Posts Tagged → Victor Ponta

1-4 martie 2018. Communism strikes back

Cînd aveam subiectele alese și aranjate pentru perioada menționată în titlu, cum mă pregăteam să scriu, zbang! Facebook mă invită să mă loghez, deși eram logată de cîteva ore bune. Asta, cum nu sînt la prima întîmplare, îmi spune pînă să văd afișul că m-a blocat din nou. Și de ce: cioară, a doua oară.

Mai mult decît atît, statusul este unul foarte vechi. Dacă 3-4 ani înseamnă foarte vechi în istoria Facebook. Nu mai știu exact care erau ”regulile comunității” atunci, dar sigur nu se bloca pe bandă rulantă, ca acum. Și cum de nu a deranjat pe nimeni atîta vreme, de ce acum?

Și în nici un caz pentru ce se blochează acum. Eu sînt a doua oară blocată pentru cuvîntul ”cioară”. În contextul folosit în ambele situații, cioară nu are absolut nici o conotație rasistă. Prima dată a fost ”cioara vopsită”, care conform dexonline.ro înseamnă a umbla cu hoții, deci dacă spuneam ”Dragnea umblă cu cioara vopsită” aș fi fost raportată și blocată?!? A doua oară, după cum se observă în captură, de asemenea, absolut nici o conotație rasistă. O cioară croncăne, deci în corul bisericii ar strica toată armonia, ar face gălăgie într-un spațiu sacru, ar fi nota discordantă a întregului ansamblu.

Și atunci de ce? Cum și cine a întocmit lista pentru limba română furnizată ulterior Facebook? Cineva-ul acela nu a scos din context sintagmele, cuvintele care nu au de-a face cu înțelesul propriu sau mai degrabă cu înțelesul lor modern? Este normal ca un spațiu pretins al decenței să conțină p*le, pi*de și căruțe de f*taiuri?

Evident că nu este normal. Dacă nu ai treabă cu jargonul, ori cu anumite cuvinte din jargon, dar ai treabă cu anumiți oameni, întîmplător sau nu de dreapta, lucrurile devin clare. La fel de clare cum au fost în toate societățile comuniste totalitare, în care oamenilor li s-a impus cum să vorbească.

Nu am să părăsesc platforma. Am să caut însă, în continuare, un avocat dispus măcar să încerce să mă ajute să îi dau în judecată aici, în România. Și nu am să o părăsesc pentru ca anumiți oameni să știe că nu pot fi descurajată atît de ușor. Pentru că rezistență trebuie să opunem. Pentru ca oamenii aceia mici și nemulțumiți de viața lor să afle într-o bună zi datorită cui au mai mîncat o bucată de pîine. Pentru că îmi place lupta și, mai ales, ador să cîștig. Iar disperarea care a pus stăpînire pe ei, recurgînd la asemenea metode comuniste, arată că sînt pe cale să piardă. Pentru că, în cele din urmă, sînt o nucă mult mai greu de spart decît cred ei. Care, ca să rămîn în topic, presupun că nici nu visează la inteligența ciorilor.

Pentru că știu că sînt de partea bună a lucrurilor și vreau să împărtășesc cu prietenii mei ce se întîmplă.

Pagina Blogary este asigurată. Și asta este tot ce mă interesează acum.

Ce mai pregătisem pentru azi:

Victor Ponta, surpriza Alianței Conservatorilor și Reformiștilor Europeni.

Nu, nu e o glumă proastă. Nu această captură. În rest, da, este o glumă mai mult decît proastă. În lipsa de idei și de coerență doctrinară, supuși presiunilor de tot felul, conservatorii europeni (apropo, cine știe exact cine sînt acești conservatori, în afara Poloniei?) nu mai știu ce fac. Mai mult, este ca și cînd nimeni nu ar fi auzit în Europa de plagiatul lui Ponta. Ceea ce constituia teama mea acum ceva vreme, se pare că e pe cale să se întîmple. Descoperirea plagiatelor, cu tot respectul acordat jurnaliștilor care s-au implicat, rămîne un exercițiu intelectual al nostru, pentru noi. Pe subiecții incriminați nu-i atinge. Cu atît mai puțin pe suporterii lor.

La Ambasada Slovaciei, acolo unde a depus flori și o lumînare Eugen Tomac, președinte executiv PMP, în memoria jurnalistului de 27 de ani și a prietenei lui, uciși cu sînge rece, nu s-a mai prezentat aproape nimeni. Spre seară, erau depuse cîteva buchețele de flori și cîteva lumînări. Ceea ce afirmă, din păcate, ceea ce știam: noi sîntem anticorupții Europei, să nu îndrăznească cineva să ne păteze cu o crimă sfîntul steag făcut din trupurile noastre.

Dar și cînd or să izbucnească scandalurile de corupție la vîrful UE să vedeți ce frumos va fi. Poate atunci veți înțelege ce s-a întîmplat de fapt în România.

Iohannis – mare președinte la UE e atît de străvezie că mi-ar fi jenă să o dau. Și face parte din precampania pentru prezidențiale.
Sigur, a fost altul la rînd, dar ei îl voiau, ați văzut ce șansă avem să votăm un asemenea președinte?

Să i-o spună lu’ mutu’!

 

 

Sînt eu pesedistă pe cît este ea ‘de-a noastră’

Știu ce-am spus acum două zile și nu am de gînd să revin decît pentru mici precizări. 

