Maia și guvernul rus/ Fericire au adus???

Nu, nici pe departe, dar ceea ce s-a petrecut și se petrece încă la Chișinău are nevoie de o analiză serioasă.

În acest scop, acum o săptămînă, noaptea de după, am ascultat la telefon două ore un om. Un om de acolo, din Republică. Un om care știe mult mai multe decît știm noi aici, la București. Un om, nu în ultimul rînd, tare drag mie. Marcela.

Ce am aflat atunci vă voi spune/scrie la un moment dat. Nu acum, pentru că nu face parte din ceea ce se desfășoară încă la Chișinău.

Au trecut 79 de ani. De la nenorocitul moment al sfîrtecării țării ăsteia. Și încă nu avem habar, la cel mai înalt nivel, cum să facem ca să dregem.

Pentru că momentele astrale ale omenirii nu se mai întorc. Poți da vina oricît pe Iliescu/Snegur, acel moment nu se mai întoarce. Cum nu se mai întorc nici cele de atunci încoace.

Cînd ești comandantul Armatei unei țări și șeful diplomației sale, în același timp, și cînd ai un milion de cetățeni români dincolo de Prut, nu mai poți da vina pe nimeni. Îți aparține.

Băsescu a avut toate astea. Și ce-a făcut? Nimic, exact. A întreținut ideea Unirii. A pregătit-o. . Urma să fie făcută cîndva, într-un viitor incert, de către un președinte asemeni.

De către Iohannis, nu? Cîte vizite a făcut Iohannis la Chișinău? Eu nu îmi amintesc nici una. Ce legături sentimentale are Iohannis cu românii de acolo? Nici una, după cum se manifestă.

Exact.

În seama așa unuia a lăsat UNIREA. Este scuzabil? Mira-m-aș! Dacă a fost mai importantă crearea DNA decît reîntregirea țării, măcar asumă, ieși și spune. Altfel, vom ajunge iar la Iliescu/Snegur ori, mai rău, chiar la Manoilescu. De ce a semnat, cum a leșinat? Putem să-l mai îngropăm de cîte ori vrem, tot mort rămîne.

Și mortul de la groapă nu se mai întoarce. Așa nici Republica Moldova la patria mamă.

Cum poți saluta un guvern format prin înlăturarea unui oligarh al Rusiei, cu un guvern al Rusiei? Cum?
simplu, cum s-a văzut. Maia și guvernul rus/ fericire ne-au adus.

Și cît ne luptăm să avem parte de această fericire! Cît ne luptăm să avem însăși Rusia în guvernul Republicii Moldova.

Nu o să întrebăm pe Maia Sandu cum se simte instalată de Moscova, pe ea nu o vom întreba nimic. ea este nu om politic, ci tester de călcat în străchini.

Maia-prim-ministru! Și iată cum facțiunea proeuropeană este la guvernare. Povești de adormit copiii Moldovei, Maia nu va reuși nimic semnificativ în ecuația puterii.

Dacă va reuși să se mențină acolo va fi lucru mare. Deocamdată, este pentru imagine. Imaginea unui Dodon reevaluat peste noapte și acceptat la fel.

Acceptat cum? Cu toate condițiile puse?

Iată documentul pus la dispoziție de președintele parlamentului de la Chișinău, Adrian Candu, cuprinzând condițiile puse de Partidul Socialist – Dodon, după consfătuirile pe care le-a avut cu trimisul Moscovei, Dmitry Kozak, pentru constituirea alianței de guvern cu Partidul Democrat.

Este interesant de văzut dacă asemenea condiții nu au fost propuse și blocului ACUM.

Hei, Maia. Ce zici?

a) acordarea unui statut special pentru Transnistria și federalizarea R. Moldova,

b) schimbarea Constituției R. Moldova prin care următorul președinte să fie ales de Parlament și neapărat din partea socialiștilor,

c) conducerea a mai multor ministere, printre care cel de Externe, Interne, al Apărării, al Finanțelor, al Educației și fotoliul de la Reintegrare,

d) revenirea la prerogativele pe care le avea șeful statului până la 1 octombrie 2016, inclusiv controlul asupra SIS.

e) discuții trilaterale între R. Moldova, UE și Federația Rusă pentru revizuirea Acordului de Asociere,

f) alegerea primarului de Chișinău fără participarea suburbiilor, care întotdeauna înclină balanța împotriva unui ales prorus,

g) modificarea legii privind limba de stat și acordarea limbii ruse, statut de limbă de comunicare interetnică,

h) relansarea posturilor TV ruse, prin anularea Legii anti-propagandă.

Și dacă da, atunci să ne explice Băsescu cum e Uniți în Europa. Cu cine? Cu rușii, a devenit evident. Prin proxy, dar mai mult decît evident.

Care ruși aveau pînă acum Ucraina și armată în Transnistria. Priviți harta. Acum au Și Moldova. Așa vin rușii acum, palmă cu palmă de pămînt românesc. Pînă la următoarea oră astrală a Moldovei, dacă Dumnezeu va mai îngădui una, să privim cascadorii rîsului: Maia dezoligarhizînd cu Putin.

Am irosit un vot la europarlamentare. Două, de fapt. În rest, nu voi avea liniște pînă cînd pămîntul acela va fi unde-i este locul. ACASĂ.

