Primii zece ani in UE

Amintiți-vă România aflată, după comunism, la porțile Uniunii Europene. Cozile la vize și absența libertății de mișcare pe piața internă a muncii. Mobilitatea academică aproape de zero. Taxele suplimentare pe produsele importate. Sentimentul general că, trecând granițele, treceam dintr-o lume într-alta.

De aproape 10 ani, suntem membri ai Uniunii Europene. Am primit fonduri nerambursabile cu care s-au făcut drumuri, s-au reparat școli, s-au perfecționat multe categorii profesionale, au fost restaurate sute de obiective patrimoniale. Studenții noștri au intrat în rutina schimburilor universitare. Ne facem vacanțele unde dorim, călătorind cu buletinul. Milioane de români și-au găsit joburi (inevitabil mai bine plătite) în toate statele-membre.

Ce ne-a dezamăgit trebuie căutat mai curând în ograda noastră, unde atâtea nu merg cum se cuvine. Europa e într-un moment mai dificil: criza migrației ilegale, criză financiară, fracturi interne în jurul marilor valori fondatoare.

Avem deci simultan datoria morală și interesul de a o sprijini pentru că, fără ea, am fi o frunză plimbată de vânturile istoriei într-o zonă geopolitică neclară. Nu trebuie să fim europeni doar de 9 mai, de Ziua Europei, ci mereu, spre binele nostru comun.

PS: Vedeți și ”9 mai, Ziua Europei. Ce a însemnat pentru România aderarea la UE. 20 de miliarde de euro primite ca ajutor de dezvoltare, 60 de miliarde de euro investiții străine. Vedeți aici originalul declarației Schuman.”

ue

(foto: dw.com)

Un bocet bintuie Europa

Am urmărit, în ultima vreme, ca foarte multă lume, de altfel, criza refugiaților/imigranților. Cînd cu stupefacție, cînd cu revoltă, cînd cu neputință – chiar și o neputință a dialogului – cum se clatină un continent și se schimbă o lume. Sub ochii noștri. Ai cîtorva ingrijorați, ai altora îngroziți, ai majorității umezi de lacrimile stoarse de hoardele care, în două săptămîni, au făcut franjuri granițele Europei, au suspendat acorduri – cel de la Dublin și Schengen – arătîndu-ne, astfel, neputința, nehotărîrea, posibil lașitatea dar, mai ales, lipsa oricărei coerențe în acțiune și a oricărei viziuni asupra a ceea ce va deveni Europa.

Am început seria de articole pe temă cu ”Criza imigrantilor. Germania pare in plina olimpiada a generozitatii.”, de Dorelian Bellu, am continuat cu textele lui Paul Dragoș Aligică, iar acum, cronologic, ce am scris eu pe Facebook.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/897075457029794″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/898524076884932″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/899511736786166″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/899564000114273″ mbottom=”50″]

 [mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/899593403444666″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/899694953434511″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/899795576757782″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/900509806686359″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/901085869962086″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/901145849956088″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/901629136574426″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/901642179906455″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/901898549880818″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/902151803188826″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/902170833186923″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/902228879847785″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/902267373177269″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/902274936509846″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/902286829841990″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/902428976494442″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/902815886455751″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/902882063115800″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/902891526448187″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/902944623109544″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/903095373094469″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/903130026424337″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/903440726393267″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/903495103054496″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/903495883054418″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/903674579703215″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/903817933022213″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/903821596355180″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/904196119651061″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/904294126307927″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/904297289640944″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/904346222969384″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/904364692967537″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/904422322961774″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/904810656256274″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=1607805322842644&id=100008395756998″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/904849612919045″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/905037846233555″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/905222306215109″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/905378209532852″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/905593319511341″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/905677512836255″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/905715686165771″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/905734759497197″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/photo.php?fbid=906004736136866&set=a.119444231459591.19305.100001820452256&type=1″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/906183626118977″ mbottom=”50″]

(Foto: au.newshub.org)

https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/901145849956088

Fa-ti-o cu mintea ta

N-ai cu cine vota? Bravo, lasă că are cine să-i voteze.