Nu scriu pentru că îmi face plăcere, dimpotrivă. M-ar bucura să nu am eu dreptate și să funcționeze justiția decît așa. Dar:

După Mazăre – 4 ani cu suspendare la un prejudiciu de 114 milioane euro, procuror care uită să facă recurs, în alt dosar, astăzi apare asta. 

Parchetul General a clasat dosarul in care Ponta era suspectat de evaziune fiscala (disjuns de DNA astă primăvară).

1) Nu vad nimic în bula mea anticoruptă de Facebook despre subiect. Cum nu văd nimic din ce nu se potrivește clusterului cu care sînt obișnuiți oamenii. 

2) Atunci zic eu. Propun să nu mai spună la bilanț ce și cum numai alea bune, ci invers, astea. Ca să nu fiu a dracului și să zic sa le dea pe partide, PSD si ALDE curate ca lacrima, la alelalte găsim ceva, un pix, lipiciul de la afișe, o pasăre moartă, ceva trebuie să existe, că doar știm.

3) DNA să vină să vă ia / Dacă ziceți altcumva.

Știu, nu are importanță că a scăpat Mazăre și poate să-și continue petrecerile regești pe vase de croazieră, în Madagascar și unde mai vrea suflețelul lui. I se va da EI și pentru el. 

Așa se întîmplă de fiecare dată cînd renunțați la principii și susțineți oameni. Pentru că nu este om mai răsărit în politică, justiție, administrație pe care să nu-l fi văzut președinte. Pentru care să garantați fără să știți nimic concret despre el. Și despre care să nu spuneți ”Lasă, e bun/bună, e de-al/de-a nostru/noastră”. Un criteriu auxiliar de apreciere a cuiva (este apropiat de, se cunosc de x ani etc) a devenit criteriul principal, dincolo de care nu există nici cea mai măruntă critică. 

Pentru că luați de bun ce vi se spune sau ce citiți, pentru că nu vă exersați bunul simț, pentru că luați de literă de lege ce spune unul și altul, fără să chestionați vorbele, dacă nu și persoana. Și pentru că, în ultimă instanță, scăpați din vedere că orice om poate greși. 

Pentru că știați voi că ăl bătrîn vorbește aiureli, după ce că a mai și furat (”lasă, că știți voi”, normal, de ce să așteptăm dovezi?!) și îi iau eu apărarea ca apucata cînd spuneam că mai are dreptate cînd spune că s-au schimbat multe de pe vremea lui și pînă azi. 

Aveți dreptate, totul e perfect în justiție. Numai că eu sînt pesedistă cum e ea ”a noastră”. 

Singura soluție pentru diminuarea corupției este statul minimal. Cînd nu mai ai de unde fura, tentația dispare, nu mai ai și gata, nu mai furi. E chiar atît de simplu.

Cînd veți ajunge la concluzia de mai sus, știți unde mă găsiți. Tot aici, da. 

 

 

 

 

Jocuri de copii

1. Vă mai amintiți pancarta din piață, ”hai, Ponta, că am glumit”? Ei bine, el nu. Copilul nedezvoltat al PSD-ului a luat-o în serios, și acum face opoziție lui Dragnea. 

Este ridicol ce se întîmplă. Ponta îi trimite lui Dragnea ce? O foaie albă de hîrtie? Ce înseamnă ”demisie în alb”? 

Dacă deranjez, că am văzut că deranjez, de astăzi o să-i trimit domnului Dragnea – ştiţi că eu nu vreau să mă dea nimeni afară din partid – îi trimit demisia mea în alb şi când îl supăr foarte tare o introduce şi a scăpat de mine. Dar să tac din gură n-o să tac, nu pot la vârsta asta să mai tac din gură pe lucruri pe care le-am văzut, e care le ştiu şi pe care le văd cu îngrijorare.

No shit! Really? 

Ponta, demisia este un act unilateral de voință, nu poate fi nici scrisă, nici completată, nici depusă, nici trimisă de altcineva decît de persoana care intenționează să demisioneze. 

Ăștia ori glumesc la un nivel de cunoaștere de care noi am trecut de mult, odată cu intrarea la creșă și grădiniță, ori țara asta e pe mîna unor oameni lipsiți complet și de umor, pe lîngă celelalte. 

2. Tăriceanu a convocat astăzi cele două camere ale Parlamentului ca să reafirme prestigiul instituției. Asta are fix valoarea unei declarații a curvelor dintr-un bordel care s-ar strînge în fața oglinzii și ar declara că sînt femei cinstite și fete mari. 

Cui folosește așa ceva? Pe cine interesează că Tăriceanu laudă instituția din care face parte? Meritele unui om, ca și ale unei instituții, se evaluează cu totul altfel, lauda de bine nu miroase a bine. 

Dar probabil că pentru electoratul PSD – ALDE aceste lucruri sînt tari, prind, au priză. Altfel nu pot să-mi explic de ce oameni în toată firea, ba și aleși în forul legislativ al țării, se comportă în asemenea hal. 

PS: Astăzi e dezastru. Nu deschizi un ziar, un blog, o rețea socială fără să dai peste feministe preocupate și îngrijorate de soarta femeilor. Mai ales sau numai a acelora care au toate, dar toate! condițiile sa-si vadă singure de viață.
Responsabilitatea, bag de seamă, e un lucru foarte mare. 

