarea Justiţiei. Astfel încît dînsa să nu mai încerce să fie oarbă, ci să caşte bine ochii la cine trebuie plasat deasupra legii. Spre binele întregii comunităţi, evident.

Suitul cu bocancii pe Justiţie, prin scoaterea din cărţi a unor procurori care puneau barosanii zilei în rînd cu ceilalţi muritori, făcîndu-le dosare penale cu care unii ajungeau după gratii, este un semn că privatizarea Justiţiei a început. În loc de domnia legii, legea domnitorilor. Era şi normal, de altfel. Cum zicea condamnatul în primă instanţă Felix, către camarazii din USL, de dinainte de preluarea puterii? Justiţia, acolo e cheia!

În faţa unui eveniment de-o asemenea importanţă, opinia publică democratică nu putea decît să reacţioneze hotărît la iniţiativa privată a premierului Ponta, de intervenţie în politica de cadre a DNA. O iniţiativa asumată în mod deschis, bărbăteşte, sub egida luptei cu “procurorul băsist”, acest malefic personaj colectiv, care trebuie eradicat. De pildă, cam pe la ora 17.00, dacă, pe la ora 12.00, înaintase rechizitoriul lui Liviu Dragnea. Cel acuzat de fraudă la referendumul din vara lui 2012, privind demiterea Băsescului. Ei, suflarea democratică a reacţionat hotărît. Fie printr-o hotărîtă indiferenţă, pe plan naţional. Fie printr-o hotărîtă implicare de partea privatizării justiţie, pe plan local.

Manifestaţia duminicală din 6 Octombrie împotriva asasinării României cu cianuri şi gaze de şist nu s-a solidarizat cu firavul protest organizat în favoarea procurorilor schimbaţi, fiind apolitică. Ajunsă la Palatul Cotroceni, manifestaţia apolitică a devenit, în schimb, politică, scandînd “Jos Băsescu” din vreo 7000 de glasuri, potrivit jandarmeriei. Exact lozinca apoliticilor din ianuarie 2012. Sigur, s-a scandat şi “Jos Ponta şi Antonescu”. Tot ca în ianuarie 2012, cînd Ponta şi Antonescu nu erau la putere, dar, cu sprijinul celor care i-au “contestat” în Piaţa Universităţii, au ajuns la putere cîteva luni mai tîrziu.

Prin componenta “Jos Băsescu”, protestul Roşia Montană s-a aliniat la lupta premierului Ponta cu “procurorii băsişti” şi la apelul Varanului privind o nouă suspendare a lui Băsescu. Deci s-a aliniat la privatizarea Justitiei. Aspect care, din cîte se înţelege, nu e pe placul UE, care ţine cu procurorii băsişti de la DNA şi n-ar vrea să audă de încă o suspendare. Sunt chestiuni care s-ar putea reflecta, bogat, în raportul asupra MCV. Mecanismul acela, de cooperare şi verificare a felului cum România respectă regulile Uniunii Europene.

La MCV, România răspunde cu MC. Maeştrii de Ceremonie ai protestului roşmontanist. Ei au explicat foarte limpede cum stă treaba. Contează doar privatizarea care ucide prin cianură şi gaze de şist. Că privatizarea Justiţiei ucide ideea de Stat de Drept n-are nici o relevanţă, e treaba lor, a politicienilor. MCCC (Maestrul de Ceremonii  Claudiu Crăciun, altfel bugetar, lector la SNSPA), a limpezit foarte bine lucrurile pe Facebook, respingînd ferm ideea că protestul roşmontanist ar putea să înfiereze şi urcatul cu bocancii pe Justiţie, în interesul privat al unor puşcăriabili. De pe acelaşi Facebook, MCCC stabilise şi escala marşului la Cotroceni, dat fiind că Băsescu a scos iar capul de la cutie, în ultima vreme. Nu ne rămîne decît să aşteptăm să vedem cine se va impune. UE cu MCV, sau strada, cu inimoşii ei MC. Ia, lui Ponta care varianta i-ar conveni? “Niciuna” ar fi un raspuns naiv.

Miscarea de rezistenta. La progres.