De o parte, PSD şi găşcuţa. De cealaltă, tot felul de partide care nu sînt PSD şi găşcuţa. Normal că n-ai cu cine vota. E aceeaşi mizerie. Bun, prin absurd, ai putea să te întrebi cîte partide au lideri care se gîndesc, cu voce tare, să-l graţieze pe Gigi, care au promis că-i dau portul lui Mazăre, care se plimbă cu bărcuţa trasă de argaţi, fă, prin apă de două palme, care au dat jos din Parlament steagul UE ca să pună steagul Chinei, care au fugit în vacanţă peste hotare ca să nu dea ochii cu vreo doamnă venită de la Washington, care s-au repezit la Soci ca să-şi facă musai poză cu Putin şi cu Ianukovici în timp ce nu găsesc contractul cu Bechtel? Însă cresc masiv taxele şi nu fac nimic cu şomajul, că dacă sînt la guvernare, n-au cum. Dar ce treabă ai tu cu toate astea? Fiind absurd, n-ai de ce să te întrebi, deci n-ai cu cine vota.

De aceea, îi lămureşti şi pe alţii să nu voteze nici ei. Să facă bine să te asculte, fiindcă tu eşti, în mod evident, deasupra turmei. Te-ai săturat de mizeria mai mică. Dacă nu votezi, n-au cum să aleagă alţii mizeria mai mare. În baza aceluiaşi raţionament, USL a reuşit să cîştige, prin genial absenteism biruitor, vreo 70% din Parlament, cu voturile a vreo 25% din electorat. Sigur, n-a fost bine. Dar ce, s-ar fi schimbat ceva dacă useleii aveau mai puţine mandate? Păi de ce să se schimbe? Fiind aceeaşi mizerie, mai puţin egal mai mult, se ştie. Dat fiind că minus egal plus. Şi cum minus cu plus dau zero, poftim dovada: zero, n-ai cu cine vota. De o parte, USL trăieşte, de cealaltă, nimeni nu răzbeşte. Ce, ar răzbi dacă ai vota cu antipesedeii, astfel încît pesedeii să aibă mai puţine voturi? Total absurd. Şi apoi, de ce să răzbească? S-a zis şi la televizor: cu ei ar fi şi mai rău. Nu-i mai bine să fie mai rău tot cu ăştia?

Ca să nu mai spunem că alegerile europarlamentare, ce rost au? Să votezi numai ca să ajungă nişte şmecheri pe la Strasbourg şi Bruxelles, cu ditamai lefurile şi ditamai pensiile de la UE, başca ditamai fondurile ca să angajeze la cabinetul de europarlamentar pe cine trebuie? Doar n-o să zici că nu fac toţi doar şmecherii. De fapt, fiind deasupra turmei, te-ai prins că europarlamentarele sînt repetiţia generală pentru prezidenţiale. Eşti foarte cool, trendy, hip, cele mai clare dovezi de inteligenţă. Atunci, de ce să-ţi mai baţi capul? Parcă la prezidenţiale o să te duci să votezi. Ar fi inutil. Călare pe triumful de la europarlamentare, pesedeii vor impune şi mai clar ideea că n-are cine să-i oprească. Iar dacă iau şi Cotroceniul, gata. Au tot. Pesedizare totală. Legalizarea jafului absolut. Eliberarea martirilor mafiei. Puterea definitivă. Prin votul minorităţii urnite pînă la urne, în timp ce majoritatea avea altă treaba. De pildă, să spună în sondaje că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu. Ştiu ei, chiar dacă nu l-au prins. Deci nu vota. Gen cu antipesedeii. Ai prea multă minte ca s-o faci. În fond, ce-ar putea să se întîmple? Judecînd cu mintea ta.

Pactul National pentru Romania Euroatlantica

IRL (Inițiativa România Liberală) propune un Pactul care ar urma să fie încheiat între Președinte, prim ministru și partidele politice și conține patru puncte:

  1. Afirmarea permanentă și respectarea necondiționată a apartenenței României la familia democrațiilor euroatlantice. Întărirea Parteneriatului Strategic cu Statele Unite ale Americii.
  2. Consolidarea instituțiilor statului de drept, mai ales a instituțiilor anticorupție și a instituțiilor de siguranță națională. Abținerea de la orice declarații şi acţiuni publice de natură să slăbească ori să discrediteze aceste instituții.
  3. Izolarea politică a oricăror partide sau formațiuni politice care promovează mesaje sau politici de natură să deturneze România de la parcursul occidental.
  4. Asumarea și promovarea cu prioritate maximă a politicilor de natură să asigure independența energetică a României.

textul integral

Teme de campanie pentru europarlamentare

Restricțiile pe piața muncii și restricțiile de circulație pentru români

Majoritatea celor afectați, români din vestul Europei, nu votează. Cei care votează o fac cu frustrarea imigrantului, a cetățeanului de mîna a doua, a refuzatului, a inadaptatului, a țintei xenofobiei, a celui lovit în demnitatea sa, în mîndria de a fi român.