Un singur POPOR, două maluri de Prut (comunicat de presă)

Pentru Dumneavoastra , mai mult decat pentru alti politicieni romani , modelul reunificarii celor doua Germanii este valabil si pentru cele doua Romanii .

In acest sens , va rugam sa retrageti imediat afirmatia despre ,,doua popoare,, sau ,,doua natiuni ,, .

Basarabenii sunt Romani, deci o parte a Natiunii Romane.

Poporul Roman a fost rupt in doua parti, prin ocupatie straina ; in ,,R. Moldova,, vietuieste o POPULATIE , ce este si azi sub ocupatie militara , politica , religioasa , economica, mediatica ruseasca.

Recunoasterea Autoritatilor de la Chisinau , in 1991, s-a facut de Romania in mod conditionat , avandu-se in vedere un drept , cel la reintregire nationala :

,,Proclamarea unui stat ROMANESC independent pe teritoriul anexat cu forta in urma intelegerii stabilite prin Pactul Molotov-Ribbentrop reprezinta un pas decisiv pentru inlaturarea pe cale pasnica a consecintelor nefaste ale acestuia , indreptate impotriva drepturilor si intereselor poporului roman. ,,

Parti dintr-o natiune nu au dreptul sa decida apartenenta lor statala. Dreptul international este limpede : autodeterminarea se aplica unui popor sau unei natiuni in totalitatea sa, nu pe bucatele (catun , sat , comuna, judet, regiune, provincie).

Sintagmele ,,poporul / natiunea moldoveneasca,, si ,, limba moldoveneasca,, sunt creatii staliniste imorale si ilegale .

Statul Roman este Reprezentantul juridic al intregii Natiuni Romane .

Nici un act care ar eroda in continuare dreptul Natiunii Romane la unitate si la reintregirea sa nationala nu este nici legitim , nici legal , nici acceptabil .

Romanii nu cer decat dreptul de a fi uniti si intregiti , drept pe care il au toate popoarele si natiunile ; si care este respectat in lume .

Ion VARLAM – Presedinte

Liviu PETRINA – Presedinte Executiv

Partidul Corectei Guvernări

24-26 martie 2018. Oamenii Unirii. Elena Alistar

Pe 27 martie, anul acesta, sărbătorim 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România. A fost prima provincie românească care avea să întregească, împreună cu celelalte, patria mamă.

Au fost întrunite atunci condițiile pentru unire? Cine mai știe?! Dar mai contează?

Contează. Contează pentru cei care, sub un pretext sau altul, se opun unirii. Contează pentru cei care, din diferite motive, sînt sceptici privind unirea.

La sfîrșitul a patru ani crînceni, în care războiul sfîșiase Europa, și la începutul altora care aveau să sfîșie întreaga țesătură socială mondială, revoluția rusă, din cenușa vremurilor avea să răsară dorința de unire a românilor de pe ambele maluri ale Prutului.

Au fost atunci oameni cu simțul istoriei și cu simțul datoriei față de țară și popor. Au fost atunci oameni care nu puteau fi opriți din misiunea ce și-o aleseseră singuri. Au fost atunci, din fericire, Oamenii Unirii.

Printre ei, Elena Alistar. Singura femeie deputat în Sfatul Țării.

Pedagog, medic, fruntaş al mişcării de eliberare naţională a românilor basarabeni, Elena Alistar s-a născut în județul Ismail, comuna Babele, Bugeac, din sudul Basarabiei, în familia unui preot. Căsătorită tot cu un preot, Dumitru Alistar, întîlnit la Chișinău, pe vremea cînd urma Școala Eparhială, pleacă la Iași, după moartea subită a soțului, pentru a studia medicina.

La Iași, Elena Ariton avea să-l întîlnească pe Constantin Stere, care o încurajează să se implice în acțiuni civice. Elena descoperă, cu această ocazie, un interes crescut față de publicistică. Și scrie, pledînd în articolele sale pentru reîntregirea României cu Basarabia. Și este arestată, 45 de zile, pentru ”activitate naționalistă”. Și este mobilizată în armată. De unde revine, ca medic la Spitalul de Psihiatrie din Costiujeni.

Elena Ariton avea să se dedice mai apoi, plenar, activităților pe tărîm național. În iunie 1917, înfiinţează Liga Culturală a Femeilor din Basarabia, care avea drept scop antrenarea femeilor în mișcarea unionistă. Este președinte al Partidului Poporului, înființat de Mareșalul Averescu, originar, ca și ea, din comuna Babele, Ismail, Bugeac. Iar la 21 noiembrie 1917, devine membru al Sfatului Ţării pe listele Blocului Moldovenesc, fiind singura femeie care ocupă o asemenea demnitate.

A scris sau a contribuit la apariția mai multor cărți: ”Mișcarea națională în Basarabia”, apărută la Chișinău, în 1930, ”Fizionomia socială și politică a Sfatului Țării” și ”Amintiri din 1917-1918”. A fost numită, la 1 Decembrie 1918, directoare a Școlii Eparhiale din Chișinău. A promovat, din această calitate, disciplina, cunoştinţele, activismul naţional, omenia și tradiţiile vestimentare ale românilor, ea însăși, din fotografiile rămase, putîndu-se observa că promova cu eleganță costumul tradițional românesc.