Hai şi cu Internaţionala verde românească, atunci. Din Trafalgar în Carpaţi, cu cianura încetaţi. Europa să-nverzească, mineritul să se-oprească. Din România, la tot continentul: opriţi industria extractivă! Şi, în general, opriţi industria, că omoară planeta. Era şi timpul, de altfel. Sutele de români veniţi în Trafalgar Square din Londra ca să anunţe că „Revoluţia verde în Europa începe la Roşia Montană” au aruncat un impecabil arc peste timp. Perfidul Albion a dezlănţuit peste Lume blestemul Revoluţiei Industriale. România i-a căzut, şi ea, victimă, deşi, intelectual, s-a opus cît a putut, prin paseism, idilism, semănătorism. Ajunge. Păşunile să fie iar verzi. Natura să nu mai fie siluită. În Trafalgar, neosemanatorismul, frate cu neobiciclismul dîmboviţean, a dat de ştire fiarei industriale, în chiar bîrlogul din care a plecat să pustiască Pămîntul, că totul are o limita. Gata. De-ajuns.

Pe maleaguri britanice, fraţii noştri n-au ajuns mergînd pe jos, cu bicicleta, calul sau carul cu boi. Au ajuns cu mijloacele de transport create de revoluţia industrială. Au plecat spre lumea creată de capitalism, prin industrializare, nu fiindcă acolo ar fi mai bine, nu fiindcă acolo ar avea mai multe şanse decît acasă, ci doar aşa, de chestie. Odată ajunşi, au îmbrăţişat, evident, ecologismul. Noua pălărie pe care şi-a pus-o stîngismul occidental spre a continua lupta de clasa la modul cool şi emo. Clasa hipsteri contra clasa capitalişti. Morile de vînt şi blajinele animale de tracţiune, care sînt tot un fel de oameni, doar că nu cuvîntă, să fie repuse în drepturil lor fireşti, în locul motoarelor cu carburanţi fosili, care au declanşat dezastrul. De pe malurile Tamisei, ei n-au uitat de ţara lor. Dimpotrivă, au hotărît să o salveze. De corporaţii, de procesele industriale criminale. În primul rînd, de crima prin cianură, în scopul extragerii aurului. Procedeu lansat în 1887 de scoţianul John Stewart MacArthur, finanţat de fraţii Robert şi William Forrest. Vedeţi cum se leagă toate? Cîtă dreptate au avut compatrioţii noştri să iasă în Trafalgar Square, ca să anunţe că Revoluţia verde, pentru Europa, începe de la Roşia Montană!

Semnalul pe care îl dă ecologismul românesc, militînd, prin neobicislism şi neosemănătorism, pentru o lume curată, fără industrie, nu doar pe teritoriul atît de greu încercatei noastrei patrii, ci chiar în inima întunecată a industrialismului capitalist, la Londra, la New York şi în alte vizuini similare, este unul glorios. După cianură, urmează, inevitabil, gazele de şist. Altă monstruoasă crimă împotriva naturii. Înapoi la pajişti, înapoi la codrul verde, înapoi la rîu, la ram, la muntele semeţ, la cîmpia neatinsă decît de plugul bravului plugar, în deplină comuniune cu boii tractanţi. Om şi natură, înfrăţiţi, culegînd laptopu’ din copacul cu laptoape, smartfonu’ din tufa cu smartfoane şi bicicleta de pe ogorul mănos, unde sămînţa bicicletei a rodit bogat, fără îngrăşăminte chimice, doar cu bălegar. În fond, ce-aţi fi vrut să-şi dorească fraţii noştri? Nu doar pentru ei, ci pentru noi toţi.

ADMIN: Din motive tehnice, Blogary a fost offline aproape 20 de ore. Toate abonamentele vor fi prelungite cu trei zile.

Jos toti! Sus cine?

În sensul că jos tot, sus ce?