 

 

Cînd prostia nu-ți dă pace

1. Ca să nu uităm cumva prin ce perioadă de coșmar am trecut, Jigodel Ponta scoate capul din țărînă și ne aduce aminte. Din țărîna imperiului. 

Cazurile Negulescu și Rarinca sînt excepții, sînt greșeli, nu s-a demonstrat și nici nu se va putea demonstra că sînt regulă, ca în Turcia. Unde se arestează cu sutele și cu miile, în urma loviturii de stat eșuate, de anul trecut, iar despre respectarea drepturilor omului nici nu poate fi vorba. Dar de ce să nu profite și să nu se victimizeze cînd are posibilitatea, Negulescu fiind procurorul lui de caz?!?

Cît despre iubirea de țară, am avut și noi un președinte care și-a iubit țara mai mult decît locuitorii acesteia, l-a chemat Ceaușescu și a murit împușcat la zidul de la Tîrgoviște. 

Și dacă oricum e atît de bine în Turcia față de România, ce te împiedică, băiețel, să te duci definitiv acolo? Ia să vezi cum e chiar la locul cu pricina cînd spui o minciună. 

Te cutremuri numai cînd te gîndești că țara asta a fost pe mîna unui asemenea prim-ministru trei ani!

2. Domnului Cărtărescu sper să se găsească un prieten bun care să-i spună că la literatură este as, și ne mîndrim cu el, dar politica mai trebuie și învățată. Ca să nu mai spună prostii ca cele de ieri, iar lumea să se uite în gura dînsului ca și cum ar picura aur și nu vorbe. Pentru că dacă în cazul Ponta știm că minte cum respiră, în cazul dînsului situația e cu totul diferită. 

Așadar, ce soluție vede Cărtărescu pentru situația care a fost? Să nu fi cîștigat Băsescu și al doilea mandat. 

Perfect, adică să fi fost Geoană președinte. Adică PSD, cu tot ce e acum, și împotriva căruia Cărtărescu participă la proteste. Asta se înțelege din declarație. Faptul că Cărtărescu pare a nu ști nimic despre ce s-a întîmplat atunci și numește reducerile de salariu ale bugetarilor ”curbe de sacrificiu” e clar ca lumina zilei. Nimic despre cei care au suplimentat nepermis numărul bugetarilor, nimic despre criza economică care a afectat întreaga lume, nu numai pe noi. Dar să-l vrea chiar pe Geoană președinte? Asta e prea mult. 

Ce soluție vede pentru acum? Cioloș, unificatorul dreptei. În opoziție veșnică, poate, dacă ne gîndim că PSD a cîștigat ultimele alegeri parlamentare la scor după un an de guvernare Cioloș. Singurul capabil să coaguleze dreapta este, după părerea lui, cel care nu a fost capabil nici măcar să candideze sau să prezinte o poziție fermă în campania electorală. 

Mitul tătucului în literatura română. Mitul curățeniei, al capacității nevalidate de alegeri, al ”lasă că știm noi că e cel mai bun”. Mitul omului nostru. Nu mai trebuie să și dovedească asta, nu mai trebuie să fie și ales, nu? 

Domnul Cărtărescu ar face bine să se lase de orice fel de politică pînă apucă să construiască un partid de dreapta pe model Podemos. 

 

PS: La Oscaruri, premieră. După ce s-a anunțat un cîștigător, în timp ce oamenii sărbătoreau, se anunță altul. Nimic de mirare, ori au recreat ce voiau să se întîmple la alegerile prezidențiale, 5 minute cu Trump, restul zilelor, pînă la adînci bătrînețe, cu Hillary, ori a fost o aluzie la știrile false. Care vin exact de la centru și din sursele cele mai de încredere. Ha!  

 

 

 

Două greșeli

1) Prima îi aparține președintelui Klaus Iohannis. Care s-a hotărît să nu invite la defilarea și recepția organizate în cinstea Zilei Naționale a României demnitarii cu probleme penale.

Acum, dincolo de faptul că termenul ”penal” se pare că nu e înțeles la fel de toți românii, ziua națională nu e ziua în care să faci deosebire în nici un fel între români. Faptul că unii au procese pe rol sau sînt cercetați penal nu îi face cu nimic mai puțin români. Nu există legătură între a fi român și a avea vreo calitate într-un dosar penal. Dimpotrivă, ziua națională ar trebui să unească dincolo de cele temporare, să adune oamenii la un loc, să se poată bucura împreună. E ziua Unirii celei mari, nu a dezbinării celei mici și trecătoare.

Așa că, indiferent despre cine ar fi vorba, așa ceva nu se face, după părerea mea. Să calculăm în beneficii vs daune. Ce poate aduce bun o asemenea atitudine, în afară de aplauzele zăltaților? Nimic. O delimitare a președintelui de ei, cei cu probleme, în cel mai fericit și, totodată, discutabil sens. Pentru că și președintele, la rîndul lui, are probleme în justiție, cu casele. Sigur, nu sînt penale, dar nici în regulă nu sînt, ba chiar deloc. Și atunci? Ce cîștigi și ce pierzi? Nimic vs totul. Asta dacă punem la socoteală că ar avea ce pierde.

2) Nicușor Dan și acțiunea în justiție împotriva lui Ponta.

