Un compromis dezirabil si un paradox

Vechea Stanga, cea de rit postdecembrist, pastratoare si renovatoare a paradigmei dictaturii atee, national-comuniste, isi expune cu succes, inca din 1990, in spatiul public romanesc retorica asistentialista si verificat falimentara, impreuna cu paradoxalul delir blasfemiant crestin-ortodox si, nu in ultimul rand, cu apelul ipocrit, diform si maculant la traditie, istorie si obicei.

In mlastina pestilentiala a nostalgiilor comunistoide, in care se ineaca sutele de mii de victime ale comunismului romanesc si se perpetueaza logica politicianului providential cu vocatie mesianica, se balacesc vioi ticalosi de varii spete, profitori vechi si noi, fosti aparatnici si odraselele lor beneficiare, fosti securisti, turnatori, colaboratori sau urmasii lor, fosti sefi si sefuleti din activul de baza al defunctului PCR. Toti, renascuti intru prosperitate si revigorata prevalenta sociala in capitalismul de partid, care a arestat Romania. Aceasta renastere macabra a putut produce recuperarea in metru festiv a unei voluptoase parti a trecutului comunist romanesc, printr-o colosala punere in scena, care a schilodit si sufocat adevarul si a protejat calaii, sub pretextul… evitarii culpabilizarii tuturor romanilor.

Efectul anesteziei morale a natiunii, administrate chiar de la finele acelui decembrie insangerat de catre frontul loviturii de stat mascate, il vedem cu infricosata stupoare astazi. Dupa aproape 30 de ani de presupusa libertate, la putere se afla tot un partid de stanga, mostenitorul gastii neocomuniste, impanate cu agenti KGB si securisti de omenie, care a preluat puterea in 1989! Dupa 40 de ani de comunism, milioane de romani au votat mai mereu, practic, acelasi partid de stanga, care aplica ideologia statului maximal, alimentata de politici publice asistentialiste si de fantasmagorii economice mereu falimentare, intr-un cadru general impanat cu tuse groase antidemocratice, cu coruptie de partid si de stat, cu interventii sangeroase ale minerilor si ale jandarmilor impotriva golanilor, a huliganilor, a derbedeilor, cu manuale de istorie care omit sa aminteasca genocidul romanesc savarsit de comunism, cu retorica nationalist-etnicista pe post de infrastructura si de locuri de munca si de proiecte de tara si cu sfidari grosolane, inimaginabile de catre unii naivi, ale normelor unui stat de drept!

Comunismul institutional a fost inlaturat. Comunismul sufletului colectiv a fost, insa, recuperat, reasamblat, reconditionat si renationalizat, producand metamorfic devastatoare rezultate electorale, cu efecte sociale, economice si psihologice naucitoare.

Noua Stanga, insa – neomarxista, corecta politic, marxist-culturala, la fel de atee ca si Vechea Stanga, declarat adoctrinara dar pervers autointitulata „progresista” – a inteles demult ca pentru a supravietui, trebuie sa se delimiteze de bolsevism si de national-comunism. Ceea ce a si facut. Iar la relativ scurt timp dupa caderea URSS si a ideologiei crimei in Europa, Lumea occidentala a inceput sa se fie sedusa de secularismul umanist al ideologiei Noii Stangi anti-comuniste. O Stanga care critica vehement derapajele bolsevice, maoiste si staliniste – dar care umbla cu tricouri cu Che Guevara pe strada si se reculege la mormantul comunistului convertit la neomarxism Altiero Spinelli – , care recita mantra recompensei descatusante a perversitatii polimorfe via ideologia LGBTQ+, care trambiteaza despre binefacerile socialismului democratic (a la Bernie Sanders si Barack Obama), despre o noua lupta de clasa dusa de data aceasta intre majoritatea alba, considerata opresoare a priori si indiferent care tip de minoritate, declarata oprimata tot a priori, despre inutilitatea si nocivitatea proprietatii private,  despre inginerii sociale utopice sustinute de imigratie musulmana masiva si ilegala (a la Angela Merkel), despre desfiintarea granitelor si renuntarea completa la suveranitate nationala in favoarea suveranismului autoritar si izbavitor (?) al unei Uniunii Europene, care nu a fost in stare sa isi justitifice fiintarea printr-o Constitutie Europeana, tocmai pentru ca a decis pur si simplu sa isi nege radacinile iudeo-crestine.

La randu-i, Noua Stanga romaneasca isi marcheaza prezenta publica printr-o retorica anti-national-comunista, anticoruptie si prodemocratica, vadit fasta si atat de necesara in viciatul context politic carpato-danubiano-pontic. Iar Lumea romaneasca, vai, se lasa sedusa, firesc, de o atare normalitate a gestului politic, omitand, uitand sau ignorand faptul ca, dincolo de lupta impotriva coruptiei si pentru un stat de drept, neomarxistii autohtoni isi trag sevele din utopiile corecte politic, atee, non-morale si desfigurante identitar ale neomarxismului Scolii de la Frankfurt, care face ravagii pe batranul si pe noul continent.

Indubitabil din perspectiva fundamentală a afinitatilor filozofice, ideologiile celor doua Stangi romanesti, puse intr-o mecanica robusta democratic a jocului politic si curatata de rugina partidului-stat organizat infractional, ar putea coabita absolut perfect intru propasirea statului maximal, a statului secular, a asistentialismului de stat, a interventionismului economic, a redistribuirii bogatiei nu in functie de rezultatele actului economic, ci in functie de nevoile fiecaruia, a marxismului cultural. O coabitare dezastruoasa pentru noi toti, desigur. Un compromis dezirabil, natural, in logica Stangii, ce va putea interveni la un moment dat intre cele doua surori.

Cum ramane, insa, cu discursul si actiunea pro-Credinta, pro-familie naturala, pro-identitara a Vechii Stangi, ma veti intreba?