“Jos toţi” e minunat. “Sus nimeni” nu există. “Jos tot” e fabulos. “Sus nimic” nu există. Întotdeauna, în locul darîmaţilor vine cineva cu ceva anume. De pildă, USL cu guvernarea ei, după dărîmarea guvernului Boc de Piaţa Universităţii din ianuarie 2012, urmată de dărîmarea parlamentară a guvernului Ungureanu. Se spune că Piaţa 2013 nu e totuna cu cea din 2012. “Uniţi, salvăm Roşia Montană”, “Jos capitalismul”, “Nu corporaţia face legislaţia”, “Cianura omoară, sărăcia nu” sînt lozinci reale. Nu le-a inventat presa. Aparţin, toate, Pieţei 2013. Se spune că presa manipulează, că Piaţa 2013 n-are nici o treabă cu anticapitalismul. Că e o mişcare antisistem, împotriva întregii clase politice. OK. Atunci ce sistem, condus de cine, işi doreşte Piaţa 2013? Aceasta e chestiunea fundamentală.

Ignorînd toate lozincile care sînt, clar sau mai pieziş, anticapitalism, rămîne lozinca esenţială, generică: “Uniţi, salvăm Roşia Montană.” Este sloganul care defineşte mişcarea de protest. Nu aparţine vreunor marginali care ies cu o pancartă, fac iute poze, momesc cu ele presa şi-apoi dispar. De ce anume şi, evident, de cine anume trebuie salvată Roşia Montană? De extragerea aurului din zonă? De extragerea aurului cu cianuri? De extragerea aurului cu cianuri făcută de o corporaţie “rea”, nu de o corporaţie “bună”, dinspre Răsărit? De absolut toate corporaţiile? De contractele încheiate de guvernările de pînă acum? De contractele încheiate de orice guvernare, pe veci? Ce înseamnă, în mod precis şi concis, lozinca definitorie a Pieţei 2013: “Uniţi, salvăm Roşia Montană?”

Mai bine ceva, decît altceva!

Fiind o mişcare antisistem, împotriva întregii clase politice, răspunsurile la aceste întrebări definesc sistemul pe care şi-l doresc manifestanţii, cît şi oamenii pe care-i doresc la conducerea lui. Nu, sistemul gen “nu-mi pasă” condus de “mi se rupe” n-ar fi nimic nou. Există deja. Iar sistemul de tip “nici un sistem” condus de “nici un lider” nu se poate. Deci ce sistem, condus de cine? “Uniţi, salvăm Roşia Montană” e un mesaj mult prea vag. Pînă cînd manifestaţia nu va avea un mesaj unitar, precis şi concis, unicul rezultat concret va fi confuzia. Iar de confuzie profită, desigur, profesioniştii confuziei. Metodic, matematic, deloc comic.

Nu contează faptul că marea majoritate a demonstranţilor e formată din oameni de toată isprava. Dacă isprava lor nu e politică, e degeaba. Dacă, din naivitate, cred că nu iau parte la o mişcare politică, vor afla curînd, cu exactitate, cui i-a servit naivitatea lor. Dacă, în schimb, isprava lor e politică, şi anume, anticapitalistă, sigur că nu va fi degeaba. Va fi de balamuc. Pe ce variantă pariaţi? Nu orbeşte, ci ţinînd cont de realitate. Iar realitatea e că manifestanţii uniţi de Roşia Montană n-au spus niciodată unitar, pe o singură voce, la unison, ce doresc. Toţi vor o schimbare, dar foarte mulţi dintre ei nu ştiu să spună ce schimbare anume.

Nu mai votează, spunînd că n-au cu cine. S-au săturat să aleagă mereu “răul cel mai mic”, crezînd că mai rău de-atît nu se poate. Căci “răul cel mai mare” n-are cum să vină la putere şi fără voturile lor. Sînt convinşi că anticapitalismul nu duce la comunism, ci la capitalism bun, fără corporaţii. Cu IMM-uri sau unităţi meşteşugăreşti. Care fac, de pildă, oţeluri speciale, motoare de avion şi nave de mare tonaj din lemn, ştiuleţi şi coacăze, nu din minereuri extrase prin minerit. Care asigură schimburile comerciale internaţionale, de mare volum, cu bicicleta, pluta şi deltaplanul. Care produc şi comercializează în proporţie de masă, la preţuri tot mai mici şi la calitate tot mai bună, mărfuri de larg consum, de la medicamente şi plasme la computere şi maşini. Oţelurile din ştiuleţi, mai ales, ar fi ideale, ca şi componentele industriale din aur fără aur, adică din “aurul verde”, lemnul. A, ba nu, că şi copacii trebuie protejaţi. Oricum, nici plasma din cocean n-ar fi de lepădat, nici laptopul din trestie.