Din punctul meu de vedere, Ponta a obținut ce-a vrut, amplificarea scandalului. Dacă Nicușor Dan nu îl dădea în judecată, tratîndu-l drept ceea ce este, un spurcat la gură și un mincinos, adică nici o noutate la cîte a spus și scris pînă acum, așa rămînea. Dar acum nu numai că Nicușor Dan trebuie să dovedească în ce fel i-a afectat credibilitatea partidului asocierea cu Soros, dar acest lucru este și greu de realizat în condițiile în care, în sondaje, USR a ajuns la 19%, cea mai mare cifră obținută pînă acum. Așa că minciuna e una, dar efectele unde sînt? Nemaipunînd la socoteală faptul că Soros nu este vreun criminal, vreun hoț, vreo persoană a cărei asociere să facă rău cuiva, așa că unde-i calomnia? Mai mult decît atît, unde sînt efectele calomniei, cînd partidul a ajuns la cel mai mare procent obținut sau cu care a fost creditat vreodată, așa că în ce fel îl afectează minciuna vehiculată de Ponta? În ce alt fel i-au dăunat partidului cele spuse de Ponta?

Sigur că trebuie să existe un echilibru între libertatea de exprimare și posibilele ei consecințe, dar avînd în vedere faptul că nu este identificabilă cu ușurință calomnia, ori că nu există chiar, procesul poate aduce mai mult rău USR. Electoratul fiecăruia, al lui Nicușor Dan și al lui Ponta, va rămîne cu impresia că cel pe care îl susțin are dreptate, ceea ce nu înseamnă, în final, decît bani posibil de cîștigat. Lucru care din nou va putea fi speculat de Ponta, în avantajul lui. Oricum, povestea așa are un aer de anii 90, în care străinii ne voiau răul, încît, și de asta, spun că e veche și mîncată de molii, așa că nu contează.

Nemaipunînd la socoteală faptul că se poate întîmpla totuși ca în cazul Păun, în care Nicușor Dan nu a știut despre apariția acestuia în Dosarele Panama, deși ar fi fost în avantajul lui să știe și să spună clar: nu se află acolo din cauză că vrea să ascundă ceva ilegal, ci pentru a evita taxele, și să apară cineva plătit legal de Soros, din USR. Dacă nu a știut situația prietenului și șefului său de campanie de la alegerile locale, poate fi de bănuit că nu știe nici care este situația fiecărui membru sau candidat USR. Si atunci, la ce bun procesul, cine cîștigă și ce?!

Simțul politic al fiecăruia trebuie să judece ce și cum e de acționat în fiecare situație de acest fel, nu totul și nu totdeauna se rezolvă în justiție.

nicusor-dan

(Foto: Răzvan Lupică/Mediafax)

Nu mai sper nimic. Nu cu voi, care sînteți la fel ca ei.

Ponta a fost măgar, Ponta a fost jegos, Ponta a fost dincolo de limita acceptabilului într-o societate civilizată. Așa, și care-i noutatea aici? Ponta este cel pe care-l știm și cu siguranță poate fi cu mult mai mult decît atît.

Fiţi conştienţi că de fiecare dată cînd spunem „incredibil” referitor la ce fac pesediştii, în frunte cu Ponta, nu e ultima dată, întotdeauna mai urmează un „incredibil”. Ultima dată sper să o spună ei. Dar asta e altă poveste.

Cea de acum, ”sper să crăpi”, ca urmare a incidentului de pe Hotnews, este una care se revendică drept o defulare a sentimentelor populației educate, frumoase și deosebite la adresa susmenționatului.

Populația frumoasă, educată și deosebită sigur că nu dorește să crape Ponta, ci apreciază metafora, stilul, revolta atît de concis și cuprinzător exprimată. Cînd nu vorbește, cea mai puțin talentată literar, în meme învățate pe dinafară la facultățile umaniste de pierdut încă trei ani din viață.

Aceeași populație este, în același timp, oripilată de toate nedreptățile lumii, de tot ce înseamnă oprimare, de la homosexualii din țările civilizate la animale, de parcări pe spații interzise, de vaccinuri/antivaccinuri, de Biserică și credință, de moaște și tot ce mai cuprinde sentimentul religios al ”prostimii”, de educația/noneducația primită de copii la școală, de vedete și antivedete, de programele de televiziune, de fumatul în spații publice, pentru care a militat să fie interzis, de grătare, manele și poluare, de reducerea calotei glaciare și de, în general, cam tot ce e omenesc normal.

Dar vrea să crape Ponta.

Asta e, de unde nu e, nimeni nu cere. Dumnezeu nici atît.

Dar atunci care mai este diferența dintre ei și noi? Dintre rău și bine? Vă spun eu. L-ați mai urcat pe Ponta în preferința publicului său, dîndu-i posibilitatea să se victimizeze. Ați transformat ceea ce voi credeți că a fost, atenție, a fost, răul absolut al României, într-o persoană absolut civilizată, rațională și decentă. I-ați dat apă la moară, arătînd că nu e nici o diferență între el și voi. Nici nu mai are importanță ce a spus atîția ani la rînd, atîta vreme cît, chiar și metaforic, i se dorește moartea. Și nu a fost o glumă. Glumă s-a vrut asta, coperta cațavencilor de acum un an, cînd Iohannis chiar nu avea nici o implicație în tragedia din Colectiv. Dar ce pretenții poți avea de la ei?!gravity

Metaforic poate spune acum, liniștit, că s-a exprimat și Adrian Solomon, cel care îl amenința, acum mai bine de patru ani, pe Mihai Răzvan Ungureanu, la vremea respectivă prim-ministru, că poate avea soarta lui Aldo Moro dacă trece prin Bîrlad.