Este, fara doar si poate, imperios necesar ca ele sa fie readuse la matca in cel mai sucrt timp si credibilizate in acest mod natural de catre o Alternativa de Dreapta autentica! O alternativa, care sa isi asume, atat discursul euro-realist, cat si o pozitionarea lucid-patriotica, in contrapondere cu execrabilul euroscepticism cu valente pro-putiniene si cu gaunosul nationalism-etnicist bantuit de fantomele national-comunismului Vechii Stangi. Interesant de observat ca Vechea Stanga va putea chiar sa isi gaseasca autenticitatea atee si, poate, credibilitatea moral-politica (?) de dupa o obligatorie epurare interna, pentru a forma, desigur !, un pol politic impreuna cu Noua Stanga, cu atat mai repede cu cat, o Alternativa Dreapta se va putea afirma mai pregnant, mai viabil si mai robust in viata politica romaneasca. De fapt, o solutie de Dreapta care sa conteze cu adevarat, reprezinta paradoxal tocmai remediul de care Vechea Stanga autohtona are nevoie pentru a scapa de caracteristica ei schizofrenie ideologica si a renunta la debordanta ei ipocrizie patologica.

Si, poate ca in acest mod, dezbarata de fundamentele sale comunistoide si de utopia ideologiei ranforsate de ipocrizii schizoide, aceasta stanga nu va mai reusi sa supravietuiasca deloc, până la urmă…!

Fumatul în cîrciumi

În vechime erai cool dacă aveai video, azi ești cool dacă ai internalizat niște socialisme UE. Poți internaliza două socialisme eco sau poți internaliza două socialisme pe egalitatea de șanse. Când ai terminat de internalizat 12 socialisme UE, ești deja anti-sistem.

În toate discuțiile pe legea fumatului, nu s-a răspuns mereu clar la întrebarea dacă ești obligat să mergi în bar. Aici sunt două răspunsuri:

  1. Da, sunt luat cu forța de pe stradă.
  2. Nu, intru de bunăvoie.

Ar mai fi o cale, când mergi după mirosul de cârnați din cârciumă, ca-n desenele cu Tom și Jerry.

Atitudinea susținătorilor interzicerii fumatului în baruri e să nu răspundă clar, neechivoc la această întrebare. Aș zice că e o atitudine științifică, dacă ne gândim și la descrierea pe care Kuhn o face științelor. În științe n-ai confruntare a opiniilor, ci fiecare o ține pe-a lui.

Și cei care admit că au intrat în cârciumă voluntar și sunt pro lege, inferează din propoziția corectă  că proprietarul nu are voie să facă orice, de exemplu nu are voie să te ucidă, că proprietarul nu are voie să decidă dacă se fumează sau nu în barul lui. Să ne gândim la situația cuiva care merge într-o discotecă, începe să citească, apoi reclamă la poliție că este muzica prea tare. În plus, propune schimbarea destinației localului în bibliotecă. La fel poate face într-un cazino și să spună că e deranjat de bile. Sau putem avea persoane cu astm care pot intra în localuri în care se fumează, apoi reclamă la protecția consumatorului etc etc. Exemplele pot continua.

 

Distincția relevantă este cea între schimb voluntar, schimb nonvoluntar, între dragoste și viol. Ultimul este incriminat corect juridic pentru că n-am consimțământul victimei. Actele sado-masochiste, deși pot include răni fizice serioase, nu sunt incriminate juridic pentru că au consimțământul partenerilor. Ăsta e motivul pentru care nu e pedepsită compania de țigări, când se îmbolnăvesc fumătorii. Pentru că se admite că au decis voluntar, a fost alegerea lor. Nu sunt obligați să cumpere țigări. La fel se întâmplă cu persoana care intră într-un bar în care se fumează. Dacă nu e adusă cu forța, înseamnă că există consimțământul să fie acolo, chiar dacă nu-ți plac o mie de lucruri în acel bar. Acest consimțământ există atât la clienți, cât și la muncitorii care lucrează în bar (Malek, 2006).

Despre asta e sclavia. Despre consimțământ. Nu e despre muncă multă și condiții rele de muncă. Și un patron poate să muncească de dimineața până seara fără să fie sclav. Sau nu este sclav decât în măsura în care o parte din an muncește pentru stat (până achită taxele), împotriva voinței lui, altfel, nu. Cineva care intră în mină, adică are condiții grele de muncă, nu e sclav decât dacă este băgat acolo cu forța. Sclavia poate să nici nu includă munci grele. Mă gândesc la explicația pe care o dădea cineva expresiei „a freca menta”. Aceasta apare în antichitate și era folosită pentru a descrie munca sclavilor care făceau munci ușoare, în casă, care frecau mesele cu mentă înainte de ospețe. Însă ei rămân sclavi, pentru că nu puteau să plece, să iasă din acest schimb coercitiv, hegemonic. La fel, dacă sunt luat de pe stradă de Coca-Cola și forțat să muncesc pentru ei, sunt sclav chiar dacă aș avea o leafă nesimțită de 3000 de euro, de exemplu.

Cred că în funcție de vizualizarea, înțelegerea acestei distincții între schimb voluntar și schimb nonvoluntar avem o tradiție liberală autentică, unde relevanți sunt cărturari ca Rothbard, Mises, Hayek etc și un liberalism la seral, desprins din rapoarte UE sau învățat cu Brucan, pe care-l întâlnim la formatorii noștri de opinie, în special la cei pro capitalism.

Singura situație în care poate fi incriminat juridic proprietarul barului este cea de fraudă, când nu oferă ce a zis că oferă. Frauda apare când tu ai comandat online un Iphone și în cutia adusă prin curier vezi că e o pizza. Dacă proprietarul barului îți spune că la el nu se fumează și ajungi la destinație și vezi că de fapt se fumează, atunci avem fraudă. Sau invers. La fel când îți aduce mâncare bună, deși tu ai plătit pentru mâncare alterată. Vrei să o dai la porci, vrei să încerci senzații tari, e irelevantă sursa aceste preferințe culinare. Important e că nu-ți aduce ce ai plătit. Însă și aici o pedepsă corectă, amenda ar fi să spunem două cine romantice, nu să-i schimbi tu destinația afacerii, că nu se va mai fuma în vecii vecilor acolo, adică să începi să ai control, drepturi de proprietate într-un loc unde n-ai pus o cărămidă. Ori la noi, se știe, o firmă are 3 proprietari: fondatorul, statul și un formator de opinie de centru-dreapta.