Unii ar vrea ca votanții să înțeleagă că aceste restricții vin ca urmare a încălcării statului de drept în România și a nerespectării regulilor europene în ceea ce privește justiția și jocul democratic. Adevărul e că protecționismul și xenofobia occidentalilor nu-s deloc străine de aceste restricții. Mai mult, românii care vin în contact cu vest-europeanul de rînd, vînzător, chelner, polițist, funcționar sînt frustrați din cauza atitudinii acestuia față de ei și nu din cauza Acordului de Monitorizare sau a mai cine știe cărui Mecanism, Tratat sau Recomandare.

Fondurile europene

Avînd în vedere că decizia privind împărțirea și cheltuirea lor aparține politicienilor, populația votanță nu-și pune speranțe în aceste fonduri, nu are încredere în utilizarea lor și nu consideră tema relevantă. Pentru alegători fondurile europene sînt bani pentru politicieni. Nici nu mai contează dacă e adevărat sau nu. Aceasta e percepția.

Tema despre fondurile europene e mai degrabă o temă de gestionare internă a unor bani. Nu e o temă deloc diferită de tema bugetului. Românii nu așteaptă bani de la Uniunea Europeană. Nu mai așteaptă. Sînt convinși că toți banii care vin de la Uniunea Europeană ajung în buzunarele politicienilor și funcționarilor. Mai mulți bani de la Uniunea Europeană nu înseamnă nimic pentru simplul cetățean, e o promisiune care nu-l mișcă deloc.

Poate fi o temă corupția în ceea ce privește fondurile europene, dar speranțele fiind mici sau inexistente în ce privește acești bani, indignarea e pe măsură. Unii au furat banii care trebuia să ajungă de la niște indivizi la alți indivizi, fără nicio legătură cu noi. De ce ne-ar durea pe noi că ăștia își fură banii unii altora? De fapt, banii europeni, ca și bugetul, nu sînt ai nimănui. Nu există vreun simț al proprietății în ceea ce-i privește. Sînt banii abstracți și nevăzuți ai unor entități statale abstracte și nevăzute.

Rusia

Teama de război e o temă. Rusia nu. Aroganța occidentală e o temă. Rusia nu. ”Se ceartă ăștia ca tîmpiții și îi zgîndăre pe ruși ca să înceapă războiul și să suferim noi. Nu puteau să stea cuminți în banca lor și să nu mai fie așa aroganți, să nu-i mai provoace pe ruși? Europenii și americanii se bagă peste tot, în treburile interne ale altora, pentru interesele lor financiare. Au și rușii dreptate să se enerveze, că vin ăștia peste ei, la granița lor, și le încalcă interesele.”

Terorismul corect politic al Uniunii Europene

Nope. În schimb, antioccidentalismul, autohtonismul, mîndria națională și specificul național (adică miturile protocroniste), imaginea României în lume, interesele oculte occidentale (resurse naturale, România ca piață de desfacere, distrugerea industriei, agriculturii, forței militare, tradițiilor și sufletului acestui popor) sînt teme.

Daciana Ponta sau patriotismul artizanal, de taraba

Daciana Ponta: ”Monica Macovei urăște România. Ne-ar vrea controlați. (…) Eu am încercat din toate puterile să-mi promovez țara. Am organizat expoziții, evenimente, acțiuni dintre cele mai diverse, am promovat diverse regiuni sau tradiții românești.”

Un extraordinar moment de sinceritate, în numele Mafiei. Pe Daciana Ponta o deranjează că Monica Macovei i-ar vrea controlați, pe ei, pe mafioți. Fiindcă pe ei îi controlează UE, nu pe cetățenii simpli. Important e să nu respecte regulile și valorile occidentale, ale statului de drept, important e să dea lovituri de stat și să fure (sînt pline aresturile și pușcăriile de pesediști prinși la furat), fără să fie controlați. În schimb, Daciana Ponta a făcut lucruri extraordinare pentru România, patriotice. A întins tarabe de artizanat și a dus folcloriste la Parlamentul European. Asta face un parlamentar european cu adevărat capabil, un politician cu valori, principii, curaj și competență: întinde taraba și vinde fluierașe și pești de sticlă.