Și atunci, cînd diferența dintre el și voi, dintre ei și voi este evident că nu mai există, și toată lumea se exprimă în ”metafore”, ce mai poți spera? Că sînteți doar niște guri mari și proaste, ascunse ori protejate de calculator, ori niște copii răzgîiați care sună și fug? Că în realitate nu ați omorî nici o muscă, deci nu e nimeni în pericol? Nu mai sper nimic. Nu cu voi, care sînteți la fel ca ei.

Atunci asumați-vă condiția și încercați să imaginați înjurături noi. Fără moarte, dacă se poate. Asta nu face parte din codul deontologic al nimănui.

Colectiv – 1 an

Acum un an mureau în condiții chiar de neimaginat, oricît ne-am strădui, zeci de tineri, în clubul Colectiv. Unii atunci, pe loc, alții mai tîrziu. Zi de zi urmăream cu frică știrile, sperînd în taină să nu mai aflăm de unul sau doi care s-au dus. Numărătoarea groazei s-a oprit la 64. Alți 186 au fost răniți. Unii foarte grav, alții mai puțin.

La cîteva zile distanță, zeci de mii de oameni au ieșit pe străzile Bucureștiului cerînd demisia vinovaților. Guvernul Ponta a căzut, ajutat de această manifestare de neputință, furie și disperare. Spuseseră că au tot ce le trebuie, nu aveau, aveam să aflăm mai tîrziu, nimic. Chiar nimic. În afara infecțiilor din cauza cărora au murit și din cei care ar fi putut fi salvați.

Președintele Iohannis a convocat societatea civilă la Palatul Cotroceni, deși numele celui care avea să fie numit prim-ministru se știa deja. A fost, după  părerea mea, un simulacru de consultări. Nu numai pentru că nu se știe cum au fost aleși cei care să reprezinte strada, dar pentru că strada, prin dinamica socială a mișcărilor care o animă, nu poate ridica pe nimeni. Strada coboară și doboară pe cineva din funcție, dar nu urcă decît pe cei pregătiți să urce.

A venit la Palatul Victoria guvernul Cioloș, și astfel a intrat în mentalul colectiv mitul tehnocratului. Care e atît de specializat, încăt nu poate rata misiunea încredințată. S-a dovedit a nu fi așa. Nici nu era greu de închipuit, fiind un guvern votat și de PSD, avea limitări și constrîngeri în exercițiul funcțiunii.

A trecut un an de atunci. Am văzut zeci de filme, am ascultat sute de mărturii. Am văzut o societate disperată să ajute supraviețuitorii și urmașii celor care nu mai sînt aici. Societatea încă plînge, chiar dacă nu atît de mulți oameni ca atunci.

Nu am de gînd să reiterez ce s-a mai spus și ce s-a mai auzit. Ce mă interesează este să-mi spuneți voi, cei care v-ați bucurat de căderea guvernului Ponta – pentru că ne-am bucurat, oricît de tristă, de amară, de dramatică a fost bucuria, ne-am bucurat, ce credeți astăzi, după un an, că s-a cîștigat – culmea ironiei – atunci. Pentru că a luat sfîrșit perioada minciunilor și a manipulărilor acelui guvern. În afară de Hexi Pharma, subiect început în forță și terminat într-o ceață din care mai vedem, din cînd în cînd, bătălia a două femei pentru un copil și pentru averea ce i se cuvine după moartea tatălui, patronul firmei. Și încercînd să faceți excepție de durerea celor afectați direct, de durerea celor care au pierdut copii, nepoți, rude, prieteni la Colectiv. De durerea celor care se chinuie astăzi și se vor chinui o viață.

Așadar, ce considerați că s-a schimbat și cum s-a schimbat, e la fel, mai bine, mai puțin bine sau mai mult decît ați sperat? Să încercăm să facem o evaluare între speranțe și realizări concrete. Ne-am calibrat corect sau nu așteptările? Atunci am fost un colectiv, acum mai sîntem?

Vă mulțumesc.

PS: Ocazie cu care vă rog, dacă doriți, să completați și acest chestionar al Adelei Toplean, necesar cărții la care lucrează, „Moartea, România și oamenii”.

PPS: Din peste 300 000 de asociații care există în România, una nu s-a gîndit sa se zbată și promoveze în parlament legea cazierului judiciar necesar la alegeri. Nu am mai fi avut discuții, nu am mai fi avut de ce bate cîmpii cu fiecare ocazie.

Nu stă nimeni mai prost și mai dezarticulat în România decît societatea civilă. E fiecare pentru el, dincolo de orice se spune. Devine ”sensibilă” numai în momente crincene. După care uită. Și revine la interese personale, la fonduri, de unde pot fi luate, și la plantat copaci. Că asta ne omoară, lipsa verdelui.
Eforturile uriașe ale unor oameni au fost individuale, cel mult în grupuri mici. Dar societatea civilă, în ansamblul ei, e cea mai jalnică, mai mahalagească, mai ipocrită și mai infatuată structură care există în România. Cea mai gălăgioasă, cea mai militantă și cea mai degeaba. 

 colectiv

(Foto: romania-actualitati.ro)

Mai votați Hillary? Ponta în Podesta leaks

Actualul șef de campanie al candidatei democrate la alegerile prezidențiale din SUA, John Podesta, l-a susținut, în vara anului 2012, pe Victor Ponta, în ceea ce a fost atunci tentativa de lovitură de stat care a pus pe jar cancelariile europene și pe cea a SUA.