Cel mai bine ar fi dacă această obligație cu fumatul nu s-ar respecta. De exemplu, în liceele militare era interzis fumatul, însă fuma toată lumea. Cu barurile e puțin probabil se întâmple așa. Cu cât există mai multe legi, cu atât cresc oportunitățile pentru extragere de rente pentru cei care supraveghează respectarea legii. E plauzibil că polițiștii care acu fac bani din supravegherea traficului, vor sta la pândă. Plus că barurile sunt și printre instituțiile cele mai expuse agresiunii statului. Chiar dacă n-ar exista presiunea pentru spăgi din partea poliției, mai există destule instituții (de exemplu, ANPC) care să supravegheze și al căror personal nu agreează ideea că trebuie să fii sărac când ești pe poziții de forță. Ca patron îți poți face un calcul cât dai pe spăgi versus cât câștigi din faptul că se fumează în bar. Însă stresul poate fi suficient de mare și la fel și riscul (amenzi mari) încât să te lași păgubaș.

Cu astfel de activități intruzive, agresive ale statului intrăm și noi în rândul lumii. Să ne gândim la scandalul din SUA, din Colorado când proprietarii unei cofetării sunt obligați să prepare o prăjitură pentru nunta unui cuplu gay. O situație asemănătoare apare în Franța, unde un supermarket deținut de musulmani este obligat să vândă alcool și carne de porc, în caz contrar riscând să fie închis (Independent, 2016). Cel mai probabil măsura e impusă de conservatori, de centru-dreapta, dar asta nu schimbă cu nimic situația. Aici se vede și perversitatea socialismului contemporan, indiferent de partidul care-l aplică, care nu se mulțumește cu o victorie morală sau cu faptul că poate cumpăra lejer din altă parte, ci vrea să te calce în picioare. Așchia nu sare departe de trunchi. Nu existau alte cofetării în orașul ăla? Nu existau alte locuri de unde să cumperi alcool și carne de porc? Nu, trebuie obligat cineva care nu crede în gay marriage să facă o prăjitură pentru o astfel de căsătorie și trebuie obligat cineva care este împotriva consumului de carne de porc să vândă carne de porc. Sau cei cu nunta dacă merg în altă parte, în alte state (Texas, Oregon etc), e doar să te frece, să-ți arate cum e cu bigotismul și discriminarea.

Faptul că Johnson, candidatul libertarian crede că e corectă decizia justiției în cazul Colorado spune suficient despre decăderea liberalismului clasic în SUA. La fel de mult spune faptul că există procese împotriva companiilor de tutun pe informație asimetrică, deși este cât casa imaginea de plămâni carbonizați (sau imagini similare) pe toate pachetele de țigări (Anderson, 2003). Cu toate acestea, victimele spun la proces, sub jurământ, că n-au știut că fumatul e nociv.

Într-un clasament al nanny state (Nanny, 2016). România nu stă atât de rău și probabil că a mai căzut după legea asta cu fumatul. Surpriza vine din partea Germaniei, care este printre statele cele mai libere, mai puțin nanny. Să ne gândim când avem controverse pe politici publice, de exemplu pe salariul minim. Liberalii spun că dacă salariul minim este peste nivelul pieței creează șomaj, afectează persoanele sărace, necalificate. Socialiștii spun că această politică există și în Germania. E shortcutul cel mai utilizat. O politică oricât de aberantă ar fi, dacă există în Germania, discuția s-a terminat. Nu mai e nevoie de argumente suplimentare. Cum ar fi fost să argumenteze cineva cândva: uite, e acum la modă o filosofie în Germania, e una liberală, care merge pe eliberarea rasei superioare, e puțin brutală, dar știu că au șomaj 0. Ia să o importăm și noi. La fel cu fumatul: dacă e interzis în UE, n-are sens să mai discutăm. Soluția e clară. Civilizație înseamnă să interzici proprietarului să facă ce crede cu barul lui sau relațiile voluntare între el și consumatori. „Proprietatea e moft”. O spunea un înțelept și uite că și lumea civilizată e de acord.

 

Bibliografie:

Anderson, William L. 2003, Fat Chance:

https://mises.org/library/fat-chance, accesat 16.08.2016;

Independent, 2016, Halal supermarket in Paris told to sell pork and alcohol or face closure:

http://www.independent.co.uk/news/world/europe/halal-supermarket-paris-pork-alcohol-closure-threat-islam-a7173286.html, accesat 17.08.2016;

Malek, Ninos P. 2006, Where There’s Smoke, You Don’t Have to Be

https://mises.org/library/where-theres-smoke-you-dont-have-be, accesat 15.08.2016;

McMaken, Ryan. 2015, Court to Bakery Owners: You Have No Property Rights:

https://mises.org/blog/court-bakery-owners-you-have-no-property-rights, accesat 17.08.2016;

Nanny, 2016, The Nanny State Index 2016:

http://nannystateindex.org/, accesat 16.08.2016;

foto: verywellmind.com

Cazul Voiculescu

Principiile nu contează. Contează doar puterea. Urmează era consensului general. Totul contează, mai puțin acordul nostru. Nu mă surprinde.Deloc. Se pare ca socialismul a patentat curvăsăria. Problema e că oportunismul curvăsăresc răspândește și boli venerice grave, printre care enumerăm pesedismul, userismul, forme grave ale socialismului. Până la urmă, socialismul global are nenumărați plozi și avortoni. Iar Varanul slujește socialismul, că doar ăla l-a făcut mare, nu?! Până la urmă era firesc, doar Varanul a fost la DIE, unde au fost si mulți înaintași ai userist-plushuletilor…știți voi, ăia care la finalul zilei de 22 decembrie 1989 lucrau la institutia care avea în cont banii din contractele cu alte țări, adica modica suma de 4.5miliarde dolari. Ce contează legebete, migrație, globalizare, dacă așa trebuie, că tătucul Marx a spus ca trebe făcut, nu conteaza culoarea politică!