Asta e diferența dintre doamna Macovei și doamna Ponta, fostă Sîrbu: prima apare la televizor după ce i s-a adoptat proiectul de confiscare a averilor mafioților, cea de-a doua pune un pește de sticlă pe televizor. Mă rog, e un fel de a spune, fiindcă în Europa nu se mai poartă televizoare cu loc de mileu, pește, ciobănaș și balerină.

Recunoașteți în declarația doamnei Ponta, fostă Sîrbu, patriotismul comunist de ani 70-80, patriotismul de mileu, ciobănaș și călușari? Să fii patriot nu înseamnă să lupți pentru valori, pentru adevăr. Nu. Să fii patriot înseamnă să întinzi tarabe cu mileuri, artizanat, bibelouri, opincuțe, ștergare și să aduci călușarii.

Daciana trebuia să tacă și să-și joace rolul de fiică și nevastă trimisă la shopping în Occident, nu să se facă de rîs în halul ăsta și să ne spună că nu e politician și parlamentar european, ci vînzătoare de tarabă de artizanat. Dar de ce ne-am mira, cînd mentorul soțului doamnei Ponta a intrat în pușcărie pentru un bust de gips și alte artizănățuri chinezești?

Pesediștii au consistența intelectuală a unui pitic de grădină. Cum să vorbim de patriotism și valori cînd pentru oamenii ăștia țara înseamnă o tarabă cu bibelouri și ștergare?

Pe miini bune, soarta Lumii

Cutia cu viermi

Preşedintele Statelor Unite ale Americii crede că Rusia nu este decît o putere regională. Care a înhăţat Crimeea din slăbiciune. În mod clar, Barack Hussein Obama este un politician de-o anvergură unică. Declaraţiile, făcute acum cîteva zile la o conferinţă de presă comună cu premierul Olandei, nu sînt altceva decît rodul unei analize pătrunzătoare. Rusia, în regionalitatea ei, deţine un arsenal nuclear capabil să atingă orice regiune a planetei. Totodată, e singura putere militară capabilă să transforme, la o adică, Statele Unite ale Americii în cenuşă radioactivă, după cum reamintea, nu demult, un apreciat comentator al televiziunii de stat de la Moscova. Şi tot în regionalitatea ei, încalecă, geografic, două continente cu multe regiuni.

Din slăbiciune, Rusia a cucerit Crimeea fără o gleznă scrîntită pe la flăcăii care i-au făcut lucrarea lui Putin, după cum opina şi un apreciat analist american. Tot dintr-o slăbiciune evidentă, gazul Rusiei ţine Europa Unită într-o emoţionantă stare de dependenţă, energetic vorbind. Cît Germania să declare că, deocamdată, nu există alternativă viabilă. Ceea ce, sigur, poate ridica întrebarea cam pînă unde pătrunde cu analiza Obama. Oferindu-şi cîteva momente de relaxare, în turneul european de îmbărbătare a aliaţilor Americii, Liderul Lumii Libere a vizitat, la Roma, ce-a mai rămas din Colosseum. Văzînd, a remarcat, judicios, că obiectivul e mai mare decît multe stadioane de baseball. Ce chestie. Romanii ăia n-aveau iPhone, dar uite ce-i ducea mintea să facă, gen. Măi, măi. Şi ei tot vreo putere regională, probabil.

Într-o lume a păcii, în care diverse puteri regionale nu pot crea, în slăbiciunea lor, decît probleme minore, Obama a decis să împingă efectivele armatei americane către nivelul de dinainte de 1941. În septembrie 2013, generalul Ray Odierno, şeful Statului Major al Armatei SUA, declara în faţa Congresului că reducerile operate de administraţia Obama ridică “riscul substanţial” ca America să nu mai aibă capacitatea “de-a susţine nici măcar o operaţiune majoră de luptă”. Marina stă şi mai bine, coborînd în timp, ca prezenţă navigantă, spre 1917. Dar, nu-i aşa, nu cantitatea, ci calitatea contează.