Mai bine într-un fel, decît într-alt fel!

Manifestanţii din Piaţa 2013 trebuie să spună: capitalism sau comunism? A treia cale nu există, e comunism treptat, în rate. Socialismul este etapa obligatorie spre comunism. Proprietatea întregului popor asupra avuţiilor subsolului nu este capitalism, este comunism. Infiltrat şi în capitalism, da. Fără corporaţii, capitalismul nu poate exista. Extragerea aurului fără cianuri nu se poate face, iar cianurarea corect făcută nu distruge mediul. România n-are capitalism, are feudalism cu internet. Vestul nu e totuna cu Estul. Ei ce aleg? Capitalism sau comunism? Vest sau Est? Cînd spun “jos”, ei ce vor “sus”? Şi pe cine?

Lozinca declanşatoare a Pieţei 2012 a fost “Privatizarea ucide”. Nu s-a pus niciodată problema privatizării SMURD. Dar enorma minciună cu privatizarea SMURD a fost luată drept adevăr, declanşînd “Revoluţia” din ianuarie 2012. Succes deplin: medicina românească a rămas comunistă, iar guvernarea care trebuia să introducă privatizarea în medicină a fost dărîmată. Peste cîteva luni, Preşedintele care a dorit privatizarea în medicină a fost suspendat, prin puci parlamentar. Iar oamenii de ispravă, antisistem, din Piaţa 2012, n-au ieşit la proteste cînd democraţia românească a fost călcată în picioare, batjocorită şi violată în grup.

Liderii emanaţi de Piaţa 2012 sînt prezenţi şi în Piaţa 2013. Ce chestie. Acum sînt împotriva puterii pe care au instalat-o. Remarcabilă versatilitate. Dar impecabilă consecvenţă: rămîn anticapitalişti. Deci comunişti. Atunci, ce este Piaţa 2013? Este, involuntar, masa lor de manevră? Sau este baza lor de putere? Răspunsul se obţine simplu: spunînd, precis şi concis, de ce anume şi de cine anume trebuie salvată Roşia Montană. Reiese, imediat, sistemul preferat: capitalism sau comunism. Şi, evident, cine-l va conduce. Fie că oamenii de ispravă înţeleg, fie că nu.

Kamikaze

Anonamente Kamikaze

Cind alergi pe banda nu ajungi nicaieri

Crin Antonescu: ”De ce să mă duc în piață? Să-i aud cum ne înjură?” Exact. Are dreptate și știe despre ce vorbește.

Nu același lucru îl putem spune despre opoziție, aflată într-o stare de excitație care a depășit disperarea și se află în vecinătatea retardului mintal.

Mișcarea ”anti Roșia Montană”, deși are printre lideri apropiați ai USL (mai exact, ai PNL), nu este o mișcare politică. Majoritatea protestatarilor nu au nicio treabă cu politica. Și oamenii ăștia nu spun nimic nou. Spun în lungile plimbări de seară cu peturile în mînă ce spuneau și pînă acum la terase, cu paharele de …ăăă…am fost de cîteva zeci de ori la Verona, Mecca hipsterilor și, cu toate astea, habar n-am ce beau hipsterii. Ba nu, mint. Mi-am adus aminte. Hipsterii beau bere nefiltrată. Paulaner, parcă. Nu? Repetir. … ce spuneau și pînă acum la terase, cu halbele de Paulaner în mînă: nu votăm, nu ne interesează, toți sînt la fel, nu știm pe ce lume sîntem, să votezi e atît de mainstream, atît de nineties și oricum nu contează pe cine votezi, lumea e de fapt condusă de iluminati și corporații care umblă după … stai că mă sună un client care mă tot toacă la cap cu discounturi…păi dacă îi dau discounturi, nouă ce ne mai iese?… care umblă după profit.