Mi se pare absolut genial simplul fapt că toți nepoțeii celor de la fostul DIE, să se vadă cu aripa mass-media, dezvoltată de Voiculescu. Seamănă a un soi de bilanț al Planului Andropov. Cum credeți că Voiculescu, fost coleg la DIE cu înaintașii a cel puțin jumătate din mai-marii USR-PLUS, nu i-ar fi primit!? Cum să nu îi primească el pe colegii din aripa noului socialism?! Că până la urmă ei sunt fericiții avortoni ai aceleiași ideologii scelerate.

 

Foto: RFI

Lungul drum al stîngii spre lumină

Sînt doi ani de cînd scriu că justiția va cădea din interior, dacă va cădea. Că LCK va ajunge la Bruxelles, aleasă, mă gîndeam eu. Că acum, pe scena politică, se luptă vechea stîngă, PSD, cu cea nouă, USR. Am fost numită pesedistă, am pierdut prieteni din cauza asta.

Pentru cine e normal la cap, a ataca un om (a te îndoi de capacități) înseamnă a vrea binele instituției, implicit binele statului.
Pentru ceilalți, înseamnă a ataca statul de drept.

Iar la o numărătoare superficială ‘bubuie’ inteligența pe Facebook, ca și la televiziuni.

Are vreo importanță că astăzi vedem aceste lucruri clar, din ce în ce mai mulți dintre noi? Nu. Pentru majoritatea, nu. USR s-a aliat cu Cioloș și au dat un partid și mai mare cu un om, dar și mai consistent, tot de stînga. Domnul Cioloș, mîndria națională dintre două guvernări pesediste, a ajuns să fie asociat cu dreapta.

Nimic mai fals, nimic mai mincinos! USR Cioloș este stînga nouă, și va fi dușmanul nostru ideologic de acum înainte. Dușmanul ideologic al generației mele. O guvernare corectă nu are cum să fie asociată imediat cu dreapta, e nevoie de dovezi pentru aceasta, dovezi pe care domnul Cioloș nu le-a oferit.

Mai mult, gruparea domnului Cioloș oferă surprize. Oana Maria Bogdan, una din ele. Săptămîna trecută, doamnei i-au fost dezgropate niște minuni spuse de Ziua Națională și, prin urmare, lipsite de importanță (???), au încercat unii, mai fără spor, să ne convingă.

 

Chestionată referitor la ele, am aflat, din gura domnului Președinte de partid Cioloș că putem ajunge în tribunal. Pesemne domnul Cioloș habar nu are că eu abia aștept, în cazul în care, să strig de pe scărule tribunalului, la tv, ”Comuniștiii!”. Așa, să afle toată țara, și cei fără acces la internet și Facebook. (am întrebat-o ”decît” Cînd fac naționalizare?)

Doamna Bogdan mai este și autoarea celebrei vorbe: Uber și AirBnb sînt servicii prin care oamenii și-au pus proprietățile la comun. Așa că mă pregătesc: forfecuța în poșetă, să iau amintire o bucată de stofă din mașina Uber, ia să vedem, zice ceva șoferul? Și dacă zice, îl trimit la doamna Bogdan, să-l lămurească cum e cu proprietatea pusă la comun.

 

 

 

 

Ingenuă, visătoare sau ”forță motrice”, Oana Bogdan trebuie să învețe istoria corectă, așa cum s-a petrecut,  a țării sale, măcar pentru a nu repeta greșelile.

Este dincolo de tristețe și chiar dincolo de tragism faptul că astăzi, în România, am ajuns aici. Pe 9 martie am comemorat luptătorii anticomuniști morți în închisorile comuniste, de care este plină țara noastră, ca să mai facem asemenea experimente criminale. Sau să mai putem scrie asemenea prostii, luate drept viziuni, de unii, din păcate.

Odiseea candidaturii partidului lui Cioloș la alegeri nu se încheia însă aici. A urmat BEC. BEC și respingerea candidaturii, pe motiv că cei doi președinți, Dan Barna și Dacian Cioloș, nu sînt înscriși în Registrul partidelor politice. Cum speța ține de un teritoriu unde nu mă pricep, am luat un cunoscător la Dreptului, Elenina Nicuț, și să vedem ce scrie ea:

Judecand dupa live ul din sedinta publica, contestatia aliantei nu ar trebui sa se admita.

Motivele au fost puși pe o poteca gresita, din umilul meu punct de vedere.

Ceva de genul, in loc sa te duci pe fundatie, te tii la tencuiala care cade pentru ca se surpa cladirea.

S ar putea, insa, sa se admita, mai mult emotional decat legal, sa zicem elegant. Am inteles ca Parchetul a pus concluzii favorabile.

Caz in care ICCJ va trebui sa si asume ca va genera o ditamai debandada in materie, la pachet cu un maxim sictir ref la inregistrari Reg partide. _Facebook, 9 martie, ora 20.45

”Mai mult emoțional decît legal” înseamnă și ce nu spune Elenina, anume crearea unui precedent periculos privind înregistrarea exactă a datelor în Registrul partidelor politice.

Și înseamnă, evident, stînga. Dreapta înseamnă lege, stînga înseamnă vis, viziune, pe lîngă lege.

Dar dacă domnul Cioloș, fost prim-ministru, nu a sesizat încă din vremea prim-ministeriatului dumnealui această problemă și nu a catadicsit să o îndrepte, ce să facem noi acum? Noi, ăștia nevizionari. Cei care discutăm numai cu legea în mînă.

Dacă stînga așa debutează pe scena politică românească, cum s-a mai întîmplat, de altfel, norocul nostru, al celor cîțiva care alegem dreapta, că avem ce vota.

Cum PSD ar fi trebuit, în mod normal, să se usuce și sî cadă pînă acum, iar Cioloș și prietenii să se lupte cu dreapta autentică, adică PMP (cu ceva îmbunătățiri pe partea de mesaj și imagine), Alianța Dreaptă, Dreapta liberală și, atunci cînd va avea candidați, cu PCG (Partidul Corectei guvernări), dar nu se întîmplă asta, între vechii și noii stîngiști eu aleg, ca și acum doi ani, pe cei vechi. Sînt mai ușor de combătut, mai spre final, mai avem speranțe.