De aceea, s-a decis renunţarea la racheta Tomahawk, fără să existe vreun înlocuitor. Este vorba de principala rachetă de croazieră a marinei, care i-a permis lui Obama să-l dărîme pe Gaddafi, pisat cu vreo 112 bucăţi în 2011. Fiind însă o relicvă a Războiului Rece, încheiat de multă vreme, dar în plină desfăşurare, trebuia abandonată. Împreună cu racheta saer-sol Hellfire, tot aşa, fără vreun înlocuitor comparabil. În plus, trebuia oprită şi producţia avionului F-22 Raptor, cu tehnologie “stealth”, considerat de mulţi experţi drept cel mai bun avion de “superioritate aeriană” construit vreodată. Pe scurt, NATO nu poate decît să prospere, cu puterea regională Rusia în coastă, acţionînd din slăbiciune. Faţă de începutul anilor ’90, efectivele americane din Europa s-au redus de la 400.000 de soldaţi la vreo 67.000. De la 800 de avioane militare americane, s-a ajuns la vreo 130 de avioane de luptă, 12 avioane cisternă şi 30 de avioane cargo. Iar în Mediterana nu mai este staţionat nici un portavion cu grupul lui de nave.

Evident, însă, europenii vor compensa reducerea prezenţei americane. După cum o demonstrează şi cheltuielile lor militare. Faţă de pragul de 2% din PIB stabilit pentru finanţarea NATO, europenii au reuşit, în medie, o contribuţie decisivă de 1,6%. Ceea ce este perfect. În fond, ce s-ar putea întîmpla prin retragerea Americii din rolul de principală putere putere mondială? Să avem o lume a anarhiei, cu tot felul de regimuri agresive înarmate cu bombe atomice, prin proliferare nucleară? Sau o lume dominată de puteri regionale, slabe, ca Rusia putinistă sau China comunistă, tentată de Taiwan şi de gîlceavă cu Japonia, pentru diverse insuliţe? Naaah! Şi dacă ar fi să fie… Ce, n-ar fi bine? Capacul la cutia cu viermi trebuie să rămînă mereu închis? N-au voie şi ei la joacă? Prin diplomaţie atentă, bazată pe analize pătrunzătoare, vor deveni cetăţeni-model ai Lumii Noi. Garantat. Obama rămîne în funcţie pînă în ianuarie 2017.

Cum vad partidele de la noi Europa viitorului?

Reiau într-o formă mai organizată întrebările de ieri de pe Facebook.

O Europă care respectă tradițiile civilizației și culturii occidentale și valorile creștine sau o Europă care se revendică de la utopiile egalitarismului, multiculturalismului, relativismului cultural și moral și corectitudinii politice?

O Europă mîndră de originile și istoria sa sau o Europă care se urăște pe sine și tot ce înseamnă civilizație occidentală?

O Europă a libertății sau o Europă a controlului birocratic?

O Europă a pieței libere sau o Europă a etatismului?

O Europă a competiției libere sau o Europă a egalitarismului?

O Europă a responsabilității sau o Europă a welfarismului?

O Europă pro-americană sau o Europă care joacă cartea neutralității filoruse?

O Europă unită într-o federație, confederație sau tratat?

În ce domenii ar trebui ca actualele state ale Europei ar trebui să renunțe la suveranitate? Este dezirabilă o politică externă unică? O politică fiscală unică? O politică de apărare unică?

Este suficientă uniformizarea regulilor în toate statele membre ale Uniunii Europene sau e nevoie de mai multe reguli și de aducerea tuturor statelor și regiunilor la același nivel, în toate domeniile, prin reglementare și control al puterii centrale de la Bruxelles și Strasbourg?

Toate acestea se reduc la două întrebări:

  1. Cît de unită trebuie să fie Europa?
  2. Sub ce stindard trebuie să se unească Europa?

Nu sînt partid politic, dar, dacă aș fi, răspunsul meu ar suna așa: Europa trebuie să fie cît mai unită și cît mai aproape de Statele Unite, sub stindardul valorilor creștine și tradițiilor civilizației occidentale, al capitalismului, libertății și responsabilității individuale. Dacă Europa dorește să fie unită sub stindardul utopiilor egalitariste, urii de sine, ingineriilor sociale, etatismului, anticapitalismului, corectitudinii politice și sub orice înseamnă nivelare, resentiment și obsesie a controlului în numele lumii perfecte, atunci mai bine rămîne, cel puțin pentru moment, despărțită. Nu ai de ce te teme de unitatea sub valorile libertății, însă ai de ce te teme de unitatea sub valorile totalitarismului. E diferența dintre o alianță cu Statele Unite și o alianță cu Rusia (mă rog, e un fel de a spune alianță – rușii nu se aliază, rușii invadează, cuceresc, deportează și extermină).