Va rămîne directoarea Școlii Eparhiale din Chișinău pînă la pensionare, în anul 1939. Poate și din acest motiv: într-un articol din Revista Basarabia, apărut în 1990, găsim mărturisirea surorilor Cleopatra și Ludmila Vnorovschi, absolvente ale Școlii Eparhiale conduse de Elena Ariton:

…O simţeam pe doamna Alistar în toate, nu numai la festivităţi, nu numai la lecţii, ci, după cum am mai spus, în fiecare moment al vieţii noastre la şcoală. Toate ni se explicau, ni se aduceau la cunoştinţa noastră chiar şi cele mai neînsemnate dispoziţii. De aceea nu erau niciodată zvonuri şi vorbe neîndreptăţite. Un caz. Trecuserăm printr-o iarnă foarte grea şi o primăvară friguroasă. Ne aflam prin post, dar nouă ni se dădea mâncare de frupt. Doamna directoare a intrat în sufragerie şi a spus să nu ni se dea mâncare de post, pentru că e prea frig şi, ca să nu slăbim prea tare, trebuie să primim mâncare cu caloriile necesare. De unde se vede că nu era o bigotă, ci întotdeauna raţională şi bună la inimă.

Bunătatea ei o vedeam concretă zi la zi. Ştiam, de asemenea, că doamna Elena Alistar a educat la ea acasă copii orfani, unii din ei înfiaţi.

Mai tîrziu am aflat că erau nişte fetiţe, care nu învăţau la noi la şcoală, fiind însă ajutate de domnia ei prin intermediul societăţii „Crucea Roşie”, a cărei preşedinte era.

După raptul istoric care avea să rupă din nou Basarabia de România, pactul Ribbentrop – Molotov, consfințit de criminalii secolului trecut, Hitler și Stalin, Elena Ariton se refugiază în România, la Iași. După o perioadă, este arestată de noua putere comunistă și apoi trimisă la Pucioasa. Moare în suferința produsă de evenimente, în 1955. Alături i se află numai trei oameni: cel de al doilea soț, preotul Balaur, sora ei și o prietenă. Un liceu și o stradă din Chișinău îi poartă aztăzi numele.

Români, dacă vă disprețuiți contemporanii, luați măcar aminte la vorbele înaintașilor:

În articolul ”Către moldovenii din Basarabia”, publicat la 10 februarie 1918, Elena Ariton scria:

„Vouă, tuturor, mă adresez cu această scrisoare, pornită din adâncul inimii mele, ce bate în folosul neamului. Cu venirea Armatei Române aici, s-au creat pentru cei ce doresc a lucra în folosul neamului, împrejurări foarte priincioase. Până acum ne împiedicau mulţi, îndeosebi duşmanii neamului nostru, acum însă avem putinţa de a lucra făţiş, deschis şi prin urmare cât de mult. Să lucrăm deci, să ştiţi, că acum sunt şi mai multe de făcut decât înainte. Acum să ne unim toţi cei cu dragoste către neam, să lucrăm cât mai energic ca să putem da acum, având puterea în mâini, roade cât mai bogate şi mai frumoase. Să ne ferim însă, dragii mei, de greşeala de a judeca oamenii după culoarea lor politică şi de a-i urmări pe chestii personale. Acest păcat e mai greu decât chiar nepăsarea faţă de neam, pe care o au mulţi dintre noi”.

Sînt vorbele ei, nu ale mele, care, iată, ne fac cunoscut și un pattern comportamental mai vechi decît credeam. 🙂

Așadar: Deșteaptă-te, române!

Sînt Florina Neghină și sigur ne vom mai auzi!

9-11 februarie 2018. Trump, corupția și eșecul elitelor românești

Am mai spus în cîteva rînduri: președintele Trump, om de afaceri, știe și ce este corupția, și ce nu. Și că nu se poate ”să terminăm întîi cu corupția, apoi mai vedem noi”. Și că o clasă politică nu poate fi înlocuită cu o alta cu ajutorul justiției. Și că justiția, în SUA și nu numai, are rolul de a corecta derapajele din societate, nu de a juca activ pe scena politică.

Referitor la declarația smulsă președintelui Trump, anul trecut, nu îi spui unui om care nu are apă că îi trebuie cola. Asta a făcut și Trump, a zis corupție, pentru că așa cerea întrebarea, explicit, fără lăsat loc de întors, cît de îngust. Ce crede cu adevărat Trump despre acuzații false, denunțuri fără probe, despre vieți distruse și despre anumite procese, a spus singur, de bună voie și nesilit de nimeni, în tweet-ul de sîmbătă.

Să revenim la ale noastre, cele strict locale. E cineva din elita românească preocupat/ă, interesat/ă de reunirea cu Republica Moldova?

Elita militară își face treaba. În cadrul NATO (cît permite) și al parteneriatului SUA cu Republica Moldova (Parteneriatul pentru Pace) lucrurile stau bine. Trupe molovenești au participat la menținerea păcii în mai multe zone de post-conflict. Colaborarea militară româno-moldoveanească continuă să se dezvolte constant și armonios, chiar dacă lipsit de vizibilitate.

Elita economic-administrativă, la fel. Schimburile comericale ale Republicii Moldova cu România au atins maximuri istorice, țara mamă fiind, în momentul de față, principalul partener al celor de peste Prut. Moldova, iar ca stat partener prioritar, este principalul beneficiar al asistenţei pentru dezvoltare oferită de România.