PNL a rămas prins în capcana pesedistă, tot ce face este să răspundă atacurilor și acțiunilor PSD. O forță de reacție necesară, dar nu suficientă pentru a deveni votabilă.

Votați dreapta clară și fără echivoc. Dreapta declarată, mîndră că este dreapta, mîndră de alegerile făcute.

Foto: Facebook

 

 

 

 

 

 

 

Oameni noi, copiii celor vechi

Și nici nu începuse bine anul nou, găsindu-ne tot cu ale noastre, un Iohannis bîjbîind bezmetic pe valul unei noi campanii electorale și un PSD mai hotărît ca oricînd să ne facă la buzunare, că explodă! Partidul mult așteptat, visat, adulat, PLUS-ul tuturor partidelor de pînă acum, în vecii vecilor, amin! avea unul din fondatori, copil al unui securist recunoscut. Recunoscut de Marius Oprea, celebru căutător de moaște anticomuniste.

Marius Oprea se porni a scrie cum tatăl lui Alexandru Iordache, cel care figura ca membru fondator PLUS, partid făcut cadou lui Dacian, mai timid din fire, era chiar cel care îl anchetase pe el la Securitate, pe vremea împușcatului.

Pentru cei care bănuiau o legătură între timid și Secu, nu era decît confirmarea faptului că au avut dreptate. Pentru ceilalți, care erau deja angrenați în campania electorală, lucrurile au picat cum nu se poate mai prost pentru Cioloș.

Ah, dar voi știți cine este Marius Oprea? ALDE, cîh, gunoi! au început văicărelile, în speranța prostească că dacă mînjești mesagerul, va dispărea cumva și fapta.

Este clar că nu poți afirma despre Oprea că este un gunoi, ce nu-mi este clar este de ce el nu ar avea dreptul să vorbească. Dar asta numai mie și încă cîtorva, nu și ”frumoșilor”, ”Noilor” și ”Bunilor”.

Dacian vrea să combată, evident, și iese să ne spună că… Că… Că toți am avut, într-o formă sau alta, legături cu Securitatea. Toți, da.

După ce se calmează, Dacian realizează ce a spus. Și nu e mîndru. Așa că revine cu lămuriri și păreri de rău. A jignit o mare parte din români, mai ales pe cei care au avut de suferit de pe urma comuniștilor și securiștilor. Poate oare să le spună ceva care să-l facă iertat în ochii acestora, mai ales?

Nu poate, nu are cum. Ce a spus ne spune nouă, la rîndul nostru, că omul nu face diferența între bine și rău. Răul a fost Comunismul, implicit Securitatea, și binele? Unde a fost binele, atunci, dacă toți, dar chiar toți am avut de-a face cu Securitatea?

De unde a apărut mișcarea populară care a schimbat un regim criminal cu altul, democrat, în 1989, dacă toți am fost de partea răului?

Nu cred că poate răspunde acestor întrebări, așa că recurge la inutile scuze și păreri de rău. Dar ce crede, oare, cu adevărat? Vom ști vreodată???

Mai mult, a treia zi revine în forță, crede el, și propune ca membrii partidului PLUS să dea o declarație de necolaborare cu securitatea. Păi cine, dacă toți?

Și așa ar rămîne Dacian fără membri…

Dar Dacian are susținători fervenți, așa că se trece și peste asta, ca și cum nu ar fi. Și nici nu trebuie să răspundă la întrebări incomode.

Dacian este ales, la Conferința națională PLUS, președinte al partidului. Totodată, fiul lui Iordache -securistul își dă demisia din partid. În piață se aruncă zvonul că nu a vizat niciodată vreo funcție de conducere acest pui de Iordache. Și atunci, de ce să facă un partid? Din prea plinul inimii?

Păi așa se construieșe lumea frumoasă a lui Dacian, de mîine, din prea plinul inimii?

Și dacă e așa, atunci e o lume socialistă. Numai stîngiștii spun că tot ce fac fac din inimă și suflet. Foloase materiale nu există pentru ei, ei trăiesc cu aer, ca niște ființe superioare.

Rămînem la socialism, așa cum a rămas și Dacian. Dacian vrea să-i și spele la imagine pe cei care au avut legături cu ceva din trecut. Cu ceva asimilat răului.

Suntem ceva rude, e de origine din Pericei (judeţul Sălaj -n.r.) şi dânsul, dar a ocupat responsabilităţi într-o instituţie democratică controlată de Guvern, de Parlament. Cred că suntem rude de gradul 3”.

Spune timidul despre unchiul său (adevărul.ro). Despre cum sora sa, actualmente lucrător în cadrul DGIPI Sălaj, lucrează în aceeași instituție al cărui șef a fost unchiul,  citiți în link-ul de alături declarația.
Surprinzător poate, sora lui Dacian, nepoată a Vulpii, lucrează în instituția pe care unchiul său a condus-o. Dar nu trebuie nici să ne treacă prin cap vreo acuzație de nepotism, așa ceva nu există la oamenii noi, frumoși și tineri. O coincidență, probabil nimic mai mult.
 
 
Sîmbăta trecută, domnul Cioloș a anunțat că s-a născut ”principala forță de opoziție la PSD”, prin ceea ce s-a numit alianța USR- Plus. În afara faptului că s-a stabilit, Dacian Cioloș, primul candidat pe listele comune la alegerile europarlamentare, este alianța unui om cu un partid. Nu știu, nu știm ce a adus în plus partidul PLUS USR-ului. Partid parlamentar în creștere în sondaje și de imagine, este cel puțin ciudat că renunță la locul I pe liste în favoarea cuiva al cărui partid nici sediu în București nu știm să aibă.
 
Dar cum alianța este făcută, listele întocmite, așteptăm ca fostul membru Vatra Românească, începînd de astăzi, să dea serios la temelia PSD. La care, momentan sapă cu mult aplomb numai Ponta și Firea. Pentru că dacă nu știm ce direcție are alianța, măcar atît să facă, să dea la temelia PSD.
 