Wikileaks prezintă corespondența dintre ambasadorul de atunci al SUA la București, Mark Gitenstein, și Podesta.

podesta

Mai multe găsiți aici, Podesta emails.

Pe ce s-a bazat deci obrăznicia și siguranța afișate de prim-ministrul, la acea dată, Ponta? Inclusiv pe susținere americană, și susținere democrată, asta trebuie precizat și ținut minte. A nimănui altcuiva decît a omului care conduce acum, astăzi, campania pentru alegerile prezidențiale a candidatei democrate, Hillary Clinton.

Mai precis, Podesta a scris, în 2012, un articol în americanprogress.org – ”Protecting Romanian Democracy – site-ul Center for American Progress, organizație al cărei președinte era, în care Ponta apare ca un politician tînăr și reformist, opus președintelui Băsescu, de al cărui angajament privind respectarea Constituției se îndoiește. Concomitent, Podesta critică politicienii occidentali care au calificat drept lovitură de stat ce s-a întîmplat atunci, și îndeamnă la vot la refendum – ” the Romanian people will have an opportunity to cast their own vote on the president’s future” – exact ceea ce nu trebuia făcut în acele condiții.

Se pare, dar nu este clar, că ar fi fost vorba și de o întîlnire Ponta – Podesta, iar firele dezvăluite de corepondența apărută acum duc și către Matt Browne, membru al Center For American Progress, omul care a facilitat și intermediat și vizita fostului premier britanic laburist Tony Blair la București, al cărui apropiat era, în toamna aceluiași an, 2012. Vizita respectivă face acum obiectul dosarului de urmărire penală în care sînt cercetați Victor Ponta și Sebastian Ghiță.

Îndepărtarea neconstituțională din funcție a președintelui Băsescu se făcea, așadar, și cu susținere americană, a unui think tank democrat – citește socialist – mai precis, extrem de influent la Washington, și cu contribuția președintelui său și a unui alt colaborator.

A fi de acord și a sprijini o tentativă de lovitură de stat, într-o țară membră UE și, mai important, NATO, de către șeful de campanie al actualei candidate democrate pentru Casa Albă o califică din start, pentru mine, pe Hillary Clinton, drept nepotrivită pentru funcția dorită. Nepotrivită fiind un eufemism. Înțeleg fiecare prieten american care o votează, chiar cu capacitatea intelectuală integrală de a discerne binele de rău, și îl înțeleg numai ținînd cont de aversiunea organică, viscerală pe care Trump o poate stîrni, de uriașa manipulare mass media la care sînt supuși americanii, și de distorsionarea morală, etică a tuturor valorilor americane, provocată și întreținută în special de cei opt ani în funcție ai actualului președinte.

Dar nu voi mai înțelege, cu atît mai mult de acum încolo, nici un prieten român care o susține.

PS: Conform breitbart.com, FBI și Departamentul pentru Justiție al SUA au lansat cercetări privind posibila implicare a lui Podesta și a firmelor sale în sprijinul posibilelor acte de corupție ale fostului președinte ucrainean Viktor Ianukovici.

hillary-podesta

(Foto: breitbart.com)

Apocalipsa dupa LCK

La 1 iulie 2015, cînd Gabriel Oprea era Ministru al Afacerilor Interne și premier interimar, riding high, carevasăzică, în presă apărea, sub semnătura Emiliei Șercan, prima analiză serioasă a tezei de doctorat a susnumitului. ”Exclusiv Gabriel Oprea, primul autor de plagiat muncit cu ”copy paste”, ”cut” și alte metode”. Trei zile mai tîrziu, ca fapt divers, Oprea suplimenta cu 50 numărul procurorilor DNA, dînd curs solicitării din februarie același an, a șefei DNA, Laura Codruța Kovesi.

Timp de un an și trei luni de atunci, Emilia Șercan a continuat demascarea tezelor de doctorat plagiate ale lui Onțanu, Licu, Stănișoară, Tobă, Negoiță și alții. A devenit eroina noastră, a tuturor, cea căreia îi așteptam cu înfrigurare și o nedisimulată satisfacție articolele, aflată de partea bună a forței, evident, care mușcă nemilos din dușmani, se luptă cu hidra din minister și care voia, ca orice om normal – sper, că acum nu mai sigură – ca lumea academică românească să se curețe de impostura și parazitismul de care, din cîte se văd, e copleșită, meritul să primeze și să fie singurul criteriu al acordării de titluri universitare.

Ca în sport, una muncea, restul făceam galerie. Dar era a noastră! Pînă ieri, cînd un mitocan a găsit cu cale să sugereze că nu ar fi dezinteresată în demersurile ei și, mai grav, ”asta dacă nu vorbim de manipulare grosieră”.

Scuze, Cristi Câmpeanu*, dar așa te-ai comportat. Iar eu, aflată în locul Emiliei, nu aș ezita să te dau în judecată.

Revenind, de ce a devenit Emilia Șercan subiect de discuție aprinsă și, mai ales, brusc negativ? Pentru că s-a atins de ”scumpa noastră”! Ori așa ceva nu se face! Totul pînă la ai noștri, totul pînă la victorie!