Elita politică e acolo, aceea care e. Doar nu are cineva pretenții la Vasilica, Șică și Barna. Îl avem pe Băsescu, al cărui proiect privind reunificarea datează de mult, din primul mandat de președinte al României, avem PMP, implicat prin parlamentari, și avem PUN, Partidul Unității Naționale, din Republica Moldova, creat special în acest scop: reunificarea.

Dar elita culturală unde e? Unde se zbate, unde scrie? Știe ce ratează? O interesează măcar, ca ratare personală și istorică?

Unde sînt marii oameni de cultură ai acestei nații, în marile momente ale istoriei? Care sînt studiile, cărțile, articolele lor despre reunire? Ce fac, nu îi interesează deloc subiectul?

Publică? Unde publică? Unde sînt platformele pe care publică? Unde sînt editurile la care publică?

Vorbesc, conferențiază? Unde pot fi ascultați, cînd?

Cînd toate răspunsurile la întrebările de mai sus sînt ”Nu”, devine clar că intelectualitatea umanistă din România nu are nici cea mai măruntă preocupare pentru Republica Moldova și reunificarea cu țara. Că subiectul pur și simplu nu există pentru ei.

Și atunci, cu cine facem reunirea? – ne putem întreba, pe bună dreptate. O mai facem, în condițiile în care nu coagulează energiile intelectuale ale ambelor state?

Sigur că o mai facem. De data asta, fără nume sonore implicate în proces, fără nici un ajutor din partea oamenilor pe care îi așteptam alături de noi. Și care dau, astfel, proba decuplării de la evenimentele mari care implică cel puțin România.

Și o facem cu oamenii simpli. Cu cei care știu dureros ce înseamnă ca același neam să trăiască în două state. Cu cei care știu și simt că atrocitatea Hitler-Stalin trebuie să înceteze a mai exista pe harta lumii. Cu cei care nu înțeleg de ce trebuie să mai aștepte încă cel puțin 20 de ani o iluzorie accedere în UE. Cu cei care au suferit enorm în perioada ocupației bolșevice, și cu urmașii lor. Cu cei care vorbesc aceeași limbă ca și noi. Cu cei cu care împărtășim aceeași istorie.

Cu cei al căror bun simț nu a fost alterat.

Sînt mulți, sînt impresionanți pînă la lacrimi și au început deja să se organizeze. În 24 ianuarie, ziua Unirii Mici, a fost declanșată mișcarea pe care aș numi-o ”satele românești vor unirea”.

În ce constă? Priviți:

Simplu, clar și pe înțelesul tuturor, oamenii aceștia nu cer altceva decît unirea cu România. Astăzi, satul Băcioi a devenit a 21-a localitate a Moldovei istorice care cere unirea cu țara.

Așa se va face. Și aceștia vor rămîne în istorie drept oamenii pentru care centenarul Marii Uniri nu înseamnă numai depuneri de coroane de flori, vorbe sforăitoare și manifestări culturale, ci împlinirea năzuinței românilor de pe ambele maluri ale Prutului, și denunțarea totală, faptică, a criminalului act Molotov-Ribbentrop. Întoarcerea Moldovei în albia firească, de unde a fost smulsă cu brutalitate, este un proiect de o anvergură istorică mult mai însemnată în fapt, consecințe și semnificație decît orice mărunte bătălii politice de la București sau Chișinău.

În timp ce intelectualitatea românească, prinsă în propria capcană a lucrurilor mici, va fi marea absentă de la eveniment. Pentru că așa a ales să fie.

23-24 ianuarie 2018. Declarație de unire

Eu chiar cred în Unire. Și cred că o vom vedea cu ochii noștri, adică se va întîmpla pe parcursul acestor generații, acum existente.

Cred că ce ne unește este mai puternic decît ce ne desparte. Cred că afară, în lumea reală, lucrurile nu sînt mult diferite de la țară la țară, dar sînt extrem de diferite (întreținute așa) în online.

Ce au făcut cetățenii a trei sate din Republica Moldova astăzi, de ziua Unirii Mici: au decis să se unească cu România. Observați cum niște primari de țară reușesc să fie atît de firești, atît de non-limbă de lemn în exprimarea speranței în Unirea de facto. Dumnezeu, tradiție, valori naționale, libertate, Europa civilizată. O societate atît de bine așezată bine în matca ei, încît nu avem voie să o dezamăgim.

”Unirea mai aproape ca niciodată!

Satele Fântâna Albă și Parcova din raionul Edineț prin declarația Consiliului Local al comunei Parcova semănată de Primar și consilieri la data de 23 Ianuarie 2018 decid să se unească cu Țara mama, România.

Satul Festelița, raionul Stefan Voda, azi, în data simbolica de 24 Ianuarie, ziua Unirii Principatelor Române decid că localitatea lor vor unirea!