PS: Sigur că, din punctul meu de vedere, stînga și dreapta, pe scena politică românească, ar trebui să fie acum Cioloș,Cataramă, Tomac, dar pînă cînd timidul nu asumă stînga, asta e. Și n-ai ce-i face.
 
 
 

 

 

Domnul Iohannis, penalul?

Later Edit: Procurorul general Lazăr a solicitat CSM o adeverință din care să rezulte ce se afla în mapa sa profesională la momentul prezentării ca și candidat pentru această funcție. Adresa, semnată de procuror CRISTIAN BAN, poate fi găsită aici.

Ce se întîmplă zilele acestea în România este greu de înțeles și pentru români, d-apăi pentru cineva din afara țării.

Problema este, nu cumva ne afundăm pe măsură ce trece timpul, și mai mult? Iată o scurtă recapitulare a zilei de ieri, văzută de fostul ministru Ionuț Popescu:

Scurtă recapitulare: președintele Iohannis luptă împotriva corupției și ține piept asaltului penalilor!
Fapte:
1. Dl Iohannis a fost penal! Deși a declarat public că nu a fost! Adică, a fost învinuit, a fost sub urmărire penală! Augustin Lazăr l-a scos de sub urmărirea penală (sau a fost implicat în această decizie, din moment ce a simțit nevoia să sublinieze acest lucru) și a ținut să-i amintească atunci când a fost cazul numirii sale în funcția de procuror general. Dl Iohannis l-a numit procuror general pe Augustin Lazăr!
2. Dl Iohannis a mai avut un proces atunci când, la fel ca alți sute și sute de alți primari, a fost acuzat de incompatibilitate. Toate acele sute de primari au rămas „penali” fiind declarați incompatibili de către judecători. Dl Iohannis a fost singurul primar, în spețe absolut identice, care a câștigat procesul și nu a fost declarat incompatibil. Judecătoarea care a decis în favoarea d-lui Iohannis este Livia Stanciu. Dl Iohannis a numit-o pe Livia Stanciu judecător la Curtea Constituțională din partea președinției…
Nu mai amintim nimic despre problema caselor și a chiriilor încasate, problema nefiind clarificată!
Dl Iohannis nu este penal, dl Iohannis luptă cu penalii și cu corupția!

În eventualitatea în care referendumul ”Fără penali” ar trece, ce ar face atunci președintele Iohannis? ar demisiona? nu ar mai candida? Sau ar spune că nu are o hotărîre definitivă și irevocabilă în acest sens, adică dînsul nu este penal? Dar șantajabil este?

Dincolo de profunda lipsă de caracter a procurorului șef Lazăr, de a include în mapa profesională închiderea unui dosar al celui care avea să îl numească, și care seamănă perfect a șantaj, rămîn întrebările; avem un președinte penal? unul șantajabil? Și, mai ales, știa USR asta cînd a declanșat campania ”fără penali”? Știa că pot ajunge să îl pună pe președinte într-o asemenea situație? Și care este strategia pentru alegerile prezidențiale următoare? Dacă Klaus iohannis nu va putea candida pentru al doilea mandat, așa cum și-a anunțat intenția? Pe cine va susține USR la alegerile prezidențiale, pe domnul Cioloș? Este pregătit domnul Cioloș să candideze sau nici această variantă nu va fi posibilă? și dacă nu, acum pe cine vor propune? Există oameni pregătiți pentru a ocupa funcția supremă în stat și pe care noi nu îi știm?

În final, care este strategia acestui partid, USR, care nici nu așteaptă să moară PSD pentru a îi lua locul pe stînga politică?

14-17 decembrie 2017. Podcast cu Lucian Vâlsan

Am înregistrat acest podcast miercuri, 13 decembrie. Într-o oră și jumătate, am vorbit despre tentativa de lovitură de stat din parlament, dată de PSD-ALDE-UDMR, recunoașterea Ierusalimului drept capitala statului Israel de către președintele Trump, moartea fostului rege Mihai I și multe altele.

Despre ultimul subiect pomenit mai sus vreau să spun următoarele.

Imensa coadă la Palatul Regal este o premieră pentru România. Nu se dă nimic, nu se dă nici măcar speranță, ca la moaște.

Nu se dă, se dăruiește. Respect, omagii, păreri de rău.

Nu știm dacă oamenii aceia care stau ore în șir pentru cîteva minute în fața catafalcului au votat. Nu știm și nici nu vom ști vreodată cu cine au votat.

Dar să nu mai aud, de acum încolo, că vă exacerbați superioritatea considerînd poporul ăsta prost și lipsit de bun simț. Este o lecție de pioșenie și de morală ce se întîmplă acum. Însușiți-vi-o!

Coada aceea nu este despre el. Este despre noi.

USR = PSD

Ba nu, sînt mai rău.

Copiii ăștia bătrîni care au intrat în Parlament, useriștii, cred despre noi că sîntem aceiași fraieri care am fost acum 28 de ani. Și culmea, nu greșesc prea mult.

Astăzi apare, publicată pe Facebook de Emanuel Ungureanu, deputat USR de Cluj și vicepreședinte în Comisia de Sănătate a Camerei Deputaților, fotografia de mai sus, cu comentariul următor:

Peste 1200 de like-uri rapid,  share-urile curg și ele, lumea are, gata, dovada că Morar e pe o mînă cu ”gașca de penali”.

Vă amintiți apa otrăvită de la Revoluție, baba cu o pușcă în colivă și faptul că trebuia să gustați absolut orice produs duceați militarilor? Se împlinesc zilele următoare 28 de ani de atunci, iar noi sîntem aceiași. Proști și ușor manipulabili. Extrem de ușor.