Care victorie, a cui victorie? A dreptății, a adevărului cumva? Nu, pînă la victoria noastră asupra lor. Că așa se înțeleg la noi principiile, așa se discută despre justiție și adevăr și, mai ales, dacă toate acestea trebuiau să poarte un nume, ele se numesc LCK. Te apropii cu un articol-analiză la apărarea pe care LCK o invocă, nu cu un articol în care să îi analizezi teza, ești dușmanul binelui, al frumosului și al adevărului, ești vîndut! Mai contează ce ai scris înainte, că au căzut între timp Ponta, Oprea, Tobă și alții? Evident că nu, asta-i întrebare?! Dar cine mai știe astea acum, cînd toată lumea nu mai prididește în sofisme și fente logice, doar-doar o ieși basma curată partea noastră, aia bună, cu ”scumpa” în frunte?

Și dacă ar fi fost un singur măgar – scuze din nou, Cristi, dar asta ai fost – ar mai fi fost cum ar mai fi fost. Dar nu, discuția se reia și acum avem chiar noutăți. Teoria riscului, a certitudinii/incertitudinii, a probabilităților, divergențe analitice și cîte și mai cîte calcule superioare și complicate care să demonstreze, în final, că tot noi avem dreptate, noi, cei buni, cei frumoși și cei adevărați. La pușcărie cu canaliile, nu ne interesează nimic pînă cînd frontul ăstora va fi nimicit, nu are importanță cum și cu cine, important e să îi ia și să nu-i mai vedem niciodată în fața ochilor noștri, care nu îi mai suportă.

Măi oameni buni, reveniți-vă! Poate vă ajută fotografia asta:

psd-pitesti(Foto: gandul.info)

Și ei credeau că au dreptate. Și ei operau cu aceleași jumătăți de măsură ca și voi. Puneți capetele voastre în ce loc vreți în poza asta și poate e și mai clar. Care e diferența dintre ei și voi? Ei au fost dovediți în justiție ca penali. Unii din ei. Atît. Dar modalitatea de operare, de front comun să dovedim dușmanul e aceeași.

Problema LCK este mult prea departe de a fi așa gravă, posibil să nici nu fie. Asta și voiam eu, de exemplu, să nu fie, în urma analizei CNATDCU, și să-i dea în cap cu ea lui Ghiță. Problema ei e că are aceeași hîrtie, de peste 4 ani, eliberată de aceiași oameni care i-au dat același verdict ca și lui Ponta. Problema e că Ponta nu mai e doctor, dar LCK da. Problema e că teza ei de doctorat nici nu mai poate fi evaluată de CNATDCU. Pentru că a venit Senatul și, salvator, i-a hotărît acestui consiliu rolul peștelui de pe televizor. Exact acum, ce coincidență! Dar e bine, e foarte bine,  LCK va defila în continuare cu verdictul de neplagiat dat la numai o săptămînă distanță, în 2012, de aceeași comisie și de aceiași oameni, repet. Care oameni zic azi așa, mîine altfel, ce mai contează?!

Sigur, voi nu trebuie să vă uitați nici pe alte prostii, cum ar fi articolul acesta ”Lepădarea de 2012: oamenii PSD care au judecat tezele lui Kovesi și a lui Ponta”, voi nu trebuie să vă puneți întrebări, să dubitați și să vă dubitați, voi nu, canaliile la pușcărie, că știm noi că sînt canalii și astea nu pot să spună niciodată adevărul, că să dovedim întîi Sistemul – dar poate sînt două și se mai bat din cînd în cînd între ele, că cîr, că mîr, că premii, ambasade străine și laudele din partea lor, că, în final, marea spaimă: dacă pică DNA-ul?

De fapt, asta e problema, și e a voastră. Dacă pică DNA-ul. Și nu e frica normală, mecanism de supraviețuire, aia care nu te lasă să vezi dacă poți zbura de la etaju’ 10 sau dacă ai capul mai tare decît vagonul de metrou, e frica patologică. Cea în numele căreia nu mai contează nimic, și în numele căreia ați construi cele mai sofisticate teorii, numai să nu se întîmple nenorocirea.

Nenorocirea e că nu aveți încredere în justiție, nu aveți încredere în DNA, că ar putea rezista – deși 3 ani și jumătate cu Ponta premier nu a pățit nimic – nu aveți încredere în nimeni și nimic și de asta vă agățați cu disperare de un nume, de un om. Și de asta sînteți acum capabili să sacrificați și sistemul academic, numai și numai să-i aresteze pe Ghiță, pe Liță și pe cine o mai fi. Frica voastră e mai înspăimîntătoare decît orice, pentru că nu dați credit unei instituții, dar dați unei persoane. De care ne vom ocupa cîndva, acum să ne vedem scăpați de ăștia, nu?

Cînd ne vom ocupa? Cînd va fi prea tîrziu? Cînd se va termina lupta anti-corupție și ne vom putea ocupa și de altceva? Dar se va termina vreodată, încurajată irațional de către voi? Sper că mai știți cum s-au instalat sistemele totalitare, exact așa, dînd puteri unor oameni, no matter who, what, when or why, lasă că vedem noi pe urmă ce facem cu ei, care oameni au format o rețea, care rețea a pus stăpînire pe o țară și așa mai departe, cale de zeci de ani bune.