Declarație de Unire

În numele locuitorilor Moldovei Răsăritene în general şi a cetăţenilor satelor Fântâna Alba si Parcova în particular, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor de azi înainte și pentru totdeauna, consiliul local al comunei Parcova, raionul Edineț, se unește cu Țara-Mamă, România.
Facem această Unire acum, în suflet şi ca reparaţie morală pentru suferinţele trecutului şi ale prezentului, de la chinul buneilor noştri smulşi împotriva voinţei lor de la trupul patriei istorice de voia lui Hitler şi a lui Stalin, supuşi execuţiilor, deportărilor şi foametei, la greutăţile pe care le trăim acum noi, cei de azi. Facem Unirea cu cei de aceeaşi limbă şi tradiţie cu noi pentru ca fii şi nepoţii noştri să se bucure de un viitor de libertate şi avuţie, de şansele de împlinire pe care generaţiile noastre nu le-au avut.
Iar dacă Unirea noastră de azi este una simbolică, să ne ajute Dumnezeu ca ea să fie un pas hotărâtor spre Unirea deplină, când nu va mai fi graniţă pe Prut iar oamenii dintre Nistru şi Tisa vor munci împreună la realizarea şi mulţumirea comună, alături de celelalte popoare ale Europei civilizate.
Prin prezenta Declaraţie de Unire ne exprimăm bucuria de a sărbători împreună cu frații noștri români de pretutindeni Centenarul Marii Uniri 1918-2018 și adeziunea la valorile naționale și democratice ale spațiului cultural românesc.

Semnatari
Marcel Snegur, primar
Anatoli Cucoară, secretarul consiliului local
Ion Bîlba, consilier
Veaceslav Bradu, consilier
Ghenadie Carp, consilier
Oleg Bologa, consilier
Viorel Staci, consilier
Eduard Marian, consilier
Claudia Ciolacu, consilier
Claudia Boghiu, consilier
Natalia Rotaru, consilier
Mihaela Frecăuțan, consilier

Și acum, la zi:

Firea vrea secretariat pentru București în guvern, în timp ce soțul unei cosiliere pe Cultură din PMB face lobby la televiziunea unde lucrează pentru spitalul bucureștean alături de oraș, adică inaccesibil majorității locuitorilor. Ideea Firei.

Iohannis explică azi ce-a vrut să spună la nominalizarea Vioricăi Dăncilă. Nu vrea penali în guvern, vrea un executiv competent și profi. Viorica îi dă definiția penalului, cel condamnat de o instanță judecătorească. Viorica nu vorbește corect românește, dar a mai învățat cîte ceva pe la Bruxelles.

Legătura cu Dragnea se va face prin cineva cu competențe administrative, Sevil Shaiddeh, propusă la Secretariatul General al Guvernului.

UDMR va decide în ziua votului din Parlament dacă va susține sau nu guvernul Dăncilă. Ah, ce suspans!

A murit Verestoy Attila. Dumnezeu și pădurile rămase să-l ierte.

Așa, și rămîne întrebarea: pînă la urmă ce facem, după ce am epuizat bancurile cu Viorica Vasilica, ne apucăm de treabă?

Ce propunem, ce alegem peste 3 ani? Trebuie să te prezinți în fața electoratului cu propuneri concrete, nu cu critici la adresa PSD și nu cu bătăi PNL-USR-PMP. Cu critici și proteste am văzut ce rezolvăm. Fix nimic.

La mulți ani, români!

Unirea ca euroscepticism

Mi se reproșează de ce nu comentez nimic despre declarația Maiei Sandu, care s-a arătat dezamăgită de faptul că Băsescu ar „răspîndi în R. Moldova dispoziții eurosceptice.” Replica, simplistă, a celor mai mulți a fost să zică: „cum poate fi Băsescu eurosceptic dacă a integrat România în UE și timp de 10 ani a fost, ca președinte, membru al Consiliului European!”

Răspunsul meu este: da, poți să integrezi România, Ungaria sau Polonia în UE și să fii, ca președinte sau prim ministru al acestor țări, membru în diverse structuri UE, și în același timp, de la un punct încolo să fii „eurosceptic” fie față de 1) proiectul, dar mai ales modul în care se desfășoară aprofundarea integrării europene, dar și față de 2) capacitățile actuale ale UE de lărgire.

Aceasta spune euroscepticul Băsescu: că nu este sigur de capacitățile actuale ale UE de a se lărgi și de a integra în timp util R. Moldova. Da, Băsescu e eurosceptic în privința a două lucruri care ar trebui să meargă una în întîmpinarea alteia: dorința și capacitatea UE de extindere și capacitatea internă a R. Moldova de a produce schimbările și reformele necesare integrării.

Totodată, cum cel mai mare efort și dorință ar trebui să vină mai degrabă din partea UE, decît din partea unui stat candidat (iar R. Moldova nici măcar nu e) – vezi cazul Turciei, este puțin probabil deci că în viitorul apropiat (în termeni de decenii) se va produce integrarea europeană a R. Moldova. Să lăsăm clișeul cu „trebuie să vrea R. Moldova, R. Moldova trebuie să facă eforturi”. R. Moldova, cu 3 milioane de locuitori, e o nimica toată pe lîngă ce-a înghițit UE, în termeni de migrație și probleme aferente, în ultimii 3 ani. Înțelegeți odată că mai degrabă UE trebuie să vrea să ne primească. Așa cum a vrut în cazul Greciei sau Spaniei, care nu îndeplineau neapărat cine știe ce criterii de eligibilitate, mai ales în plan economic, atunci cînd au fost acceptate în UE. Iar UE nu ne vrea. Pentru că Rusia! Moldova e terenul ăla gri în care Rusia face ce vrea, pe cheltuiala UE.