Acestea sînt întrebările la care ar trebui să ne răspundă partidele politice în următoarele două luni, pînă la alegerile europarlamentare. Dincolo de cancanuri cu liste și candidați, dincolo de populisme, piarisme tîmpe, glumițe cretine, dincolo de tehnicalități irelevante.

Cum sa nu-l bati pe Putin: din convingere!

Despre amnezia geopolitică

Limitarea drastică a schimburilor comerciale cu Rusia şi concurenţă la sînge pe piaţa internaţională, prin preţ şi calitate, aşa încît exporturile ruseşti să fie făcute în pierdere, sub costurile de producţie. Tăierea surselor de finanţare pentru Rusia. Tăierea exporturilor de tehnologie către Rusia. Izolare diplomatică şi susţinerea activă a opoziţiei democratice din Rusia. Sprijin militar hotărît pentru Ucraina, prin înarmarea forţelor ucrainene şi consolidarea prezenţei militare NATO în celelalte ţări ameninţate. Doar aşa poate fi oprit imperialismul rusesc. Printr-o ofensivă totală, dusă, simultan, pe cinci planuri: economic, financiar, tehnologic, politico-diplomatic şi militar.

Exact această strategie a fost aplicată de Ronald Reagan şi de aliaţii lui, acum mai bine de trei decenii, împotriva Imperiului Sovietic. Cu un succes uluitor, care a lăsat cu gura căscată tabăra împăciuitorismului, a defetismului, a cedării în faţă expansiunii sovietice în Asia, Africa, America Latină şi Caraibe. N-a mers de la sine, au trebuit înfrînte nenumărate obstacole. Dar Imperiul Sovietic s-a dezintegrat, în mai puţin de un deceniu. Deşi “kremlinologii” îl bănuiau de viaţă veşnică. A fost posibil pentru că America şi-a ales lideri prin care să continue să fie America. Acasă, democraţie şi prosperitate spectaculoasă prin capitalism descătuşat, nu sugrumat de stat, iar peste hotare, intervenţie hotărîtă împotriva dictaturilor. Nu contaminare cu socialism şi cedare în faţa despoţilor. Şi, în nici un caz, capitulare în faţa “şantajului nuclear”.

Probleme de resurse umane

Pînă prin anii ’80, tabăra capitulării avertiza, pe nenumărate voci, politico-academico-mediatice, asupra “nebuniei” unei ofensive, chiar şi economice, împotriva Moscovei. Dacă URSS era împinsă cu spatele la zid, urma holocaustul atomic! Stînga occidentală, butonată de KGB, a scos milioane de oameni în stradă, cu cereri isterice de dezarmare unilaterală a Occidentului, spre a demonstra sovieticilor că n-au de ce să se teamă. Cu Vestul dezarmat, Moscova urma, desigur, să se dezarmeze şi ea, în calitate de campioană, autodeclarată, a păcii mondiale. Asemănările cu împăciuitorismul contemporan sînt frapante. Numai că, spre deosebire de anii ’80, situaţia e mai grea.

Ronald Reagan a reuşit fiindcă a fost susţinut, cu fermitate, de Margaret Thatcher, de Helmut Kohl şi chiar şi de François Mitterand, socialistul. Criza ucraineană demonstrează diferenţa uriaşă dintre Barack Obama, David Cameron, Angela Merkel,  socialistul François Hollande şi iluştrii lor predecesori. Premierul Ucrainei a cerut, inclusiv la Washington, ca ţării lui se i se aprobe cumpărarea de armament modern. A fost refuzat, sec. Normal. Gîndirea “progresistă” spune că dacă ajuţi victima să se apere, îl întăriţi şi mai rău pe agresor. Tot întru menajarea agresorului, Angela Merkel s-a grăbit să asigure Kremlinul că o intervenţie militară occidentală este exclusă. Ca lider al Lumii Libere, Obama a întărit mesajul, confirmînd că opţiunea militară nu este pe masă. Dacă Putin dă asigurări că doar Crimeea l-a interesat, Ucraina nu trebuie apărată. Logic. Cît despre sancţiunile economice, financiare, tehonologice şi măsurile politico-diplomatice dinspre UE şi NATO, ele au anvergura frecţiei la picior de lemn.