Morar dă și o explicație:

E o fotografie de azi, de la restaurantul Senatului, unde mănânc în fiecare zi. Nu era o întâlnire programată.
(…)
I-am zis că nu ştiu nimic şi că nu sunt implicat. Discuţia a durat două, trei minute şi cu asta, basta. Este restaurantul Senatului, în care mâncăm în fiecare zi. El a deschis un dosar, dar credeţi-mă că nu am înţeles exact ce, nu deschid discuţii. Nu stiu, cert e că spunea că privea statutul magistraţilor asistenţi ai Curţii Constituţionale. Nu m-am uitat peste documente, pot să merg şi la testul poligraf.”

Extrem de convenabil, exact în momentul acela s-a găsit în cantina Parlamentului și un fotograf. Și pentru că se știe, cînd oamenii vor să pună la cale ceva în neregulă ori chiar ilegal, așa se duc, în văzul tuturor, a reușit să imortalizeze momentul. Nu mai zic că nimeni nu știe cît au stat împreună, toată lumea anticoruptă de pe Facebook vrea sînge. Sigur, aceeași lume nu ar sta pentru nimic în lume cu Iordache la masă, așa ceva nu există. Nici nu sînt, pînă una alta, doi demnitari ai statului român. Oamenii au demnitatea lor (de Facebook), în plus Ioradche este un ”penal”, se știe. De unde? Nu contează, este ”penal” și gata, asta a stabilit lumea bună anticoruptă. Morar, dacă nu erau pe-o mînă, trebuia să-l dea, eventual, cu capul de pereți.

Culmea este că poza este vehiculată și de nume din politică și comentariat politic.

Mă băieți, dacă vreți să mai deveniți vreodată credibili cît de cît în ochii celor care vă citesc, un sfat gratis: lăsați manipulările de doi bani deoparte.

Ce credeți că puteau face Iordache și Morar la masa din restaurantul senatului ca să vă mulțumească:
– să se scuipe
– să se încaiere
– să nu se bage în seamă, ca și cum nu s-ar cunoaște?

Depășiți limita legală de tîmpenie, de asta nici nu vă mai urmează lumea. Una dintre cauze.

Și poza, să nu uităm, este dată public de un coleg al Cosettei Chichirău, autoarea scandalului cu Șerban Nicolae. În care ea s-a dus la el, ca mai apoi să-l acuze că i-a adresat acele vorbe de nerostit. Incităm și apoi ne dăm victime.

Altfel de politică. Politica circului. Promovată de exact oamenii care susțin că doresc o țară ca afară. Și exact de asta nici nu o vom avea. Care oameni își încep cariera politică exact ca PSD, acum 28 de ani. Cu manipulări.

Sînt aceiași oameni care încercau să abată atenția cît se putea de mult, să nu bage în seamă o altă întîlnire, privată, de data aceea, dintre Kovesi și mai mulți politicieni, în sufrageria lui Oprea. Imparțiali, deh, ca tot românul.

PS: Ei? 🙂 ))))))

 

 

11- 13 decembrie 2017

Despre USR scriu de multă vreme. Și tot de multă vreme mi-au sărit mulți în cap, acuzația principală, argumentată temeinic, fiind ”băsisto”. Ce ar putea avea niște oameni de dreapta cu singura formațiune de, culmea, dreapta, din țară? Ori cu un senator din această grupare?

Știu, Udrea. Deși Udrea nu a mai apărut în spațiul politic de o bună bucată de vreme, deși despre Udrea am scris, la vremea ei, și nicidecum laudativ, deși a fost jumulită pe toate părțile. Da, aici și pe Bestiar. Puteți găsi după tag.

Dar nu. Băsescu e o persoană compromisă definitiv în ochii unora (votanții lui Antonescu din 2009, cred eu, în principal, mulți rămași fideli PNL), deși NU are nici un dosar la DNA, iar Udrea merită, după aceiași sau/și alții, tăvălită prin smoală și fulgi și lapidată în piața publică. Pentru că asta este ideea de justiție a multora. Să crape ăla pe care nu-l suportă, vinovat sau nu, nu are importanță.

Și așa ajungem din nou la legile justiției. La circul făcut de Cosette Chichirău și Șerban Nicolae în Parlament.

Ce credeți că se întîmplă peste nici o săptămînă?

Ia să vedem prin ochii jurnaliștilor:

 

Mircea Marian, așadar, Facebook.

 

Sorina Matei:

Timp în care:

 

Între timp, aflăm că amendamentul a fost retras. După stupoarea manifestată de presă.

Întrebare: Cîte din amendamentele (700 ori 7000, nu rețin numere mari și lipsite de importanță) depuse de USR erau sau sînt la fel?

Ce rămîne din toată povestea asta, după retragerea amendamentului? Intenția USR de a vota cot la cot cu ALDE.

Cu ce sînt mai buni, mai frumoși și mai inteligenți decît gașca de la putere? N-au furat, știm. Și nici nu concepe lumea bună de la proteste că pot face ceva rău. Ba uite că pot. Rămîne furtul. Nu au avut încă ocazia, accesul la fonduri.

Un om nu fură atunci cînd este crescut și format în baza unor principii sănătoase de viață. Care pot începe de mic copil, cu porunca a opta din Vechiul Testament, să nu furi.

Care sînt principiile pe care este fondat USR? Nu știm. Nu sînt clarificați doctrinar nici acum.

Ceea ce pentru un partid de dreapta este o imposibilitate, un nonsens. QED.

Vă mai mirați atunci de ce, în ciuda strigătelor disperate de luptă, duminică, cel mai mare protest a fost Tîrgul de Crăciun din Piața Constituției? Unde oamenii, cu copii după ei, se călcau în picioare. Oameni care vor ca, împreună cu copiii lor, să se poată bucura de sărbătoarea nașterii Domnului Nostru Iisus. Despre care așa zisele partide de opoziție nu vor să vorbească, d-apăi să mai și bage în seamă asemenea manifestări. Pentru că, după cum se știe de la Marx și Engels, religia este drog. Opiumul popoarelor.

În Piața Victoriei, loc de acum dorit tradițional pentru proteste, s-au întîlnit simpatizanții a două partide plus domnul Cioloș. Mult mai puțini, dar în și la locul lor. PNL, USR și domnul Cioloș nu au considerat de cuviință, ca partide sau platforme de opoziție, să cheme și singurul partid de opoziție din România: PMP.