Dacă a spune asta înseamnă a fi eurosceptic, da, eu sunt eurosceptică. Și dacă a spune contrariul, ca Maia Sandu, că e destul să vină ea la putere, ca să se schimbe datele geopolitice ale regiunii, și să ne integrăm în UE, atunci Maia Sandu și susținătorii ei sau nu știu despre ce vorbesc sau vă mint. Pentru că ce-o costă pe Maia Sandu să guverneze în continuare pe 100 de milioane de euro transfer în 2 tranșe pe 2 ani de zile în R. Moldova, și ce-o costă pe UE să ni-i transfere: 100 de milioane de euro e bacșișul pe care-l lasă anual deputații la cantina Parlamentului european.

Mie în schimb nu-mi convine să fiu mituită de UE pentru a nu mă uni cu România și a nu intra în NATO, pentru că așa e înțelegerea cu Putin.

Așa că dacă vreți s-o criticați pe Maia Sandu, făceți-o cu cap. Nu mai fiți așa proști.

Unirea, între mizantropie și Stegarul Dac

1. În legătură cu marșul care a avut loc în această sîmbătă la București, încă de la bun început trebuie spus că nimeni nu poate să conteste legitimitatea unei mișcări sau a unor proteste care cer unirea Republicii Moldova cu România. La fel, cerința de a transforma unirea în proiect de țară e una legitimă, atîta vreme cît este exprimată pașnic și civilizat.

2. În același timp, scopul nu scuză mijloacele, atunci cînd mijloacele pot compromite iremediabil scopul. În două planuri:

– cel al violenței stradale – nu te iei la harță cu jandarmii, dacă acel traseu nu a fost negociat (deși, așa cum s-a remarcat pe bună dreptate în ultimele zile, jandarmeria a știut să fie indulgentă altădată cu protestele unițisalvăm, dar nu este treaba unioniștilor să comenteze acest aparent tratament preferențial aplicat de Jandarmerie, treaba unioniștilor este să nu provoace controversă inutilă).

– cel al alianței de conjunctură cu partide și personaje indecente ale scenei politice românești: nu cred în ideea că unirea se face cu oricine. Că un eventual proces unionist și rezultatele lui îi vor îngloba și pe unii și pe alții la grămadă, e una. Că îi permiți lui Ghiță și PRU să călărească ideea, e alta. Nu, mișcarea nu are nevoie de ei. Și e treaba liderilor mișcării să se delimiteze de ei. Dacă nu cumva sunt mînă-n mînă, ceea ce ar fi foarte grav, avînd în vedere profilul penal și rusesc al lui Ghiță și PRU. Este absolut legitim să ceri unirea, chiar să ceri partidelor politice să-și includă unirea în program, dar acest lucru îl ceri și îl negociezi cu partide inevitabil imperfecte, dar decente. Nu o faci cu penali și dubioși. Și asta pentru că:

3. Unirea nu trebuie niciodată dar niciodată opusă temei luptei anticorupție. Din simplul și elementarul motiv că în momentul în care te asociezi cu corupți (sau îi lași tacit să se asocieze cu tine) compromiți și subminezi, dincolo de argumentul istoric și identitar, PRINCIPALUL ARGUMENT PRACTIC al unioniștilor din Republica Moldova: unirea ca instrument anti-corupție, în condițiile în care unioniștii de la Chișinău sunt acei oameni lucizi dar disperați, care nu întrevăd niciun potențial intern de reformă în republică, și mizează pe unire ca pe o formă de revoluție reformatoare. Așadar, unirea și anti-corupția sunt obligatoriu convergente. Repet: mai ales în argumentarul nostru, al celor de la Chișinău. Unirea este pentru Republica Moldova ceea ce integrarea europeană a fost pentru România: nu șansa (în sens probabil), ci unica posibilitate de reformă și luptă anti-corupție! E un proiect prea serios, pentru a fi abandonat lui Ghiță sau PRU. Or, tocmai din acest punct de vedere, doar unirea înseamnă anticorupție (la Chișinău), și doar anticorupția poate servi unirii (la București). Mircea Cozma ot Prahova și Ghiță nu fac unirea. La fel cum stupizii de la Chișinău, care umblă cu statalitatea de veacuri a Moldovei, nu se luptă cu corupția. Pentru că nici unii, nici alții nu sunt capabili nici de una, nici de alta. Dacă zicem că unirea e IDEAL, atunci idealul nu se realizează cu penali și oameni de nimica.

4. Apropo de abandonarea temei unirii marginalilor, dubioșilor și corupților. Efectul de politizare și parazitare a temei unirii este inevitabil. Dar buboiul s-a umflat din alt motiv: la București, atît clasa politică, cît și (îmi pare rău s-o spun) națiunea română în ansamblul ei au crezut că dacă ignoră Republica Moldova, această problemă nu există. Că dacă națiunea română se preface că nu o interesează Republica Moldova și/sau unirea, aceste chestiuni nu o privesc. Ghinion. Ceea ce s-a întîmplat weekendul acesta la București arată că subiectul Republica Moldova și unirea vă privește și pe voi, cei din România, și că subiectul are potențial (nu e nici de bine, nici de rău – doar constat) de a răsturna Cabinete și/sau de a forța demisii ministeriale (nici nu mai contează cum și de ce – pur și simplu e posibil). Ce dovedește acest lucru? Că suntem același popor, aceeași națiune (și aici nici măcar nu mă exprim în termeni sentimentali, ci strict tehnici): ce se întîmplă la voi (ce zice, face, sau tace un președinte, un prim-ministru, etc) are impact la Chișinău; ce se întîmplă la noi, și cu noi, vă poate afecta la București. S-a văzut. Pentru că:

5. N-o să vă vină să credeți, dar peste Prut locuiesc oameni care se consideră români:
– e adevărat, nu majoritatea. Dar o bună parte. Mulți. Destul de mulți. Cine sunt marii penali la Chișinău? Comuniștii și ramificațiile lor. Și voi vă luptați în România cu un electoral PSD consistent. La noi, problemei corupției i se suprapune problema identitară: la Chișinău a fi român e deja o garanție minimală că nu votezi comuniști. Așadar, unioniștii sunt cei care trag Republica Moldova spre normalitate. Lucrurile se leagă și a le relua nu e niciodată redundant: românul în Republica Moldova e moldoveanul care a ieșit teafăr la cap din comunism. Pentru că a înțeles și a respins ocupația sovietică și respectiv manipularea identitară confecționată de URSS (moldoveni =/=romani). Respingerea acestei manipulări comportă următoarea consecința logică:
– acești oameni (șocant!) consideră România țara lor. Nu o țară oarecare, vecină și prietenă. Ci patria lor! Este ceva față de care trebuie să se arate înțelegere, respect și decență. Respectiv, nu se poate abandona patriotismul (pe motiv că e desuet, că nu ne place, că ne-am plictisit, etc) Stegarului Dac. Nu se rezolvă problema, abandonînd-o PRU-ului și altor țăcăniți, și complăcîndu-vă la București în mizantropie și cinism. Ce s-a întîmplat zilele astea arată că națiunea română se confruntă cu o problemă – aceeași problemă, veche de 200 de ani, a CHESTIUNII BASARABIEI, și care nu a fost rezolvată după căderea Uniunii Sovietice. Va trebui să i se dea o rezolvare în următorii ani, pentru că la Chișinău nu se calmează nimeni. Greul abia începe. Deoarece:

6. Perspectivele de integrare europeană ale Republicii Moldova au devenit, pe fundalul crizelor regionale, internaționale și ce mai doriți dumneavoastră, RIDICOLE. Națiunea română, în ansamblul ei, nu doar la Chișinău, trebuie să înceapă să înțeleagă lucrul acesta, și să reflecteze la felul în care va trebui rezolvată problema. Fără ca unionismul în sine să fie obligatoriu, tema unirii ca atare nu mai e, din păcate sau din fericire, opțională! Nu poate fi ignorată.

7. Ce trebuie făcut:
– La București, să se înțeleagă că dacă n-o să-și asume chestiunea unirii voci decente, o să și-o asume PRU cu Ghiță și Stegarul Dac. Și o vor specula tot împotriva intereselor poporului român. Primul pas: izolarea marginalilor prin asumarea temei de cît mai mulți oameni decenți, sau măcar prin conștientizarea problemei. Deci marșul de sîmbăta asta, cu toată controversa, nu a avut nici pe departe un obiectiv stupid.
– La Chișinău, Maia și compania să nu ne mai prostească cu iluzii. Și poze electorale cu Merkel și Juncker. Știm că nu ne integrăm în UE. Știm că nu se face primăvară cu partiduțul bine dichisit al Maiei, care și-a găsit rapid cei mai mari susținători la București în bicicliștii de la USR, altă speranță „non-ideologică” și care nu pricepe nimic din geopolitică. Fix ca Maia.

Și îndeobște, cine a zis că cei cu care se pozează ea pe la Bruxelles pricep ceva din ce se întîmplă? Nu e o poziție antioccidentală ce spun eu. Bruxelles-ul nu înțelege, nu acceptă și ne-a obișnuit cu ridiculizarea argumentelor identitare, care țin de o zonă mai puțin aparentă a existenței noastre: nu trăim stupid doar pentru a ne satisface niște nevoi materiale. Pentru că, pînă la urmă, și bunăstarea asta europeană depinde de un spectru în care se suprapun istorie, identitate, trecut, patrii, comunități, structuri, reflexe. Alteori drame și tragedii istorice. Așa cum s-au întîmplat în Basarabia. Unde, în momentul de față, doar unirea mai înseamnă anti-corupție. De fapt, a însemnat dintotdeauna. Pentru că nu te lupți cu corupția împreună cu foști nomenklaturiști sovietici, cum îi găsești prin PD, PLDM, PSRM și alte partide moldoveniste sau de-a dreptul pro-ruse de la Chișinău. Asta nu pricepe Juncker et ali în privința estului Europei. Iar dacă Maia e așa necompromisă și ireproșabilă, și-ar putea împrumuta imaginea anti-corupție ideii unirii: cei 30% de unioniști declarați în sondaje o vor susține și o vor propulsa cu multe mandate în Parlamentul de la Chișinău. Nu, ea preferă să joace cartea stupidă a „reformei” și „luptei cu corupția” în afara subiectului unirii și a posibilității integrării europene, frustrînd așteptările celor de la Chișinău care nu (mai) credem în povești. Nici UE, nici Unire. Asta e „promisiunea” ei.

Cînd integrarea europeană e o iluzie, unirea devine unicul proiect fezabil pentru Basarabia.
Suntem o națiune. Avem o problemă. Nu există eschivare. Despre asta este vorba.

mars-basarabia (Foto: cotidianul.ro)

Ce stim despre ce se intimpla in Republica Moldova?