Amnezia, factor de progres – al dezastrului.

Ca să reuşească, “doctrina Reagan” trebuie aplicată integral, concomitent, pe toate planurile. Acum, mai mult ca oricînd. În anii ’80, Lumea Liberă avea un singur adversar de talie: URSS. Azi, alături de ambiţiile Rusiei nucleare, există ambiţiile Iranului prenuclear şi ale Chinei comuniste temeinic nucleare. Iniţial, axa Berlin-Roma-Tokio n-a fost luată în serios. Rezultat: peste 65 de milioane de morţi, în al Doilea Razoi Mondial. Axa Moscova-Teheran-Beijing există de ani buni. Conlucrează strîns, inclusiv pe plan nuclearo-militar. Îşi aruncă influenţa pînă în America Latină, unde Cuba, Venezuela şi Nicaragua ţin sus stindardul socialismului, sau în Africa, unde hălci enorme din estul continentului au trecut, de facto, cu toate resursele, în proprietatea Chinei. Al cărei ritm de înarmare are un singur precedent: Germania lui Hitler, din anii ’30.

Moscova, Teheranul şi Beijingul nu se ascund. Spun pe faţă că duşmanul lor este Occidentul. În primul rînd, America, fără de care n-ar există nici un Occident. America americană, nu cea socialistă şi gata de capitulare. Rusia, Iranul şi China, cu sateliţii lor, ar dori o lume în care ele să facă legea.Văzînd reacţia vestică la agresiunea rusească în Ucraina, ce vor crede? Că n-are rost să-şi pună problema unor noi agresiuni? Cu fiecare zi în care Occidentul ezită, ameninţarea creşte. De pildă, ameninţarea cu forţa, care, pentru a da rezultate, trebuie să fie credibilă. Aşa cum o demonstrează, magistral, Putin, prin agresiunea lui.Vlady, departe de-a rămîne singur, cîştigă noi fani. Obama, Cameron, Merkel, Hollande au, încă, ocazia să arate că nu sînt moştenitorii ideologici ai “şcolii capitulării occidentale”. Pot încă pune piciorul în prag. Întrebarea e dacă vor. Dacă au, sau nu, convingerea că Occidentul merită aparat. Prin victorie. Aşa cum au avut-o iluştrii lor predecesori, care au dărîmat URSS.

Extrase din Raportul Zuber: masuri de reeducare si inginerie sociala

Raportul, aparținînd europarlamentarului portughez Ines Cristina Zuber, membru al Partidului Comunist Portughez, propune măsuri de reeducare a cetățenilor Uniunii Europene și de inginerie socială menite să inculce valorile Omului Nou și egalitarismului. Ines Cristina Zuber acuza, nu demult, într-o declarație în Parlamentul European, opozanții din Venezuela și ambasada Statelor Unite de tentativă de lovitură de stat fascistă împotriva forțelor progresiste de la putere.

Europarlamentarii PSD, PC, PNL și PMP au votat pentru Raportul Zuber, iar europarlamentarii PDL, UDMR, PRM și independentul Tokes au votat împotrivă, cu excepția unui europarlamentar PDL, care s-a abținut.

Voturi PENTRU

PSD – Victor Boștinaru, Minodora Cliveti, Corina Crețu, Vasilica Dăncilă, Ioan Enciu, Cătălin Ivan, Claudiu Tănăsescu.

PC – Sabin Cutaș.

PNL – Norica Nicolai, Ovidiu Silaghi, Adina Vălean, Renate Weber.

PMP – Cristian Preda.

Voturi ÎMPOTRIVĂ

PDL – Sebastian Bodu, Elena Băsescu, Petru Luhan, Monica Macovei, Marian-Jean Marinescu, Iosif Matula, Rareș Niculescu, Theodor Stolojan,

UDMR – Csaba Sogor, Iuliu Winkler.

PRM – Corneliu Vadim Tudor, Dan Zamfirescu.

Independenți – Laszlo Tokes.