Marea Revoluție din Septembrie nu e decît un mare Selfie. Atît. Își seruiesc pozele pe care și le-au făcut ei lor. Este despre cum se implică ei, despre cît de mișto, creativi, unici și underground sînt ei. E despre circulația pozelor și citatelor motivaționale. Nu degeaba am văzut pancarte cu citate din Zeul Absolut al Facebook-ului, Octavian Paler, nu degeaba în piață e Însuși Tudor Chirilă. Cantitatea aia imensă de citate, fotoșoape, poze și filmulețe motivaționale trebuia la un moment dat să prindă viață, picioare și glas și să iasă în stradă la plimbare prin Pantelimon, Elisabeta, Brîncoveanu și Iancului. Oamenii s-au pozat suficient singuri în baie, la mare, în restaurant sau în bar, a venit vremea să se pozeze și în masă. Dacă vă uitați la toate manifestările creative ale protestatarilor veți vedea că, în comparație cu manifestanții anilor 90, nu le lipsește doar substanța civică și politică, ci și umorul.

Marea Revoluție din Septembrie nu se va transforma în nimic și nu va avea niciun efect. Plictisiți să scandeze deruta și să-și hrănească propriul mit, să se pozeze și să colporteze citate motivaționale, se vor întoarce în masa ”dezamăgiților” neinteresați de politică și imparțiali, ca tot românul.

Aud că acesta este semnalul intrării într-o nouă eră, se schimbă paradigma, a venit Marea Trezire. Însă nimeni nu explică în ce va consta această trezire, cum se va manifesta ea și cum va arată noua eră. Ce se va întîmpla? Oamenii s-au trezit și vor… Vor ce? Intrăm într-o nouă eră în care… În care ce? Indignații nu vor mai accepta și vor pune piciorul în prag. Cum vor pune piciorul în prag? Vor face un partid? Nu, ni se spune. Vor vota cu unul dintre actualele partide? Nu, ni se spune. Ok, și atunci ce vor face? Ce se va întîmpla diferit de perioada de dinainte de Revoluție? Oamenii ăștia  trăiau în România și pînă acum. Munceau mult și bine la serviciu sau puțin și  rău și pînă acum. Bine, că munceau pentru capitaliști și corporații, deci din punctul lor de vedere făceau mai mult rău decît bine (chiar, cînd se vor apuca să facă bine vor boicota capitaliștii și corporațiile și își vor demisiile?), nici pînă acum nu scuipau semințe pe jos și reciclau chestii și făceau happeninguri creative la Verona și pînă acum, și fumau iarbă și pînă acum la Street Delivery. Ce se schimbă acum, după Marea Revoluție? Domnule, acuma vor pune presiune pe clasa politică, ni se spune. Cum? Dacă nu ai un partid sau nu votezi, cum pui presiune pe clasa politică? Bine, ca să nu mai spunem că e vorba de douzăeci-treizeci de mii de oameni, nu de cinci sute de mii sau trei milioane. Bine, poate of mai fi și alții care se simt solidari cu cei din piață. Însă nu prea au cu ce. Marea Revoluție din Septembrie înseamnă acțiune, mișcare, participare. Acestea sînt scopuri în sine. Mijlocul e scop, forma e conținut. Oamenii nu aleargă ca să ajungă undeva, aleargă pe bandă, ca să facă mișcare. Pentru confortul psihic și pentru menținerea formei fizice.

(sursă foto)

Somn usor, vise adulte, seceri si ciocane multe

Wow girl, wow dude, anticapitalism! Cool!