Sistemele totalitare, absolut toate, s-au bazat pe frică. Pe frica patologică. Tratați-vă cît nu e prea tîrziu. Cei din poza de mai sus n-au rezistat, voi puteți.

PS: Dacă tot e Ghiță ultima lichea și ambasada SUA etalonul corectitudinii, nu vreți voi să întrebați ce fac ei, americanii, cînd un condamnat la 300 și ceva de ani de închisoare, pentru omor multiplu, calificat, denunță o crimă în închisoare? Ca să știm și despre ce vorbim.

PPS: A mai fost valul ăsta de apocalipsă care ne pîndea după colț, cînd a plecat Morar de la conducerea instituției. Instituția funcționează, ba bine mersi chiar, so care-i treaba?!? În afară de a jigni și oamenii care lucrează acolo?

Dar nu! Pînă la moarte, cu teorii, riscuri și probabilități, numai așa, că nenorocitu’ rîde, că nenorocitu’ face, dar NICI O CLIPĂ SĂ NU VĂ GÎNDIȚI CĂ NENOROCITU’ nu rîde de voi sau de noi, ci de ea.
Așa se pune problema.

Oameni buni, ieșiți din logica fricii și a apocalipsei, nu poți decît cu adevărul dovedi minciuna.
Discuția de pe Facebook, aici.

*campeanu

De ce nu vreti sa se afle adevarul?

Se consideră că ești matur atunci cînd ai discernămîntul format, capacitatea, adică, de a distinge binele de rău. De a judeca o situație nu în funcție de preferințe, oameni și conjuncturi, ci raportîndu-te la adevăr.

Acestea fiind zise, sper să închei cu acest articol problema presupusului plagiat al LCK, oricare ar fi părerile vehiculate în mass media de acum încolo.

În 2012, a izbucnit scandalul descoperirii tezei de doctorat plagiate a lui Victor Ponta. Au urmat, în vara aceluiași an, vremuri tulburi, o tentativă dejucată de lovitură de stat, în plus s-au schimbat comisii și componențe ale comisiilor, cu un singur scop: acela de a stabili că Ponta nu a plagiat, deși evidența era sub ochii oricui voia să o vadă. 

Aceeași comisie care i-a dat verdict de neplagiat lui Ponta i-a dat același verdict Laurei Codruța Kovesi, la o săptamînă distanță. Numai că de atunci și pînă acum presupusul plagiat al Laurei Codruța Kovesi s-a considerat, avînd în vedere cine l-a reclamat, ca o răzbunare-răspuns în replică la apariția aproape în întreaga lume a veștii că prim-ministrul României este un plagiator.

Toate detaliile privind desfășurarea eevenimentelor și oamenii implicați au fost publicate aici, pe pressone.ro: ”Lepădarea de 2012: oamenii PSD care au judecat tezele lui Kovesi si a lui Ponta”. Trebuie să nu vrei să citești, să nu vrei să iei în considerație sau să vrei să ignori articolul cu bună știință.

Pentru că nu se poate ca citindu-l să nu te întrebi: pe cine apăr cu atîta înverșunare și de ce? La ce folosește vehicularea în spațiul public a tot felul de ipoteze, cînd lucrurile pot fi atît de simple, verificarea încă o dată a lucrării, acum, nu atunci, în 2012, acum, cînd în sfîrșit, se poate vorbi de onestitate academică, acum, cînd Ponta a fost deja dovedit ca plagiator, și cînd Ministrul Educației, Mircea Dumitru, a semnat ordinul de retragere a titlului de doctor?

Văzînd înverșunarea cu care apărați nici voi nu știți pe cine, sînt convinsă, ce volute logice, ce pseudo-argumente aduceți, cum luați în calcul oameni și nu fapte, nu-mi mai rămîne decît să vă întreb: de ce v-ați luptat mai bine de 4 ani cu plagiatul lui Ponta și acum, mai nou, cu mult mai mulți plagiatori, ca pe de altă parte să încercați din răsputeri să acoperiți unul, în cazul în care există? Care este rațiunea care stă la baza unei judecăți de tipul ăsta da, ăsta nu? Credeți că în afară de adevăr puteți dovedi altfel hidra penală care a pus mîna pe România? De ce este ea mai presus de Ponta, de Oprea, de Tobă și de toată șleahta hoților intelectual din România, de reguli și legi, în ultimă instanță? Care este, în acest caz, diferența dintre ei și voi?! Vă gîndiți cum se va întoarce împotriva voastră momentul acesta?

Știam că dreapta ține partea adevărului permanent, și numai stînga distorsionează lumea în care trăim. Încep să mă îndoiesc nu de aceste lucururi, ci de prea mulți dintre cei care, fără absolut nici un argument valid, au intrat orbește în hora negării sau în cea, cu mult mai sordidă, a acoperirii unui plagiat, în cazul în care, repet, acesta există. Dar de ce vă străduiți atît de aprig să împiedicați, prin ceea ce scrieți, aflarea adevărului? 

Pentru că tot ce trebuie făcut este să lăsați cursul firesc al  lucrurilor să-și vadă de drum netulburat. Nimeni nu-i vrea capul, nimeni nu vrea lapidare publică, nimeni nu i-a solicitat măcar demisia. Cîțiva, cîți om mai fi, vrem adevărul. Atît. 

lck

(Foto: enational.ro)