ABȚINERI

PDL – Oana Antonescu

ABSENȚI

PSD – Corina Crețu, Daciana Sîrbu

PNL – Eduard Hellvig

PDL – Traian Ungureanu

Independenți – Adrian Severin

Cîteva extrase din RAPORTUL ZUBER:

18. Calls on the Member States to guarantee decent wages and pensions, reduce the gender pay and pension gap, create more high-quality jobs for women, as well as to enable women to benefit from public services of a high standard and improve welfare provisions;

20. Calls on the Member States to introduce gender budgeting with the intention not only of analysing programmes that are specifically targeted at women, but also of examining all government programmes and policies, their effects on resource allocation and their contribution to equality between women and men;

32. Notes that social security is particularly targeted by two of the main thrusts of austerity policy: reduction of budget deficits through reducing social spending, and improving competitiveness and cost-efficiency by cutting contribution payments by enterprises;

42. Strongly urges the Member States to increase their investment in public services, education and health, particularly primary care health services relating to sexual and reproductive health; recommends to the Member States that they safeguard women’s right to free, high-quality public gynaecological and obstetric healthcare services and to sexual and reproductive health in general, including the right to voluntary termination of pregnancy; stresses that Member States should ensure that all women share the same rights when it comes to contraception, maternity or sexuality and calls therefore on the Member States to collect data to establish knowledge of the situation faced by women regarding sexual and reproductive health and rights;

57. Stresses that in order to eliminate gender stereotypes and promote equal behaviour models in social and economic life, it is extremely important to inculcate these values from an early age, in schools, and to carry out awareness campaigns in schools, workplaces, and the media, highlighting men’s role in promoting equality, the equal distribution of family responsibilities and creation of work-life balance; calls on the Commission and the Member States to commit themselves more firmly to ending the sexist stereotypes conveyed by the media and draws attention to important measures included in Parliament’s report on the elimination of gender stereotypes, which was adopted in 2013; calls on the Member States, and especially their media regulators, to consider the place accorded – in both quantitative and qualitative terms – to women and to promote a balanced, non-stereotyped image of women, in a way that is respectful of women’s dignity, their diverse roles and their identity and placing greater emphasis on their social development, constitutional rights and role in civil society, institutions and the working world, as well as in the media, and in advertising and promotional materials and television in particular, not least in order to avoid conveying gender stereotypes and curb any tendency to hypersexualise little girls;

58. Recommends that the Member States develop educational programmes in secondary schools, for teenagers from the age of 12 and above, to combat gender stereotyping. This education should be based on good practice and should educate male and female students on gender, in an attempt to destroy stereotypes relating to social roles and the representation and significance of being a woman or a man; considers that these stereotypes – according to which, for example, women are designed to carry out certain jobs, such as looking after children, the elderly and the home, while men are designed to have an income-producing job and career – should not be included in textbooks;

61. Points out that the use of electoral quotas has positive effects on women’s representation, and welcomes the parity and gender quota systems incorporated by several Member States into their legislation; calls on the Member States with particularly low representation of women in political assemblies to consider introducing equivalent measures; considers that the European Union, given its values and ambitions, should set an example by moving closer to gender parity within the institutions; points out that the European elections of 2014, which will be followed by the appointment of the next Commission and the nominations for senior administrative positions within the European institutions, represent a chance to move towards parity democracy at EU level; therefore asks the Member States to support parity by nominating a man and a woman as candidates for the post of Commissioner, and asks the President-elect of the Commission to bear in mind the parity objective when forming the Commission ;

64. Stresses that according to Commission statistics, 15.8 % of seats on the boards of the largest listed companies are currently held by women and that progress in rectifying the situation has been slow, with an annual increase of just 0.6 % among the top business leaders of these companies; notes that 97 % of company board presidents are men; calls, therefore, on the Commission and the Member States to take measures to promote a better gender balance in management positions in companies and for their swift implementation, thus contributing to better business performance, improved competitiveness and economic gains for the EU; highlights that it has been acknowledged that more women in top economic positions bring strong organisational and financial company performance as well as a better quality of decision-making; welcomes the Commission’s proposal for a directive aimed at boosting women’s representation on non-executive boards of listed companies by laying down a 40 % minimum target for women, to be met by 2020; calls on the Commission to use awareness campaigns to promote greater representation of women in the decision-making bodies of small and medium-sized enterprises; calls on the Council, as a matter of urgency, to engage in negotiation with Parliament in relation to its first reading of the file in order to reach an agreement among all the EU institutions by the end of the seventh legislative term;

Raportul integral