Republica Unirii . Diplomația și Transnistria

CHESTIUNEA ROMÂNEASCĂ ȘI DIPLOMAȚIA UNIRII

”Chestiunea românească” nu este o sintagmă care să invoce vreun drept istoric, ci se referă numai la relația dintre România și Republica Moldova care, acum, odată cu proclamarea Republicii Unirii, ÎNCEP PROCESUL DE REUNIFICARE.
”chestiunea românească ” va fi ajutată de o misiune diplomatică cu misiuni speciale, care va activa pe baze permanente, LA Washington, New York ȘI Bruxelles, dar nu numai. După necesități, această misiune va activa și în alte capitale occidentale și la alte organizații internaționale.

Chestiunea românească este o problemă ce necesită SOLUȚIONARE POLITICĂ, avînd în vedere contextul politic, dar și noile provocări geopolitice, apărute după anexarea de către Federația Rusă a peninsulei Crimeea, invocînd pre

cedentul reunificării Germaniei și revizuirea parțială a înțelegerilor de la Yalta, din 1945.
Și, în sfîrșit, Transnistria. Pentru cine a citit partea I, nu va fi o surpriză, pentru ceilalți, da.

Ia să-mi spuneți voi, puii mei, cînd sau de cînd e Transnistria românească? Ce documente avem care să ateste acest fapt?

Ei bine, nu știți pentru că nu există. Transnistria nu a fost, nu e și nu va fi românească în veacul vecilor.
Și atunci, ce facem cu ea?
Ia aici. Republica Unirii o va declara teritoriu ocupat de Federația Rusă.
Asta fără a denunța Acordul moldo-rus ”PRIVIND PRIncipiile reglementării pașnice a Conflictului Armat în regiunea transnistreanăa Republicii Moldova.
România și Republica Moldova vor întreprinde măsuri politice și diplomatice împreună cu Ucrainam UE ȘI SUA pentru retragerea armatei ruse din regiune și pentru găsirea unei soluții internaționale asupra acestei regiuni, în conformitate cu dreptul internațional.

România și Republica Moldova vor participa la procesul de democratizarea a zonei și de apropiere de standardele UE, dar și de clarificarea statutului regiunii, pînă la finalizarea procesului și pînă la finalizarea unirii celor două state românești.

DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII

Republica unirii este singura entitate moștenitoare a tuturor drepturilor suverane asupra teritoritoriului și patrimoniului Republicii Moldova.
REpublica unirii va păstra și respecta angajamentele internaționale ale Moldovei, proclamate la 27 august 1991, care nu vor fi în contradicție cu noul statut al Republicii Moldova, cu doctrina ei militară și cu dezideratul unirii cu România.

Sergiu MOCANU,

președintele Mișcării Populare Antimafie,

Chișinău, 2 septembrie 2018

 

În ce mă privește, mi-am făcut datoria față de acei oameni, prezentîndu-vă Republica Unirii. Ar urma ca intelectualitatea românească, ori numai bucureșteană, să se aplece asupra propunerii și să o aprobe/discute/ îmbunătățească/ respingă.

Cum pînă acum nu am primit nici un semn că cineva ar fi interesat să facă asta, cred că Reunirea rămîne un subiect numai pentru românii din Republica Moldova. Momentul reunirii, după mine, a fost scăpat, din nou. Acum, la noi e justiția pe tapet, nu ma zic de PSD, în Europa sînt probleme și mai grave, tocmai a fost activată propunerea aplicării  articolul 7 din statutul UE împotriva Ungariei. Discutăm mîine.

Pedagogia pomenii. Civilizația ca mostră gratuită.

Recent, la Chișinău a avut loc un eveniment pișcotărie despre „Reglementarea prin europenizare” a conflictului transnistrean. Ceva de genul. S-au mai cheltuit niște bani „de la Europa”, s-au mai încasat niște sinecuri. Bine, nu-i pe asta. Da ce vreau eu să zic.

Dincolo de faptul că mă amuză anvergura caraghioasă a unei societăți, fie ea și „civile”, care se angajează în eforturile titanice de „europenizare” a Transnistriei, cînd n-au europenizat autentic nici Basarabia, și nu arată semne că sunt capabili de o astfel de realizare în viitorul apropiat, ce pare să fie ineficientă, și deci obositoare la scară largă, e dimensiunea și perspectiva „didactică” asupra unor realități de acest tip, cum este diferendul transnistrean sau soluțiile lui. Dacă vom aduce modelul statului providențial european, care „se îngrijește” de cetățean, în R. Moldova, dacă vom alcătui o imagine exemplară a acestui model de prosperitate „ca-n Europa” și-l vom prezenta în fața cetățenilor de pe ambele maluri ale Nistrului, toți se vor buluci la porțile Vienei, ale Bruxelles-ului cu cereri de aderare.

Dacă îi vom „lua cu ghinișoru”, dîndu-le de înțeles că nu e nevoie să-și lepede năravurile la ușă, e destul să ceară, literalmente, și li se va da, atunci vom rezolva acest conflict în sînul darnic al abundenței europene. Bine, e adevărat că pentru asta trebuie să plătească un preț: spre ex. să accepte „diversitatea de gen”, „egalitatea de șanse”, să participe la training-uri de formare organizate în colaborare cu Ambasada cutare sau cutare în R. Moldova cu privire la sensibilizarea în legătura cu discriminările bazate pe sex, rasa, culoarea ochilor, să accepte deschiderea în zona de control la granița neoficială cu Transnistria a unor aparate de distribuire gratuită în masă a prezervativelor, ca să vadă lumea ce bine se trăiește pe model european, etc, etc. Beculețele de pe aparat să funcționeze pe electricitate bio.

Oamenii trebuie ghidați, să fie îndrumați, să li se arate, să li se dea mostre gratuite. Ne aflăm într-un proces de marketing. Lumea să aleagă: nici măcar nu trebuie să vă lăsați de apucăturile de violatori, tot ce vă întrebăm e: vreți cu aroma de căpșuni, sau fără!

(Foto: publika.md)