Per total proteste, în Craiova, unde mitingul de susținere pentru PSD s-a transformat rapid în miting de comemorare a fostului rege Mihai, s-au adunat circa 8000 de oameni. În București, trei partide sau aspirante la partidism, abia au adunat 1000 de  oameni. Care oameni vor alegeri anticipate. Al căror rezultat va fi același.

5-10 decembrie 2017

Avem trei evenimente în această perioadă, din care acum voi trata numai două. Cele trei sînt: legile justiției, recunoașterea de către președintele SUA, Donald Trump, a Ierusalimului drept capitală a statului Israel și moartea fostului rege Mihai I.

Nu am pregătirea de specialitate necesară pentru a discuta toate amendamentele propuse de PSD, dar nici nu sînt în situația descrisă de Pierre Manent: ”Oamenii își manifestă cu atît mai aprig voința cu cît nu știu ce vor.”  (via Teodor Baconschi). Și cred că, în marea, copleșitoarea majoritate, cei care protestează acum nu știu ce vor.

Să afli că ”România moare”, cînd în magazine de orice fel abia mai ai loc, și e abia început de decembrie, să afli că oamenii ies și pentru tine la demonstrații, cînd nu ai solicitat așa ceva (cu alte cuvinte asta este elita țării, cei care își dau seama ce se întîmplă (adică s-au și erijat în înțelepții nației, tu ești prost, îmbuibat, te gîndești numai la mîncare și melodii populare), să fii martorul unui spectacol ca cel din parlament, între deputata Chichirău și senatorul Nicolae, unde nu este nici o diferență între cei doi, și nici unul nu are ce căuta în Parlamentul României, este de-a dreptul halucinant. Ascultați:

Poate vitejia infantilă a doamnei Chichirău, de a a-l provoca (deloc greu, altfel) pe Șerban Nicolae, poate cocoțatul pe diverse obiecte de pe balconul Casei Poporului și semnalizarea luminoasă către protestatari să fi făcut ca USR să-și recupereze procentele pierdute. (Asta a fost și intenția, din cîte se pare.)

O mare parte din #rezistenți nu cred că se mai recuperează vreodată. Noroc cu lumea normală care nu are sau nu dă atîta importanță Facebook.

În privința legillor justiției, tot ce interesează omul de rînd sînt următoarele:

  1. să fie în acord cu Constituția
  2. să fie în acord cu prevederile Comisiei de la Veneția
  3. să fie fundamentate pe principiile dreptului european.

Restul sînt detalii pe care numai cei cu studii de specialitate și interesați strict în menținerea unui stat de drept în România le pot înțelege. Orice cățărare pe valul nemulțumirii publice la adresa PSD scade șansele obținerii dezideratului propus.

Știu, pesediștii sînt răi. Sînr răul suprem pentru mulți dintre noi. Dar nu pentru legile justiției, în primul rînd, ci pentru maniera colectivistă în care înțelege să guverneze un partid socialist, pentru bîlbele incredibile, pentru delăsarea, incultura și nesimțirea față de adevăratele probleme care dor: sănătate (sînt copii lipsiți de insulină care vor să se sinucidă!), învățămînt, taxe, impozite, cultură, agricultură. Undeva, la sfîrșitul listei, se află, pentru marea majoritate a oamenilor, și justiția. Dar cum conștientizarea faptului că furtul din avutul public, corupția, îi afectează direct, prin lipsuri în alte domenii esențiale vieții, nu participă la mișcarea anti-justiție.

Încă o dată, pentru mine, cea mai eficientă luptă cu corupția o reprezintă statul minimal. Numai dacă nu vor mai avea de unde să fure, nu o vor mai face. Altfel, orice om este, într-o mai mare sau mai mică măsură, coruptibil. Ce îl oprește din fapte reprobabile sînt numai principiile în care a fost crescut și înțelege să trăiască.

Culmea este că românul este ocupat cu sărbătorile și cu proteste exact în momente fabuloase ale istoriei. Cel de acum, da. Germania și Coreea de Nord se află pe aceeași poziție, antiamericană, în problema recunoașterii de către președintele american Donald Trump a Ierusalimului drept capitală a statului Israel.

Mai este nevoie să spui ceva cînd lumea știută drept civilizată se asociază cu cei mai siniștri comuniști rămași pe planetă?!

Da, mai este. Și trebuie spus permanent Adevărul. Care nu e relativ, cum vor să ne inducă leprele leftiste, ci este unul singur. Cînd spui că președintele american, care și-a ținut, culmea, promisiunea făcută în campanie, este Hitler și te unești cu cei mai mari criminali existenți ai planetei pentru răstălmăcirea adevărului, este crimă împotriva oamenilor de bun simț, le ucizi și bruma de discernămînt pe care o mai au unii. Cînd predecesorii actualului președinte recunocuseră și ei același lucru, dar nu făcuseră nimic în sensul acesta, și cînd unul înțelege să-și respecte promisiunile, acela este pus la zid.

Pentru că, dragii mei, asta înseamnă politica pentru mai marii lumii acum. Să promiți una și să faci exact pe dos. Sau, în cel mai fericit caz, să uiți că ai promis. Să te prefaci că ai uitat.

Cu o generație de lideri care NU au fost aleși la ei în țară, dar ajung la Bruxellles în poziții din care să dicteze celor aleși în țările lor, inclusiv procesul electoral european nu poate naște decît o contraselecție uriașă, și este cauza acestor minuni care apar la fiecare pas.

Așa s-a ajuns ca Cehia, Polonia și Ungaria să fie trimise în judecată la Curtea de Justiție a UE pentru refuzul de a primi imigranți. Așa s-a ajuns ca Donald Trump, omul care recunoaște adevărul istoric, și nimic mai mult, să fie connsiderat un Hitler al zilelor noastre, așa s-a ajuns la relativizarea adevărului, și așa se va ajunge la visul tuturor demenților planetei, comunismul global.

Timp în care noi ne luptăm cu o gașcă de inculți, hoți și profitori. Cruntă soartă.