Nu, calota de gheaţă arctică nu dispare. Se extinde. Baban. Nu, încălzirea globală nu există, de prin 1997 temperatura globală tot scade. Nu, „emisiile de carbon“ nu sînt totuna cu „emisiile de dioxid de carbon“, dar sună mai poluant, aşa, mai alarmant, mai militant. Nu, Premiul Nobel pentru film şi Premiul Oscar pentru ştiinţă nu sînt totuna cu Premiul Nobel pentru ştiinţă şi Premiul Oscar pentru film. Nu, ecologismul nu este ştiinţă. Ecologia este ştiinţă, ecologismul este politică anticapitalism. Bazată pe bazaconism. Nu, cianurarea nu omoară. Cianurarea făcută de cretini omoară, ducînd la accidente ecologice. Nu, corporaţiile nu sînt rele. Corporaţiile care fac lucruri rele sînt rele. Ia, cunoaştem şi lucruri bune făcute de corporaţii, gen iPhoane, iPoade, laptoape, plasme, bicle hoaţe, din materiale high-tech? Cum, astea nu se fac în şopronul din fundul curţii? WTF? Nu, prezumţia de vinovăţie nu e dovada vinovăţiei, după cum nici prezumţia de nevinovăţie nu e dovada nevinovăţiei. Nu, „Sărăcia nu omoară, cianura da“ nu este dovada unei inteligenţe funcţionale. Atît în context, cît şi în general. Da, politica anticapitalism este comunism.

Nope

Nu, profitul nu e rău. E ceea ce-ţi doreşti. E singura cale de progres. E uman. Dacă scazi, în fiecare lună, din salariul încasat cheltuielile obligatorii şi vrei să-ţi mai rămînă ceva şi pentru sufletul tău, atunci vrei profit. Asta înseamnă profit: încasări minus cheltuieli obligatorii, rezultatul mai mare ca zero. Şi vrei tot mai mult profit. Dacă spui că nu vrei, minţi. Dacă spui că e rău să vrei, eşti comunist. Deci minţi. Chiar dacă ai convingerea că nu minţi. Nu, socialismul ramîne etapa obligatorie spre comunism. Dacă spui că statul trebuie să decidă, echitabil, cît trebuie să cîştige fiecare, cît poate păstra fiecare din ce cîştigă cinstit, eşti comunist, deci minţi. De fapt, ai vrea să decizi tu cît ar fi echitabil să cîştige fiecare, după ce ţi-ai tras întîi cam cît consideri tu că ar fi echitabil să cîştigi tu. Iar statul să îţi dea fix ce vrei tu, echitabil. De pildă, echitabil ar fi să te pună statul pe tine şef, care tu ai fi mult mai bun, fiind şi vechi anticorporatist, dar totuşi corporatist, că iPhoanele şi iPoadele şi laptoapele alea cu care socializezi pe feisbuc nu sînt gratis. Da, ipocrizia există.

Niet

Nu, oamenii nu sînt răi. Nu, oamenii nu sînt buni. Sînt exact atît de buni sau atît de răi pe cît aleg să fie, în funcţie de ce înţeleg ei că e bine sau rău. Nu, manipularea nu este percepută ca atare de victimele ei. Motiv pentru care îi şi cad victime. Nu, iadul continuă să fie pavat cu bune intenţii. Sînt şi lucruri care, structural vorbind, nu se pot schimba. Nu, americanii nu sînt idioţi că scot petrol şi gaze de şist cu fracturarea hidraulică. Sînt mai prosperi. Nu, cu sistemul lor legal, juridic, dacă fracturarea hidraulică omoară oameni şi nenoroceşte natura, s-ar interzice. Nu, Gazprom nu este o companie americană, e din altă ţară. Adică o ţară diferită, exact.

Nu, să baţi cîmpii pentru că mulţi bat cîmpii şi vrei să atragi demograficul ăla şi să-l extinzi nu e politică editorială, e bătut cîmpii. I se spune şi propagandă. Ţeapă cu consecinţe dezastruoase pe termen lung, pentru întreaga societate. Nu, ignoranţa nu este o scuză. Nu, mişcările care se declară nepolitice sînt tot politice, urmărind să obţină schimbări politice. Nu, politica „post-materială“, idealistă, nu există decît în capul celor care şi-au rezolvat problemele materiale, ualei, dar ştiţi cum?, ghini di tăt, scăpînd de riscul dematerializării sub acţiunea diverselor lipsuri materiale (foame etc.). De unde şi saltul la politica post-materie. Le mai trebuie doar nişte voturi de la dumneavoastră, ca să stea şi mai beton cu materialul. Da, în loc să se topească, gheaţa polară continuă să se extindă. Deşi n-ar avea voie să o facă, din cauza încălzirii globale, temperatura globală continuă să scadă, neîntrerupt, de mai bine de cincisprezece ani. Da. LOL. Hai, comunism plăcut!