De la președintele în funcție al României, Klaus Iohannis, în afară de faptul că urmărește cu atenție situația, ce a declarat în discursul rostit cu prilejul sărbătoririi Unirii, în 24 ianuarie curent, la Iași:

Suntem la câțiva kilometri de frontiera cu Republica Moldova și cred că este un moment potrivit pentru a ne îndrepta gândurile către frații noștri de peste Prut. Istoria și limba comune contribuie la consolidarea identităţii şi solidarității dintre statele noastre. Vă asigur că România sprijină cu tot ce este posibil aspirațiile europene ale Republicii Moldova şi rămâne un partener de încredere.

Bun, cum distanța o știm, sprijinul ”cu tot ce este posibil” mai puțin, iar eu zic că cine știe exact ce se petrece în Moldova știe și care-i treaba în Siria, să ne îndreptăm pentru lămuriri spre surse bine informate și credibile.

1. Marcela Țușcă, autoarea articolului ”Falsa neutralitate geopolitică, o capcană rusească pentru Republica Moldova, pe care vi-l recomand și din care selectez:

Este adevărat că PD și PLDM au purtat label-ul „pro-european”. Tot la fel de adevărat poate fi că Moscova a încurajat, menținut și instrumentalizat coruptibilitatea unor japițe de-o calitate morală și politică și-așa sub-mediocră (Filat, Plahotniuc) pentru a compromite acel label. De aici și acuzațiile convenabile la adresa Vestului și a României că au susținut o guvernare coruptă, cînd nu s-a avut încotro decît să se susțină, dezinteresat și cît s-a putut, Alianta pentru integrare Europeana (AIE), adică s-a lucrat cu materialul clientului, în lipsa oricărei alternative.

Societatea nu trebuie dezbinată pe „false clivaje” Est-Vest! De aceea și Goșu a rezolvat problema identitară în Moldova, unind moldovenii și rușii contra oligarhiei! Și Iurie Roșca e fericit că stînga s-a unit cu dreapta, pentru a lupta cu înverșunare contra globalizării și imperialismului american: „Jurnalistul şi politicianul Iurie Roşca, susţine că adevăratul inamic al Republicii Moldova este globalizarea şi tendinţele imperialiste globale americane.” (sputnik) „Politicianul a mai spus că la ora actuală se înregistrează o premieră absolută în istoria Republicii Moldova: unirea forţelor de stânga şi de dreapta într-o amplă acţiune de protest împotriva actualei guvernări.” (deschide.md)

Ciudat că izbucnirile de speranță legate de această istorică alianță cu stîngu-n-dreptu vin și dinspre „analiștii” din Germania.

2. Liviu G. Stan, – ”Protestele de la Chișinău pe înțelesul tuturor”:

Orice cititor neavizat din România vede în protestele de la Chişinău din aceste zile doar un haos de sensuri. Şi pe bună dreptate. Cum se poate face ordine în aceste sensuri disparate? Să ne orientăm după ceea ce ne oferă strada.

Articolul integral pe infoprut.ro.

Și în final, un mesaj din partea lui Paul Dragoș Aligică:

Toata solidaritatea, toata admiratia si toata recunostinta pentru minoritatea unionista din Republica Moldova. Stim cum e sa fii o minoritate impingand contra curentului majoritar un proiect, un ideal, o idee; cunoastem acest tip de situatii pe care le traiti acum si recunostem sentimentul produs de contemplarea majoritarilor si majoritatilor iresponsabile, oportuniste sau pur si simplu irational-confuze si a cozilor de topor adiacente confuziei respective. Este si conditia noastra in Romania. Asta a fost, este si va ramane asa.

Indiferent de cum se vor sfarsi lucrurile, e bine sa notam ca ceea ce faceti si spuneti zilele acestea nu a trecut neobservat si nerecunoscut cu gratitudine, respect si admiratie.

(Foto: infoprut.ro)

Uniunea europeana a Romaniei si Basarabiei

Să sperăm că nu peste mulți ani între România și Moldova oamenii, ideile și mărfurile vor putea circula liber, fără restricții, că România și Moldova vor avea monedă comună, legislații compatibile și vor fi aliate militar.

Dacă Moldova intră în Uniunea Europeană, unirea este inevitabilă. Iar această unire va supraviețui Uniunii Europene (care, la un moment dat, va crăpa). De aceea apartentența României și Moldovei la Uniunea Europeană este un prim pas, necesar, pentru unificarea celor două state românești. Nu și suficient însă. Pentru ca România și Moldova să rămînă împreună și după încheierea experimentului UE, unirea într-un singur stat este absolut necesară. Acum însă, Uniunea Europeană e singurul instrument pe care unirea îl are la îndemînă, bun, rău, așa cum e el. Așa că ar trebui să profităm de idealul unificator al egalitarismului totalitar și socialismului birocratic și să ne grăbim. Experimentul Europa-falanster nu va trăi mult, însă e o ocazie extraordinară pentru cvasi-reîntregirea României.

România nu își poate permite să fie neutră și nici măcar independentă. E prea mică pentru asta. Trebuie să fie parte a unei sfere de influență occidentale. E valabil și pentru Moldova. Uniunea Europeană nu reprezintă o miză ideologică pentru România, ci una care țin strict de securitatea națională.

BLOGARY

FAITH, FAMILY, FRIENDS, FREEDOM

Posts Tagged → unire