KAMIKAZE

Abonamente Kamikaze

Lupta pentru libertatea de asociere. O idee pentru protestatarii din piata.

Am înțeles că mișcarea ”Roșia Montană” se vrea a fi o mișcare împotriva establishmentului politic, o revoltă împotriva clasei politice și actualelor partide politice. Protestatarii vor să iasă în continuare în stradă și speră ca bulgărele să se rostogolească, să crească și să treacă peste vechea clasă politică.

Uite o idee, de ce protestatarii din piață, printre altele, nu ar lupta pentru schimbarea legii partidelor? Astfel, după actuala lege, un partid politic se poate înființa dacă există minimum 25 de mii de semnături strînse în 18 județe, dar nu mai puțin de șapte sute de semnături pe județ. Protestatarii ”Roșia Montană” să lupte pentru liberalizarea pieței politice, pentru eliminarea barierei de intrare pe piața politică, una dintre cele mai ridicate din lume. Nicăieri în lume, cu excepția regimurilor totalitare, evident, condițiile de asociere politică nu sînt atît de restrictive ca în România.

Dacă tot e rost de revoluție și luptă și oamenii vor să se manifeste în continuare, nu vor să se retragă, de ce să nu lovească sistemul politic actual chiar în inimă, adică în monopolul politic? Partidele politice să se poate înființa cu minimum trei membri (sau cinci sau o sută), nu cu 25 de mii, ca acum, și fără nicio condiționare geografică. S-ar sparge monopolul actualei clase politice și dependența partidelor de baroni și de forța organizatorică a acestora (ei strîng semnături, voturi, bani).

O astfel de mișcare pentru libertatea de asociere și împotriva monopolului clasei politice sînt convins că ar ridica amploarea mișcării anti-establishment care se poate naște în piață și ar strînge în jurul său o mare parte a societății civile, indiferent de stînga-dreapta.

Dacă s-ar reuși schimbarea legii partidelor politice și readucerea României pe harta țărilor care susțin libertate de asociere ar fi o extraordinară victorie a libertății, o victorie împotriva actualului sistem politic și tuturor partidelor politice existente pe scena politică actuală.

PS. Ideea nu-mi aparține. Cred că Dan Mașca poate spune mai mult pe temă.

Nu ne vindem tara, faza pe Rosia Montana

Aurul nu se culege. Se extrage. Nu există sub pămînt sub formă de lingouri, Extracția aurului se face prin excavare și separare. Aceste două procese sînt inevitabile. Se excavează milioane de tone de rocă apoi se separă aurul de rocă. În general, concentrația de aur (e și cazul zăcămîntului de la Roșia Montană) e mică, trebuie să excavezi tone de rocă pentru grame de aur. Cu alte cuvinte:

Exploatarea implică costuri, experiență în domeniu, competență de business și tehnologie

Dacă ai un zăcămînt de aur care valorează zece miliarde de euro nu înseamnă că ești mai bogat cu zece miliarde de euro. Ești mai bogat cu zece miliarde de euro minus costurile exploatării. Dacă costurile sînt de șapte miliarde de euro ești mai bogat cu trei miliarde, dacă costurile sînt de 12 miliarde de euro ești mai sărac cu două miliarde.

Costurile pot fi de 87% din valoarea resursei exploatate, pot fi de 93% sau, un caz frecvent cînd e vorba de exploatările realizate de statul român, pot depăși valoarea resursei exploatate (la huilă se ajunsese la 200%, dacă mai țin minte – la huilă în valoare de 1000 de dolari costurile extragerii erau de 2000 de dolari). Mai nou, mineritul de stat a devenit un far luminos, lumea a uitat mineriadele din 1990, 1991 și 1999. Cine crede că statul român ar cîștiga 100% din exploatare dacă ar exploata el, și nu 6%, cît cîștigă din redevență, nu știe diferența dintre cifră de afaceri și profit. Să ia statul tot aurul! zic progresiștii dacomani și ecologiștii protocroniști. Dar ce afacere ai făcut dacă te costă 1,2 miliarde de euro să extragi aur de 1 miliard de euro?

Și de unde vor veni banii de investiții în extragerea aurului de la Roșia Montană? Cu ce bani va realiza statul aceste investiții și de unde îi va lua? Presupun că cei care vor ca statul român să fie cel care extrage aurul de la Roșia Montană au și soluții privind sursele pentru banii de investiții.

Ce experiență are statul român în exploatarea aurului și cît de bine se pricepe la business statul român?

Pe de o parte ne opunem exploatării fiindcă statul român cel corupt va face ca cei 6% din redevență (una dintre cele mai mari din lume) și cei 25% din dividende (partea statului în business) să ajungă în buzunarele politicienilor corupți, pe de altă parte vrem ca exploatarea să fie o afacere exclusiv a statului. Exact asta ne mai trebuia acum: o companie națională a aurului. Astfel, pe mîna statului și politicienilor corupți nu vor ajunge doar cei 6% din redevență și cei 25% din dividende ci și toate investițiile și achizițiile. Costurile vor exploda și vor ajunge la 200% din valoarea aurului exploatat. Vor crește costurile salariale (statul e foarte generos cu angajații săi, mai ales cei din companiile naționale –  astfel, vom vorbi iar de salariile nesimțite ale directorilor de companii naționale și de salariul femeii de serviciu de la Compania Națională Dacii Carpatini Roșia Montană, de trei ori mai mare decît salariul unui profesor). Compania va fi plină de căpușe ale politicienilor și ale funcționarilor statului. Aceste căpușe vor ridica costurile de achiziții și vor transforma exploatarea de la Roșia Montană într-o mare gaură neagră a bugetului național, așa cum s-a întîmplat de-a lungul timpului cu toate companiile de stat, mai ales cele din minerit. De ce ar plăti contribuabilii 10 miliarde pentru a extrage aur care valorează 7 miliarde numai hipsterii protocroniști ne pot explica.

În situația actuală statul cîștigă 6% redevență din valoarea aurului extras indiferent de costurile RMGC. Poate că celor de la RMGC le merg prost afacerile și le cresc cheltuielile peste venituri însă statul român tot ia redevența de 6%. Cu investiții zero. Dacă exploatarea aurului ar fi fost făcută de stat, printr-o companie națională, orice pierderi ar fi fost acoperite din bugetul național. Dacă cheltuielile ajungeau la 120% din venituri (și nu era greu – prin incompetență și căpușare statul poate ajunge lejer și la pierderi de 100% pe an) toate aceste cheltuieli erau plătite din banii contribuabililor. Așa, ele pot ajunge și la 150%, sînt plătite de exploatatorii străini, pînă cînd RMGC intră în faliment. În tot acest timp, statul își ia redevența de 6%.

Articolul l-am scris vineri, între timp proiectul Roșia Montană a picat. Sînt convins că toți aceia care s-au opus exploatării aurului la Roșia Montană au soluții pentru oamenii de acolo și pentru bugetul național.

Aștept să văd proiectul de turism pentru Roșia Montană, făcut de oengeuri și oamenii din piață, cu obiective turistice, infrastructură, locuri de cazare, locuri de distracție, venituri preconizate și realizate din turism. Aștept să văd cîte locuri de muncă pentru oamenii din Roșia Montană vor crea oengeurile și protestatarii din piață și care va fi impactul asupra nivelului de trai. Aștept să văd care sînt sursele de finanțare pentru buget care să înlocuiască banii care ar fi venit la buget din exploatarea de la Roșia Montană. Aștept să văd care sînt sursele de finanțare pentru despăgubirile ce vor fi plătite RMGC-ului. Societatea civilă a arătat că poate fi activă. Oamenii frumoși și deștepți și cool au ieșit în stradă. Sînt convins că toți acești oameni frumoși, deștepți și cool au soluțiile alternative pentru Roșia Montană și pentru buget.